Africa de Sud…ar fi trebuit sa se numeasca “Statele Unite ale Africii de Sud…mai multe teritorii , mai multe culturi, mai multe obiceiuri, mai multe zone geografice, si bineanteles un teritoriul imens cat al mai multor tari.
Nu am putut si nu voi putea (si nimeni nu poate sa o faca) sa acopar in 2 saptamani nici 10% din intreaga tara ,si tot ce am realiza a fost ca ai nevoie de luni de zile ,sa atingi doar , toate frumusetiile acestei misterioase si fascinante parti a lumii.
Pana acum totul este minunat, o tara cum nici in visele mele cele mai optimiste nu-mi imaginam ca exista, iar dupa “Garden Route” am crezut ca minunea s-a sfarsit si voi reveni intr-un teritoriul normal, clasic, pe alocuri monoton, fara sa exceleze la capitolul geografic si voi putea seara sa ma asez linistit la scris …nu s-a intamplat asta , au trecut zile de cand n-am mai scris si asta pentru ca fiecare zi aduce alte descoperiri ale unor zone de vis, fiecare zi este plina si obositoare , sunt atatea minuni si vrem sa vedem cat mai mult zilnic si niciodata nu ne culcam inainte de ora 12 seara; si asta n-ar fi o noutate , dar ne sculam la 5…dimineata…dimineata pana la 8 este partea cea mai putin calduroasa a zilei, atunci poti sa savurezi cel mai bine o baie in ocean, atunci poti sa te bucuri de Soare, poti sa mananci linistit si sa faci planuri pentru inevitabil de lunga zi care incepe; in ultimele zile am facut cel putin 500 de kilometri pe zi deoarece am realizat ca mai avem atatea de atins ( atentie , nu de aprofundat!) si am intrat in criza de timp .
Am renuntat sa mai intram in marile orase ( care sunt obositoare, aglomerate, plictisitoare si , cel mai important, periculoase) si ne focalizam pe locurile caracteristice zonei respective si unde nu avem nevoie de ore intregi pentru a gasi locul de cazare.
La Port Elizabeth, unul dintre orasele-port mari ale tari, se termina “Garden Route” –ul si incepe “Sunshine Coast”, o alta coasta cu plaje ireal de frumoase si unde din pacate nu ne-am oprit , deoarece trebuia sa ajungem seara pe “Wild Coast” trecand prin “Shipwreck Coast”. Pe aceasta “coasta a epavelor” am vizitat o mica si draguta statiune ( de fapt un sat cu cateva hosteluri ieftine si o infrastructura primitiva) pe nume “Cintsa” unde aleg sa-si petreaca concediul tinerii mai nonconformisti care nu vor decat surf si liniste. Aici am vazut, pentru prima oara, piscine de apa naturale, alimentate de apa oceanului, aceasta patrunzand cand valurile sunt mai mari si facand un dus inedit celor care stau la marginea ei; apa de aici este mult mai calda decat apa oceanului si turistii stau in ea ore intregi asteptand valuri uriase pentru a aduce apa “proaspata”. Cu cat mergem in sus pe coasta, apa Oceanului se incalzeste, valurile se maresc si este din ce in ce mai placut sa te balacesti in acest minunat Ocean Indian.
Pentru a ajunge seara pe “Wild Coast” ( coasta salbatica) a trebuit sa conducem peste 9 ore ( 700 de kilometri) si abia seara la ora 9 am ajuns intr-o minunata statiune turistica care s-a dezvoltata in jurul unui sat Xhosa ( o populatie a tarii) si care este plin numai de hosteluri ieftine, fiind frecventata numai de turisti cu buget redus . Ultima parte ,de 60 de kilometri ,a drumului este mai rea decat orice drum din Romania si adaugand ca am parcurs-o seara, intr-o zona putin circulata de masini dar plina de animale si oameni, a fost un test de rabdare si nervi dar totul a meritat deoarece am ajuns in adevarata zona rurala a Africii.
A fost unica portiune de sosea de care ne-am plans pe intreg cuprinsul Africii de Sud si pot spune ca aici se gaseste cea mai buna si intretinuta infrastructura rutiera din tot continentul african.
In Caffee Bay am trait experienta vietii africane, experimentand viata intr-un sat local ,unde am descoperit obiceiurile , cultura, istoria si traditiile negrilor Xhosa , aici am mancat mancare pregatita de ei, impreuna cu ei , am ascultat muzica lor si ne-am imprietenit cu acest cald popor in mijlocul caruia s-a nascut Nelson Mandela (Xhosa impreuna cu Zulu sunt triburile majoritare ale negrilor din Africa de Sud) .

Astazi suntem cazati in a treia locatie de pe “Garden Route”( asa se numeste portiunea dintre Cape Town si Port Elizabeth) si la fel ca si in precedentele doua , as fi vrut sa raman aici cel putin o saptamana; am avut noroc de hosteluri curate, dotate cu tot ce este nevoie, pozitionate perfect, ieftine si pline de turisti deschisi si prietenosi; astazi am platit sub 40 de euro( aveau si apartamente cu 30 de euro) pe un intreg apartament cu 3 camere , complet dotat si situat la 30 de metri de plaja ( ieri n-am platit decat 10 euro de persoana) .
Ziua de astazi a fost cea mai putin stresanta zi deoarece n-am condus decat 150 de kilometri si la ora 4 eram deja in imensul apartament si ne pregateam mancarea; cu burta plina am plecat pe plaja si eu m-am luptat eroic cu valuri de 2-3 metri care m-au obosit de parca as fi lucrat 10 ore in mina.
Sa revin la partea de dimineta cand am plecat sa vizitam parcul natural Tsitsikamma; am mers pe jos prin padure ( pe poteci amenajate)vreo 8-9 kilometri dupa care am ajuns la un rau de culoarea ceaiului negru ( se si numeste Black River) unde am facut baie si ne-am bucurat aproape o ora de razele de munte ale Soarelui ; aici am intalnit cateva grupuri de turisti veniti sa faca “tubing” pe rau – un fel de rafting dar pe niste colace speciale si care pare un sport tare interesant.
