“Ladies and gentlemen please fasten your seat belt”( legati-va centurile de siguranta)  …este anuntul din avion care imi taie toate emotiile dinaintea oricarei calatorii. Sa nu credeti ca eu sunt supraom si nu am emotii…dar imi trec cand ma urc in avion si avionul se pregateste de decolare – atunci stiu ca nimic nu se mai poate intampla ( teoretic ) si calatoria a inceput ….a inceput si de aceasta data cu o escala in Istanbul – o escala de 8 ore , timp in care am iesit din aeroport si am revizitat una din cele mai frumoase capitale europene . Mereu ma minunez cat de frumos este acest oras euro-asiatic (Istanbul nu a incaput pe un singur continent si a trebuit impartit pe doua continente J ) si-mi promit in gand  ca trebuie sa vin mai des aici – macar pentru un week-end!

Dupa o zi intreaga in Istanbul , dupa cativa kilometrii de mers pe jos printre  nenumaratele atractii ale orasului , dupa o masa buna intr-un restaurant local , dupa multe dulciuri turcesti ( si doar pentru dulciuri si merita sa zburam pana aici) ne imbarcam spre seara intr-un mega-avion cu destinatia Kathmandu – avion plin de turisti . Suntem cu totii rupti de oboseala , si anuntul clasic : “…fasten your seat belt” ne trimite in lumea lui “Mos Ene”; avem locuri in fata iesirii de urgenta , putem sa ne intindem picioarele in voie si ne chinuim cele 7 ore  mai putin decat in locurile clasice …din pacate langa noi se afla un cuplu finlandez care calatoreste in Nepal impreuna cu copilul lor de aproape 2 ani - acesta nu vrea sa doarma ….si nici pe noi nu ne lasa sa o facem ; totusi prindem cateva ore cu intreruperi si rasaritul zorilor ne prinde cu ochii pe geamul avionului admirand varfurilor celor mai inalti munti din lume – impresionant peisaj. Nepalul este cunoscut in intreaga lume ca tara cu cel mai inalt varf din lume ( Everest ) si din pacate multi nu stiu mai multe despre aceasta micuta tara “inghesuita” intre cei  doi mari colosi mondiali  India si China .

Formalitatile de intrare in tara sunt simple si rapide ( 25 de dolari si o poza pentru viza ) iar iesirea din micutul aeroport asiatic este cea mai mica problema ( aeroportul este un pic mai mare ca gara din Breaza- am eu ce am cu gara din Breaza si o iau etalon mereu J ).

La orice hotel , hostel sau loc de cazare ai sta in Nepal , reprezentanti ai acestor locuri de cazare te intampina la aeroport si te aduc cu masina de la aeroport …asa ca pancarta cu “ Stefan Constantin” purtata de soferul hostelului unde vom sta 2 zile a fost o surpriza placuta si datorita acestei “ traditii” in 2 ore eram in camerele hostelului, cu micul dejun luat,  dusati si pregatiti pentru un somn rapid . Hostelul nostru se afla in zona turistica a capitalei, un cartier numit Thamel, unde poposesc majoritatea turistilor si locul unde incepe cu adevarat expedia si aventura Nepal.

La ora 13 –ora locala iesim la plimbare si la un prim contact cu orasul : exact cum mi-l imaginam – aglomerat, strazile pline de comercianti ( unde gasesti de toate) ,restaurante, comercianti si bucatarii ambulante , mizeria “la ea acasa” , masini, biciclete, motociclete , oameni, vaci , toti incearca sa-si creeze drumul intr-un haos care pentru un European venit dintr-o tara civilizata pare insuportabil…clar, Nepalul nu este pentru pretentiosi ! In Nepal trebuie sa vina cei care au un nivel ridicat de acceptare , cei care vad dincolo de aparente….in Nepal trebuie sa uiti de standardele din occident – incepand cu oamenii de pe strada aici totul este diferit; vei gasi  aici o alta viata si vei trai o experienta unica care chiar si pe mine  care sunt “antrenat” prin lume m-a fascinate ( sa nu zic socat) . Pentru cine a vizitat India este mai usor sa “inteleaga” Nepalul- incepand de la circulatia pe strazi ( care cred ca este un sport extrem –la fel ca si excaladarea pe Everest) si pana la strazile aglomerate si pline de comercianti . Totusi, la cat de socant pare la inceput , tot asa de repede pentru mine devine un spectacol stradal fascinant …iar pentru Paul si obiectivul lui fotografic o adevarata “mana cereasca”…pe fete le lasam in tacere…

Ne intalnim cu Sega , care s-a transformat in cele cateva luni de cand sta aici intr-un adevarat localnic ( dupa imbracaminte si par aparent , dar si dupa mentalitate si gandire  in esenta) , si datorita lui( si cu el)  mancam intr-un restaurant decent in centrul Thamelului . Comandam mancarea traditional a nepalezilor –“dahl bhat’’ si preferam ( cu totii) varianta vegetala – cu cateva minute inainte fotografiasem niste pui si miei pe care se jucau niste muste ( din pacate doar carnea  care era de vanzare la 30 de grade in soare). Orezul ( ca si in intreaga Asie) este omniprezent la orice masa si nu vei avea sanse sa gasesti paine aici ; pe langa orez , vegetalele se prepara sub diferite variante si aici pentru prima oara am mancat un fel de linte cruda ….dar despre mancare o sa va povestesc la finalul turului pentru ca dupa o singura masa nu este edificator sa vorbesc despre ea .

