28.11.06

Uite ca am ajuns la zi. Cam grea treaba asta cu scrisul, dar ma bucur daca cei de acasa mai afla cate ceva ce se intampla pe aici.
De dimineata am plecat spre Tirumala. Acelasi drum uscat si arid, aceleasi arahide pe campuri. Cred ca toata Andra Pradesh este asa. Drumul nu a fost chiar bun, ne-a cam zdruncinat, multe gropi si hartoape. Am ajuns pe la 15.00, ne-am dus la un restaurant si s-a facut 16.00. Am fugit repede spre templu, dar se pare ca nu ai voie decat autobuzele locale. Am cautat un taxi, dar nu am gasit, s-a facut cam tarziu si am renuntat pentru azi. Ne-am dus sa ne cautam de cazare si mergem maine de cu dimineata la templu.
Nici macar nu m-am schimbat si am plecat in cautarea unui net. Acum la noi este aproape ora 21.00 sunt singura aci, este seara si nu este deloc indicat pentru o femeie sa meraga singura.Sunt la net cam de 3 ore.
Inchei acum cu scuzele pentru greselile facute (ma veti intelege ca multe sunt facute din cauza grabei) si multumindu-va pentru timpul acordat celor scrise.
Ma inchin Dumnezeului fiecaruia din voi, va imbratisez pe toti cu mult drag si va mai scriu!
Free Woman

27.11.06

Am plecat din Bangalore. ajati a monopolizat locurile din spate, care faceau parte din permutarile noastre circulare luate cate doua si au iesit "forfecari" intre oameni. Atmosfera era cam incordata. Nu a trecut 1/2 ora ca s-a deschis usa in spate. Cand soferul a venit sa o inchida i s-a blocat cheia in incuietoare. Situatia a fost un pic amuzanta, putin disperata si ne-a intaziat cu vreo ora. Poate oamenii au inteles ca sunt responsabili fiecare in parte pentru tot ce se intampla cu grupul...sau poate ca nu?? Vom mai vedea.
Oricum totul e bine cand se termina cu bine. S-a reparat si m-am bucurat ca soferul a zambit pt ca se cam speriase ( nu am mai vazut asa ceva-pleaca la un drum de 3500km si nu are la el macar o surubelnita).
Este un tip simplu si foarte sensibil. In Bangalore are un fiu si l-a chemat sa-l cunoastem; un baiat tanar, abia a terminat studiile, am inteles ca avea MCA(ca MBA, dar in calculatoare). Este in Bangalore de 2 ani. Bangalore este orasul nr. 1 in India, si nu numai in calculatoare.
Una buna de la sofer: la- inrtebat cineva de familia lui si despre o soara ne-a spus ca "a expirat". Murise. Ne-am amuzat de expresie si dupa aceea am folosit-o si noi: "-Vezi Satya sa nu expiri daca mananci nu stiu ce!" si tot asa.
Acum suntem intr-o pauza la statia de benzina. Drumul spre Puttaparthi (locul lui Satya Sai Baba) este relativ bun, asa ca speram sa ajungem repede cu toata intarzierea de dimineata.
Am trecut din Karnataka in Andra Pradesh. Peisajul este tot mai pietros si mai uscat. Nu stiu ce s-ar putea cultiva aici. Au cam disparut pana si obisnuitii palmieri, ii mai intalnim numai din cand in cand.
Afara e caldura mare. Ne bucuram de curentul de aer format intre geamurile deschise.
Au pus fetele muzica. In spate nu se aude nimic, numai cateva franturi. Au cumparat de la ashrame tot felul de CD-uri: muzica de meditatie, bajanuri, muzica pt. chakre, etc. Mai devreme au pus muzica pt. Anahata, apoi pt. Sahashrara, apoi pt. Vishuddha. Va inchipuiti cum e nenea soferul (boxele sunt langa urechile lui), cu toate chakrele deschise si paradeschise.
Pe drum sunt foarte multe agave. In pauza pentru check post o maimutica a intrat in masina. Fetele din primele randuri s-au speriat putin, Joty a tipat la ea, iar maimutica a iesit un pic cam nepasatoare pe geamul soferului. Am pus pe un zid inaintea unei maimutele o bucatica de paine uscata. A venit repede si a luat-o. Am mai pus vreo 5 feliute si a bagat repede in gura 3 felii si le-a inhatat si pe celelalte doua.
In zona se cultiva arahide. Oamenii trec pe sosela cu carute cu arahide asa cum trec pe la noi carele cu fan (arahidele sunt cu vrej cu tot). Carutele sunt trase de boi (aici nu prea exista cai). Sunt niste boi ososi, dar mai subtiri, cu picioare inalte, capul alungit si coarnele lungi si drepte in sus. Seamana cu boii egipteni, de pe vremea faraonilor.
Mai avem 30km si drumul a devenit mai prost. La o trercere de cale ferata intalnim un indicator:mergi incet ca moartea. Tare haiosi mai sunt indienii astia!
Pe masini si afise au inceput sa apara poze cu Sai Baba.
Pe geamul masinii vedem campiri intregi de arahide. Este o planta destul de firava, de 30-40 cm care se cultiva in linie. Dupa ce le aduna in vrej, oamenii le pun acasa sub forma de capita. Am vazut cum un om imprestiase capita si mergea pe ea, probabil sa se separe alunele de vrej. Mai folosesc si ceva paie la separare, dar nu stiu in ce fel. Asa am vazut, langa capita de arahide si ceva paie.
La 6km de Puttaparthi este spitalul, apoi la 5km este aeroportul.
La intrarea in orasel, pe stanga este institutul de muzica, pe drapta sala de sport, apoi teatrul. Foarte multe cladiri, nou construite. Pe aici barbatii se imbraca in alb. Chiar de cand am intrat in localitate cineva ne-a spus ca la 15.30 Sai Baba da darshan. Aveam la dispozitie numai 30 minute pt. a ne caza. Intr-o goana am gasit ceva (iarasi ceva discutii), am lasat bagajele in camere si am fugit la ashram. Aceeasi mana protectoare peste grup, care ne-a ajutat de la inceputul excursiei.
Aici orice este separat pe barbati si femei: intrarile in sala, cozile la magazine, etc. Am fost surprinsa sa afluca si programul la market este seara pt. barbati si dimineata pt. femei.
La intrarea in sala de darshan a fost un control sever, ne-au luat si gentile obisnuite cu care am intrat peste tot, si borsetele, si pixurile, erau admise numai bagajele cat o palma de mari, adica pasaport si portofel cu bani. Am primit observatie ca nu aveam sal, unele ca nu aveam fusta cusuta pana jos si alte de astea. Intr-un sfarsit ne-am asezat fiecare in patratica ei de ciment. Printre noi umblau femeile paznic. Se pare ca fusesera inainte aici 2 atentate.
Sala este mare, cam in acelasi fel ca cela vazute pana acum. Seamana la culori cu ce a lui Ravi Shankar: roz, bleu, bej. Aici este mult aur. Sunt 4 lei de aur, tronul de aur si tot asa. Este cel mai mare ashram din India, are 20000 locuri. Sai Baba este pe locul I, apoi Ama pe locul II, in functie de amploarea miscarii din punct de vedere religios, cel putin asa sunt catalogati pe aici.
In tim ce asteptam noi, pe la 1.00 apare din dreapta o masina!!! Nu prea mi-a venit sa cred, dar asa era. Sai Baba venea cu masina sa dea darshan!
A mers masina incet, cu oameni in cele 4 colturi ale masinii. Am crezut ca il aduce acolo, si il lasa, dar de unde? A urcat frate masina sus, pe dupa tron si a parcat acolo. Gata. Oamenii sa-u ridicat si au plecat, o parte din ei. O doamna europeana de langa noi ne-a spus ca in ultimul timp Sai Baba este bolnav, de cateva zile nu mai venise. Nu se stia daca vine sau nu, dar uite ca am avut noroc. Asa cu darshanul din masina. La 17.00 incepeau bajanurile (adica cantelcele devotionale) si cateodata Sai Baba participa la ele, dar nu mereu. Am stat acolo, ca cine stia?! Uite ca iar am avut noroc si l-au urcat pe un scaun si a venit in lume(in rpimele randuri), a impartit ceva prasad si apoi s-a dus iarasi colo in spate (cred ca era un fel de mic templu).S-a facut pe acolo o puja probabil, noi nu am vazut, l-am vazut pe el cad a coborat din scaun si a urcat in masina. Mergea foarte, foarte greu. Deja nu mai vorbeste oamenilor. Se pare ca este f. bolnav. Dupa ce s-a terminat toata treaba pe acolo, ne-am dus unde ne-am lasat papucii sa ne intalnim cu Ajati. Florentinei (Padmini) ii lipseau sandalele. A fost singura data pana acum cand s-a intamplat asta. Cred ca i-au trebuit cuiva si s-a autoservit. Am mers cu totii prin ashram. Foarte mare, foarte curat, bine organizat. Ne-am dus la locul de cumparaturi si iarasi oamenii si-au cumparat CD-uri, DVD-uri si tot asa.
Dupa ce am iesit din Ashram am mers la masa (nu mancaseram toata ziua, decat ciugulise fiecare cate ceva) si apoi cumparaturi. Preturile aici sunt mai mici ca in celelalte parti, in special hainele. Multe lucruri frumoase, multe broderii si matasuri au incantat si bucurat pe unii norocosi care si-au gasit ceva pe gustul lor.
Ca si pana acum am ajuns foarte tarziu in camere si uite ca a mai trecut o zi.

26.11.06

De dimineata plecam la Ashramul lui Sri Sri Ravi Shankar. Este la 32 km de Bangalore. L-am gasit destul de greu. Ashramul este mare, ingrijit, nu chiar terminat peste tot. Sala centrala este rotunda si pe dinafara este incomjurata de 1008 petale de lotus in 5 etaje. In interior este ornata cu chakre roz de lotusi. Sunt 8 stalpi , pe fiecare fiind simbolul unei religii, existenta lor impreuna simbolizand armonia tuturor religiilor.
Chiar aseara intr-un magazin, in timp ce ceilalati cumparau tricouri haioase am citi pe unul: "Dumnezeu este prea mare pentru a fi in el o singura religie."
Pe jos este marmura in nu stiu cate trepte si in fata este o scena. Pentru 1/2 ora ne-a vorbit Swamiji: Sri Sri Ravi Shankar. Atmosfera a fost vesela, destinsa, s-au pus intrebari si el a raspuns.
Este un om mic de statura, subtirel, cu parul lung, putin feminizat. Este un tip simpatic. In preajma lui se simte multa liniste si armonie. La sfarsit s-a bulucit lumea dupa el sa-l atinga, sa-l vada sa-i atinga picioarele, sa-l pozeze si tot asa. Cineva ii arunca o ghirlanda pe gat dar o da jos. Ii raman in par cateva flori.

Seara: spectacol de dans. Miscari ritmate, cu sens, ca un fel de teatru dansat. Costumatia este f. frumoasa: colorata, clopotei la picioare, multe bijuterii in par, degetele vopsite pe jumatate in rosu, machiaj perfect, flori in par.
Pe la sfarsitul spectacolului au pornit niste ventilatoare silentioase. Cred ca indienii astia sunt cei mai mari specialisti in ventilatoare. Oriunde gasesti si ventilatoare, chiar si in lift.
La terminarea spectacolului vorbeste o doamna in limba ei, nu intelegem nimic dar aplaudam impreuna cu ceilalti si ne bucuram de diplomele pe care le inmana dansatoarei si celor din orchestra.
Mergem afara si ne intalnim cu dansatoarea: Padmini. Este o fata micuta (ce mare pare pe scena!), are 17 ani si studiaza de vreo 7 ani dansul.Este din Bangalore. Toate astea le aflam de la ea. Facem poze cu ea. Multumiti ca am avut asa o ocazie de a sta asa de aproape de o dansatoare (si mai ales de a o analiza) am plecat la cumparaturi (mai mult sau mai putin norocoase). Ne-am intors iarasi foarte tarziu in camere.
__________________________________________________

25.11.06

Imi plca ca soferul nu incepe drumul inainte de a aprinde 1-2 betisoare cu care face o mica puja.

Am uitat sa iti spun ca in Mysore exista si o catedrala: St. Philomena`s Church, o catedrala in stil gotic, este si un spital Philomena si o universitate si tot asa. Nu stiu cine a fost Philomena pe aici, dar poate ma interesez.