Plecand , cu masina ,pe drum n-am oprit decat in Jeffrey’s Bay , unde ne aflam acum, un orasel mic si tare dragut si care se spune ca este patria surferilor; in ora petrecuta in ocean am realizat cat de puternice sunt valurile si cat de periculos este sa te duci mai mult de cativa metri in larg –te fura imediat curentii de adancime. Temperatura apa a fost ideala , plaja cu a ei nisip alb te vrajeste si dupa o ora am iesit din ocean caltinandu-ma dupa atata lupta cu imensele valurile. Oceanul era plin de surferii care nu-mi explic cum rezista atata timp in aceasta apa involburata ; majoritatea erau surferi cu experienta care dadeau spectacol zecilor de vizitatori de pe tarm.
Maine sper ca voi avea mai multa energie sa scriu pentru ca azi se pare ca apa m-a molesit de tot…sper sa pot sa ajung , fara sa adorm, pana in pat…

am inceput explorarea adevaratei Africi de Sud, prin sate si drumuri mai putin turistice ,prin locuri in care internetul este un lux si deasemenea nu am nici timp in cursul serii sa scrii...aici se traieste viata, seara dupa apusul Soarelui si ajung sa ma culc dupa ora 12...
...putina rabdare si va aduc si pe voi langa mine in mijlocul africanilor si a acestei frumoase tari...

Azi voi vorbi mai putin despre intinerariul meu si ma voi focaliza asupra istoriei, culturii si vietii sociale a poporului si a tarii a carui oaspeti suntem.
La ora 8 dimineata ne-am trezit cu adevarat dupa baia din ocean si micul dejun de la ineditul si unicul hostel la care am dormit in tren; imaginati-va ca micul dejun era inclus in pret!...mic dejun stil bufet…incredibil !...este un loc deosebit si care-i face pe toti turistii care ajung aici fericiti…mi-as fi dorit sa mai stam o zi in acest paradis , dar Africa de Sud este o tara mare si cu siguranta mai are multe sa sa ne ofere…
Am urmat autostrada N2 , ne-am oprit oriunde ni s-a parut mai interesant , am vizitat cateva parcuri naturale, ne-am plimbat prin padure, am intrat in cateva orasele dragute si seara ne-am hotarat sa o petrecem intr-un loc situat in parcul national Tsitsikamma. Suntem intr-un hostel superb, foarte curat , in mijlocul naturii si care are o curte imensa, cu o gradina plina de flori si ingrijita in jurul casei si 5 corturi unde se poate deasemenea dormi www.tsitsikammabackpackers.co.za ; noi am preferat sa dormim intr-o camera toti trei , deoarece se inorase afara si nu vroiam noi aventuri in noapte ( le avem destul in timpul zilei). Am plecat sa cumparam ceva de mancare in satul situat in apropiere si ne-am trezit in mijlocul unui cartier de negri; afara nu se intunecase inca si am hotarat sa intram intr-o alimentara de-a lor, sa cumparam mancare pe care s-o preparam in bucataria hostelului. O experienta pe care nu o regretam , pentru ca am descoperit niste oameni foarte calzi, primitori, curiosi, dornici sa comunice cu noi si care nu au inspirat nici o clipa teama sau vreo amenintare; am stat aproape 30 de minute acolo alegand mancare, magazinul se umpluse de curiosi veniti sa vada ce albi au avut curajul sa le treaca pragul, am facut poze cu ei, am vorbit diverse subiecte( vanzatorul era din Somalia si se refugiase aici) si in final am platit 10 euro pentru 3 plase pline cu mancare…toata mancarea era proaspata si la mai putin de jumatate de pret fata de magazinele de unde am cumparat pana acum( rosiile , ceapa, cartofii, merele ,perele, cu siguranta ca erau naturale deoarece erau fara “aspect comercial” dar aveau gust adevarat de fructe si legume); iar comunicarea deschisa intre noi si ei a facut ca toti sa fim bucurosi de intalnire…de-a lungul celor cateva zile care au trecut, am mai oprit sa intrebam localnici negri despre vreo destinatie si au fost toti foarte amabili si n-am simtit ca ar fi vreo amenintare pentru noi…cat de mult conteaza prejudecata in viata!....am venit aici cu ideea ca negrii sunt periculosi( si probabil ca sunt SI negrii periculosi) dar i-am gasit pe majoritatea ca fiind oameni normali, primitori si gata oricand sa te ajute!
La bucataria hostelului, in timp ce ne preparam cina, am intalnit cativa englezi care lucreaza ca voluntari in Cape Town( acum erau in vacanta) pentru orfelinatele de acolo si care acum cativa ani voluntariasera si in Romania tot pentru orfelinate si care isi mai aduceau aminte si cateva cuvinte romanesti; ne-am imprietenit repede cu lumea de aici, o lume a turistilor dornici sa cunoasca adevarata tara pe care o viziteaza nu hotelurile de 5 stele care sunt la fel in oricare parte a lumii…administratorul hostelului a spus ca suntem primii romani veniti aici si ne-a rugat sa infigem un ac in harta bucurandu-se ca a avut oaspeti si dintr-o tara de care nu auzise.
Nu am decat cuvinte de lauda la adresa tarii ( peisaje de poveste, plaje de basm, infrastructura moderna,) , a localnicilor, a vremii si pana acum totul este la superlativ…. si pot spune(aici o spun din pacate) ca si hackherii sunt la acelasi nivel de superioritate ca si tara…
Un pic de istorie pentru a intelege mai usor viata , cultura si obiceiurile localnicilor …
Primii locuitori ai Africii de Sud au fost bosimanii si hotentotii care au fost asimilati sau au fugit datorita invaziei triburilor “bantu” (venite dinspre nord) si care in secolul al X-lea s-au stabilit pe platourile si campiile litorale din est ,unde practica si astazi cresterea excesiva a bovinelor si a ovinelor.
