Dupa 12 ore de zbor ( de la Londra ) ,am trecut Ecuatorul,  ne-am intors cu “capul in jos” , am schimbat anotimpul , si am ajuns  in   Rio de Janeiro.

 “raul din ianuarie”- in traducere libera , te cucereste din primele clipe : trecerea frontierei la aeroport este o formalitate iar politistii ( imbracati in tricou si pantaloni scurti) nu te intreaba nimic ci doar zambesc si iti spun “bun venit”; asa usoara intrare intr-o tara mai rar intalnesti. Desi o tara imensa ( cat intreaga Europa) , aeroportul pare micut (bine , probabil mi s-a parut venind de la Heatrow cu a lui cateva terminale ), am gasit repede soferul de la hostel care ne astepta cuminte cu numele nostru scris pe un bilet in mana , la fel de repede am iesit din parcare si pe o caldura de 32 de grade ( la 9 seara)  in 30 de minute eram la hostelul nostru in apropiere de Copacabana si Ipanema . Mara –nepoata mea din Canada- venita cu o zi inainte ne astepta cuminte in camera ei ( nici nu putea sa ne astepte altcumva pentru ca, compania aeriana ii pierduse bagajul si era …aproape…in fundul gol) . Am facut cheta …un chilot, un tricou, o pasta de dinti ….si am “imbracat-o”cat de cat…Prietenul ei ,Noni, la fel de “norocos”ca si ea , a fost oprit pe aeroport de autoritatile americane , si …a pierdut avionul …nu s-a lasat , a doua zi a platit alt bilet – de data asta fara escala in America- si a ajuns cu cateva ore inaintea noastra ….imi place de el ! …hotarat baiat !

Rio este cu patru ore in urma Romaniei , si pe la ora 11 seara ( ora 3 in Romania) am adormit fericiti ca totul decursese perfect pentru noi.

Dimineata, mic dejun ideal pentru niste  calatori ca noi ( fructe si mai putina mancare) , am socializat un pic cu receptionerul si dupa cateva sfaturi  am iesit pe strazi cu putini bani la noi, cu aparatele foto camuflate si cu putina  teama de multele povesti auzite ; faima Rio-ului este de oras periculos, dar daca respecti cateva reguli nu ai de ce sa te temi : nu mergi in locuri izolate( mai ales singur) , noaptea mergi cu taxiul peste tot, nu te afisezi cu haine, bijuterii, aparate foto scumpe , si daca chiar vrei sa te aventurezi sa simti “pulsul”orasului si sa traiesti “la maxim”, nu-ti iei nimic la tine( bani, telefon , aparat foto)  si in afara de a-ti lua hainele de pe tine nu patesti nimic ; aici nu e Irak, Afganistan sau Siria, nu sunt teroristi sau localnici care sa te omoare…sunt doar oameni saraci care vor sa traiasca mai bine  !...si daca gasesc vreo “comora” (pentru ei si un tricou e valoros)  la vreun turist ratacit , scot cutitul ( sau arma) si amenintandu-l i-o iau !

Sunt multe “legende” legate de oras si evenimente de aici , dar in nici una nu am auzit  de crime cu turisti si de lucruri mai grave ….oricum, daca respecti regulile sugerate de localnici, nu ajungi sa ai nici o problema!

Nu-mi aduc aminte sa fi intalnit in calatoriile mele de-a lungul si de-a latul Pamantului un oras care sa le aiba pe toate ( sau ma rog aproape pe toate) : plaje superbe , munti cu panorama unica, temperatura ideala tot anul , mancare pentru toti mofturosii, atmosfera de vacanta mereu, muzica care te face automat sa te misti dupa ritmul ei , oameni calzi, sociabili, vorbareti , preturi rezonabile …si sunt doar cateva atribute pozitive descoperite pana acum … Rio a intrat ( dupa prima zi) in topul 3 orase  pentru mine( a subclasat Buenos Aires) .

Dimineata am urcat cu telecabina pe faimosul munte de zahar – Pao de Azucar- unde ai o panorama impresionanta asupra plajelor care fac ( si ele) faimos acest oras : Copacabana, si Ipanema. Noi aici , pentru prima oara,  ne-am facut o idee despre maretia acestei metropole – de aici vezi relieful geografic al zonei , descoperi  golfuri de vis, zeci de plaje, poduri suspendate,  zgarie-norii din centru economic , vezi zecile de favele care strajuiesc orasul ( iti imaginezi ca acolo traficantii de droguri fac legea)  si realizezi ca Rio este unic   ; la o aruncatura de bat vezi muntele Corcovado unde se afla statuia Mantuitorului Iisus Hristos – adevaratul simbol al orasului si cel mai vizitat obiectiv.

A urmat o baie ( deocamdata doar la picioare) pe faimoasa plaja Ipanema , o plimbare pe nisipul alb si bine incins de soarele din emisfera sudica ( unde acum e plina vara) , multe poze, putina lume( la ora 12 , la 35 de grade putina lume sta la soare) si majoritatea terenurilor de volei si fotbal de pe plaja erau goale- spre seara , se aprind reflectoarele si apar si jucatorii( jucatoarele J) .

Imediat dupa Ipanema ( la fel de mare si frumoasa ca si rivala ei mai faimoasa) se afla , poate, cea mai cunoscuta plaja din lume : Copacabana! …imensa …lata , lunga , curata…strajuita,pe o parte,  de la fel de celebru bulevard “Atlantico” cu zecile de hoteluri si magazine de lux si de cealalta parte de un ocean cu valuri mari si in permanenta activitate- Oceanul Atlantic .

Pe plaja zeci de comercianti ( ca pe vremuri la Mamaia) , care vand de toate ( haine , lucruri de plaja, prostioare, etc) , zeci de barulete cu bere , sucuri si mancare simpla, si mii de turisti si localnici care , ca si noi, casca ochii….si gura …

Preturile la comerciantii de aici nu sunt prohibite ( pe Coasta de Azur sunt mult mai mari) si toate localurile sunt curate si la standarde ridicate …aproape orice turist cred ca isi permite sa bea un suc sau o bere pe Copacabana …ceea ce la Miami sau Monaco nu as putea spune .

Frumoasa plaja si pot spune fara sa gresesc ca isi merita renumele…si as baga-o si pe sora ei “Ipanema” in aceiasi liga! …cred ca este eclipsata pe nedrept de Copacabana!

In apropiere unde credeti ca am mancat de pranz ? ….”buffet a kilo” !...da, pe Copacabana am mancat la un restaurant ( unde mananca localnicii) la kilogram ….mi se pare cel mai practic restaurant din lume ; mancare traditional braziliana , multa, gustoasa si….destul de accesibila ….dar despre asta …si mult mai multe …maine ...  somn usor 1