Pe drum o fata a vazut-o pe Ajata si a atentionat familia ei ca a vazut o blonda. Aici oamenii sunt incantati de cei cu pielea alba si par blond, ii admira si considera ca le aduc noroc.
In drum spre Bangalore ascultam muzica de Sri Sachchidananda. Toti si-au cumparat cateva CD-uri cu muzica de meditatie si healing. Pt. ca aparatul cu boxe cu tot este langa sofer, el aude cel mai bine. Speram sa nu-i coboare frecventa creierului si sa fie cat mai atent la drum.
Am nimerit scaunul de dupa sofer. Am uitat sa va spun ca noi schimbam locurile(permutari circulare luate cate doua....)sa nu ne certam pe locuri - metode este eficienta.
Costin deja stii ca locul de dupa sofer, de sub scunul lui vine cava caldura. Deja afara sunt 30 grade si mai vine si caldura la picioare. Noroc ca ma racoresc la cap, geamurile in fata sunt toate deschise si iti cam vajaie creierii.
Ajati sta in spate, deja stim de ce. Mi-a spus sa va spun ca s-a specializat, de la aerisirea de la geam a trecut la aerisirea fundului in aparatul cu aer conditionat si este pe cale sa inventeze scaunul cu AC.
Drumul de iesire din Mysore spre Bangalore este frumos: sosea pe 4 benzi, cu flori la mijloc. Asa este toata soseaua pana la Bangalore. Pe drum ne insotesc aceeasi palmieri. Aici palmierii sunt ca plopii la noi de pe marginea soselelor.
La pauza de la benzinarie, pe care o cerem din cand in cand, niste curiosi au venit la geam si se uitau la DVD-ul pe care l-am pus cu Sachchidananda. Toti indienii sunt curiosi, putin fricosi si curiosi. Le e teama de ceea ce nu cunosc,le e teama de apa (de aceea nu prea fac baie in apa, in ocean, in rau - prima data am fost surprinsa ca ei nu intra in Gange decat pentru baia rituala).
Drumul este la campie, uite ca nu l-am intrebat pe Ajati la ce altitudine este(el are altimetru la ceas). Deodata apare in peisaj o stanca golasa. Am mai intalnit asta, tot in sud si m-am mirat si atunci, apare asa direct in campie o stanca pe care sunt pusi bolovani de parca stau sa cada. Jyothi sau Joty (nu stiu cum se scrie) pozeaza stanca din toate unghiurile. Mai apar si alte stanci mai mult sau mai putin impadurite.
La intrarea in Bangalore apar foarte multi ulii. In toata India am intlnit ulii peste tot,chiar si in orase. Aici, in Bangalore sunt cei mai multi pe care i-am intalnit pana acum. Orasul se afla la 950 m altitudine si are peste 5 milioane de locuitori. Clima este buna in sensul ca vara nu prea se depasesc 35 grade.
Ne-am cazat, cu mare greutate. Orasul fiind mare sa mergi dintr-o parte in alta iti ia mai mult de o ora. Ne-au trebuit cam 2 ore pt. cazare. S-au cam incins spiritele pe aici, au inceput sa se certe, sa-si mai arunce vorbe (mereu apar ceva discutii la cazarea asta), dar totul s-a rezolvat dupa ce ne-am cazat, am mers repede la masa si nu am ami avut timp decat pentru cumparaturi. Unii si-au cam spart cardurile pe aici, dar au si luat lucruri frumoase. Toata lumea este multumita, dar toti suntem obositi. Ajung in camrea pe la 23.30, abia ma spal si ma arunc cu multumire in pat(pt. ca in sfarsit ajung sa stau si eu intinsa, sa ma odihnesc). Adorm aproape instantaneu, cu toate ca urlau niste indieni pe hol, la un moment dat chiat plangea si un copil, muzica si televizoare la maxim.

Draga Costin,

Am ajuns in fiecare zi pe la 22-23 in camera si nu am mai gasit nici un net liber. Acum suntem la Tirumala si noroc ca nu am putut intra la templu pt. ca pot sta si eu la net. Sa stii ca imi ia f. mult timp sa scriu, imi trebuie minim o ora, dar azi cred ca imi trebuie 2 ore, daca nu mai mult. Cu programul nostru este cam greu sa dispar 1-2 ore.
Hai sa continui repede d eunde ramasesem: Mysore.
De dimineata am fost la ashramul lui Sri Ganapati Sachchidananda Swamiji. El face healing music. Deviza lui: " Silence is gold." Si atunci ma intrebam la ce mai comercializeaza CD-uri cu muzica??? Ma rog, hai sa iti spun cate ceva. Ashramul este foarte frumos, are o gradina minunata, foarte bine intretinuta. Am fost mai intai in sala unde se asculta muzica si se dau concerte sau darshan sau altele. O sala mare, pe trepte. Pe pereti sunt picturi cu foarte multi compozitori si indieni, dar si europeni. Am vazut si pe Bach si Mozart si Beethowen si Chopin si Schubert si tot asa, dar si Adi Shankara, Sachchidananda. Fiecare pictura avea un bec dedesubt care se aprindea cand se interpreta muzica lui. Interesant! Si mama lui Swamiji a fost cu muzica, era si ea pe terete. Un nene ne-a explicat cate una de pe acolo si am fugit repede la muze, pt. ca mai era o ora si se inchidea. Am gasit un muzeu cu de toate adunate, probabil ca Swamiji a fost prim foarte multe locuri in lume, a adunat multe si a si primit multe: antichitati, colectii de timbre, instrumente muzicale, raritati, aur, pietre pretioase, cristale, fildes, chinezarii, obiecte din Nepal, Tibet, China, bani din diferite tari(am vazut si bani de la noi din tara, bani noi). Era acolo ce voiai si ce nu voiai. Este organizat pe 3 etaje. Dupa ce am trecut destul de in fuga pe la toate ne-am dus la templul din incinta ashramului, acolo era si standul de unde poti cumpara. Mai toti au cumparat CD-uri cu muzica lui Swamiji (pe care am ascultat-o apoi in autocat). Mai era acolo o gradina de bonsai foarte frumoasa. Am plecat repede sa prindem palatul: Mysore palace.
Palatul fusese locuit de Maharaja de aici pana prin anii 1940-1950 cand a murit, apoi a fost independenta Indiei si palatul a devenit al poporului. Acum se vizita de tot poporul.
Ce sa iti spun? Multa bogatie, pereti pictati, cu tot felul de broderii in aur, pietre pretioase. Usile erau de santal rosu cu incrustatii de fildes(erau protejate de o placa transparenta de plexiglas), chiar si unele gresii deosebite erau protejate la fel. Multa bogatie pe acolo, usi masive se argint, de aur, lemn sculptat fin, tot felul de zeitati. Oamenii se uitau curiosi, mai ales indienii, mai toti aveau tendinta de a atinge obiectele de pe acolo. Toate erau relativ foarte bine intretinute pt. ca erau destul de noi. Am auzit ca unul dintre fii Maharajahului ar locui acum in Elvetia. Apoi am fost la locul de cumparaturi: multe lucruri de santal si toate alea. Iarasi oamenii nostri au mai cumparat si am fugit iarasi la gradina sa o mai prindem si pe aia ca era si un spectacol ca la Delhi, la Akshardan Tempel.
Brindava Garden este renumita in sudul Indiei. Peste tot numai lumini, bine asezate pe sub boscheti sa puna in evidenta culorile florilor. Joc de lumini si culori pe ape si fantani. Era acolo si un lac. Am mers mult de la un capat la altul. Am stat la un mic spectacol de muzica, ape, lumini si culori, apoi, abia am razbit prin aglomeratie sa ajungem la autocar. Ne-am bucurat cand l-am vazut pe nenea soferul si am pornit spre hotel. Era destul de tarziu.

Sunt la un net prost, care merge incet. Zilele urmatoare ti le scriu separat.
Imediat iti mai trimit si celelalte zile.

23.11.06
Am plecat din Coimbatore spre Mysore. Drumul este bun si vremea la fel de buna: 25-29 grade cu mult soare. Dupa ce am mers o buna bucata prin orasele am iontrat intr-un orasel, nu mai stiu cum se numeste care era locul de actiune al unui "Robin Hood" al indienilor (in sensul bun sau prost, depinde cum privesti). Era un tip care facea comert cu fildes, animale salbatice, droguri si toate alea, dar era cam comunist, ajuta oamenii. A actionat pe aici cam 10 ani si mai bine, timp in care s-au chinuit cu toate armatele sa-l prinda (forte speciale, etc). Cam acum cativa ani l-au prins si l-au impuscat in cap. Povestea asta ne-a spus-o Ajati in timp ce treceam pe acolo. Si soferul ne-a atentionat ca acolo era locul cu pricina.
Am mai mers un timp prin orasele si a a inceput urcusul. Drumul urca serios prin jungla. Au fost 27 de curbe "agrafa". Pe indicatoare era specificat numarul curbei trecute, asa am stiut ca erau 27 (nu am mai vazut pana acum asa). Drumul este mai mult decat minunat: pandeam prin ferestre sa apara tot felul de animale de jungla, Ajata a vazut 3 caprioare. Au mai vazut si altii tot felul de pasarele, ca un fel de castor sau arici, dar tigrul sau leii sau elefantii pe care ii asteptam nu au aparut. Se feresc probabil de drumurile circulate. Pana acum am vazut un singur elefant salbatic (pe la Munnar). Oamenii erau speriati de el si ne atentionau. Acolo unde au urlat oamenii, la Eco point, pe la 18 localnici au inceput sa stranga pt. ca venea elefantul. Nu stiu daca stiti, dar elefantul este foarte periculor. Daca ceva il surprinde, orice ar fi, poate face foarte rau. De aceea oamenii se feresc foarte tatre de cei salbatici. Cu totul altfel stau lucrurile cu ceilalti care sunt invatati cu oamenii, dar si cu aceia dresorii au foarte mare grija, de obicei ii tine legati cu lantul de picior. Pana acum am mai tot facut poze cu cei de la templu, chiar i-au invatat sa de-a binecuvantare oamenilor(puineai o rupie in trompa elefantului si el, dupa ce o lua iti punea trompa pe cap. Oamenii se amuzau si faceau poze cu ei).
Asadar unde am ramas? Am ajuns in varful muntelui dupa cele 27 de agrafe, apoi am inceput a merge pe platou. Ne-am cam mentinut pe la 700 m pana am ajung la Mysore. Drumul a fost in continuare f. frumos. Pe drum s-a schimbat putin programul: nu am mai fost la Ooty pt ca drumul era inchis (din cauza ploilor de rupsese soseaua), si s-a hotarat sa stam 2 zile la Mysore, apoi 2 la Bangalore, apoi una la Sai Baba, una la Tirumala si inapoi la Tiruvannamalai. Deci aveam pt. Mysore 2 zile, mai bine zis una si jumatate. In restul din prima zi am mers cu totii la un templu din varful unui deal: Chamundi hills, undeva la 13km langa oras de unde aveam o vedere frumoasa asupra intregului oras, apoi prin oras dupa cumparaturi. Mysore este orasul lemnului de santal( dar este foarte scump, nu cred ca si-a cumparat nimeni pana la urma ceva se santal, ba da Daia si-a luat o mica mala). Gasesti tot felul de obiecte din lemn, asa ca toti si-au cam luat: pt. acasa, pt. prieteni, etc. Uleiul de santal este foarte, foarte scump, 10ml costau 1600 Rs( 1Euro=56 Rs), asa ca nu ne-am luat. Ni s-a parut ca era cam diluat. Nu e gluma, ci chiar ne-a desfacut un nene o sticluta si am probat-o, dar era foarte diluat, cu toate ca el zicea ca e original.
Nu am mai avut timp de matasuri pt. ca era f. tarziu. Dupa atata alergat, seara am cazut cam lati.

24.11.06

Plecarea era la 10.00(in oras nu prea ai ce face pt. ca magazinele se deschid la 10-11. Aici ei inchid pe la 10 seara si deschid dimineata tarziu)ne-am cam asteptat unii pe altii. Dupa ce ne-am adunat cu totii lipsea nenea soferul. Am asteptat, am tot asteptat si cand a aparut in sfarsit am ovationat cu totii. A fost surpris, s-a cam jenat, dar am ras cu totii, chiar si cei de la hotel. Deja ne-am cam obisnuit cu asteptatul si intaziatul si nu prea ne mai suparam unii pe altii.
Iti spun pe scurt ca ne cheama la autocar:
am fost la Data peetam Ashram - foarte frumos (iti povestesc mai tarziu)
-apoi am fost al Mysore Palace
-apoi la Birndavan Garden
-apoi gata, la hotel
Iti scriu despre ele astazi poate, cand ajungem la Balgalore.
Te imbratisez cu drag!
Free Woman

21.11.06

Ne-am cazat in Munnar intr-un hotel bun pt. unii si prost pt. altii, in functie de camera. Am picat la partea proasta, dar m-am bucurat ca totusi a fost mai rece, chiar daca iti cam intepenea capul. Fereastra a dat spre strada, asa ca la 4 dimineata: trezirea. Multa galagie. Pe la 5.30 a inceput o voce de buggs bunnysa cante sau sa incanteze ceva de te trezea din cel mai dulce somn.
Am plecat spre Kodaikanal. Pe drum erau plantatii de ceai pe km intregi. Am oprit la o cascada si am facut poze. O culegatoare de ceai ne-a aratat instrumentul cu care taia ceaiul: o forfeca care avea intr-o parte o teeminatie de punga. Foarte ingenios! Satya remarca: "-Dar atata vegetatie tropicala ca aici nu am vazut niciodata!"
Indrum am mai intalnit zone intinse de cardamom. Oamenii le cultivau. Sunt ca niste tufe uriase, dar nu lemnoase. Drumul este foarte ingust, serpentinos. A aparut ceata si in vale nu se vede mai nimic pe o buna bucata de drum. Trecem granita dintre Kerala si Tamil Nadu. Pe sosea sunt semne ca a plouat foarte tare. Drumul fusese stricat, dar acum reparat. Am intrebat localnicii si ne-au spus ca plouase tare cu o sapt. in urma.
In autocar atmosfera normala. Oamenii admira minunatul peisaj pe care nu il intalnim prea des. Toata excursia a fost mai pe la campie. Autobuzul totusi este destul de incomod. Ajati nu mai suporta statul pe scaunul de plus. Ieri a stat pe scaunele din spate cu fundul in sus. Zice ca il ustura fundul de la transpiratie. Din cand in cand isi pune fundul la geamsa se mai usuce de transpiratie.
Pe la 12.00 am intrat intr-un oras. La fel de aglomerat ca peste tot, claxoane, oameni pe sosesa care nu se misca pana nu claxonezi de 2-3 ori, mirosuri, galagie si tot asa. Toti oamenii se uita curiosi la noi. Acum este caldura mare, parca te topesti. S-a baut un ceai si iar la drum spre Kodaikanal. Ajata nu mai are baterie la telefon.
Ajati sta pe scaunul lui pe vine. Apoi s-a asezat pe o parte. Buretele scaunului a devenit de nesuportat. Ii spune Ajatei
-Bine ca nu m-am imbracat cu pantalonii grosi ca nu stiam ce as fi facut. Ar fi trebuit sa stau in cap sa ma pot racori; dar si-a amintit ca nu ar fi putut sta nici in cap pt. ca si pe cap are mici bubulite, si a zis:
-In unghii ar fi trebuit sa stau!
Mi-l si imaginam pe Ajati stand in unghii in autocar, cu picioarele in sus, tianandu-si cu greu echilibrul, cu fundul inspre geam sa se racoreasca! - mai glumesc si eu.....
Drumul spre Kodaikanal este serpentinos si urca mult. Pe 50 km urcam de la 3-400 m la 2100m. Pe drum agave uriase, mai mari decat un om, maimutele si bineinteles tot felul de plante pe care nu le cunoastem trec pe langa noi.
Am oprit la un punct unde se vede o frumoasa cascada. Lumea a iesit sa ia o gura de aer, si iarasi la drum. Am intalnit padurice de eucalipt. Pana acum am avut vreme frumoasa, dar cu cat urcam inccepe sa se intunece. Pe la 1600m a inceput sa picure si este putina ceata. Cu 7 km inainte de a ajunge la Kodaikanal am vazut o cascada: Silver Cascade.
Am ajuns pe ploaie. Ne-am chinuit cam 2 ore sa gasim un hotel care sa ne convina. Afara ploua, era rece si batea si vantul. Toti erau pretentiosi, voiau geamuri etanse, caldura, apa calda si tot asa - cam greu de gasit pe aici. Dupa dezbateri, aproape furtunoase am ajuns la concluzia ca este mai bine sa fugim din statiunea astea, pt. ca ploua si nu prea aveam ce vedea, asa ca am facut o schimbare de program: am plecat la Coimbatore, de fapt am fugit de frig si ploaie. Am ajus seara pe la 24.00, ne-am cazat si am cazut mai mult decat lati.