Primii oameni albi ajunsi aici au fost portughezii (prin Bartolomeu Diaz) care in anul 1488 atinge prima oara Capul Bunei Sperante; dupa cativa ani aici ajung olandezii care intalnesc triburi de localnici care traiau din vanatoare si aveau o viata primitiva . Primii colonisti olandezi aduc aici sclavi din Madagascar si din estul Africii , fiecare pastrandu-si cultura, religia si obiceiurile. Incepand din secolul 17-lea aici sosesc imigranti din intrega Europa( olandezi, germani, francezi) care vor fi desemnati sub numele de buri.
Imperiul Britanic realizeaza importanta strategica a tarii si incearca incepand din anul 1781 cucerirea tarii pentru a o transforma in posesiune britanica; dupa ani de razboaie,in anul 1806, teritoriul devine colonie britanica ,iar noii stapani abolesc ( in anul 1834) sclavia. Liberalismul britanic isi mai spune cuvantul si in anul 1910 cand Africa de Sud devine independenta. Intre cele doua razboaie mondiale , populatia alba( care era net minoritara) pune bazele politicii de segregatie rasiala intre populatia alba si cea de culoare, politica amplificata dupa 1945. Populatia de culoare este alungata din orase, nu are voie (prin lege) sa foloseasca aceleasi plaje, autobuze, magazine, spitale, scoli (pana si bancile din parcuri nu pot sa le imparta cu albii) si multe alte lucruri care sa-i inferiorizeze . Au loc destule acte inumane si ireale( si cateva masacre cand acestia si-au cerut drepturile) , toate ducand la izolarea populatiei de culoare caruia ii era alocata o suprafata de 10-15% din teritoriul desi reprezenta peste 80% din populatie. In cativa ani fermele si locurile unde negrii au fost impinsi s-au suprapopulat , acestia traiau in mizerie si neajunsuri iar diferenta dintre acestia si standardul de viata al albilor s-a adancit considerabil; in anul 1963 Nelson Mandela( un lider al populatiei de culoare) a fost incarcerat si timp de 27 de ani acesta a fost prizonier politic. Populatia alba a inceput sa scada ca procentaj in intraga tara( ajunsese in 1980 la 15%) si vantul schimbarii ajunsese sa bata; anul 1990 a adus si abolirea apartheidului odata cu eliberarea lui Nelson Mandela din inchisoare iar in anul 1994 au avut loc primele alegeri libere castigate detasat de Nelson Mandela care devine presedintele Republicii Sud Africane. Foarte interesant este ca Mandela , in timpul detentiei, a refuzat un compromis politic( care ii aducea eliberarea) spunand ca “numai un om liber poate negocia”. El a castigat premiu Nobel pentru pace in anul 1993 , ca o incununare a eforturilor acestuia pentru independenta populatiei de culoare si a recastigarii drepturilor de care a fost atat de mult timp lipsita.
Urmarind cu atentie istoria tari si destinul localnicilor precum si diferenta dintre rase si , vom intelege mai bine problemele aparute si greu de rezolvat in viitor, vom acorda circumstante populatiei de culoare , si vom spera ca in viitor prapastia adanca care inca mai exista intre cele doua rase sa se micsoreze cat mai mult.
Eu am fost de-a dreptul socat citind ca acum guvernul tari se focalizeaza mai mult pe situatia din sanatate unde peste 5 milioane de africani sunt infectati cu virusul SIDA ( mai mult decat oriunde in lume) si aceasta problema eclipseaza cu mult celelalte probleme ale acestei frumoase tari( criminalitatea, economia, inegalitatea ,educatia). Procentul populatiei bolnave de Sida oscileaza intre 10 si 15% din totalul populatiei , iar in Swaziland si Lesotho (foste protectorate si actuale tari independente) procentul depaseste 35%...incredibil…dar din pacate adevarat !...
30% din decese sunt cauzate de SIDA ( in comparatie cu 6% provocate de violenta si omoruri), iar funerariile reprezinta cele mai frecvente si comune adunari; cei mai multi dintre morti sunt din randul tinerilor, si se pare ca in urma unei statistici s-a descoperit ca negri petrec mai mult timp la funerarii (rude , prieteni, vecini) decat la orice alta activitate sociala( petreceri, cumparaturi, saloane de frumusete, etc). Acum multi din proprietarii de locuinte sunt copii a caror parinti au murit fiind bolnavi de SIDA. De multe ori singurul supravietuitor dintr-o intrega familie, este copilul mai mare care s-a nascut inainte de imbolnavirea parintilor; iar rudele majoritatii oamenilor care mor de SIDA le este rusine sa admita ca decedatul a avut aceasta “rusinoasa” boala si proclama ca a murit de pneumonie sau gripa.
Sunt realitati dure , din pacate se intampla pe pamantul nostru, ne afecteaza direct sau indirect pe fiecare dintre noi , nu putem sa le ignoram si fiecare dintre noi trebuie sa facem ceva ( donatie la vreo fundatie , voluntariat, incurajari, vizite la bolnavii incurabili, sau orice altceva cat de putin).
Nu vreau sa inchei cu asa un pasaj trist si va voi mai spune cateva lucruri interesante despre aceasta tara:
Africa de Sud are nu mai putin de 11 limbi oficiale : engleza ( pe care o vorbesc majoritatea localnicilor, indiferent de rasa), afrikaans (olandeza cu influente engleze, bantu, si hotentota) si alte 9 limbi ale populatiei autohtone.
