“Ladies and gentlemen please fasten your seat belt”( legati-va centurile de siguranta)  …este anuntul din avion care imi taie toate emotiile dinaintea oricarei calatorii. Sa nu credeti ca eu sunt supraom si nu am emotii…dar imi trec cand ma urc in avion si avionul se pregateste de decolare – atunci stiu ca nimic nu se mai poate intampla ( teoretic ) si calatoria a inceput ….a inceput si de aceasta data cu o escala in Istanbul – o escala de 8 ore , timp in care am iesit din aeroport si am revizitat una din cele mai frumoase capitale europene . Mereu ma minunez cat de frumos este acest oras euro-asiatic (Istanbul nu a incaput pe un singur continent si a trebuit impartit pe doua continente J ) si-mi promit in gand  ca trebuie sa vin mai des aici – macar pentru un week-end!

Dupa o zi intreaga in Istanbul , dupa cativa kilometrii de mers pe jos printre  nenumaratele atractii ale orasului , dupa o masa buna intr-un restaurant local , dupa multe dulciuri turcesti ( si doar pentru dulciuri si merita sa zburam pana aici) ne imbarcam spre seara intr-un mega-avion cu destinatia Kathmandu – avion plin de turisti . Suntem cu totii rupti de oboseala , si anuntul clasic : “…fasten your seat belt” ne trimite in lumea lui “Mos Ene”; avem locuri in fata iesirii de urgenta , putem sa ne intindem picioarele in voie si ne chinuim cele 7 ore  mai putin decat in locurile clasice …din pacate langa noi se afla un cuplu finlandez care calatoreste in Nepal impreuna cu copilul lor de aproape 2 ani - acesta nu vrea sa doarma ….si nici pe noi nu ne lasa sa o facem ; totusi prindem cateva ore cu intreruperi si rasaritul zorilor ne prinde cu ochii pe geamul avionului admirand varfurilor celor mai inalti munti din lume – impresionant peisaj. Nepalul este cunoscut in intreaga lume ca tara cu cel mai inalt varf din lume ( Everest ) si din pacate multi nu stiu mai multe despre aceasta micuta tara “inghesuita” intre cei  doi mari colosi mondiali  India si China .

Formalitatile de intrare in tara sunt simple si rapide ( 25 de dolari si o poza pentru viza ) iar iesirea din micutul aeroport asiatic este cea mai mica problema ( aeroportul este un pic mai mare ca gara din Breaza- am eu ce am cu gara din Breaza si o iau etalon mereu J ).

La orice hotel , hostel sau loc de cazare ai sta in Nepal , reprezentanti ai acestor locuri de cazare te intampina la aeroport si te aduc cu masina de la aeroport …asa ca pancarta cu “ Stefan Constantin” purtata de soferul hostelului unde vom sta 2 zile a fost o surpriza placuta si datorita acestei “ traditii” in 2 ore eram in camerele hostelului, cu micul dejun luat,  dusati si pregatiti pentru un somn rapid . Hostelul nostru se afla in zona turistica a capitalei, un cartier numit Thamel, unde poposesc majoritatea turistilor si locul unde incepe cu adevarat expedia si aventura Nepal.

La ora 13 –ora locala iesim la plimbare si la un prim contact cu orasul : exact cum mi-l imaginam – aglomerat, strazile pline de comercianti ( unde gasesti de toate) ,restaurante, comercianti si bucatarii ambulante , mizeria “la ea acasa” , masini, biciclete, motociclete , oameni, vaci , toti incearca sa-si creeze drumul intr-un haos care pentru un European venit dintr-o tara civilizata pare insuportabil…clar, Nepalul nu este pentru pretentiosi ! In Nepal trebuie sa vina cei care au un nivel ridicat de acceptare , cei care vad dincolo de aparente….in Nepal trebuie sa uiti de standardele din occident – incepand cu oamenii de pe strada aici totul este diferit; vei gasi  aici o alta viata si vei trai o experienta unica care chiar si pe mine  care sunt “antrenat” prin lume m-a fascinate ( sa nu zic socat) . Pentru cine a vizitat India este mai usor sa “inteleaga” Nepalul- incepand de la circulatia pe strazi ( care cred ca este un sport extrem –la fel ca si excaladarea pe Everest) si pana la strazile aglomerate si pline de comercianti . Totusi, la cat de socant pare la inceput , tot asa de repede pentru mine devine un spectacol stradal fascinant …iar pentru Paul si obiectivul lui fotografic o adevarata “mana cereasca”…pe fete le lasam in tacere…