22.11.06
Azi program de voie. Nu avem ce vedea in Coimbatore. Este oras mare, dar industrial. Nu sunt temple sau altceva de vazut, asa ca facem cumparaturi. Fiecare este liber sa alerge cat, cum si unde vrea. Cam toata lumea a alergat la cumparaturi. Seara, acum cand scriu, ne-am intalnit cei mai multi la net. Joty a venit sa ii trimit lui Costin poze sa le puna pe blog, Ajati este si el pe aici, ii aud glasul, dar si tusea. Si pe Ajata am auzit-o.
Maine mergem la Ooty in vizita, nu ne mai cazam acolo pt. ca este frig si este posibil sa ploua. In drum avem de vizitat o gradina botanica. Apoi mergem la Mysore. Acolo am auzit ca este orasul santalului, asa ca probabil vom cumpara cadouri pt. cei dragi din lemn de santal, ulei de santal si vom mai vedea. Dealtfel, Mysore este si orasul matasii.
Va las acum ca sunt si eu obosita, dar nu inainte de a va cere scuze pentru greseli (din cauza grabei cu care scriu) si inadvertente.
Va salut cu respect si va multumesc pentru ca va rezervati din timpul vostru liber si asa foarte scurt pentru a citi intamplarile mai bine sau mai prost relatate de mine.
Ma inchin Dumnezeului fiecaruia din voi!
Free Woman
I

Buna Costin!

Main intai: continuare la Kerala.

In timp ce iti scriam mesajul ei s-au dus la o ceainarie si au baut un ceai, mai bine-zis cate doua pentru ca erau bune. M-au chemat si abia am apucat sa vad ca a fost trimis mesajul catre tine ca am si fugit. In minibus Ajata a primit mesajul tau (mi-e dor de India, dar si de voi...) si ni l-a citit. Ne-am bucurat cu totii si bineinteles s-a intrebat in public:
-Dar noi ce ii raspundem?
-Spune-i mai ca plange India dupa el!
-Plange India de ne-a umplut autocarul si pe noi pe toti (afara ploua continuu, toata ziua nu s-a oprit ploaia)
-Ce ploaie ma, spune-i ca a fost un soare de ne-am bronzat si pe coate, sa-i para rau ca a plecat!
-Da, da, da!, au zis aproape toti in cor si ti-a scris Ajata mesajul corespunzator.
Iti scriu asa de gluma bineinteles. Toti ne-am amuzat, mai mult sa uitam ca eram murati pana la oase.
Ne-am cazat seara la Kochi. Acesta este un oras vechi, au fost ceva portughezi pe aici, aici a murit Vasco da Gama. Am gasit repede o mica pensiune draguta si placuta pentru toti. Am dormit noaptea si de dimineata am plecat la Kalady, orasul unde s-a nascut Sri Adi Shankara. A fost nemaipomenit, am aflat povestea lui (nu o pot insira acum pe net pt. ca imi ia mult timp). Am stat mult acolo, am prins iarasi o Puja, am stat acolo, am meditat un pic, apoi am facut cecva cumparaturi (male, mici carti, prasad-sau anafura si altele). Am plecat si noi multumiti, dar si ei. A fost singurul loc de pana acum unde am intalnit nuferi albastri cu interior galben - bineinteles ca am facut cu totii poze. Apoi am fost intr-un templu cu 7 etaje, dedicat lui Sri Adi Shankara.
Dupa templu s-a mers la masa, apoi la baie - ultima baie in ocean. Satya si-a pierdut ochelarii. Erau in apa vreo 5 oameni si cautau ochelarii. La un moment dat Satya a simtit ceva la picior si a zis ca i-a gasit. Toti in cor:
-Uaaaau!
-Era o iarba, nu ochelarii. Toti s-au desumflat.
Au cautat ce au cautat, au mai gasit cateva ierburi, dar ochelarii nu!
Am prins un apus de soare minunat. O minune de irizatii rosii, violet si albastrui pe cer combinat cu griul norilor si al serii. Au filmat oamenii, au pozat pana cand a disparut soarele din raza lor vizuala.
Ne-am suit in autocar si am fugit la un mic bac care ne-a trecut un rausor. Am asteptat acolo mai mult de jumatate de ora, de ajuns incat sa pierdem spectacolul de dans specific Indiei de sud, la care luasem bilete eu si Daia. Mi-a parut putin rau. Era a doua oara cand nu am reusit sa merg la un spectacol de dans indian.
Am ajuns seara destul de obositi, dar multumiti. Ziua fusese plina. Am uitat sa iti scriu ca vremea a fost insorita. Numai soare tot timpul. A fost prima zi in care soferul ne-a dat ceva timp aer conditionat(noi nu am platit minibusul cu AC). Toata umezeala din sol combinata cu caldura aceea era numai bine sa ne dea un indice de confort termic foarte mare, incat aerul sa para de 50 de grade. Cand am mancat la pranz ne-am aruncat cu totii intr-un restaurant cu AC, ca eram deja molesiti de caldura.

Am ajuns la ziua de azi. Am plecat din Kochi spre Munnar. Avea de mers in jur de 130km +sau- 20Km, nu stiu exact distanta. Soferul a incurcat drumul si am facut aiurea cam 20km, dupa care ne-am intors. Florentina(Padmini) si-a dat seama ca a uitat niste haine la pensiunea din Kochi. Am oprit si a dat telefon acolo sa-i trimit hainele la Munnar. Toate peripetiilea astea au fost cu ceva discutii, dar toate trec, raman numai faptele in sine. Speram sa recuperam maine in drum pachetul pus de domnul dragut din Kochi.
Azi am ajuns la Munnar. Aceasta este o renumita regiune unde se cultiva ceai. Este cam ca Darjeeling, nu are atat renume ca Darjeelingul, pentru ca pe aici nu au trecut englezii, dar plantatiile de ceai sunt tot atat de mari ca acolo. Dupa ce ne-am cazat am plecat repede cu busul sa vedem un lac, un alt lac cu baraj, un loc de unde se auzea ecoul. Oameni cu tarabute, ciocolata de casa (aici fiecare orasel trebuie sa aiba ceva-ul lui; pana acum nu am mai intalnit ciocolata de casa), porumb copt la jar (o metode ingenioasa de foale-nu am mai intalnit-o pana acum: omul invarte la un fel de masina de tocat care are o teava de intra in tabla cu jar. Invarte omul la manivela si intretine jarul, care coace porumbul). Am facut iarasi poze la lac, cu porumbul in mana si tot asa. Aici de cand am inceput a urca cu minibusul a inceput ploaia. Si a plouat, a tot plouat, a stat putin cat am mancat porumbul si am urlat la munti sa auzim ecoul. Muntele a raspuns destul de slab, asa ca oamenii au urlat si mai tare, in cor, sa aiba putere, apoi ascultau. Muntele iarasi le raspundea, cam slab pentru ca sunetele trimise nu erau ascutite. Nemultumiti oamenii iarasi au urlat in cor, si mai tare. Si tot asa. Dupa fiecare urlet si dupa fiecare raspuns bineinteles ca se radea in cor. Oamenii se simt bine, se descarca de toate cele acumulate in timpul anului si cu siguranta vor veni in tara mult mai relaxati, si poate schimbati.
Am ajuns pe seara iarasi in Munnar, am fugit repede pe la cumparaturi, in special ceai pentru prieteni, cadouri si tot asa. Am fi vrut sa bem un cei bun de aici, dar era seara si ne-am gandit ca poate nu dormim bine, asa ca s-au dus numai Ajati-ta la ceai sau cafea si eu si Satya am sarit repede pe un net.
Iti scriu asa de repede ca nu stiu ce sa iti spun mai intai. Sper sa fiu cursiva si sa intelegi cate ceva.
In rest ce sa iti mai spun de sud? Este diferit de ce ai vazut in nord. Mult mai diferit. Este mult mai multa vegetatie, nu este atat praf, mancarea este altfel-nu cu mult diferita dar totusi altfel. Oamenii sunt totusi la fel de deschisi si calzi. Cei din sud dau din cap intr-un fel specific cand vorbesc. Sunt simpatici.
In Kerala casele parca sunt mai mari, arata a case, nu ca in nord unde aratau a bordeie fara acoperis. Parca nu este saracia de acolo, sau poate m-am obisnuit eu cu India. Kerala este stat comunist. Peste tot vezi secera si ciocanul. Dubios, nu? Dar uite ca se poate. Asa prefera oamenii de aici, comunismul.
Despre vegetatie ce sa iti spun? Peste tot palmieri, cocotieri, bananieri si alti pomi ciudati pe care nu ii cunosc. Spre Munnar am intalnit flori care ne-au impresionat pe toti: niste copaci mari plini cu niste flori rosii mari, am vazut craciunica(floarea aceea verde cu varf rosu care la noi creste in ghiveci, aici creste sub forma de copac), am vazut zorele (asa, chiar zorelele de la noi), nemtisori, o floare care semana cu iarba-mare de la noi si multe altele pe care nu le cunosc.
Ce sa iti mai spun sfecific sudului? Aici nu sunt atatea vaci ca prin nord. In prima parte a excursiei am intalnit capre, multe capre pe sosea, asa cum erau vacile in nord, niste capre cu urechi lungi si lasate si picioare inalte. Cainii sunt la fel ca ceilalti, un pic mai ascutiti si cu picioare mai inalte, furnicile la fel ca pe la noi(le-am analizat ca mi-au descoperit borcanul cu miere, de am dus cateva si prin autobuz).
Ce am mai vazut? Multe biserici. Uimitor de multe biserici si mai putine temple. Astia din Kerala au pus bisericile la sosea si au ascuns templele lor in spatele bisericilor. Nu stiu de ce.
In timp de iti scriu vorbeste un tip la telefon, ceva cam tare. Limba lor este mai rotunda, asa o vorbesc, dar o si scriu. Toate formele sunt mai rotunde. Vorbesc foarte repede de nu se intelege nimic.
Maine plecam spre Kodaikanal. Nu stiu daca scriu corect numele oraselor pentru ca nu am analizat ghidul. Incepand de azi avem 3 zile de munte. Temperaturile sunt ceva mai apropiate de normal, cred ca seara sunt 13-15 grade si ziua 20-25 grade.
Sper sa mai prin ceva timp sa iti mai scriu si de pe acolo.
Acum te imbratisez si iti trimit salutarile tuturor!
Cu drag!
Filomela

Buna Costin!