Cea mai mare bogatie a tari o reprezinta diamantele (descoperite in anul 1867) si aurul ( cel mai mare producator mondial) si este singurul stat african unde industria joaca un rol mai important decat agricultura( principalul producator de carbuni superiori, uraniu, metale rare, minerit, constructii de masini, metalurgie, etc)
Africa de Sud este singura tara din lume care are 3 capitale oficiale : Pretoria (capitala administrativa) , Cape Town ( capitala legislativa) si Bloemfontein , iar populatia tari( aproximativ 45 milioane ) este formata mare parte din crestini (70%) , hindusi (2%) , islamisti (1%) , iar restul sunt fara religie.
Un lucru iarasi interesant este ca are peste 8 milioane de turisti straini iar veniturile din turism depasesc 6 miliarde dolari anual; predomina turismul de vanatoare si in ultimul timp este o crestere anuala a turistilor datorita imbunatatirii securitatii in intreaga tara.
Multi cititori imi scriu pe mail-ul meu costinelstef@yahoo.com ( oricine poate sa-mi scrie si promit ca in limita timpului voi raspunde-chiar daca doar un singur cuvant) si multi ma intreba de ce nu pun poze; pozele le pun , la sfarsitul turului, pe site-ul meu www.costinstefan.ro , unde puteti vedea poze din toate tururile mele in ultimii 3 ani.

Trebuie sa va spun in primul rand unde suntem cazati acum si de unde va scriu: la Mossel Bay, o statiune pe coasta oceanului , stam intr-un vagon de dormit , la 10 de metri de plaja, cu geamul deschis, avem oceanul in fata ochilor iar valurile acestuia acompaniaza tastele laptopului in timp ce incerc sa va aduc aproape de Africa de Sud…sa fiu mai explicit, in fosta mare gara feroviara a statiunii , un intreprinzator destept si cu imaginatie a concesionat( sau inchiriat sau cumparat, mai putin conteaza) gara intreaga-www.santosexpress.co.za- , a adus un tren cu vagoane de dormit aici, l-a garat pe o linie secundara si a amenajat, in el si in jurul lui ,un complex format din camere de dormit(in fostele cusete de dormit), dusuri, toalete, un restaurant, sala de conferinta , toate la mai putin de 10 metri de plaja si 50 de metri de ocean…este o seara unica si suntem cu totii mandrii ca am avut inspiratia sa incercam acest loc…totul aici este ca intr-un vis: am mancat bine, este curat, liniste , plaja cu nisip fin , apa oceanului calda, putini turisti, un dormitor ieftin original ( 12 euro patul si o experienta inedita), , si mai presus de toate, pozitia este una de invidiat si pentru un hotel de 5 stele…rar gasesti asa un loc minunat !...
In fiecare zi Africa de Sud urca in clasament si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult acest tur( pe care din pacate l-am inceput cu stangul); este o tara intr-adevar frumoasa si care are ce oferi oricarui turist indiferent de experienta , mofturile, nivelul , pregatirea, asteptarile lui si nu cred ca exista turist sa plece de aici nemultumit de ce a vazut .
Am sa fiu scurt pentru ca azi am condus peste 700 de kilometri ( mai putin conteaza numarul kilometrilor ci mai degraba numeroasele locuri vizitate.) si vrau sa ma bucur cateva minute de peisajul si muzica valurilor inainte de a adormi .
Prima oprire am facut-o la adevaratul “cel mai sudic punct al continentului” care se afla mai la vest de Cape Town si nu este atat de faimos ca “Cape Of Good Hope”…se numeste “Cape Aqulhas” si in afara de un far si cateva pancarte nimic nu se aseamana cu “comercialitatea” “impostorului” pe care il stie o lume intrega.
Pentru aproape 200 de kilometri am condus pe celebra sosea “route 62”, o sosea care traverseaza un peisaj splendid , unde de o parte si de alta a ei am revazut nebunii babuini, caprioare, struti si cateva sate traditionale africane inconjurate de munti si paduri ireal de frumoase (ca sa ajungi pe aceasta trebuie sa iesi de pe autostrada N2 care merge direct spre vest , si sa treci printr-o trecatoare –“Tradouws Pas” unde intalnesti acelasi peisaj de vis “made in South Africa”)
Am mancat la “Still Bay” pe o plaja cum numai in reclame vezi ( sau pe cartile postale) si ne-am mirat de diferenta de temperatura intre apa oceanului din Cape Town si cea de aici care era chiar acceptabil de calda; intram in raza Oceanului Indian, un Ocean mai cald( si la propriu si la figurat) si unde este o placere sa faci baie. Pe frumoasa plaja de aici , printre putinii oameni erau 4 femei in varsta ( peste 60 de ani) care facusera surf si cand am ajuns noi schimbau experiente laudandu-se fiecare cu performantele lor pe placa… ne-au lasat fara cuvinte !...
Mi-a venit in minte un citat pe care l-am citit nu demult si care este mai mult decat adevarat : “Live is good, better if it’s lived”-viata este frumoasa ,mai bine daca ai trai-o …
Mi-as dori ca toata lumea sa ajunga sa inteleaga importanta trairii vietii la adevarata ei valoare si frumusete si cand veti ajunge sa gustati din minunatiile ei veti realiza ca este mult mai interesant sa zburati ca un vultur decat sa plutiti ca o pana…nu dau nimanui lectii de viata ci doar imi povestesc viata…iar replica multora dintre voi o cunosc : “ce-ti pasa tu ai bani, poti sa vorbesti asa! “…acum 15 ani nu aveam nimic material…dar aveam multe vise !...iar primele mele excursii prin Europa au fost facute cu 100 de dolari in buzunar, calatorind si dormind prin trenuri noaptea( vedeti de ce am acum nostalgia trenurilor?), vizitand ziua si mancand zilnic cate o conserva “pate de Sibiu”...si am mai avut un tata( caruia ii multumesc) care mi-a transmis acest virus al calatoriilor…dar eram , ca si acum. un vultur…
Vin iarasi cu replica lui Mel Gibson din “Braveheart” : “every one of us will die, but so few of us really live” -toti vom muri, dar putini dintre noi traim cu adevarat ! …nu vreti sa intrati in randul celor putini ?... ca si cele 4 femei …
Acum sunt deja vrajit de sunetul unic al valurilor oceanului si ma las purtat in lumea lui Mos Ene asteptand ca si dimineata sa ma scol pe aceleasi note muzicale…

Nu stiu cu ce sa incep, sa va spun ce am uitat sa va povestesc ieri( despre Districtul Six din Cape Town si a lui istorie), sau sa incep direct cu ziua de azi, o zi superba , intr-un oras superb, intr-o tara superba…
O sa incep direct cu ziua de azi pentru ca a fost o zi deosebita , o zi plina si cred ca o sa ma prinda dimineata si tot nu o sa pot sa acopar totul.
