Hola amigos de centro cultural del mundo( hasta semanja) ,

Granada – a 8-a editie a festivalului poetilor din intreaga lume-un adevarat regal  cultural unde si-au dat intalnire  culturi din intreaga lume ( am intrebat si de Romania , dar nimeni nu stia daca este cineva din aceasta tara- un oficial m-a intrebat daca Romania este in Africa ?- chiar asa bronzat sa fiu eu ?! ); bineinteles ca nu am ratat ocazia sa-mi fac prieteni printre poeti si  aproape  o zi am petrecut-o cu Igoret, un poet faimos din Ucraina ( sau cel putin asa sustinea el) …artist ca toti artisti – cu “capul in nori” si detasat de lumea reala in care traim …vroia sa se mute in Nicaragua si sa scrie poezii aici , sa le publice si sa traiasca din aceasta  activitate sustinand ca in Ucraina “moare de foame “ ca scriitor – fusese sponsorizat de un ONG( organizatie non-profit ) din Statele Unite unde fusese acum 3 ani tot la un congres …dar, trebuie sa lupte mult sa-si realizeze visul …mai ales ca vroia sa scrie in engleza sau spaniola poeziile iar daca in engleza stie sa se prezinte  (si un pic  sa converseze) , in spaniola nici “si” sau “no” nu stie sa spuna …dar vrea sa scrie poezii….de asta  trebuiesc admirati artistii- nu-si pun limite ,nu pornesc cu  prejudecati iar realismul lor este in vise !

El m-a indrumat la hostelul ( El Momento)  in care statea si a doua zi am schimbat hotelul “de lux” in care innoptasem in prima zi ,cu un hostel adevarat plin de calatori ( si cativa  artisti)  aflat la 100 de metri de centru ; de la 25 de dolari camera am coborat la 7 ( si aici aveam si cafea si ceai gratis ) .

Toata ziua am vizitat, m-am plimbat, m-am bucurat si mi-am facut prieteni prin magnifica Granada ; intreg centru( piata centrului)  era plin de comercianti veniti sa-si vanda produsele si sa beneficieze de fiesta creata de acest festival ; orasul este si va fi pentru o saptamana intr-o sarbatoare  permanenta , zi si noapte, si destui comercianti au deschis non-stop- oricum turistii incep sa se duca in camere dupa ora 1 noaptea ( sau dimineata) , iar la ora 7 dimineata orasul e plin iar de ei ; nu poti sa dormi dupa ora 7 cand soarele deja straluceste si incepe sa incalzeasca ( la propriu) atmosfera …probabil cei care stau la hoteluri cu aer conditionat nu simt J 

Majoritatea caselor ( cele din centru transformate in hoteluri, restaurante , baruri, magazine) au aceiasi structura: prima camera la strada fiind cea mai mare si inalta ( 4, 5 metri)  ,  langa aceasta camera se afla alta mai micuta ( dar la fel de inalta cu poarta imensa folosita probabil inainte ca garaj , dar acum transformata in ceva mai practic …   pardoseala  se afla la jumatate de metru inaltime fata de nivelul strazii, explicatia fiind ca in sezonul ploios strazile se umplu de apa …urmeaza apoi cateva camere mai micute ( dar la fel de inalte) si in spate o gradina imensa plina de vegetatie – majoritatea gradinilor au fanana , sau o sursa de apa care curge si uda permanent ; la casele mari , de jur imprejurul gradinii mai sunt cateva camere , camere care nu au perete inspre gradina ci doar grilaje , unele acoperite cu perdele; sunt case care au camerele de la strada doar cu grilaj , poti sa vezi totul in ele , dar avantajul este ca sunt permanent aerisite.  Cu cat te deplasezi mai mult inspre periferia orasului , casele devin mai micute , cu gradini la fel  si fara sa mai aiba acel aer colonial de grandoare – probabil acestea au fost construite in ultimul secol.

Un alt aspect important care ii da farmec orasului este asezarea lui pe malul lacului Nicaragua, si desi nu este indicat sa faci  baie aici ,fiind foarte poluat de a deversarile ilegale din oras , privelistea este absolut magnifica – de pe mal poti sa privesti maretie catorva vulcani in departare si sa vezi fumul care este degaja de vulcanul Mombacho; iar pe malul lacului este cea mai placuta atmosfera chiar si in mijlocul zilei cand temeratura depaseste 35 de grade . 