Suntem in Kerala la Amrita Ashram. Ploua continuu. De cand am inceput turul in sud ploua in fiecare zi. Probabil perioada excursiei nu este prea fericita. Abia asteptam sa mergem undeva mai in interiorul tarii pentru ca pe coasta ne face ciuciulete. Aseara am ajuns in Varkala, statiune destul de renumita pentru straini. Vin aici si isi petrec concediul. Este plin de straini. Hotelurile sunt aproape la malul oceanului, dar sunt f. scumpe: 3-4-5000 Rs. Gasesti si bucatarie italiana si chinezeasca, dar si mancare din Kerala. Mancarea din Kerala nu este chiar grozava, dar merge. Cum am ajuns toata lumea s-a aruncat in ocean, mai putin eu (pt. ca sunt racita-cu temperatura, transpiratii si tot tacamul) si Daia. Vremea era a ploaie, dar toata lumea s-a balacit bucuroasa. In rest nu prea am mai avut ce vedea in Varkala. Azi am ajuns la Amma Ashram. Se spune ca este al doilea ca marime si renume din India dupa cel al lui Sai Baba. Am ajuns aici dupa o calatorie cu vaporasul, dar, din cauza ploii am stat toti la cabina. Ar fi fost foarte frumos pe soare, dar a mers si asa. Am gasit un ashram mare, nu chiar impunator. Amma este o femei in viata inca, care da imbratisari. Se spune ca da si 10000 de imbratisari pe noapte. Probabil ca are destula energie sa poata da la fiecare. Ea este infatisata pe pereti cam ca o zeita, peste tot sunt poze cu ea. Daca face bine oamenilor este OK. Multi oameni au de munca de pe urma ei-si asta e bine.
Am iesit din ashram si trebuia sa ne astepte soferul, care probabil nu a inteles bine unde si cand trebuia sa ne astepte, asa ca ne-am plimbat o bucata de timp prin ploaie. Acum asteptam. Am vazut un net si iti scriu cat de repede pot, pt. ca ma astept din clipa in clipa sa ma cheme.
Ce sa iti mai spun? Ajata ne citeste mesajele tale si ne bucuram sa ne scrii. Facem poze, dar ne descurcam ceva mai greu. Lumea si-a cumparat card pt. ca nu prea avem unde sa ne descarcam pozele. Spune-ne despre tine si daca mai esti asa hotarat sa vii aici de revelion.
Eu abia astept sa ajung la Tiruvannamalai, unde sper, ca pe langa altele sa ne astepte macar o clima mai buna. Acum toti suntem murati pana la piele, fiecare celula avand nu 100% ci 200% apa. Este si asta o experienta interesanta.
In seara asta ajungem la Kollam si cred ca maine la Ernakullam-am inteles ca este aceeasi umezeala. Nu m-am informat ce este pe acolo de vazut, dar iti scriu cand mai pot.



Subject: Salutari din Madurai!
Buna Costin!

Sa stii ca nu prea avem timp de nimic. Mergem cu minibusul de dimineata pana pe la 14-15.00, apoi ne luam camera la hotel (o ora), nici macar nu ne facem dus si fugim sa vedem templul di orasdul respectiv. La Chidambaram am ajuns noaptea, dar am fost bucurosi ca am asistat la o puja minunata, nici nu ne asteptam. Ne-au acceptat prezenta in Sanctum Sanctorum (nemaintalnit pt. non-hindusi). Dar templul nu l-am vazut pt. ca era noapte. La Trichi am vazut ceva pe afara, dar s-a intunecat destul de repede. La Madurai am ajuns mai repede si am vazut ceva mai bine. Ar fi multe de povestit, dar deja am depasit cu 5 minute timpul de intalnire si nu imi place sa ma astepte lumea.

Ziua 27
Am plecat in timp din Delhi ,cu un avion imens ,cred ca era un 747 cu 350 de locuri;avantajul avioanelor mari este ca zboara mai lin iar la decolare si aterizare nu te zdruncina si timpul de aterizare este mai mic. Dezavantajele: insotitorii de bord nu au timp de tine si nu-ti stau la dispozitie mereu, nu este asa multa “intimitate” ,iar cozile la toaleta sunt imense ( poti usor sa faci pe tine daca nu mergi din timp).Chiar daca era mare tot a facut 9 ore care mi s-au parut interminabile: nu am mai gasit loc la locul de la usa de siguranta sa-mi intind picioarele si m-am chinuit sculindu-ma de zeci de ori.
Sunt iar in Milano si parca imi aduc aminte acum 4 saptamini ce emotionat eram sa descopar o tara care ma fascina de mic si parca retraiesc cind va scriam cu mainile tremurinde inceputul calatoriei mele. Acum sunt linistit !...impacat cu mine insumi…am o liniste spirituala pe care n-o aveam la plecare …stiu ca ma voi intoarce in India…si stiu ca data viitoare va fi mult mai bine….India va fi aceiasi, dar eu voi fi mai deschis si cu experienta de 4 saptamini…
Am uitat sa va spun despre renumitele apusurile din India, ultimul urmarindu-l din aeroport; nu am vazut nicaieri in lume culori ale cerului mai vi , unice ,care parca te hipnotizeaza, si ce este interesant este timpul scurt in care soarele “se ascunde”. Trebuie sa fi un scriitor cu multa cultura si experienta ca sa descri in cuvinte un apus de soare in India; nu e cazul meu…!!
Parca nu mai are farmec sa scriu ; nu mai este “live” , ridic privirea si vad oameni diferiti de cei din India…mai buni ,mai rai nu stiu , dar sunt diferiti: eleganti , ingrijiti, pt mine mai frumosi fizic ,dar privirea lor difera mult de cea a indienilor …efectiv turul s-a incheiat !!!!
Vrea sa va multumesc pt onoarea pe care mi-ati facut-o fiind cu mine de-a lungul turului( chiar daca nu a fost complet si s-a intrerupt brusc ,poate cind era cel mai frumos) , sa-mi cer scuze daca v-am exasperat cu vreo relatare sau explicatie cu care nu ati fost deacord, iar in final sa va urez tuturor sa va impliniti si voi visele iar daca printre vise se afla si ..India , nu ezitati sa ma intrebati si cu cea mai mare placere va voi consilia…
In legatura cu cheful de sfirsit al calatoriei cu siguranta ca se va organiza , in jurul datei de 10 decembrie , dar o sa va informez pe blog mai mult….pina atunci stringeti intrebari pt ca toti vom fi “flaminzi” sa va raspundem si cu ocazia asta vom retrai frumoasele clipe petrecute in India.
In timpul chefului voi incerca sa intram in legatura directa prin internet cu cei ramasi acolo (majoritatea vor ramine un timp mai lung) si vor putea sa va trimita si voua ceva din atmosfera din India!...sper sa fie un chef misto!!....vom vedea….trebuie doar sa punem suflet !!!!
Cind ajung la birou incerc sa selectez din miile de poze( am pe laptop, si pozele facute de ceilalti)pe cele mai interesante si sa le postez pt a va putea delecta si voi cu ele….
Sunt la birou de dimineata si abia acum (ora 18) am gasit 2 minute sa pot sa postez ultima zi…colegii m-au luat de bun si odihnit si m-au facut “varza” astazi….da plec eu inapoi…!!!!
In legatura cu pozele sper curind sa le postez si pe ele…

Ziua 26
Ultima zi din turul “India Sacra 2006”-ultima zi a mea pt ca turul continua fara mine si se pare ca totul decurge conform planului.
Dimineata m-am sculat mai devreme pt ca la 8 a venit sa ma ia taxiul pe care il platisem de ieri la o agentie ( a costat 25 de euro pina la Chennai-200 km) si tot agentia aranjeaza sa te ia de la aeroport cind vi la Tiruvannamalai .Soferul ma astepta de la 7.30 , eu am coborit mai devreme dar am asteptat-o pe Brigite care mergea la o localitate care era in drumul meu spre Chennai si o lasam acolo la un ashram; vroia sa stea acolo citeva zile pt ca era un ashram renumit si il intilnise pe guru ashramului la o prezentare in Tiru...Ce misto e sa nu ai nici un program si sa pleci cind vrei unde vrei, sa stai cit timp vrei, …sa fi liber !!....asta macar un timp, ca toata viata sa nu ai nici o provocare nu are farmec !
Ce este interesant la indieni este ca oriunde s-ar afla isi improvizeaza un loc pt rugaciune , il impodobesc cu ce au ei mai frumos-in general cu flori-si se roaga imaginindu-si ca se roaga la zei-Se numeste ca fac “Puja”, si in fiecare casa o sa vezi un locusor mai mare sau mai mic in fata caruia se roaga de citeva ori pe zi; chiar si sadhu care hoinaresc se opresc la o piatra intr-un colt ,pun o floare, si fac “Puja”. Am citit undeva ca nu exista om care sa nu aiba motive sa se roage. Asa este ! Si nu trebuie sa ai nici o jena de ceilalti pt ca oameni inteligenti apreciaza rugaciunea !
Este o tara atit de credincioasa incit simti peste tot nivelul ridicat de spiritualitate si nu degeaba aici sunt reprezentate cam toate credintele si religiile(despre multe nu v-am spus datorita timpului dar sper ca am acoperit multe din ele) si toate se respecta intre ele. Nu stiu cit de mult m-a afectat sau ma va afecta pe mine calatoria asta in India si toate experientele traite dar sigur ma va transforma ( cel putin asa vreau) intr-un om mai bun , mai intelegator si mai spiritual ( mi-am dat seama ca eram mult sub nivelul pe care credea eu ca il am) Am avut mult de invatat de la indieni, de la strainii din India si nu in ultimul rind de la colegii romani de tur ; tuturor le multumesc !!Mi-am dat seama ca nu am venit atit de “deschis” in India precum ar fi trebuit ,dar data viitoare voi sti ca trebuie sa fi total deschis pt a primi tot ce India iti poate da ….si are atitea sa-ti ofere. Iar daca cineva vrea sa vina in India , sfatul meu este sa-si deschida inima si sufletul ,pt ca altfel nu poate beneficia in totalitate de toata spiritualitatea pe care aceasta tara o ofera tuturor …Nu am auzit de cineva care sa nu gaseasca ceva spiritual aici ( probabil cei care vin pt distractie , sau doar sa viziteze si nu se deschid spiritualitatii),care sa se simta neutru fata de India, si care sa nu gaseasca aici ceva in ei insusi …iar cind pleaca, pleaca… un alt om..mai bun …
Pe drumul cu taxiul spre Chennai am mai vazut curiozitati precum elefant mergind pe strada, sau diferite tipuri de mijloace de locomotie ( de la carul tras de boi pina la ultimul tip de Mercedes) .Daca cineva imi va spune ca a vazut o masina mica (gen Dacia) in care erau 20 de oameni, nu o sa-l cred , dar daca imi va spune ca erau indieni cu siguranta il voi crede; au un dar incredibil de a se inghesui cit mai multi intr-un loc( sa nu mai zic cum arata un autobuz plin –dar plin – cu indieni) , zici ca in orice moment o sa pice citiva din ei afara…
Am ajuns fara probleme la aeroport dar acolo era o agitatie fara precedent, plin de militari anti-tero, si te verificau la fiecere colt ; am aflat ca , cu o zi inainte gruparea Al-Quaida a anuntat un iminent atac cu bomba performanta asupra aeroportului din …Chennai; tocmai acum cind plec eu ? nu stiu de ce dar nu mi-a fost frica de loc !!
In citeva minute aveam biletul de avion schimbat ( a trebuit sa platesc o penalizare pt ca am schimbat zborul cu citeva saptamini mai devreme -10 euro) dar a trebuit sa astept citeva ore pina la zborul catre Delhi. In aeroport erau ghisee ale tuturor companiilor low-cost ( cred ca peste 10) majoritatea deschise in ultimii 2 ani si mai traia si Air –India ,compania nationala omoloaga Taromului nostru, dar care are tarife mult mai mari pe zboruri interne si cred ca numai functionarii publici sau cei care lucreaza in companii de stat mai zboara cu ea .Datorita concurentei ,tarifele sunt mici ( zborul Chennai-Delhi a fost 50 euro) si este imposibil sa nu gasesti un loc la una din companii; spre exemplu daca nu-mi schimbau biletul gaseam cel putin 4 zboruri mai devreme spre Delhi.Sunt si zboruri care costa 9 euro dar trebuie rezervate mult timp inainte. Extraordinar ce se dezvolta transportul aerian in India; nu am mai auzit in alta tara sa fie asa concurenta si asa preturi….si toate la cele mai inalte servicii cu avioane noi si moderne ( am auzit ca una din companii , de fapt cea mai mare INDIGO a comandat 10 avioane in urmatorii ani ). Cind am zburat de la Agra la Varanasi am avut ghinion ca era singura companie care zbura pe ruta respectiva si am cumparat biletul in ziua respectiva si a fost “extraordinar” de scump.-100 dolari. Cind veniti in India nu va faceti probleme de transport dintr-un oras in altul dar trebuie sa incercati si “batrinul tren”-v-am spus ca are un farmec inegalabil !. In avion eram singurul turist strain ,avionul era pe jumate plin dar numai de indieni din clasa superioara- sau medie –dar nici un caz din clasa de jos. In afara de mancare care era contra cost ,dar ceva de genul sub 1 euro sandwicul si aveai ce sa alegi, toate servicile erau similare companiilor renumite.In domeniul asta Europa,precum si maretul stat american au ramas in urma….Am ajuns la timp in Delhi si de la aeroportul national ( iar o zi “unsa”) la aeroportul international am prins un transfer gratuit si am ajuns in 10 minute. Din pacate am asteptat 6 ore pina la zborul meu spre Milano, si iar din pacate nu am avut cu cine sa vorbesc si a trebuit sa ma plimb ,ca de stat ma durea partea dorsala si stiam ca mai trebuie sa stau inca 10 ore in avioanele care ma vor duce …acasa.
Timp de ani de zile nu am mai citit o carte in Romania( motive mai mult sau mai putin intemeiate) si aici in citeva zile am citit o carte intreaga pe care v-o recomand daca puteti sa o faceti rost –cine doreste o imprumut !-THE MONK WHO SOLD HIS FERRARI-este o carte despre ….dar nu va zic nimic ca se pierde din farmec…incercati sa o cititi-merita ! Cind firma nu va mai avea nevoie de mine, si ma va da afara, am gasit profesia ideala pe care pot sa o practic pina la adinci batrineti fara sa ies la pensie: “cititor de carti bune”- nu stiu daca exista in nomenclatorul meseriilor dar o introduc eu… vor mai fi si altii care vor fi interesati de aceasta meserie, desi cred ca sunt destui.. .India este renumita pt cartile bune ( gasesti tot ce vrei) si ieftine pe care le gasesti in librarii. Sunt multe tipografii ( iarasi concurenta isi face datoria) si toti editorii straini prefera sa tipareasca in India.
Foarte interesant si am uitat sa va spun , majoritatea indienilor cu care vorbeam ,la sfirsit cind ne desparteam imi spuneau o propozitie care atit de tare ma misca pt ca rar oamenii ureaza asta unii altora : “ GOD BLESS YOU SIR !“ ( Dumnezeu sa te binecuvinteze , Domnule !)Atit de fericit si protezat ma simteam in clipa aceea !
Ora 12 noaptea a “batut” cind eram in aeroport deci am intrat in a 27 zi…..urmeaza !!!