Ziua a inceput la ora 00.00 … deci , putin dupa miezul noptii dupa ce am postat pe internet m-am alatura Danei in pat( care dormea de mult facand insolatie in cursul zilei) si in cateva minute am intrat si eu in lumea lui Mos Ene…dar, Lacrima , a mai ramas sa se bucure de atmosfera de petrecere de pe strazi ( cred ca v-am spus ca stam pe strada principala din oras, strada plina cu baruri, cluburi, discoteci si fiind vineri spre sambata totul era ca de Revelion) si s-a intors mai tarziu in camera ei care este alaturata camerei noastre; ca sa scurtez povestirea , a fost deranjata de cativa turisti beti care se aflau in hostel si a trebuit sa schimbe camera , fiind mutata intr-o alta . Unul din cei doi angajati ai hostelului era beat si a trebuit sa duca multe lupte de lamurire sa-l convinga pe cel de-al doilea sa-i schimbe camera in care nu se putea odihni; v-am spus despre ea ca are mult bun simt ( oameni ca ea, din pacate sunt pe cale de disparitie) si nu a vrut sa ne scoale sa o ajutam ( noi nu am auzit nimic dormind bustean) preferand sa-si rezolve singura problema. Dimineata nu ne venea sa credem ce s-a intamplat si cum de noi n-am auzit scandalul care a fost putin dupa miezul noptii. Abia dimineata am intervenit eu, am chemat proprietarul hostelului si l-am amenintat ca o sa chem presa , politia si asistenta din partea ambasadei pentru hartuire la adresa prietenei mele; s-a speriat atat de tare incat a dat toata lumea afara din receptie si ne-a oferit 2 noptii cazare gratuita ( plus zeci de scuze si parere de rau) numai sa nu mai facem scandal si sa nu mergem mai departe…oricum Lacrima nu vroia sa faca nimanui nici un rau , dar totul s-a intors incat a facut numai bine…eu si cu Dana ne-am trezit cu o noapte cazare gratuita iar Lacriama cu doua…pentru ea a fost o mica compensatie fata de ce a patit( sper sa uite la fel de repede cum am uitat eu ziua antecedenta) , iar pentru noi ceva in plus deoarece nu suferisem deloc.
Dimineata am ridicat “Toate panzele sus”…la ora 9 dimineata eram in masina inchiriata si ne uitam pe harta zonei sa vedem ce traseu alegem spre Capul Bunei Sperante. Trebuie sa stiti ca daca veniti vreodata in Africa de Sud( neorganizat, adica nu prin agentie cu grup) trebuie sa inchiriati neaparat masina deoarece altfel sunteti blocati in oras cu putine sanse sa vizitati locurile mai indepartate dar care sunt minuni ale tarii.
La fel ca in Thailanda , Australia, Noua Zeelanda ( unde am inchiriat recent masini), volanul este pe dreapta si primele cateva minute era sa fac pe mine de frica …iar in acele prime minute am mai avut “norocul” sa intalnesc si cateva ronduri si intersectii…dar cu totul in viata te obisnuiesti ( stiti zicala, “tot ce nu te omoara , te intareste”) si dupa cele cateva minute zburam pe sosele si depaseam de parca m-as fi nascut conducand cu volanul pe dreapta…
A fost mai usor decat ma asteptam sa iesim din oras si am inceput sa ne oprim in fiecare satuc si localitate intalnita dupa iesirea din marele oras deoarece in fiecare vedeam ceva frumos si vroiam sa facem poze sau sa admiram. Voi face o paranteza si trebuie sa va scriu ce mi-am amintit azi cand am descoperit frumusetea imprejurimilor ...am un vechi prieten (turist cu acte in regula- adica om care a colindat toate continentele-), care acum cativa ani intrebandu-l care a fost cea mai frumoasa tara vizitata a raspuns fara ezitare “Africa de Sud”…salutari domnule Ludu din frumoasa tara nominalizata !...iar acum cateva zile o cunostinta care traieste de 15 ani in Africa de Sud mi-a scris cam asa pe mail : “ si dupa 15 ani nu mai contenim sa ne bucuram, fel de mult ca la inceput, de frumusetea si splendoarea acestor meleaguri”…abia astept sa va intalnesc !...
N-am gasit nici un defect zonelor pe care le-am vizitat azi si pot spune ca am inceput sa traim toti trei o poveste …o poveste frumoasa care a avut o introducere timida in Cape Town , dar azi s-a transformat intr-o poveste de basm in zona din sudul orasului…
Imi este greu sa va povestesc despre fiecare loc in care ne-am oprit , dar nu stiu cum sa fac selectia…
Kalk Bay- o localitate minion cu cateva case dragute si micute ( dar toate cu niste gradini la fel de frumoase ca a mamei mele pe timp de vara) , cu o plaja intima, curata si avand un nisip incredibil de alb, cu multe buticuri si magazinase dragute, cateva magazine de antichitati in care zambeam aducandu-ne aminte de trecut, si nu in ultimul rand cu restaurante datorita carora nu am putut sa plecam de aici nemancati…bineanteles am ales peste proaspat ( adus cu cateva minute inainte de negrii pescari).