Orasul este plin de trasuri trase de cai , reconditionate, respectand design-ul anilor coloniali , si pentru cativa dolari poti sa te plimbi  admirand orasul  la “bordul” unui vehicul cu “un cal putere” …sau daca vrei ceva mai puternic alegi “doi cai putere” .

Pe toate strazile Granadei te vei “lovi” mereu  de fotografi profesionisti care incearca sa fotografieze si sa imortalizeze atmosfera fascinanta din oras si frumusetea cladirilor ; la fiecare colt de strada vezi aparate cu “tunuri” cat mai lungi , pe pedestale ,si fotografii care incearca sa gaseasca cea mai buna pozitie ( lumina , peisaj, oameni) ….am facut si eu cateva poze pozitionand aparatul exact in aceiasi directie cu acesti artisti ai pozelor …dar aparatul meu il tin in palma , al lor abia poti sa-l tii in doua maini datorita obiectivului imens ( cred ca se va observa o “mica” diferenta in calitatea pozelor).

Am avut un soc si am citit de doua ori faptul ca in anul 1856, un aventurier american ( americanii astia ! ) William Walker a preluat controlul orasului ( si o mica perioada si a intregii tari) si datorita rezistentei intampinate de localnici , s-a suparat si a ordona ca orasului sa-i fie dat foc in totalitate ….dupa cateva zile de foc totul era la pamant , si acesta a lasat o pancarta pe care scria “aici a fost orasul Granada” …. se poate spune ca totul a renascut in acel an si cladirile au fost reconstruite din temelii dupa aceiasi arhitectura coloniala , dar mult mai durabile si solide.

Centrul orasului este reprezentat de “Parcul Central” , un parc plin de copaci ( majoritatea mango) care tin de umbra (intr-o zona in care temperatura este mereu ziua peste 35 de grade),   si in care zilele acestea sunt zeci de comercianti cu tarabe care vand toate “prostioarele” ( in special pentru turisti), de la artizanat la bautura, mancare ( in bucatarii ambulante) si pana la tarabe cu carti ( ca doar e saptamana culturala) ; in fata parcului este o imensa catedrala ,  reconditionata acum cativa ani si care atrage toate privirile celor care sunt in parc ( din pacate nu am reusit sa intru inauntru fiind in permanenta inchis )

Langa catedrala se afla o cladire cu o istorie veche ( Casa de los Tres Mundos) , transformata acum in centru cultural si de muzica unde artistii pot sa-si desfasoare activitatea pictand , scriind sau compunand muzica ; tot aici pot sa-si expuna “piesele “ si sa le vanda existand un loc special dedicat comecializarii lor; in fata acestei cladiri s-a construit provizoriu o scena unde seara vin artistii si-si prezinta poeziile ( in multe limbi ale globului) .

Aproape de Parcul central se afla “Plaza de la Independencia” , in mijlocul careia se afla un monument dedicat eroilor din 1821 care au luptat pentru independenta.

Cea mai frumoasa biserica din Granada este “Igelsia de la Merced”  distrusa de incediu dn 1856 , dar refacuta in totalitate in 1862  si din “clopotnita” careia poti sa admiri intreg orasul.

Mai sunt cateva biserici, muzee ,parcuri, plaje, care merita vizitate , dar frumusetea acestui oras este data de casele coloniale si de atmosfera boema care te farmeca ;  chiar daca eu sunt o fire activa , cu siguranta as mai fi stat cateva zile sa ma bucur si sa-mi incar sufletul cu unicitatea si grandoarea acestui “giuvaer” al tarii.

Am plecat cu greu din acest oras , dar stiam ca al doilea mare oras al tarii( spre care  plecam) , Leon, este orasul-frate al Granadei si nu poate fi  mult diferit ca frumusete de Granada- chiar daca nimeni acolo ,cu siguranta , nu ma va intampina cu panacarte… J

Hasta manana del Leon !