Ziua 25
De ce oare zilele frumoase trec atit de rapid ? cum am putea sa oprim timpul in clipele cind ne simtim minunat si sa prelungim placerea pina ne saturam…?? hai sa fiu pragmatic si sa-mi raspund : nu se pot prelungi , dar poti sa petreci mai multe zile frumoase chiar daca trec repede, totul depinde de tine ( oare mereu ? …)
A fost o zi care nu as fi vrut sa se mai termine si as fi dat “un regat” pt a putea sa o prelungesc; din pacate nu am regatul si nu am putut sa fac nimic dar m-am multumit si cu marimea naturala a zilei ( v-am scris cum e cu multumirea si nu vreau eu sa schimb “regulile jocului”)
Dimineata impreuna cu Brigite si cu simpaticul pustiulica al ei ( Leonard ) am plecat hotariti sa cucerim muntele sfint aflat in mijlocul localitatii Tiru…Inainte de a urca pe munte a trebuit sa mergem la primarie sa ne luam o autorizatie de intrare in domeniul muntelui aceasta fiind necesara pt a opri intrarea tuturor indienilor care stricau, faceau mizerie, taiau lemne, intr-un cuvint stricau frumusetea acestui munte sfint. Am obtinut-o rapid fiind doar o formalitate si cu actele in regula am pornit la atac pt a simti pe propria piele divinitatea si sacralitatea cu care se spune ca este inzestrat muntele. Nu am urcat mai mult de 5 minute si am intrat intr-un scenariu pe care il visam eu cind eram mic si citeam din cartile cu basme “a la 1001 de nopti “-vegetatie luxurianta, flori frumos mirositoare, fluturi viu colorati care parca veneau la tine sa pui mana, pasarele care cintau linistitor, si nu in ultimul rind o panorama a orasului si a imprejurimilor de uitai sa respiri; si toate acestea la nici 5 minute de casele modeste din oras si la agitatia necontenita a strazilor mereu pline. Dar am intrat in zona sfinta a muntelui si trebuia sa se schimbe ceva…Am mers (mai mult urcat) citeva minute bune prin aceasta minunatie-am si uitat ce ne-au avertizat localnicii sa ne uitam pe unde calcam sa nu “deranjam” vreun sarpe-admirind in tacere farmecul si frumusetea la care nu ne asteptam. La un moment dat a mai aparut in peisaj si un piriu de munte cu apa limpede care completa peisajul de basm si n-am mai avut nici un dubiu ca era un munte cu adevarat sfint …
Este greu de descris sacralitatea unui munte dar incercati sa va imaginati ceva mai sus de puterea de intelegere a unui om si care nu se poate descrie in cuvinte.Mergind prin peisajul de basm am ajuns la un moment la o pestera care acum era aranjata si ingrijita si in care a locuit timp de 16 ani “Sri Ramana Maharshi” omul sfint de care v-am vorbit acum 2 zile .Pestera era plina de oameni veniti sa mediteze in locul in care acel om a meditat timp de atitia ani-greu de imaginat dar fiind un om sfint intra intr-o alta categorie decit a noastra –si probabil era incarcata inca cu ceva din puterea spirituala a lui “Ramana” care completata cu puterea muntelui si cu spiritualitatea oamenilor din pestera te facea sa tremuri de emotie …Am stat citeva minute , sau chiar mai mult si am ajuns la o concluzie care sper sa o pun in practica : trebuie sa merg mai des pe la locuri sfinte pt a-mi ridica constiinta spirituala mai mult si a avea timp sa te gindesti si la Divinitate si a-I acorda mult mai mult timp.Hai sa incercam un experiment !.....Iesiti pt citeva momente din lumea reala in care sunteti, opriti-va din citit ,inchideti ochii, si imaginati-va ca sunteti intr-o padure din basmele lui “Ispirescu” ,cu flori multicolore, frumos mirositoare, cu fluturi mari colorati care zboara linistitor in jurul vostru invitindu-va sa va jucati cu ei, cu pasarele care cinta o muzica naturala unica ,iar nu departe de voi curge un piriias de munte cu apa limpede si cristalina in care va vedeti chipul cum vibreaza de fericire si multumire……………….. daca ati reusit sa va conectati la aceasta lume ( vroiam sa zic imaginara dar pt mine a fost reala ) si ati reusit sa iesiti din lumea in care traiti cotidian inseamna ca aveti sanse curind sa traiti si sa experimentati din lumea creata si dorita de voi…… Am plecat spre virful muntelui dar tot uitindu-ne inapoi si gindindu-ne la “Ramana” parca am stiut ca o sa ne mai intilnim cu ceva legat de el . Nu departe de prima pestera se afla a doua pestera unde el s-a mutat si a mai locuit si aici inca 7 ani .Tot la fel ca prima ,plina de credinciosi si deasemenea plina de energie.Chiar pe linga pesteri trece piriul si cred ca Ramana a petrecut mult din cei 23 de ani pe linga piriu care pur si simplu te linisteste cu zumzetul apei.De la 21 de ani a avut citeva revelatii si a plecat din satul lui natal alegind muntele pt a putea sa mediteze si sa ajunga la eliberarea completa.Discipolii lui care au vazut in el un om sfint l-au coborit dupa 23 de ani de viata in pesteri ,intr-un ashram, pt a putea beneficia si altii de invataturile sale. A trait inca 25 de ani inconjurat de oameni in ashramul din Tiru….carora le-a transmis din experientele sale si care la rindul lor au inceput sa raspindeasca invataturile in toata lumea.
Brigite impreuna cu pustiulica au ramas la a doua pestera iar eu mi-am continuat urcare spre virful muntelui hotarit sa “pun steag” tocmai pe piscul cel mai inalt.Am ajuns aproape de virf ,dar cu niste eforturi maxime deoarece este f abrupt si trebuie sa mergi pe stinci si fiind f cald am transpirat ca la sauna, dar mi-am dat seama ca cei doi ma asteapta si nu am vrut sa se plictiseasca si am hotarit sa ma intorc.Am presupus bine pt ca pustiulica isi pierduse rabdarea si vroia sa plece sa se joace jos cu prietenii. La coborire am ales alt traseu, care coboara direct in ashramul nou al lui Ramana , dar un traseu la fel de frumos si nu atit de abrupt. Chiar la baza muntelui Brigite si-a adus aminte ca stie un restaurant aproape de locul in care suntem unde se maninca mincare indiana buna si ar fi cazul sa mai schimbam locul si mincarea europeana cu una pur indiana. O decizie inteleapta !! Intrarea in restaurant mi-a produs un soc deoarece parea o bomba de mina-zecea si in afara de o pancarda ruginita, veche, cu scrisul abia vizibil nimic nu arata ca acolo ar fi un restaurant ( prea mult spus) unde am putea sa mancam in conditii cit de cit umane…..Dar ca in viata de zi cu zi unde deseori aparentele insala , cind am intrat in interior am avut alt soc : o sala aranjata cu mult bun gust ( saracacioasa in dotari de lux), citiva turisti straini care pareau multumiti, si totul intr-o curatenie impecabila. Am ales sa stam pe terasa( de fapt acoperisul cladirii) unde atmosfera era mai mult decit placuta , sub o copertina construita din bambus si frunze de cocotieri-afara erau 35 de grade dar sub copertina era o temperatura ideala.Masa aleasa a fost gen japoneza cu pernite in jurul unei mese f scunde si sa stiti ca este tare confortabil sa stai si sa maninci jos ca si japonezii sau chinezii. Pina a venit mincarea comandata ( ceva indian ,tot pe baza de orez binenteles si cu mult sos ) mi-am comandat 4 tipuri de sucuri naturale ( le faceau pe loc cu storcator si blender) si pt prima oara in India le-am baut cu gheata- mi-au garantat ca gheata este din apa filtrata si nu este nici un pericol de imbolnavire-dar va recomand sa nu luati gheata niciodata in India ca in general se face din apa normala iar aceasta pt europeni este des periculoasa-Puteti sa banuiti ca o bautura cu gheata este mult mai buna decit una la temperatura camerei ( adica in India 35 grade) si pot spune ca am avut 4 “orgasme” savurind gustoasele bauturi naturale ( papaia, mango ,gova , si ananas proaspat) ….toate aceste “orgasme” le-am avut intr-un hamac f confortabil asteptind sa vina mincarea comandata….foarte gustoasa si desi aveam stomacul plin de la sucuri am mincat-o pina la ultima frimitura. Am mai stat inca 2 ore in acel loc minunat ( de fapt cred ca in general locurile ti se par minunate daca ai o buna dispozitie , gindire pozitiva, si sa fi “deschis”) facindu-ne “siesta” si bucurindu-ma de penultima zi din India( trebuie sa subliniez din acest tur!).La un moment dat m-am hotarit sa mai fac ceva pt a completa frumusetea acelei zi: un masaj ayurvediv !!. Vazusem cu citeva zile in urma un anunt despre masajul ayurvedic( nu va fie jena daca nu ati auzit de el , si eu am auzit prima oara in India de acest tip de masaj) si cit de miraculos e !.I-am lasat pe Brigite si Leonard sa-si continue siesta( de fapt somnul pe terasa restaurantului) , m-am dus la restaurantul german unde vazusem anuntul si am luat o ricsa spre locul citit pe anunt. Inca o data sociabilitatea mea si pofta de vorba( stiti ca vorbesc mult si nu va imaginati ca India m-a vindecat)m-au ajutat ; am intrat in vorba cu soferul ricsei si i-am spus ca merg la un masaj la adresa indicata. Majoritatea soferilor de ricse nu vorbesc mai mult de 10 cuvinte in engleza dar am reusit sa inteleg de la el ca mai exista un maseur mult mai bun si daca vreau ma duce el ; am simtit ca o spune din suflet si chiar vrea sa fie mai bine pt mine si am acceptat sa merg pe mina lui. Sa stiti ca peste tot in lumea asta soferii de taxi sunt cei mai buni ghizi si stiu de toate; daca ai nevoie de orice informatie, din orice domeniu, ei sunt singurii care te pot ajuta; apelati la ei dar grija ca nu toti sunt cinstiti si au interesele lor. Al meu nu a avut cred nici un interes si vreau sa-I multumesc pt ca mi-a recomandat cel mai bun maseur din lume. Cind am intrat in casa( am uitat sa va spun ca avea o reclama atit de mica pe poarta ca abia o remarcai-iarasi aparentele) m-a intimpinat un indian din acela negru ca taciunele , de dimensiuni ,cum se spune 2 pe 2, dar cu o privire tare blinda care intr-o engleza fluenta m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. I-am spus ca vreau un masaj , ca am auzit de el de mult ca este cel mai bun si i-am bagat eu texte ca sa-l flatez, iar el s-a ridicat si a venit cu un registru si m-a intrebat cind sa ma programeze…saptamina viitoare. Va dati seama ce fata am facut cind am auzit, dar ce fata a facut el cind i-am spus ca vreau in ziua aia pt ca a doua zi plec.Mi-a spus ca are ocupat pina tirziu si nu ma poate lua astazi ….dar dorinta mea pt masaj a fost atit de puternica incit pina la urma m-a ajutat Cineva si …s-a rezolvat. S-a gindit putin a dat un telefon ( probabil sa anuleze un pacient si mi-a spus ca ma ia chiar atunci A fost o zi prea frumoasa sa fiu refuzat , si stiti si voi sunt zile cind totul este uns si iti merge “ca pe roate” dar si zilele acelea “ghinioniste” in care parca nimic nu-ti iese(fereasca Dumnezeu de ele ,desi au rostul lor pt a putea sa le apreciezi pe cele bune-cum ai aprecia fericirea daca nu ar fi si tristete pe lumea asta!)
Maseur-ul ma intrebat de ce sufar si i-am spus ca de nimic dar pur si simplu vreau un masaj ca am auzit ca masajul ayurvedic este f bun ( aiurea nici nu auzisem de el !). Mi-a spus ca ideal ar fi sa fac timp de 2 saptamini ,impreuna cu un tratament de dezintoxicare totala ( imi da el toate ceaiurile necesare zilnice) , sa ma dau zilnic cu crème speciale naturale, sa-mi faca masaj cu lapte ( nu a zis de care dar banuiesc ca nu de vaca ) pt ca mainile lui sa nu fie in contact cu corpul mele iar la sfirsitul celor 2 saptamini deoarece toate toxinele se aduna in colon sa-mi faca clisma cu un ulei special ,tot natural; dupa acele 2 saptamini a zis ca o sa fiu ca si nou nascut si o sa ma simt alt om. Nu avea nici un motiv sa ma “abureasca” pt ca stia ca plec dar doar m-a informat despre masajul ayurvedic, si azi urma sa-mi faca un masaj general de relaxare. Totul era la cel mai inalt nivel: un pat de masaj cum nu am vazut niciodata care se ridica si avea un loc special pt cap cind stai pe burta ,ca un inel unde iti intra fata , iar toate cearceafurile erau impecabil de curate si calcate( cel putin 5 cearceafuri )Despre tipul de masaj mi-e greu sa va descriu dar a fost unul care m-a adus in al noua-lea cer de placere( sau mai bine zis am mai avut un orgasm ) si ce este interesant m-a masat timp de 2 ore si ceva ( am intirziat chiar la intilnirea cu Brigite) iar la sfirsitul masajului mi-a dat un prosop , mi-a spus sa ma dezbrac si sa ma duc in baie ( nu v-am spus dar mi-a facut un masaj cu un ulei care mirosea tare deosebit) sa ma spal ,sa-mi dau cu un fel de argila( nu stiu ce era dar semana cu noroiul) iar apoi sa ma spal din nou si sa stau intins inca 5 minute. La baie ma astepta o caldare cu apa fierbinte si o cana cu care amestecam cu apa rece de la robinet( in general indienii nu au apa calda curenta ci incalzesc la oala) si imi turnam pe corp; cam primitiv dar a functionat! In timpul masajului mi-a spus ca am energie f buna ( doar fusesem cu o zi inainte la Aum Amma si in ziua aia pe muntele sfint) si ca nu-I obosesc mainile ca la alti pacienti. Am plecat si de la maseur fericit si parca eram mai usor si ma miscam mai bine. Seara am luat masa la Brigite care ma invitase la o mancare indiana invatata si gatita de ea ( inevitabil cu orez-of mama sa nu-mi mai gatesti vreo 2 luni ceva cu orez !) si dupa citeva ore de discutii filozofice despre viata am mers inca o data la restaurantul german pt a se juca Leonard cu copiii de acolo iar noi sa mai intilnim “expatriati”. Sa stiti ca nu toti straini de acolo sunt intregi la minte si am intilnit si citiva cam “si-si” care pe linga faptul ca se comportau ciudat, sau se imbracau ciudat, aveau si niste idei…lumea este plina de oameni de neinteles si de ce nu ar fi si pe aici( dar parca densitatea era mai mare aici). Erau lasati in pace ,cu ideile lor si nimeni nu se contrazicea cu ei sau ii lua in deridere…..democratic si civilizat nu ?
Am plecat la hotel rupt de oboseala dupa o zi plina si cu gindul ca a doua zi plec la Chennai si nu am bilet de avion spre Delhi( de la Delhi in tara am facut rezervarea) dar ma descurc eu cumva si ajung poimaine la Delhi sa prind avionul de Romania ( daca nu India nu ma da afara si am motiv sa mai stau si sa savurez din placerile pe care mi le ofera aceasta tara minunata).In drum spre casa mi-am cumparat din toate fructele cite una sa gust din fiecare sa stiu si eu care este buna sa cumpar pe viitor; sunt atitea fructe de care nici nu am auzit ,nici nu am vazut si implicit nu am gustat. Multe aveau gust ciudat( cred ca se gatesc sau se amesteca cu ceva) dar multe erau delicioase dar nu am retinut cum se numeau . Am adormit cu gustul fructelor bune in gura si cu gustul cel bun al Indiei in suflet…..
.

