Au trecut deja cateva zile fara sa scriu, si am atatea sa va spun…incat cuvintele imi vin ca o avalansa…

Dupa frumoasa Praia do Forte am condus aproape 5 ore pana la un oras aflat pe malul raulul San Francisco, Panedo; dar nu am condus non-stop, ne-am oprit cateva minute intr-un satuc micut , San Cristovao, care este patrimoniu UNESCO si unde am vazut un mini-Salvador: un centru istoric cu case medievale, strazi pavate, biserici ca acum doua sute de ani si magazinase care vand de toate pentru turisti. La noi au avut succes lucrurile facute “de casa” – gemurile, prajiturele, gogosi… J

La Panedo am ajuns cand deja se intunecase dupa ce am traversat raul San Francisco cu bacul ( exact ca la Braila). Am avut de ales intre doua locatii aici : Pousada( pensiune in portugheza)  Colonial si un hotel inalt , maiestos ( Hotel San Francisco) …eu cu Paul am ales pensiunea care era de fapt  o casa mare coloniala transformata in pensiune – cu camera mari, inalte, cu obloane in loc de geamuri, holuri generoase , scara imensa, marmura, tablouri …dar cam murdara! Nu vreau sa amintesc ce ne-au auzit urechile de la fete…dar nu in fiecare zi dormi intr-o casa coloniala de sute de ani…iar daca o faci intr-o locatie in care s-au investit multi bani, tot multi o sa si platesti pe noapte. Noi am negociat 2 camere pentru 50 de euro. Partea distractiva a fost micul dejun : exact ca pe timpul comunismului in Romania- localul, chelnerul, recuzita( mese ,scaune fete de masa, farfurii, tavi, etc) , un televizor care mergea cu intermitente , si nu in ultimul rand mancarea : cateva felii de sunca si cascaval…

Dar orasul ne-a placut la toti: cladirile, strazile, magazinele, piata orasului ( plina cu fructe, legume ,carne,mancare diversa si tot felul de condimente si alimente necesare traiului), biserici, toate pe malul celui de-al doilea fluviu ca marime ( dupa Amazon) din Brazilia –San Francisco.

Au urmat alte cateva sute de kilometrii de condus si alte sute de opritoare de viteza …aici trebuie sa ma opresc sa va povestesc ce este cel mai deranjant lucru la strazile din Brazilia- ele in principiu sunt bune, nu foarte aglomerate, asfalt fara gauri, late, majoritatea  cu banda de siguranta dar….au o mica problema …in loc de semne cu restrictii de viteza sunt turnate niste denivelari inalte pe care daca nu le vezi si nu incetinesti pana la limita de oprire, poti sa-ti distrugi rapid masina pe jos ; am mai vazut asemenea denivelari in tari din America de Sud , dar ca aici - dese si  asa inalte- nu am vazut nicaieri. Trebuie sa ai multa rabdare sa conduci pe aici- opresti aproape de tot pentru a le trece si asta se intampla , de multe ori, din 50 in 50 de metri-si datorita lor scade si media orara de deplasare.

Inainte de a se intuneca (la ora 18 aici deja e intuneric) am ajuns intr-o alta statiune luxoasa de pe tarm : “Praia do Frances” , la o pensiune aflata la mica distanta de plaja. Plaja,baie, plimbare, mancare buna ( si la pensiune si la terasele de pe plaja) si…iar am avut o aventura:

Plimbandu-ne pe plaja, am vazut o medusa interesanta esuata pe tarm – culoare mov, ca un balon umflat, cu tentacole multe si  destul de mare; am pus piciorul pe “burta” ei ( care parea umflata cu pompa) si am vrut sa o intorc cu piciorul…in urmatoarea secunda am simtit o arsura la un deget al piciorului- ca o electrocutare….am simtit ca m-a intepat…si am dedus ca are  venin deoarece incepea sa ma doara destul de tare . Am spalat degetul in apa marii, l-am frecat cu nisip…durerea persista…Paul mi-a spus ca poate sa dureze si cateva zile durerea- vazuse la un turist intr-o excursie anterioara o intepatura similara; am ajuns la pensiune , am cautat pe internet sa identificam medusa si : “una dintre meduzele periculoase din Oceanul Atlantic –“men of war”… “cea mai raspandita intepatura  de medusa din America de Sud” ….mii de cazuri anual raportate( probabil milioane neraportate) , doar cateva cazuri mai grave si parca doar doua decese ( dar cei cu alte boli cornice) …m-am linistit ! La mine era cea mai simpla intepatura , medusa era probabil moarta si nu mi-a lasat urme rosii cum face la cei pe care ii inteapa in apa. Dupa cateva ore mi-a trecut si durerea si cicatricea , dar a ramas lectia invatata …nu atinge nicio vietate marina pe care nu o cunosti !

Nici la Praia do Frances nu am stat mai mult de o seara si am plecat spre renumitele plaje cu corali din apropierea orasului Recife .

Maine va povestesc despre corali, snorkeling, arsuri pe spate, ce mancam pe strada, la restaurant ,  unde am mai innoptat...si aproape tot ce am vazut si trait.