Anda ya Nicaragua !
Desi sunt inca sifonat si mereu cad ma asez in fund trebuie sa caut pozitia in care ma doare cel mai putin J , sa nu va ganditi ca-mi pare rau ca m-am dat cu placa pe vulcan – mereu merg pe principiu “mai bine sa-ti para rau ca ai facut-o decat ca n-ai facut-o” … iar singura greseala adevarata este cea din care nu inveti nimic!
Depasindu-l pe Speedy-Gonzalez la viteza , am decis ca merit un premiu si o mica relaxare intr-o statiune la Pacific ; Las Penitas si Poneloya sunt doua statiuni aflate la 20 de kilometri de Leon , si situate la oceanul Pacific ; amandoua sunt statiuni de week-end pentru localnicii din Leon si cunoscute pe plan international ( mai mult de americani si canadieni) ca locuri ideale de surf. Dupa 40 de minute cu un “colectivos” lenes, am ajuns la plaja….aici ma asteptam sa gasesc statiuni gen Mamaia sau Neptun , si cand colo cele doua semanau cu Vama Veche acum 25 de ani – cateva hosteluri pe plaja ( plus cateva la sosea) , o strada principala , cateva restaurante, cateva scoli de surf si ….kilometri intregi de plaja . Aici Pacificul isi arata adevarata forta si loveste cu putere in plaja cu nisip alb, lasand mereu in urma o suprafata infinita de spuma alba . Peste tot sunt pancarte cu “atentie curenti puternici” , si pentru surf-eri este un adevarat paradis; nu m-am putut abtine sa nu fac o baie , dar dupa 10 minute de lupta cu valurile m-am declarat invins de nemuritorul ocean. Multi turisti ( iar eu n-am facut exceptie) vin in Las Penitas doar sa faca baie , si pleaca seara inapoi in Leon – nu prea ai ce face seara aici, decat daca esti surfer si stai la povesti cu surferii americani si canadieni. La fel fac si localnicii in week-end , vin in las Penitas doar de dimineata pana seara si seara prefera viata frumoasa din centrul Leonului , pe terasa admirand viata si spectacolul strazii.
Am intrebat cat costa o ora de surf si mi-au raspuns ca 15-20 dolari , dar daca vreau sa invat am nevoie de o saptamana, cateva ore pe zi ,si ma costa 250 de dolari …in Costa Rica era dublu…dar erau scoli de surf americane – asta nu inseamna ca mai bune !
Auzisem de la cativa globe-trotteri ca cea mai exotica destinatie in Nicaragua este Insula ( sau insulele ca sunt 2) “Corn island” ( sau isla de Mais – insula porumbului) aflata in frumoasa si vestita Marea Caraibilor ; inconvenientul mare este ca faci 2 zile pana acolo (cu autobuzul, vaporul pe un rau si apoi vaporul pe Atlantic inca cateva ore . Pentru cei care nu au timp exista si avion dar costa 80 de dolari drumul ( 160 dus-intors ) ….la prima vedere pare putin , dar comparat cu preturile din Nicaragua , este o avere !
Nu am stat mult pe ganduri, am intrat pe internet la site-ul liniilor aeriene nicaraguene ( “La Costena” ) si in cateva minute aveam biletul electronic … voi merge doua zile pe aceste insule pentru a ma relaxa si a avea si eu concediu ( in plus voi face si cateva scufundari in Marea Caraibilor); totusi , mai aveam de vizitat un oras ( Masaya) peste care trecusem in drumul meu intre Granada si Leon si care intre timp auzisem( tot de la turisti) ca este o adevarata minune- trebuia sa ma intorc iarasi spre Granada ( sa trec prin Managua) , nu prea ma mai incanta drumul asta de cateva ore in minibusuri, dar toti m-au convins ca merita efortul ( plus ca aveam o zi la dispozitie pana plecam spre “Isla de Mais”).
Spre seara eram in Masaya si cautam un hostel ….un american mi-a spus ca exista un localnic care inchiriaza camere la el acasa si aranjeaza si tururi la locurile interesante din jurul orasului- aici ma voi duce !
Acelasi drum , dar in directie opusa si cu 20 de kilometri inainte de Granada , am oprit in Masaya. Orasul este faimos pentru ca aici se afla centrul national de productie al produselor de artizanat , deci toti turistii vin aici sa cumpere produsele de artizanat direct de la producator – tot orasul e plin de mici fabricute care confectioneaza hamace, scaune , imbracaminte , briz-briz-uri pt doamne si domnisoare( cercei, coliere, bratari, etc) , produse de agatat pe pereti si multe altele , in special pentru turisti… multe dintre ele iau drumul magazinelor si tarabelor din intreaga tara ….o adevarata industrie !
Aici am aflat ca multi turisti vin in oras doar pentru o zi , sa cumpere suveniruri , sa viziteze vucanul, si apoi se intorc in Granada, Managa, sau Leon ( cele 3 mai orase ale tarii si unde sunt concentrati cei mai multi turisti) .