..

Ziua 24
Am uitat sa va spun ca in Sud indienii ( si multi turisti ) mananca mincarea cu mana , o amesteca cu mana ( numai cu mana dreapta pt ca stanga este pt a te sterge la fund) si la prima impresie ai senzatia ca esti intr-o lume mult inapoiata, ti se face si scirba cind vezi cum amesteca sosurile cu orez si iese sosul printre degete iar apoi baga in gura si se ling pe degete…daca in loc de furculita si lingura folosesc mina ( atentie numai dreapta !) , de cutit nu au nevoie pt ca maninca numai mancare gatita care nu necesita cutit, ce este interesant ca in loc de farfurie folosesc frunze de bananier pe care dupa folosire le arunca cred ca la vaci –vaca in India maninca orice- Dupa citeva zile de trait printre ei incerci sa-i intelegi si sa faci ca si ei si dintr-odata iti dai seama ca sunt oameni practici si de multe ori tu esti cel care poti fi anormal si de tine ar trebui sa se rida nu de ei ….ce poate fi mai practic decit sa nu mai speli vase si totul sa fie de unica folosinta…oare cum ne-or privi ei pe noi ca mancam cu furculita si din farfurie si apoi facem eforturi sa mai si le spalam…? Dar oare cum ar fi ca la intoarcere in Romania sa incep sa mananc cu mana si in loc de farfurie sa folosesc o frunza de feriga sau de vita-de –vie ??...si sa ma justific ca vin din India !
Dimineata cum ne-am sculat ne-am intilnit pe terasa hotelului si am admirat intai de toate muntele iar apoi orasul care nu se vede complet ,dar o buna parte ( cea care este mai putin inalta ) se poate bine vedea de pe terasa.Am luat masa la vestitul restaurant al germanului( care este casatorit cu o indianca si au 2 copii superbi) si cu burtile pline am plecat sa vizitam un ashram al unui vestit om sfint din India “SRI RAMADA” care are multe fundatii si organizatii si in afara Indiei ( in principal in Statele Unite) si are multi adepti care au adoptat invataturile lui.Este un loc plin de incarcatura spirituala si numai cind intri inauntru iti dai seama de ce este atit de renumit.Grupul se grabea sa plece mai departe conform programului in alt oras din sud ,Chidambaram unde se afla un templu hindus deosebit si vroiau sa ajunga pe lumina ,iar eu trageam de ei sa mai stea cu mine cit mai mult pt ca ramaneam singur - aici se intrerupea turul meu- si parca ma simtem singur si fara cineva ca Ajati pe mainile caruia sa lasam toate problemele-de acum trebuia sa-mi port singur de grija …Dar norocul meu pt urmatoarele 2 zile se va numi Brigite cu care azi am avut o relatie extraordinara si am inceput sa o admir din ce in ce mai mult.Ne-am dat un loc de intilnire la 16 ( unde altundeva decit la restaurant) si m-a dus la o femeie re numita in tot orasul pt puterile ei paranormale si influenta benefica asupra corpurilor aflate linga ea. Numele ei este Aum Amma si parca cu adevarat ceva se simtea in prezenta ei , sau poate era energie degajata de toti credinciosii veniti sa o vada care creau un cimp care te facea sa tresari. Nu mi-a parut rau ca am stat 2 ore in preajma ei si la sfirsit ne-a mingaiat pe toti ( lucru pe care il face rar) si se spune ca ne- a luat din energiile negative cu care fiecare om este incarcat…cert este ca azi m-am simti f bine !!! Are si un site pe care daca aveti curiozitatea puteti sa-l vizitati ( eu o voi face cind ma intorc in Romania si astept parerile voastre) : www.aumamma.com
Inainte de a merge la Aum Amma am vizitat singur templul hindus din Tiru… unde toti erau tare bucurosi sa vada un strain care face poze prin templu si se inghesuiau sa-mi faca poze cu aparatul meu-am rugat un indian sa-mi faca o poza si apoi toti vroiau sa ma serveasca-si ma intrebau de unde sunt si imi zimbeau de parca ma stiau de mic copil-foarte sociabili indienii din sud si tot timpul daca s-ar putea ar intra in discutie cu tine si te-ar intreba orice numai sa stea linga tine si sa vorbeasca; chiar si cei care nu stiu engleza vorbesc cu tine in tamila si atit de expresivi sunt ca iti dai seama ca te intreaba de unde esti si cum te cheama , iar cind le spui iti repeta numele de parca il stiau de ani de zile si te striga mult timp dupa ce ai plecat de linga ei.Templul este sub forma unei cetati cu 4 intrari ( din fiecare parte cardinala) deci cu 4 porti iar in mijloc se afla partea principala care este impresionabila prin marime si grandoare.In jurul templului este plin de sadhu ( pustnici ratacitori ) a caror avere o poarta permanent cu ei si este formata dintr-un bol, toiag si o patura…nu trebuie intrebati nimic despre ei, despre destinatia lor, ci pur si simplu lasati in pace …sunt ratacitori eterni care traiesc din mila altora…iar India este plina de ei…
Seara am mancat impreuna cu Brigite si apoi am avut citeva ore de discutii foarte interesante abordind diverse aspecte ale vietii…este o fata de nota 10 si sunt convins ca ma voi mai intilni cu ea…Destul de des la masa noastra veneau diversi prieteni de-ai ei sa o salute ( parca toti o cunosteau si eram tare mandru ca era romanca de-a noastra) si-mi facea cunostinta cu toti zicind ca sunt roman de-a ei …cu asa romani care fac cinste tarii vom ajunge mai cunoscuti decit multe natii si nunai prin oameni de calitate putem sa ridicam prestigiul tarii peste hotare.
Abia astept ziua de maine pe care o voi petrece aproape in totalitate impreuna cu ea…am multe de invatat de la ea !!
Azi 12 noiembrie a fost o alta zi speciala pt credinta mea Baha’I, in anul 1817 s-a nascut in Persia ( actualul Iran ) fondatorul religiei pe nume Baha’u’llah care a fost ultimul trimis a lui Dumnezeu pt aceasta perioada. Fiind de vita nobila a abandonat viata de la curtea regelui din perioada respectiva si si-a dedicat intreaga viata dezvoltarii acestei noi religii care a cunoscut o dezoltare fulminanta dupa declaratia privind misiunea lui: a fost intemnitat 40 de ani si a dovedit devotament total fata de Dumnezeu si fata de semenii sai.
Un baha’I nu slaveste faptura omeneasca a lui Baha’u’llah ci gloria lui Dumnezeu intruchipata in acea faptura; un baha’I crede in Budha, Moise,Hristos,Mohamed si in toti Solii lui Dumnezeu insa recunoaste in Baha’u’llah pe trimisul lui Dumnezeu pt epoca noua si moderna in care traim ,cel care duce mai departe opera predecesorilor Sai.
Baha’u;llah a spus ca , cu cit ne iubim mai mult unii pe ceilalti cu atit ne apropiem mai mult de Dumnezeu si as vrea sa reflectati putin asupra acestei afirmatii , astazi de ziua Lui si sunt convins ca va fi cu noi in tot cea ce facem si ne va indruma si ajuta sa devenim ...un pic mai buni!...dar tot pt binele nostru !...
Tot el a afirmat ca cel mai necesar lucru este multumirea si sa nu ne lasam prada nici tristetii nici amaraciunii, ele fiind cauza celor mai mari nenorociri. Gelozia distruge, furia arde !-avem nevoie de asa ceva ? Bucuria ne da aripi , cind esti multumit,vesel, putere este mai mare iar cind esti trist esti parca fara putere !
Dar ce trebuie sa retineti este ca Baha’u’llah cere tuturor popoarelor si omenirii UNITATE RELIGIOASA !
Poate nu intimplator au fost atitea sarbatori Baha’I in perioada turului meu si am avut posibilitatea sa va retin atentia( eu zic f pe scurt ) cu citeva idei si principii ale acestei credinte iar daca v-am deschis curiozitatea chiar va rog nu ezitati sa ma intrebati despre ce va preocupa , ce va place si cu ce nu sunteti deacord . Multumesc!!
Maine o noua zi a turului si sper sa va aduc alte informatii despre sudul insorit ( azi au fost 38 de grade si pe deasupra si umiditate ridicata) mai ales ca raman toata ziua in Tiruvannamalai si voi avea o ghida de 5 stele…