Ne luam ramas bun de la Sega , care traieste ca un pensionar aici ( doarme , mananca…si iar doarme si mananca) intre doua tururi cu turistii-cititori ai cartii lui – el formeaza grupuri de turisti romani pe care ii plimba prin Nepal si traieste si castiga din activitatea de ghid turistic.    

Luam un taxi si mergem la templul Swayambunath –numit si templul Maimutelor- un temple buduist , considerat cel mai sfant temple budist din oras ; este cocotat pe varful unui deal ( cu o panorama impresionanta a intregului oras ) si daca vrei sa-l cuceresti trebuie sa urci  vreo 300 de trepte…printre sute de maimute , zeci de caini vagabonzi si o multitudine de comercianti care vand – in principiu- obiecte religioase budiste .

E prima oara cand vad atat de multe moristi folosite pentru cei care vor sa faca “cora” care inseamna ca trebuie sa faci ocolul stupei de trei ori in sensul acelor de ceasornic , timp in care spui mantre( rugaciuni buddhiste) si prin acest ritual se spune ca “ïnvarti roata dharmei” …”Om Mani Padme Hung, Om Mani Padme Hung…iti pui dorinte , mergi si invarti moriste – neaparat in sensul acelor de ceasornic …totul in jurul stupei este invaluit intr-un aer de spiritualitate ( chiar si la propriu aerul este parfumat de zecile de betisoare parfumate ) si  este asezonat cu prezenta haioaselor maimutele care vaneaza si se bat pe vreun biscuit sau banana aruncate de vreun turist mai darnic sau care vrea o poza mai aproape de verisorii nostrii ( dupa teoria lui Darwin) . Renuntam cu greu la tentatia de a cumpara si noi cateva “thangka”( echivalentul icoanelor care reprezinta diversi Buddha si protectori) dar suntem in prima zi si nu vrem sa ne ingreunam valizele. Plecam in suflet cu imagine ochilor lui Buddha ( care privesc atotprotectori  peste tot in incinta stupei) si ne indreptam( intr-un mini-taxi unde cu greu incapem toti 4)  spre piata centrala a orasului –“Durbar sguare”.

Din pacate ziua de astazi ( chiar daca am dormit 2 ore la pranz)  a fost una obositoare si mi-e greu sa va povestesc ce am mai facut …imi cad ochii in gura si nu vreau decat sa dorm pana dimineata nemiscat …noapte bun Kathmandu , ne revedem maine !

Nepal-intro...