Alt loc care nu trebuie ratat este “Simon’s Town” , un oras la fel de curat si frumos in care atractia majora o reprezinta rezervatia de pinguini africani langa care poti trai momente unice urmarindu-le comportamentul in libertate si invatand de la pinguinii-masculi tandretea oferita de acestia femelelor-pereche…ce frumoase perechi formeaza ei , doi cate doi si cat de fideli isi sunt reciproc…
Am intrat in rezervatia naturala a “Capului Bunei Sperante” platind 7 euro si in cateva minute eram pe alta planeta…vegetatie pitica , flori viu colorate- multe din ele necunoscute, printre flori pareau aruncate stanci golase si colorate , un cer senin si ireal de albastru iar Soarele parca ardea mai puternic ca ieri ( ieri pentru prima oara in viata m-am ars pe maini, de la coate in jos-probabil de la Soare asociat cu vantul puternic).
Prima vizita am facut-o la “Cape Point” – locul unde se spune ca se afla cel mai sudic punct al continentului african ( in realitate acesta este in dreptul altui Cap care se afla 100 de kilometri mai la est ) si unde am vizitat cele doua faruri faimoase care dirijau , respectiv dirijeaza ,circulatia vaselor in zona; farul cel vechi a fost inlocuit in anul 1916 (dupa zeci de ani de functionare) datorita unui naufragiu care a avut loc cu cativa ani in urma , fiind la cateva sute de metri departare de tarm si nefiind vizibil pe timp de ceata si vreme rea.
Cape Point este punctul in care se intersecteaza cele doua mari oceane ale Pamantului , Oceanul Atlantic si Oceanul Indian si este zona cu cel mai pur aer de pe intreg continentul “negru” deoarece curentii oceanici “spala” tot aerul poluat al Africii(mare parte creat de oameni).
La mai putin de un kilometru de “Cape Point” se afla “Cape of Good Hope” ( Capul Bunei Sperante), un simbol al continentului si care suna la fel de frumos si in engleza si in romana.
La cateva minute de “Capul Bunei Sperante” , am trait aventuri care sunt greu de crezut si pe care nu le vom uita o viata… pe tot drumul sunt indicatoare cu atentionari “Atentie Babuini” (un soi de maimute agresive) si Lacrima se tot intreba de ce nu am intalnit nici macar una sa vedem cum arata si sa-I facem poze…exista o zicala care spune sa ai grija ce-ti doresti in viata ca s-ar putea sa se implineasca…si poate sa te prinda nepregatit …asa s-a intamplat si azi; pe drum am intalnit cativa membrii ai unei familii de babuini si fericiti am inceput sa le facem poze…incet, incet ne-am apropiat de ei admirand joaca puilor de maimute care ne fascina…am inceput sa deschidem geamurile masinii si sa le facem poze…ne mutam de pe o parte pe alta nestiind ce sa admiram mai intai: frumusetea si marimea masculului, femela cu puiul ei deasupra ( sau sub burta) sau puii jucausi …la un moment dat un pui a sarit pe parbrizul masinii si noi ne amuzam cat de aproape a venit…si dupa cateva clipe am auzit-o pe Lacrima(care statea pe bancheta din spate) disperata strigand : “este unul inauntrul !”…era un pui de maimuta care intrase in masina si cauta prin bagaje…cateva secunde nu ne venea sa credem…pe unde intrase…apoi un al doilea pui ne-a aratat… a intrat si el pe geamul deschis din spate…aveam doi pui de maimuta in masina care cautau prin bagajele noastre ceva de mancare…au gasit merele mele si bananele lui Lacrima si s-au asezat pe bancheta ( langa Lacrima)sa le manance…Dana ii spunea Lacrimei sa iasa afara , dar afara erau alte cateva maimute care inconjurasera masina si asteptau o usa deschisa( intre timp eu am inchis de la butonele soferului, geamul din spate pentru a nu mai intra alte “hoate”)…in timp ce scriu aceste randuri rad cu lacrimi aducandu-mi aminte de penibilul situatiei…Lacrima pe bancheta din spate langa cele doua maimutele , care se asezasera in fund si mancau linistite muscand din mere…iar masina inconjurata de mama-maimuta si fiorosul tata-maimuta care probabil erau ingrijorati de cei doi pui …am avut inspiratia sa fac cateva poze care cu siguranta ca vor ajunge celebre ...Dana a deschis putin geamul si le-a ademenit sa iasa aratandu-le o bucata de paine …imediat bucata de paine a fost smulsa de tata-maimuta care a aparut de jos sarind pe masina…am pornit masina , ne-am departat cativa zeci de metri de restul familiei si putand sa deschidem usa , cele doua maimutele au fost eliberate si au fugit… dar nu inainte de a lua toata mancarea din bagaje…au fugit cu toate plasele de mancare…Am ras ore intregi ( iar acum rad la fel de intens) de situatia creata si de cum stateau maimutele pe bancheta langa Lacrima…
Dupa cativa kilometri am intalnit struti in libertate , ne-am oprit , am iesit sa le facem poze ( Lacrima cu greu a fost convinsa sa iasa din masina) si i-am admirat de la o distanta de mai putin de 10 metri.