Ziua 23
A doua zi ( de fapt jumate de zi ) petrecuta in Chennai nu a avut nimic spectaculos ci mai degraba toti ne gindeam cum o sa fie in faimosul oras Tiruvannamali in care vom ajunge in dupa-amiaza asta dupa ce vom gasi un mini –bus pt tot restul turului din sud.
In sfirsit Ajati a gasit la o agentie pe care o stia mai de mult un mini-bus tip Mercedes( la ei se numeste altcumva dar este sub licenta) de 10 locuri care se potriveste exact grupului. Vai draga Ajati nu te invidiez ( desi aparent ar trebui ) ca ramai cu 8 gagici pt ca stiu ca usor nu-ti va fi, dar asa te calesti pt viata…
Dupa ce ne-am plimbat pe jos prin Chennai cautind un magazin de produse traditionale indiene( ne-am ratacit si in final a trebuit sa luam ricsa) am mai spart niste bani (fara parere de rau) si ne-am intors la hotel pt a ne pregati de calatoria de 4 ore cu mini –busul spre Tiru….
Dupa 4 ore si ceva in bus parca am inceput sa regretam trenul dar am ajuns intr-un final in Tiru… si toata oboseala a disparut cind ne-am oprit sa mancam la restaurantul german din oras care pe linga farmecul faptului ca aduna toti strainii “rezidenti” din Tiru…este parca incarcat de energie de la clientii care toata ziua nu fac altceva in Tiru decit se incarca spiritual de la acest oras sfint avind in mijlocul lui un munte la fel de sfint pe care multi oameni sfintii precum si yoghini l-au adorat de-a lungul timpului si i-au creat un renume in intreg sudul
Intrebindu-l pe Ajati ce a facut , si o sa mai faca ani de zile in Tiru….mi-a raspuns : I do nothing but I do it well- in romaneste nu suna asa misto ca in engleza: “fac nimic , dar acel nimic il fac bine “
Masa de la restaurantul german a picat cit se poate de bine si pt prima oara dupa 2 saptamini am mincat si eu altceva decit mancare pe baza de orez; am savurat budinca din legume de parca cine stie ce mancare deosebita as fi mancat iar la sfirsitul mesei parca altcumva vedeam lumea cu stomacul plin de mancare vestica necondimentata…Toata lumea era politicoasa si zimbitoare si atit de bine te simti cind primesti zimbete din toate partile incit m-am hotarit si eu sa zimbesc mereu tuturor persoanelor a caror privire o intilnesc…nu ma costa nimic dar daruiesti mult cu un singur zimbet!...
Prin multimea de straini la un moment a aparut o fiinta draguta si atragatoare care venind la masa noastra a inceput sa vorbeasca fluent …romaneste…Brigite este numele papusii care “ne-a deranjat” si toti am ramas ca la dentist ascultind cum ne ureaza bun venit ( mai putin Ajati si Ajata care o cunosteau din trecut). Brigite este originara din Arad , casatorita cu un cetaten german si traieste mai multe luni pe an in India cu baietelul ei de 4 ani care face senzatie (ca si ea dealtfel )prin Tiru datorita pielii si parului foarte deschise ( tipic german). Am intrebat-o cum s-a obisnuit baietelul in India si mi-a raspuns ca de la 2 ani sta cu el aici si este prima casa India pentru el : vrea sa-l obisnuiasca cu stilul libertin si fara restrictii ,opus stilului din Germania. In restaurant toti cu exceptia noastra se cunosteau intre ei si toti veneau sa-l salute pe Ajati care este cunoscut ca un tip glumet , pus pe sotii tot timpul si care a organizat acum 2 ani un revelion in Tiru… pt expatriati care a ramas in istoria restaurantului…Doamne ce atmosfera misto !!! Parca nu ne mai venea sa plecam dar trebuia sa mergem la hotel sa ne cazam pt ca se facuse tirziu, Hotelul unde am stat era de fapt mai mult un ansamblu de camere de oaspeti , cu camere modeste , dar avind strictul necesar. Ajati ( precum si multi alti straini ) are o camera inchiriata pe termen lung aici si ne-a spus ca de fapt aici este prima lui casa; i-am vizitat camera si m-a impresionat prin aranjamentul simplu si cu mult gust avind pe pereti afise cu zeii Hindusi, si alte obiecte tare dragute. Nu trebuie sa ai bani sa-ti faci o camera misto ci doar sa “pui un pic suflet” in aranjarea ei !!!
Ne-a aratat si mijlocul de locomotie pe care si l-a cumparat recent si de care era foarte mindru- o bicicleta moderna cu care face senzatie prin Tiru si pe care ne-a spus ca localnicii se feresc sa o fure pt ca e prea moderna si “bate le ochi”-
Eu personal il cred ca este fericit stind atit timp aici si parca as incerca si eu la inceput macar citeva ….saptamini…apoi mai vedem daca urcam la luni sau chiar ani…
Seara dupa ce ne-am cazat am iesit pe terasa hotelului si am admirat muntele sacru care aparea ca o umbra ( am uitat cum se numeste) si care parca vibra energie. Satia ( cea sosita noua ) impreuna cu colega ei(Geta) au incercat sa ma invete sa meditez, sa simt energia pe care o primesc de la munte dar…mai am de exersat…Afara atmosfera era superba cred ca si datorita temperaturii ideale care era pe la ora 12 noaptea de 22 de grade ….si cind ma gindesc la voi si pun minus in fata…Brrrrriii !..dar nu fiti invidiosi ca ma intorc si eu peste citeva zile in tara si va fi mai rau pentru mine decit pentru voi care v-ati obisnuit deja ….
Superba zi !!! …pacat ca tine atit de putin !!! …dar mai vine si maine una !!!!

Ziua 22
Ziua in care am facut cunostinta cu sudul Indiei; toti turistii o sa va spuna ca intre sud si nord prefera sudul si acest lucru incet , incet ,incep sa realizez si eu de ce. Intai de toate viata are un ritm mai lent ,probabil din cauza caldurii (excesive vara iar toamna-iarna fiind deasemenea cald pt cei neobisnuiti cu asemenea clima) si in acest ritm vrind –nevrind te integrezi si tu ,si la un moment dat ajunge sa-ti placa sa fi mai lenes si chiar sa gindesti mai incet…Punctul de intrare spre sudul Indiei este Chennai-ul care este al 4-ulea oras ca marime din India cu aproximativ 6 milioane de locuitori dar este cel mai lent din cele 4 orase mari ale Indiei.In afara limbii care se vorbeste in sud (tamila) si este atit de rapida incit iti taie respiratia ( pina si eu care vorbesc rapid sunt complexat si cred ca nu as face fata ritmului) , totul parca se desfasoara cu incetinitorul: trebuie la inceput sa ai o rabdare de fier sa induri “puturosenia” sudistilor dar precum am zis la un moment chiar ajunge sa-ti placa ritmul impus de localnici. Oamenii sunt diferiti fata de nord incepind cu aspectul fizic ( au pielea mult mai inchisa la culoare, in special eu am remarcat la femei –deh !doar nu m-oi uita la barbati) continuind cu imbracamintea care este mult mai ordonata, curata si lejera si pina la partea comportamentala unde exceleaza prin deschidere si ospitalitate.
Prima zi in Chennai am dedicat-o cumparaturilor dar curios grupul a ales ca acestea sa le facem intr-un mare Mall din centrul orasului iar pe mine nu m-a impresionat aceasta deoarece gasesti Mall-uri peste tot in lume iar continentul american este patria mall-urilor iar cine a trecut printr-un mall american nu mai este impresionat de nici un mall din lume…totusi de cumparat am cumparat si eu dar am fost ultimul la capitolul plase cumparate - gagicile iar mi-au dat “clasa”!-iar dupa 6 ore nu mai puteam de picioare iar ele parca erau niste furnicute alergind de colo pina colo sa nu rateze vreun raion…
Dupa cumparaturi am hotarit sa ne culturalizam si sa mergem la un spectacol la sala Academiei de muzica din Chennai sperind sa prindem un spectacol de dans popular indian; nu am avut noroc dar am intrat la un concert de muzica traditionala populara pachistaneza pe care eu nu l-am inteles si timp de o ora am meditat pe” ritmuri pachistaneze” la cu totul alte probleme existentiale ale mele…cred ca in primul rind trebuie sa ai dispozitia necesara ascultarii unui astfel de concert iar nu in ultimul rind o cultura necesara intelegerii acestui tip de muzica; eu nu aveam nici una nici alta ...
Dupa una “rece” a urmat una calda si anume un luxos restaurant din Chennai unde Ajati a insistat sa luam masa de seara pt a avea si o alta imagine a localurilor din India nu numai a bombelor unde mancam noi de obicei. Parerea unanima a fost ca ideea a fost excelenta-mai ales ca nu a fost scump de loc-si sa mai mincam prin locuri luxoase cu servicii de 5 stele si in viitor.
Seara tirziu au venit din Romania sa se alature grupului inca …doua gagici – va dati seama acum suntem 2 barbati cu 8 femei !!!!-si sper sa se integreze rapid si sa sudeze grupul din nou pt ca in ultimul timp au aparut fisuri-sunt inerente unei perioade lungi si unor personalitati diferite...
Cind am plecat din Romania nu am stiut cit timp voi sta in India –imi doream cit mai mult –dar am fost sigur ca daca ma voi intoarce mai repede va fi numai datorita , hai sa spunem partii numite “Romania” iar nu India va fi cea care ma va “izgonii” mai repede…Asa s-a intimplat !!!....Punind problemele din Romania in balanta cu farmecul ,atractia si dorinta de a mai continua turul , balanta din pacate s-a inclinat in favoarea intoarcerii mai repede in Romania si intreruperii turului….Nu stiu cit de afectati sunteti voi de decizia de a intrerupe turul dar eu parca nici nu mai gasesc literele pe tastatura calculatorului gindindu-ma ca peste citeva zile nu o sa mai am de ce sa ma minunez si deasemenea nici ce scrie pe blog…Inca o data ,nu India a fost cea care m-a determinat sa intrerup calatoria( desi de 2 saptamini mincarea de baza fiind orez cred ca m-am albit de tot, desi am slabit 7 kg ,desi ritmul turului este rapid si deseori obositor, desi dorm in camera cu diferite vietati pe care in Romania nici in curte nu le vreau, desi…multe altele..) si pot sa o spun pt toata lumea …am inceput sa iubesc India asa cum este ea …si cu siguranta ma voi intoarce cit de curind in aceasta senzationala, unica sau mai bine zis Sacra Indie !!!
Voi pleca pe data de 15 noiembrie –deci dupa 4 saptamini-si pina atunci, mai avind citeva zile , imi voi aduna toate fortele si voi incerca sa va arat fata adevarata a Indiei de Sud desi sunt convins ca tot aici va fi urmatoarea mea vizita si voi reactiva blogul cu noi “povestioare “ si intimplari , cit de curind la urmatoarea mea vizita…
Sper sa ma puteti intelege si sa acceptati decizia mea iar daca ar fi existat vreo singura portita de a evita plecare sa stiti ca as fi folosit-o. Responsabilitatile din Romania si imposibilitatea de a lasa multe lucruri nerezolvate m-au fortat sa revin mai repede in tara, dar a fost o experienta din care am invatat si data viitoare voi sti ce sa fac pt a sta mult mai mult departe de tara si mai aproape sau mai bine zis in inima Indiei pe care abia am descoperit-o si pe care imi doresc sa o cunosc, sa o descopar, incet,incet.
Noaptea a fost una grea stiind ca voi pleca in curind dar hai sa traim clipa si sa ne bucuram de ultimele zile –din acest tur –si sa incerc sa va reconectez la atmosfera specifica sudului, aceea de destindere totala si calm linistitor…

Ziua 21
A nu stiu cita zi petrecuta pe tren dar sa stiti ca azi am facut “pace” cu Caile ferate Indiene; fiind ultima calatorie cu trenul am hotarit de dragul nostalgiei si a vremurilor bune cind imi placea cu trenul ( de fapt doar prima zi )sa nu mai fiu suparat pe trenurile din India si sa nu le mai critic pe blogul meu iar ele in schimb mi-au promis ca pina la anul cind ma intorc iar in India sa-si imbunatateasca conditiile de calatorie,sa nu mai intirzie asa mult si sa nu ma faca de ris cind voi veni cu prietenii sa le arat si lor fascinanta Indie de la geamul unui Super-Expres Indian, dar pe de alta parte sa-si pastreze din farmecul lor unic care le-a facut celebre…
Probabil psihologic ,fiind ultima calatorie si stiind sigur ca o sa ne lipseasca trenurile din India acest drum ni s-a parut destul de acceptabil si cind seara am ajuns la Chennai am mai fi vrut sa mai existe macar o portiune cit de mica pe care sa o parcurgem cu trenul chiar daca in aceea portiune mica ar fi avut intirziere de …citeva ore..
Caile ferate Indiene dateaza de pe vremea colonistilor britanici care au construit de-a lungul intregii tari peste 62000 de km. Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi India fara caile ferate dar toti sunt deacord ca datorita colonismului britanic acum India este mult avansata din toate punctele de vedere si cu toti indienii cu care am vorbit au fost de acord ca fara ocupatia britanica acum India ar fi fost in urma multor tari din Africa. Se spune ca trupul si sufletul calatoresc impreuna cu trenul prin India iar farmecul garilor nu poate fi niciodata egalat de modernele aeroporturi care se dezvolta intr-un ritm de neegalat. Pe peroanele garilor inca mai pot fi vazute cutii metalice, ceasuri si multe alte obiecte care aduc aminte ca acum peste 50 de ani britanicii au construit, intretinut si folosit caile ferate pt a pune in miscare si dezvolta o economie care avea nevoie de “miscare”
Tot britanicii au fost cei care au introdus pt prima oara telegraful in India iar tehnologia de fabricatie a multor produse tot datorita lor s-a dezvoltat .A fost o perioada cind indienii datorita frustrarii de a fi ocupati au inceput sa boicoteze produsele englezesti pt a submina industria britanica si a o dezvolta pe cea proprie iar in aceea perioada s-au infiintat si dezvoltat cele mai mari fabrici si uzine dar tot cu aportul material si intelectual al colonistilor britanici.
Un erou al luptei pt independenta in India a carui statui se afla aproape in fiecare oras este Mahatma Gandhi.Este aproape imposibil sa intrebi pe cineva din India despre el si sa nu-ti vorbeasca cu admiratie si cu un deosebit respect. De profesie avocat el s-a impus in lupta poporului indian pt independenta ca un combatant total non-violent, blind , alegind intodeauna calea de rezolvare pasnica a problemelor. Cu o rabdare de fier putea sa stea si o saptamina in greva foamei pina I se rezolvau problemele , de multe ori dezarmind cu calmul si blindetea lui orice impotrivire a colonistilor britanici. A fost printre primii care au detronat principiul castelor el insusi coborindu-se la partea cea mai de jos si de multe ori spalind chiar si toaletele , lucru care era de neconceput pt un intelectual din perioada respectiva. In anul 1947 a fost cel care a negociat sfirsitul dominatiei britanice iar un an mai tirziu a fost asasinat de un fanatic extremist ( daca studiati din istoria universala o sa vedeti ca foarte des s-a intimplat ca un mare lider sa fie asasinat de extremisti din tabara lui-se potriveste proverbul “fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc eu”)
Datorita influentei puternice in politica Indiei si datorita renumelui cistigat , multi politicieni din familia lui Gandhi au ajuns sa conduca India ( citiva au fost chiar si asasinati sau atentate asupra lor) iar numele de Gandhi este sinonim cu credinta pt o Indie independenta si prospera…Cu siguranta in citiva ani India va atinge o prosperitate la care multi nici nu viseaza astazi dar la cit de spirituali si credinciosi sunt indienii alta directie nici nu exista….jurnalul meu sper sa ramina mult timp pe net si timpul imi va da dreptate…
Am ajuns seara in Chennai –surpriza !-fara nici o intirziere iar in 5 minute am ajuns la un hotel modest din centru orasului. Camerele de hotel acceptabile si dupa un dus am iesit intii sa mancam la restaurantul “Maharaja”-am uitat sa va spun ca , colegii de tur mi-au dat si mie un nume indian “Maharaja” de care sunt foarte mindru , si ma ridic citiva centimetrii cind sunt strigat asa si atunci putini mai pot sa-mi ajunga la nas--iar apoi am iesit la plimbare pe malul oceanului ,care noaptea parea mai mare decit este in realitate cu niste valuri imense si zgomotoase si putin a lipsit sa nu facem baie chiar atunci….Ne-am intors la hotel printr-un bazar cu prostioare dar fiind la spartul tirgului am hotarit ca shoppingul sa-l facem a doua zi pe lumina , odihniti pt a putea negocia pina la singe toate prostioarele pe care cu siguranta le vom cumpara…
Am adormit tirziu in noapte nestiind ce decizie sa iau in privinta datei de intoarcere in tara…maine va anunt…