Pentru mine Masaya a insemnat interactiunea directa cu localnicii, locuind direct la ei , mancand la ei , iesind in oras impreuna cu gazdele si prietenii acestora, si nu in ultimul rand povestind ore intregi cu ei.
Ce m-a impresionat imens in acest oras a fost vulcanul Masaya, aflat la 10 kilometri de oras si care cu adevarat este activ …singurul vulcan ( si nu stiu daca mai exista vreunul in lume) caruia ii vezi lava rosie !!!...de fapt vezi in fundul craterului( seara) culoarea rosie intens dar nu poti sa vezi chiar lava datorita fumului imens pe care aceasta o degaja. Impresionant spectacol la lasarea intunericului !- nu poti sa zabovesti prea mult timp deasupra craterului deoarece degaje gaze toxice care te ametesc in cateva minute .
Spaniolii ,cand au ajuns aici acum 500 de ani, au denumit acest vulcan ( acest crater cu lava) “poarta iadului” , iar indigenii cu mult mai multe sute de ani in urma sacrificau tinere fecioare in acest crater-probabil ca dar zeilor.
In jurul vulcanului Masaya se mai afla 4 alti vulcani , cu craterele lor impresionante ( Masaya fiind cel mai inalt , de aici le vezi pe toate ) , dar acestia dorm de mult timp; unul dintre ei are craterul plin cu apa si s-a creat un lac vulcanic in care este habitatul crocodililor( de aproape 3 metri), al serpi- veninosi sau mai putin veninos- , iar alte zeci de specii de animale traiesc in acest parc natural format de cei cinci vulcani – o excursie pe acest lac este o aventura pe care doar putini turisti au curajul sa o faca !
Cipri, baiatul proprietarilor unde stateam , impreuna cu prietenul lui Nuno, m-au insotit in tur si mi-au explicat cateva curiozitati despre locurile deosebite de aici.
Langa vulcani se afla o pestere formata acum mii de ani ( datorita eruptiei vulcanilor) , lunga de aproape un kilometru unde intalnesti mii si mii de lilieci- aici se spune ca indigenii isi tineau ritualurile religioase ; am intrat in ea aproape o suta de metri ,si apoi pentru ca se ingusteaza, te apuca un sentiment de claustrofobie …plus ca zburau liliecii razant peste capul meu !
Seara am petrecut-o cu cativa localnici ( numai baieti) la un restaurant ( specializat in peste) , si am vorbit despre viata lor de zi cu zi ; Cipri face un curs hotelier in Managua , Nuno este ghid turistic independent( free-lancer) , iar ceilalti doi ( nu am retinut numele ) , lucreaza si au ( parintii unui) o fabrica de textile ; exact ca toti baietii cu varste pana in 30 de ani se gandesc mereu la domnisoare … :=)…si toata viata lor ( cel putin acum) se invarte in jurul fetelor!
Tatal lui Nuno este un om de afaceri cunoscut in oras ( are doua magazine si un restaurant) , dar el nu vrea sa beneficieze de ajutorul acestuia …totusi a doua zi m-a dus la restaurantul tatalui si m-a prezentat acestuia …aproape o ora am vorbit despre razboiul intre sandvinisti si sustinatorii lui Samoza ( acesta participand la razboiul civil dintre acestia) si am mancat o langusta pe care inainte de a o pune pe gratar mi-a prezentat-o …era vie !
Dupa masa am mai facut o plimbare la un obiectiv turistic din apropiere …un vechi fort care pana cum cativa ani a fost inchisoare politica ; construita de Samoza ( va povestesc mai tarziu un pic din politica si istoria zbuciumata a acestei tari) pentru a-si inchide si tortura aici opozantii politici, roata s-a intors si venind sandvinistii la putere acestia i-au torturat , tot aici, pe cei din regimul lui Samoza . Inchisoarea are doua nivele subterane, la primul nivel ,se pot vedea celulele unde stateau inghesuiti sute de detinuti politici , iar la nivelui inferior sunt camerele de tortura ….pe pereti au mai ramas zgarieturi in zid ale detinutilor care cereau ajutorul lui Dumnezeu !
Bineinteles ca si orasul propriu-zis are atractiile lui , de la parcul central , biserica San Jeronimo, si nu in ultimul rand , o piata imensa , acoperita, plina de comercianti care vand produse artizanat- datorita concurentei imense aici gasesti cele mai ieftine produse ….iar procentul de turisti pe metru-patrat este cel mai mare din Nicaragua .
Pentru prima oara am mancat aici cateva fructe exotice noi , si un fruct mi-a placut in mod deosebit , “guanabana” ! -are o coaja cu tepi , interiorul alb ca iaurtul iar gustul este delicios ! in cele 2 jumatati de zi petrecute aici am mancat cele mai multe cokteiluri facute din fructe (la blender) din toata excursia; dar tot ananasul ramane regele fructelor in aceasta zona !
Hasta la vista …amigos !