Drumul de intoarcere in Cape Town ( sub 80 de kilometri) a fost altul decat cel pe care venisem ( acum am ales coasta de vest) si l-am facut in mai mult de 4 ore oprind de nenumarate ori deoarece peisajul ne vraja din kilometru in kilometru si nu rezistam frumustii muntilor, a oceanului, a localitatilor , a plajelor, a caselor localnicilor, si totul ni se parea ca face ca povestea traita de noi sa fie din ce in ce mai frumoasa. Trecatoarea “Chapmans” este o sosea care este sapata in stanca, si se afla la cateva zeci de metri de mare , avand stanca deasupra care este imbracata in plasa impotriva caderii de pietre ; privelistea este magnifica si te lasa cu gura deschisa pentru mai mult timp…azi am ramas de multe ori cu ea deschisa, uitand si sa respiram…
Ultima oprire am facut-o in “Hout Bay” un loc la fel de frumos si primitor ca si precedentele unde am mancat la un restaurant din centrul orasului si chelnerul-negru care ne-a servit ne-a facut o bucurie ( si pentru noi a fost o surpriza placuta) , fugind dupa noi si aducandu-ne aparatul de filmat uitat pe scaun la restaurant…sa mai spuna cineva ceva rau de negrii…
Este tarziu in noapte, este sambata seara, afara orasul isi traieste intens viata de noapte (iarasi este “Revelion” pe strada , in fiecare bar , club si discoteca) si Lacrima a intrat in vorba cu niste italieni care au facut drumul invers cum vrem noi sa-l facem ( de la Johannesburg la Cape Town)…ei sunt la finalul turului si ne dau cateva sfaturi despre locurile pe care nu trebuie sa le ratam, ce ar trebui sa facem, ce sa NU facem si ,devenim amici in cele cateva ore petrecute impreuna…probabil ca nu ne vom mai revedea niciodata dar…”never say never”( niciodata nu spune niciodata); de asta imi plac mie locurile frecventate de “vagabonzi”…aici afli tot ce vrei despre tara respectiva, aici imparti experiente cu cei de pe aceiasi “lungime de unde” cu tine…aici incepe turismul salbatic si natural…

Mult am mai zburat pana in Africa de Sud…dar, nu am simtit lunga calatorie deoarece…sa incep cu inceputul…
Aeroportul international Henri Coanda ; la coada de la predarea bagajului si luarea locurilor, chiar in spatele meu se aseaza o veche cunostinta( un om de afaceri brasovean) pe care nu o mai vazusem de cativa ani…intram in vorba si urmeaza inevitabilul “unde mergi”?.... imi da unicul raspuns la care nu ma asteptam…Cape Town… si urmeaza 30 de ore de placuta conversatie, de amintiri, schimburi de experienta, si multa voie buna in cele 3 avioane pe care le-am schimbat si deasemenea in cele cateva ore pe care le-am petrecut impreuna in centrul Madridului; la Madrid am avut 6 ore de asteptat si am convins toata gasca sa mergem pana in centru, sa mancam ceva, sa ne dezmortim picioarele si sa vizitam cateva atractii ale capitalei spaniole. Am mancat intr-un muzeu al jambonului cateva preparate afumate, branza de capra, am baut suc natural, ne-am plimbat cateva ore pe o temperatura de 5 grade( iar noi aveam haine de Africa) si ne-am reantors la aeroport pregatiti pentru lungul drum spre cel mai sudic punct al continentului “negru”. Domnule Daradici ati fost , dumneavoasta si intreaga familie, o companie placuta si ati facut sa nu simtim ca am stat “in aer” atatea zeci de ore…multumim si va dorim un sejur plin si placut in Africa de Sud.
Gata, sunt in Cape Town…oras situat nu departe de punctul extrem al continentului african: Capul Bunei Sperante …maine il vom vizita …dar sa va spun ce am facut astazi…sau sa incep cu ce prostii am facut ieri ?…
Am stat mult sa ma gandesc daca sa va spun sau nu ce am patit ieri si pana la urma am hotarat ca nu trebuie sa va ascund nimic.
Ieri , la ora 17 am aterizat si de la aeroport am luat un taxi pana in centrul orasului unde aveam rezervata camera pentru cele 3 zile cat vom stat in acest oras; noi suntem 3 ( am uitat sa va spun ca pe langa sotia mea , se mai afla si o buna si veche prietena de-a mea , Lacrima, o fata foarte educata , cu mult bun simt , dornica de aventura , si care nu spune “nu” niciodata) si taxiul era cel mai ieftin mod de a ajunge in centru. Am uitat ( de fapt nici nu aveam de gand) sa schimbam bani in aeroport si ne-am hotarat sa platim cu cardul; i-am dat cardul meu soferului si timp de cateva minute l-am vazut ca se tot chinuia sa “acceseze” plata in “POS-ul” mobil din taxi…mi s-a parut mie ca ceva nu este in regula( m-a pus sa introduc de 2 ori codul meu personal (PIN-ul)) si pana la urma a functionat dar am ramas cu o oarecare teama ca ceva nu este in ordine. Am ajuns la hotel si trebuind sa platim camera cash ( este un hostel ieftit care probabil ca traieste numai cu “negreala” pentru ca nici chitanta nu ne-a dat) am incercat sa scot bani de la ATM …fara succes…ceva era in neregula…am mers pe strada la alte ATM-uri ( la unul din ele a vrut sa ne jefuiasca electronic), dar acelasi refuz…era ora 9 seara si am hotarat sa sun a doua zi la banca sa vad ce se intampla…totusi am adormit cu gandul ca ceva nu este in regula…
Buna dimineata Cape Town !...o zi superba intr-un oras la fel de splendit…numai ca ziua mea nu avea sa fie la fel de superba…raspunsul bancii m-a molesit mai mult decat cele 35 de grade de afara : -“s-au scos toti banii de pe card…” unde , cand , am intrebat si mi s-a raspuns ca in timpul noptii au fost mai multe “trageri” de numerar…dar cardul era la mine!.... raspunsul sec al functionarului bancii m-a lamurit ce s-a intamplat :-”probabil s-a petrecut o frauda electronica “…si asa am ramas fara toti banii de pe unul din cele 3 carduri pe care le am la mine…
Acum sa va spun de ce am evitat sa va povestesc despre acest eveniment neplacut … nu vreau sa asociati Africa de Sud cu acest incident banal si sa va faceti o falsa impresie despre acest frumos colt de lume deoarece peste tot in lume se poate intampla …si m-am hotarat sa va scriu ce am patit pentru a fi si voi cel putin la fel de atenti cum voi fi eu pe viitor…primul lucru pe care il voi face la intoarcerea in tara este sa-mi schimb toate cardurile si sa-mi comand cele cu CIP…se pare ca sunt cel mai greu de falsificat…dar , sper ca n-ati uitat?... totul in viata se intampla cu un motiv si stiti ca daca ceva este sa se intample, atunci cu siguranta se va intampla…
Momentul forte de suparare a trecut, cateva sechele au mai ramas , dar se pare ca frumusetea si unicitatea locului le va sterge si pe acestea si in curand va ramane doar o amintire a acestui incident neplacut.