Ziua 20
A fost una din zilele active ale turului nostru prin India pe care nu o vom uita prea repede si vom comenta mult despre ea de acum incolo.
Dimineata ne-am sculat cu multa energie in trupuri si suflete ( mai putin Ajati care a avut temperatura si a transpirat toata noaptea) si ne-am completat energia luind micul dejun pe una dintre terasele superba a hotelului nostru de lux; asa de frumos era pe terasa sub palmieri ca nu ne mai venea sa plecam , dar aveam de vizitat lucruri interesante….
Am plecat la inceput pina la ocean care se afla la citeva sute de metri de hotel pt a vedea pt prima oara Oceanul Indian. Plaja era ceva de genul “Mamaia”-am crezut ca numai acolo gasesti asa o plaja fina –iar apa realmente SUPERBA . Am vrut sa facem baie chiar atunci dar era plin de indieni si s-ar fi strins ca la spectacol sa ne priveasca-ei nu prea se baga in apa decit pina la genuchi , cred ca le este frica de apa pt ca nu stiu sa inoate-
Plaja era plin de indieni care au sarit pe noi sa ne vinda care mai de care mai multe podoabe facute din scoici, perle , unele chicuri altele destul de haioase si nu am putut rezista si am cumparat fiecare cite ceva doar de amintire –si de dragul negocierii care a durat pina a ajuns la mai putin de un sfert de la cit a pornit. Erau si citiva indieni care te rugau sa-ti faca diferite feluri de masaje traditionale indiene-as fi facut daca aveam timp dar sper sa mai am ocazia sa simt tehnica si eficacitatea masajului facut de indieni , mai ales ca este f ieftin si poti sa stai ore intregi sa te “bibileasca”.
Am luat o masina mare de teren –preferata noastra in excursiile din nord-si am plecat pina la faimosul templu de la Konarak. Aici pot sa va povestesc ore intregi despre acest templu pt ca am luat un ghid aflat printre multii in fata templului si care-si asteptau clientii sa faca si ei un ban…Ca la toate templele hinduse mai importante din nord taxa este diferentiata intre indieni si turistii straini diferenta fiind considerabila ( 0,2 euro fata de 5 euro pt straini). Templul se numeste “templul soarelui” si a fost construit in sec. al 13-lea de catre regele acelei perioade iar motivul principal al constructiei templului a fost stimularea cresterii populatiei care scazuse dupa un razboi destul de lung cu mogulii si regele a considerat ca singura solutie pt aceasta este sa sculpteze imagini erotice pe zidurile exterioare. Pt aceasta regele a solicitat sprijinul a 1200 de arhitecti care timp de 5 ani “s-au jucat” pe zidurile exterioare desenind si apoi sculptind diferite pozitii sexuale care mai de care mai “practice” si mai interesante.Templul este sub forma unui car cu 12 perechi de roti( pt cele 12 luni ale anului) tras de 7 cai , deasupra templului se afla un leu care reprezinta simbolul hinduismului, apoi un elefant care este simbolul budismului si sub acestia se afla un om care se afla la “mila” acestora.Templul pastreaza traditiile mitologiei hinduse si semnificatia cosmica a miscarii soarelui pe cer ,din multe puncte putind afla cu ajutorul soarelui ora exacta intr-o anumita perioada a zilei-cit timp am stat noi nu a fost soare deci nu am putut stii cit este ceasul-
Totusi ce impresioneza la templul este multitudinea de imagini erotice reprezentind pozitii intre 2 sau 3 femei si un barbat, 2sau 3 barbati si o femeie, intre 2 sau 3 femei, intre 2 sau 3 barbati intre om si animale si multe altele care stimuleaza imaginatia. Totusi majoritatea imaginilor sunt intre un barbat si o femeie si oricit de “experimentat” ai fi in tainele pozitiilor erotice tot mai ai de invatat din multitudinea de pozitii , dar multe cred ca trebuie sa fi yoghin sa le poti practica. Toate sculpturile erau f clare si erau detaliate pina si organele sexuale . Conform teoriei mele se vede ca a fost pus mult suflet in constructia templului pt ca a iesit ceva f admirat si realmente toti vizitatorii erau incintati de unicitatea acestui templu’. La plecare toti am cumparat carti despre templu-de fapt imagini cu pozitii erotice-cu intentia de a ne mai uita printre ele si a ne stimula imaginatia…..-
Daca vizitati India nu ratati “Templul Soarelui” –este ceva unic care o sa va impresioneze si pe deasupra este si un loc sfint al credintei hinduse la care vin multi credinciosi sa se inchine Zeului Soarelui-“Suria”
Dupa templul, pe drumul de intoarcere spre hotel am cautat pe tarmul Oceanului un loc retras sa putem sa facem o baie in spumosul si atragatorul Ocean Indian. A fost una din cele mai senzationale experiente din India deoarece totul a fost la superlativ : nisipul atit de fin si parca unic ( inclusiv nisipul de la intrarea in apa ), intrarea in Ocean atit de lina de parca era facuta pt a intra special oamenii pe acolo, iar la sfirsit am lasat apa care nu exista cuvinte sa descrie culoarea, temperatura, claritatea si totul ca sa poata fi descrisa ca fiind perfecta …. Ne-am jucat in apa minute in sir si numai lasarea intunericului ne-a facut sa ne amintim ca in seara aceea trebuia sa plecam cu trenul spre Sud si va fi un drum lung….pacat !...am fi ramas pina dimineata in acel loc mirific…dar traim cu speranta ca vom mai face baie in Ocean in zilele urmatoare…
Cind am ajuns la hotel ne-am dat seama ca apa pe linga ca ne-a obosit ne-a si facut o foame “de lup” si a trebuit sa mancam ceva desi nu era in plan.
Acum va scriu din trenul “Super –Fast Expres “ care ne duce in Sud si pot spune ca nu mai urim atit trenurile din India ( probabil pt ca stim ca este ultimul si sigur ne va fi dor de ele- au totusi farmecul si unicitatea lor) si ne vom aminti cu drag de ele-desi pina acuma le uram!!!
Nu mai am baterie ! ne mai auzim in Sud !

Ziua 19
Iar suntem in tren si ne plictisim ! daca as putea sa hibernam in timpul mersului cu trenul prin India ar fi ideal si nu ar fi atit de obositoare aceasta calatorie; trenul ne oboseste pe toti si asteptam cu totii calatoria din Sud unde vom inlocui trenul cu un mini –bus care va fi la dispozitia noastra iar distantele nu vor fi atit de lungi facind mult mai multe opriri .
Filomela care sta linga mine ma contrazice si spune ca in tren esti alaturi de indieni si de viata lor si ea este multumita de calatoria cu acest mijloc de calatorie f raspindit si practic din India. La inceputul calatoriilor cu trenul asa eram si eu de entuziasmat de tren precum si de indienii din el ; acum mi-e din ce in ce mai greu sa-I inteleg pt ca nu mai am rabdare sa ma concentrez sa inteleg limba asta pe care ei o numesc engleza si care o vorbesc f stilcit de multe ori neintelegind decit citeva cuvinte dar tu te chinui sa faci conversatie cu ei; ei sunt sociabili vor sa vorbeasca cit mai mult cu tine dar daca nu stiu limba la un moment se blocheaza conversatia si devine un monolog din partea ta ei aprobindu-te in tot ce zici tu….cel putin sunt politicosi si nu te contrazic…Ma doare fundul de nu mai pot si acum cind mai avem putin parca nu se mai termina odata traseul asta….sper de data asta sa nu aiba intirziere pt ca trebuie sa ajungem in seara asta sa ne cazam la Puri care se afla la 70 km de Bhubaneswar si vom lua o masina mare de teren.
Binenteles ca a intirziat peste o ora trenul dar am avut un noroc chior in gara; o singura masina mare de teren era si parca pe noi ne astepta( nu-I asa ca cineva ne-a trimis-o noua acolo ?) si dupa o negociere scurta -12 euro- ne-a dus la Puri fara probleme unde rapid am gasit un hotel ( hotelurile in India nu sunt o problema, daca unul nu are camere sigur gasesti la cel de linga pt ca sunt f multe situate pe aceiasi strada) f curat si cu tot confortul; ne-au spus ca la bar este autoservire ,scriem tot ce consumam si platim la plecare….ne-au impresionat cu increderea lor !...orasul pare minion- micut si foarte dragut dar va scriu maine despre el pt ca este considerat unul dintre orasele sfinte ale hindusilor-ce stiu sigur e ca nonhindusii nu au voie in templul lor principal si-l vom admira de afara.
Hai sa va scriu putin de sistemul de casatorie in India: in general casatoriile sunt aranjate de catre parinti in fct de aceiasi religie, casta, si statut social. Rar se intimpla ca mirele sa-si aleaga mireasa si mult mai rar fata sa aiba un cuvint de spus in aceasta “loterie” Inca se practica regula de a se plati un mire( de aceea parintii sunt suparati cind fac fete) in fct de statutul acelui mire si de casta din care face parte.Relatiile sexuale premaritale ,precum si cele extramaritale sunt total interzise si foarte rar se intimpla sa se incalce aceasta regula.
Este ultima noapte dormita intr-un hotel din Nord inainte de a pleca spre Sud si urmeaza o calatorie de 20 de ore ( minim daca nu are intirziere dar nu s-a intimplat niciodata in India sa nu intirzie trenurile) cu trenul de care mie mi-e GROAZA ! ma duc sa ma bucur si sa acumulez din placerile patului de hotel pt ca o sa-mi lipseasca in tren…dar pina atunci va mai scriu maine despre Puri….

Ziua 18
A doua zi in Calcuta a fost destinata vizitarii citorva templelor hinduiste renumite dar datorita aglomeratiei si hotiei taximetristilor( ca sa platim mai mult ne-au invirtit vreo ora in cerc)nu am vizitat decit doua din ele. Vina aproape in totalitate ne revine noua pt ca am plecat sa vizitam templele la ora 12,30 cind stiam ca la ora 17,30 se intuneca iar noi am negociat cu taximetristii la tariful de pe ceasul de taxare deci la km, si la timpul de asteptare. Oricum taxiul este f ieftin in Calcuta si merita sa vizitezi tot orasul la bordul masinutelor galbene care au niste soferi care daca nu apasa de mii de ori pe claxon intr-o ora atunci nu se cheama “taximetristi”
Prima oprire am facut-o la un templu renumit in India, Templul lui Ramakrishna( construit in 1847 in stil clasic bengali si pe linga el se afla inca 12 temple mai micute dedicate lui Shiva). Eu am mai auzit de acest nume in viata mea dar abia acum am aflat exact cine este cu adevarat si cit de cunoscut este el in India si in afara ei. El a trait prin anii 1800 fiind de mic copil un preot intr-un templu hindus pe nume Dakshineswar ( al doilea templu pe care l-am vazut astazi) care azi a devenit un loc vizitat de multii lui discipoli.Pe la virsta adolescentei a avut o revelatie cu zeita Kali( incarnarea distructiva a primei sotii a lui Shiva pe nume Sita) pe care apoi a rugat-o sa-l elibereze in caz contrar o sa-si ia viata. In ultima clipa cind a vrut sa-si ia viata cu o sabie a lesinat,iar la trezire fiind eliberat.Cel mai important discipol al lui Ramakrisna a fost Vivekananda care a fost f renumit in strainatate , el formind o misiune in Statele Unite care astazi este bine reprezentata multi preferind sa-I urmeze invataturile.Aceste invataturi se bazeaza pe principiile nondualitatii, vedantine iar mai multe despre aceste principii voi afla de la Ajati care urmeaza aceiasi linie.
Ieri nu am vizitat decit aceste 2 temple iar cind am hotarit sa mergem si la al treilea templul Jainist( v-am scris despre aceasta credinta si eram curios sa vad ce templu au) se innoptase si nu stiam pina la ce ora era deschis. Ajati ne-a spus ca este singurul templu care prin interior are numai oglinzi si este interesant sa stai inauntru sa te vezi din toate unghiurile, alta data cind mai venim in Calcuta promit sa trec sa-l vizitez si va voi scrie despre el….
Taximetristii ne-au plimbat cam o ora prin Calcuta ( ca sa ne ia banii) dar mie nu mi-a parut rau pt ca am mai putut vedea fete noi ale strazilor din aceasta metropola pe cale de a se moderniza. Ne-am intors la hotel cu metroul ( destul de aglomerat dar cred ca este practic in aceasta aglomeratie de masini si oameni deoarece nu intirzie niciodata) si seara ne-am culcat mai devreme tinind cont ca a doua zi ne astepta o calatorie cu mult “iubitul” tren de India o zi intreaga pina la Bhubaneswar iar de acolo la Puri pe malul Oceanului Indian unde speram sa facem si o baie in Ocean.