Vamos a la playa!..vamos en vacation !

Pentru a avea mai mult timp de petrecut in Masaya , am decis sa iau un taxi  pana la aeroportul din Managua( 50 de kilometri)- 30 de minute fata de 2 ore cu microbuzele (ar fi trebuit sa schimb de doua ori minibusurile) - pretul de strigare pentru turisti este de 20 de dolari , dar Nuno mi-a aranjat sa platesc doar 10 dolari – intotdeauna si pe tot globul asta taxiurile de la si la aeroport costa mult mai mult decat o cursa normala – e la fel ca si cu magnetii , aici  se castiga cel mai mult ; de la aeroportul din Managua si pana in centru  iti ia tot 20 de dolari. 

Aeroportul din Managua, terminalul national ( exact langa cel international) – este mai mic ca o autogara ( stiti voi, cea din Breaza J ) , dar personal foarte politicos , vorbitor de engleza si un avion pitic pentru insula “de la Mais”- de fapt cred ca pentru zborurile nationale ( doar 3-4 destinatii)  compania “LaCostana” nu are decat avione mici . Aveam  bagajul de cala 15 kilograme greutate , cu 5 in plus fata de limita maxima , dar am scapat netaxat spunand ca “am haine ude” inauntru si ele atarna mult ! …nu stiu daca s-au prins ca e o gluma , dar a functionat.

Mai putin de 40 de minute si se vede o insula mai mica ca un orasel ( Breaza …) , dar inconjurata de plaje ca in filme : palmieri, nisip alb, apa cristalina ,limpede  si linistita si doar cativa oameni pe mal si in apa….aterizeaza , franeaza brusc si… rateaza cu cativa metri oceanul…era sa facem o baie chiar atunci !

Un aeroport dragut , minion, plin de taximetristi veniti sa agate ..rapid ne vin si bagajele si iesim sa gasim un taxi.

Sunt doua insule “ale porumbului” , “little Corn” ( sau “la Islita” ) si “Corn Island”- unde aterizeaza avionul ; am hotarat sa ma duc in insula cea mica unde nu sunt atat de multi turisti ( nu ca ar fi multi pe cea mare , dar aici  mai vezi din cand in cand un american sau canadian cu “ what a fuck” in gura) ; de la aeroport taxi iti ia un dolar (sunt maxim 2 kilometri , dar, v-am spus…)  oriunde ai merge , iar taximetristii sunt smecheri si incearca sa ia de la fiecare  turist cate un dolar- daca vorbesti inainte cu cineva ( alt turist) , poti sa imparti dolarul si sa platesti proportional, dar nu merita !

Doar cativa din cei 20 de turisti din avion mergeau spre insula mica ( restul ramaneau pe insula mare) si m-am reintalnit cu ei in port de unde trebuia sa luam o barca cu care mai faci 30 de minute pana la insula mica; o barca rapida , cu doua motoare , parcurge cei 40 de kilometri dintre insule in mai putin de 30 de minute ( bineinteles ca datorita valurilor facem si  baie in barca- din pacate apa sarata, iar cand se vor usca hainele vor ramane patate cu sare) .

 

Insula mica – un alt paradis…de data asta in Marea Caraibilor, recunoscuta ca fiind una din cele mai frumoase mari din lume , dar aici este altceva !... ne aflam intr-un loc necunoscut , inca, de turisti, cu multi localnici cu a lor culoare creola si care vorbesc o limba ciudata( am aflat ulterior ca este o engleza stricata)….nu exista strazi ( deci nici masini) , exista doar o poteca care inconjoara insula , si din cand in cand alte poteci care duc la alte case ale localnicilor; centrul se afla in jurul “portului” ( cam mult spus asa , dar sunt vreo 2, 3 barci totusi)  , si tot aici se afla si cele mai multe “hospendaje” ( pensiuni ale localnicilor) , restaurante , magazine alimentare si …cam atat ….plus multe case ( cu multa ingaduinta spus “case” ) ale localnicilor. Dar , cel mai mult te atrage plaja , apa cristalina si soarele care se reflecta in ea – nu-ti poti dezlipi ochii si ai ramane ore intregi vrajit de acest peisaj….dar, decizi ca e mai bine  sa-l atingi si sa intri in “poveste”.

Aleg sa stau la un complex de casute aflat pe plaja ( Grace’s) , dar trebuie sa merg pe partea cealalta a insulei..sunt si localnici care se ofera sa-ti care bagajele , dar, nu , nu sunt american ….in orice caz pentru un om in varsta este greu sa-si care bagajul aproape un kilometru , deci sunt de folos si acei localnici carausi.

Ajung la Grace’s cu un pic de emotie , stiu ca este un loc superb si mi s-a spus ca in general e plin , dar , o mica rugaciune , si …” mai avem doar o camera “ !...”din pacate este mai scumpa – 15 de dolari, pentru ca este pe primul rand , la cativa metri de ocean “ …J …celelalte erau 10 dolari ! …camera !...care are un pat mare si unul mic!