Ne intalnim cu Sega , care s-a transformat in cele cateva luni de cand sta aici intr-un adevarat localnic ( dupa imbracaminte si par aparent , dar si dupa mentalitate si gandire  in esenta) , si datorita lui( si cu el)  mancam intr-un restaurant decent in centrul Thamelului . Comandam mancarea traditional a nepalezilor –“dahl bhat’’ si preferam ( cu totii) varianta vegetala – cu cateva minute inainte fotografiasem niste pui si miei pe care se jucau niste muste ( din pacate doar carnea  care era de vanzare la 30 de grade in soare). Orezul ( ca si in intreaga Asie) este omniprezent la orice masa si nu vei avea sanse sa gasesti paine aici ; pe langa orez , vegetalele se prepara sub diferite variante si aici pentru prima oara am mancat un fel de linte cruda ….dar despre mancare o sa va povestesc la finalul turului pentru ca dupa o singura masa nu este edificator sa vorbesc despre ea .

Ne luam ramas bun de la Sega , care traieste ca un pensionar aici ( doarme , mananca…si iar doarme si mananca) intre doua tururi cu turistii-cititori ai cartii lui – el formeaza grupuri de turisti romani pe care ii plimba prin Nepal si traieste si castiga din activitatea de ghid turistic.    

Luam un taxi si mergem la templul Swayambunath –numit si templul Maimutelor- un temple buduist , considerat cel mai sfant temple budist din oras ; este cocotat pe varful unui deal ( cu o panorama impresionanta a intregului oras ) si daca vrei sa-l cuceresti trebuie sa urci  vreo 300 de trepte…printre sute de maimute , zeci de caini vagabonzi si o multitudine de comercianti care vand – in principiu- obiecte religioase budiste .

E prima oara cand vad atat de multe moristi folosite pentru cei care vor sa faca “cora” care inseamna ca trebuie sa faci ocolul stupei de trei ori in sensul acelor de ceasornic , timp in care spui mantre( rugaciuni buddhiste) si prin acest ritual se spune ca “ïnvarti roata dharmei” …”Om Mani Padme Hung, Om Mani Padme Hung…iti pui dorinte , mergi si invarti moriste – neaparat in sensul acelor de ceasornic …totul in jurul stupei este invaluit intr-un aer de spiritualitate ( chiar si la propriu aerul este parfumat de zecile de betisoare parfumate ) si  este asezonat cu prezenta haioaselor maimutele care vaneaza si se bat pe vreun biscuit sau banana aruncate de vreun turist mai darnic sau care vrea o poza mai aproape de verisorii nostrii ( dupa teoria lui Darwin) . Renuntam cu greu la tentatia de a cumpara si noi cateva “thangka”( echivalentul icoanelor care reprezinta diversi Buddha si protectori) dar suntem in prima zi si nu vrem sa ne ingreunam valizele. Plecam in suflet cu imagine ochilor lui Buddha ( care privesc atotprotectori  peste tot in incinta stupei) si ne indreptam( intr-un mini-taxi unde cu greu incapem toti 4)  spre piata centrala a orasului –“Durbar sguare”.

Din pacate ziua de astazi ( chiar daca am dormit 2 ore la pranz)  a fost una obositoare si mi-e greu sa va povestesc ce am mai facut …imi cad ochii in gura si nu vreau decat sa dorm pana dimineata nemiscat …noapte bun Kathmandu , ne revedem maine !