dragii mei cititori ,
v-a fost dor de mine ???...mie da !...de calatorii !...de aventuri ...de locuri misterioase...de locuri fascinante ...de neprevazut...toate, in cateva zile...
Acum un an si ceva realizam la televizor emisiuni de turism ; intr-una dintre emisiuni l-am avut invitat pe  domnul Ovidiu Bojor . Pentru cei tineri acest nume poate ca nu spune nimic , dar pentru cei care au trait inainte de revolutie acest om este o legenda; a fost una din cele mai interesante emisiuni pe care le-am realizat , telespectatorii au trimis zeci de e-mail-uri , ora a trecut pe nerasuflate si la sfarsitul emisiunii parca eram incarcat de o energie incredibila. De acest om de aproape 90 de ani eram fascinat ...iar destinatia despre care vorbisem era....NEPAL .  Domnul academician , profesor , doctor ( si mai are cateva titluri) petrecuse ani de zile la poalele Himalayei fiind in aceea vreme expert al Natiunilor Unite pentru programe de dezvoltare in industria farmaceutica ; de acolo s-a intors cu o descoperire uimitoare : a observat ca in zonele de munte oamenii nu sufera de diabet . Analizandu-le alimentatia cotidiana a remarcat ca ei consuma in mod regulat un castravete asiatic , cu gust amar care stimuleaza  nevoia de zahar; din acel castravete asiatic  doctorul-farmacist Ovidiul Bojor  a extras si a dat lumii insulina vegetala brevetand medicamenul  “insuveg” care a devenit un panaceu pentru milioane de bolnavi de diabet. Tin minte ca l-am intrebat care este secretul longevitatii si cum de emana el atata energie la o varsta cand multi au incheiat socotelile pe acest pamant . Mi-a recomandat ultima lui carte “Pledoarie pentru o viata lunga” si pe scurt mi-a spus ca pe langa alimentatie el crede in regula celor 3 “opturi” : opt ore de munca , opt ore de somn si opt ore de relaxare ( socializare , sport, divertisment, etc)- cand dezechilibrezi cele 3 “opturi” iti dezechilibrezi organismul si apare boala. Dar subiectul emisiunii era Nepal si muntii Himalaya- atunci am aflat ca domnul Ovidiu Bojor a fost primul roman care a urcat pe Himalaya....tot atunci am aflat ca frumusetea Nepalului – pe langa frumusetea naturala-este data si de oameni –un popor cald, primitor , rabdator, zambitor  si cu multa toleranta - coabiteaza in armonie hindusii cu budistii de sute de ani . In timpul emisiunii mi-am adus aminte de o zicala adevarata  : “daca batranii ar putea si tinerii ar stii”....
La sfarsitul emisiunii vroiam sa plec in Nepal ...chiar in aceea luna ....din pacate in Nepal  venea musonul ...am amanat un timp ...dar...
 Peste cateva zile:
 -voi merge in tara unde s-a nascut Buddha ,
- voi face cunostinta cu religia buddista “la ea acasa” si abia astept sa inteleg mai bine conceptul de baza al acestei religii unice : “toti suntem unul si actiunile fiecaruia ne pot influenta pe noi, ca intreg”
-voi incerca sa-mi imbunatatesc Karma mea  – buddistii cred in reincarnare( dupa moartea fizica sufletul se reincarneaza intr-un alt corp fizic pe pamant)  si in faptul ca te reincarnezi sa-ti platesti datoriile karmice ; deasemenea ei cred ca prin faptele bune pe care le faci in viata si printr-o viata spirituala plina de moralitate si meditatie  te pregatesti pentru “iluminare” (Nirvana)  si acesta este scopul oricarui om in viata
-voi incerca sa ma “detoxific” de viata aglomerata, de urbanismul in care traim, voi incerc o “decompresie” (cum fac scafandrii cand revin la suprafata dupa multa “munca”- unii vor rade !....dar toti avem nevoie de aceasta decompresia pentru a ne relaxa chiar daca muncim mult, putin , sau foarte putin – stresul cuprinde pe toata lumea !
-imi voi intrerupe rutina pentru 2 saptamani
-voi incerca sa intru in armonia sacra a budismului si a hiduismului ...poate si vocalizand : “Ohmmmmmmm...” :-)
Nu voi avea ( cel putin de aceasta data)  :
-un concediu all-inclusive
-nu ma voi odihni
-nu voi incerca sa cuceresc unul dintre cei 8 “optmiari” care se afla in Nepal
-nu voi atinge Nirvana  ! :-)
Asa cum am plecat( a doua oara)  acum un an la cel mai frumos “drum” al vietii ( casnicia) voi pleca si acum la drumul propriu-zis impreuna cu Dana ( noua mea sotie) iar alaturi ne vor fi ( nu,nu nasii !...aceia trebuie sa nasca in curand :-) ) Paul si Laura , doi oameni minunati , cu mult bun simt si care impartasesc si ei bucuria calatoriei si a libertatii acesteia fara all-inclusiv-uri , in mijlocul localnicilor, dornici de aventura, plini de optimism si cu multe sperante de la aceasta calatorie ...cu siguranta Nepalul nu ne va dezamagi ....asa cum sper ca nici eu nu o voi face daca veti fi alaturi de mine pe parcursul a doua saptamani in mijlocul unui popor a carui oaspete voi fi incepand de luni .
Si marea surpriza acum vine : Paul este unul dintre cei mai mari fotografi ai Romaniei ( nu , nu-l intrebati pe el , este modest .... , dar cand cineva vinde fotografii pe internet cu mii de euro ,cand  Lonley Planet alege pe coperta ghidului de Romania o fotografie “by Paul Biris” , cand fotografiile facute de el sunt parca “live” atunci modestia este eclipsata !...iar Paul va face fotografii in Nepal ...si vor fi disponibile pentru cititori ( si nu numai)  zilnic ...
Incepand de luni salutul “NAMASTE” ( cuvantul “promovat” datorita lui Sega si a lui “best-seller”  “Namaste”- nu am citit cartea pentru a nu fi influentat dar promit ca o voi citi la intoarcere – sper si avand semnatura autorului ;-) sper sa va invioreze diminetile si impreuna cu episoadele mele si  fotografiile lui Paul sa va transmita multa iubire , pace si toleranta.
Lectura placuta si “ne auzim” din Nepal....Never, Ending, Peace, And, Love...

NEPAL

in curand ....