Nu va imaginati ca sunt camere  cu peretii din caramida , sunt camere exotice facute din materiale naturale ( bambus , lemne, frunze uscate de palmieri, etc), care tin doar de umbra si de ploaie ….daca vine un vant mai puternic le ia cu totul ( poate ca sunt sezoniere…. J ) …dar e minunat sa dormi in ele …pentru ca ziua nu ai ce cauta acolo , afara fiind un adevarat paradis …. palmieri , nuci de cocos , bananieri, apoi o plaja cu nisip alb si marea ca in vederi !...

In cateva minute eram in mare si nu-mi venea sa cred cat de calda, limpede, transparenta si ce nisip fin e pe fundul ei …eram singur in apa asta minunata si nu am inteles de ce ceilalti turisti nu se bucura de ea …probabil ( este singura explicatie) se saturasera ….dar eu am intrat de zeci de ori intr-o zi (  si de alte cateva ori noaptea) .  Dupa baie  mi s-a facut o “ foame de lup” si am plecat spre “centru’ sa caut un restaurant ( nu trebuie sa mai zic cu peste caci vrei nu vrei tot peste sau fructe de mare mananci).

Pe insula nu ai ce cauta fara lanterna si lotiune contra tantarilor – de cea de-a doua am uitat dar seara asa de obosit ma culcam incat nu mai simteam cum ma musca tantarii- remarcam doar bubele dimineata!

In jurul portului ( cam pe unde se considera ca ar fi centru) mai sunt cateva luminite  aprinse noapte, dar in rest toti fac economie  si ai nevoie neaparat de lanterna sa poti sa umbli seara dupa ora 7 . Insula are un generator , dar nu merge decat cateva ore , in rest toti localnicii si comerciantii au propriu generator.

Mancarea pe insula nu este asa de ieftina pe cat am crezut , dar totusi fructele au ramas la fel  de ieftine ca pe continent…iar de bere am inteles  de la vecinii mei de “bungalow” ca este mai scumpa ca pe continent . Cu burta plina( de peste) m-am intors la plaja si am inceput sa fac cunostinta cu vecinii care iesisera afara in fata bungalow-urilor si se relaxau pe hamace ( ca sa fac o paranteza , nu cred ca exista loc in cele trei tari vizitate de mine in care sa nu intalnesti hamacul – am pus pe blog si o poza cu niste soferi de TIR , care il agatasera acolo); in dreapta cabanei mele se afla o doamna cu mama si cu fiica ei ( din Canada) , iar in stanga , un tip ciudat , dar care ulterior( dupa miezul noptii)  am descoperit ca este multimilionar …in dolari !..A, este american !

Canadiencele foarte placute ( ca toti canadienii de altfel, si la fel ca toti canadienii, emigranti!...acestea erau din Polonia) iar bunica foarte culta si plimbata prin lume …o adevarata enciclopedie geografica !

Seara dupa ora 10 , l-am bagat in seama si pe american , si dupa cateva minute de vorba cu el mi-am dat seama ca este un tip deosebit  cu multa experienta , mult succes in viata , multi bani si foarte placut de stat langa si cu el de vorba …emana aceea siguranta si optimism a omului care stie ce vrea , a facut ce a vrut  si este in stare sa faca ce-i place  in viata; se retrasese din afaceri acum 3 ani si de atunci calatorea ( cu sau fara sotie/copil) si incerca si el sa vada toata lumea , sa interactioneze cu cat mai multi oameni fiind tot genul fascinat de oameni.

Acum cativa ani am citit undeva ca succesul in orice domeniul tine 80% in a cunoaste oamenii si 20%  in a cunoaste produsul sau serviciul care il vinzi ( sau lucrezi , etc) – atunci mi s-a parut o exagerare , dar acum tind sa cred ca este adevarat !- mi-a confirmat si Marun( asa il chema) ca asa este si cunoasterea oamenilor l-a ajutat si pe el enorm in viata …stia destule despre Romania pentru ca fusese cu niste prieteni acum 15 ani aici , si mi-a spus din start ca sunt un om bogat si ca se simte ca nu duc lipsa zilei de maine …i-am raspuns ca , in principiu asa e, dar acum am venit in aceasta excursie cu bani imprumutati…fara sa glumeasca ( am simtit asta) mi-a spus ca daca am nevoie vreodata de bani sa-i trimit un mail…nu, nu va dau mail-ul lui ! J ….asta da om dintr-o bucata ! …mai sunt si americani destepti, saritori , si de treaba !  J

Am stat pana aproape de ora 1 ( intre timp am mai facut si baie in ocean ) eu am mancat ananasul si pepenele galben  cumparate de la localnici si el a baut cateva beri  .

Nu am mai avut puterea sa mai scriu in aceea seara …

Adios amigos ! hasta manana !