Cape Town ( “orasul capului”) este capitala legislativa ( aici are sediul Parlamentul Republici- tara mai are doua capitale) si este situata pe tarmul atlantic , in jurul unui golf dominat de un masiv muntos numit “Table Mountain”. Se spune ca este unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii si dupa prima zi eu l-as nominaliza in top 10…dar mai am 2 zile , timp in care ar putea sa urce…oricum a avut cea mai rapida asccesiune…acum cateva ore, imediat dupa incident, era la coada clasmentului si vroiam sa plecam rapid de aici…
Am inceput explorarea orasului pe jos; plecand de pe strada principala, pe care locuim , am trecut print-o micuta dar draguta gradina botanica, ingrijita, cu multe flori si copaci infloriti, cu veverite care veneau sa-ti manance din palme si in care parca am uitat de agitatia orasului, am vizitat o catedrala( Sf . George) unde ne-am rugat si am meditat cateva momente si de unde am iesit mai increzatori in succesul turului , am trecut pe langa cea mai veche cladire din intrega Africa de Sud, un castel in forma pentagonala , construit intre anii 1666 si 1679 si care avea rol de aparare a orasului; castelul se numeste “Castelul Bunei Sperante”…ce nume semnificativ !....
La cateva minute de castel se afla o impresionanta cladire care a ramas in istoria intregii omeniri datorita balconului ei de unde in anul 1990, Nelson Mandela , s-a adresat pentru prima oara locuitorilor orasului si milioanelor de telespectatori din intreaga lume facand apel la pace, iubire si democratie; era in prima lui zi de libertate dupa cei 20 de ani de incarcerare…mi-am adus aminte de raposatul Corneliu Coposu…
Punctul central este “Grennmarket”, piata cea mai animata din oras , unde functioneaza un talcioc permanent unde cu greu ne-am abtinut sa nu cumparam nimic deoarece era prima zi si nu trebuia sa ne aglomeram bagajele care trebuie sa intre in masina cu care de maine vom cutreiera tara.
Galeria Nationala este locul unde pot fi admirate peste 6500 de creatii ale locuitorilor cei mai vechi ai acestor meleaguri , multe lucrari de arta contemporana si cateva documente fotografice ale anilor 1950 in care apare viata mizera din ghetourile negrilor.
Am mers cateva sute de metri ocolind si traversand imensele sosele cu cate 3,4 benzi si am ajuns intr-o zona de lux , la inceput plina de blocuri rezidentiale(V-A Marina), apoi plina cu restaurante, magazine, baruri, cinema in mijlocul carora se afla portul si zeci de ambarcatiuni de croaziera private a caror valoare este peste valoarea unui apartament in Romania. Zona se numeste Victoria si Alfred Waterfront ( dupa numele reginei Victoria si a fiului sau Alfred) . Este o zona construita recent , unde luxul este la el acasa, unde magazinele se intrec in preturi exorbitante si unde poti sa mananci in cele mai fine restaurante cu multe stele Michelin( nu am intrat sa cer un meniu deci nu stiu preturile…)
Chiar din zona portului ne-am urcat intr-un autobuz turistic (fara acoperis la etaj) , care face turul intregului oras si care ne-a dus la baza muntelui “Table” de unde trebuia sa luam telefericul pana pe varful acestuia ; acolo ne-ar fi asteptat o panorama fantastica a orasului; dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, si datorita vantului puternic telecabina nu functiona…nu am abandonat si am luat-o pe jos ajungand pana la jumatatea drumului de unde am putut admira o priveliste de poveste: oceanul, golful, plajele, orasul, muntele intr-o combinatie unica…cine nu ma crede ca orasul este in top 10 mondial o sa-i arat pozele de pe munte …
De la baza muntelui ne-am urcat iarasi in unul din zecile de autobuze turistice ( vin din 20 in 20 de minute si un tur al orasului dureaza 2 ore) si am traversat o zona rezidentiala cu case de lux, cu plaje largi acoperite de un nisip alb ( in contrast cu apa albastra a oceanului) si ne-am oprit sa testam apa oceanului; fara sanse de a face baie pentru ca era sa-mi cada unghiile de la picioare de frig( am rezistat intrand doar pana la glezne…)…si mai batea un vant de avem si acum nisip in toate gaurile …Zona se afla de-a lungul strazii “Victoria Road”, o strada lunga care continua cu “Beach Road” si imediat se ajunge iar in zona portului .
Ziua am incheiat-o cu cateva portii de mancare uriase ( nu mancasem mai nimic toata ziua) si cateva pahare de suc natural de mango si capsuni ( am speriat-o pe ospatarita cate pahare am comandat).
Concluzia primei zile este ca orasul si-a conservat frumusetea vechilor cladiri , adoptand in paralel necesitatea dezvoltarii unei infrastructuri si a unor constructii moderne beneficiind de geografia unui teren de care ar fi invidios orice oras.
Maine vom inchiria o masina cu care vom pleca spre faimosul “Cap al Bunei Sperante” traversand cateva zone care se anunta de o frumusete aparte…problema care a aparut este ca Africa de Sud are un sistem unic de prize si nici un adaptor de-al meu( si am destule din toate colturile lumii) nu se potriveste si nu am cu ce sa incarc laptopul ( si nici nu avem timp sa colindam magazinele)…gasesc eu o solutie…nu va las neinformati…doar sa functioneze cardurile ramase …