Vamos a Leon

Am descoperit ca in Nicaragua se poate calatori in doua feluri : foarte ieftin si ieftin ; foarte ieftin insemnand pana intr-un dolar o calatorie de 100 de kilometri cu autobusul, si ieftin , aceiasi calatorie cu 2 dolari dar cu minibusul…dar diferenta este enorma , cu autobuzul faci cateva ore , e aglomeratie, usi , geamuri deschise , etc, iar cu minibusul faci un pic peste o ora si ai aer conditionat, loc decent, nu sta nimeni in “capul tau” si nu o opreste din kilometru in kilometru(o singura data ,doar prin orasele prin care trece).

Am descoperit acest mod de a calatori  cu liniile “expres” si chiar daca este mai scump ( pentru majoritatea localnicilor 1 dolar este o suma care conteaza) de acum voi calatori numai cu minibusurile.

Pentru a ajunge din Granada in orasul Leon , trebuie sa treci prin Managua , oras care are o reputatie foarte negativa si pe care nu am vrut nici sa-l ating – la fel cum am facut si cu capitala CostaRica-i , San Jose; din pacate nu am avut cum sa ocolesc Managua ( doar daca zburam – m-am gandit la asta dar nici Granada nici Leon nu au aeroport) si cu groaza am decis sa schimb minibusul acolo; din fericire , nu am schimbat terminalul de autobuse si in cateva minute dupa ce am coborat din minibusul de la Granada, m-am urcat in minibusul de Leon – rapid, fara stres, si foarte practic –intr-o ora eram in centrul orasului Leon si am vazut capitala ( Managua ) doar din minibus.

Mereu se intampla ca  un eveniment mai putin placut din viata sa ramana in minte mai mult timp ,sa vorbesti mai mult despre el si sa asociezi acel moment neplacut cu locul in care erai ; pentru mine Leon o sa-l asociez mereu cu vulcanul “Cerro Negro” si cu aventura de pe acest vulcan.

Inainte de a va povesti ce-i cu “Cerro Negro” asta , sa va spun cateva cuvinte despre  Leon ; la fel ca si Granada un oras colonial , frumos , cu un centru superb reprezentat tot printr-o piata , si o catedrala care este cea mai mare din intreaga America Centrala ; in comparatie cu fratele geaman Granada, in Leon se afla o mare universitate si mereu cand exista  un centrul studentesc intr-un  oras , acel oras este “condamnat” sa aiba si o viata studenteasca si un aer mai “academic”.

Pentru mine totusi Granada ramane pe primul loc , desi sunt multe pareri care spun ca Leon este mai atragator- majoritatea spun ca sunt la fel . Probabil eu sunt influentat si de saptamana cu festivalul in care Granada a fost  in sarbatoare si a parut mai frumoasa decat ,poate, este .

Cand am ajuns in Nicaragua, am citit o reclama in care spunea ca aici este singurul loc din lume unde poti sa “te dai” cu placa pe lava solidificata  a unui vulcan  inca activ ; am intrat pe google , am cautat si am dat peste un articol despre un vulcan din apropierea orasului Leon , in care de cativa ani se poate experimenta acest sport extrem ; m-a incantat ideea si venind in Leon am incercat sa dau peste acest loc – toata lumea stia de “Cerro Negro” si de aventurile de pe acest vulcan si m-au trimis la agentia care organizeaza aceste excursii si ‘curse” pe “Cerro-Negro”…nu am stat mult pe ganduri si impreuna cu un american -care locuia in acelasi hotel- am plecat sa platim si am decis  in aceasi zi sa experimentam acest nou sport extrem . Am fost avertizati ca nu este un sport usor si ca mergem pe propria raspundere – asta a facut sa fim si mai entuziasti – uau , multa adranalina !  J

Excursia spre vulcan a inceput cu o aventura : ne-au spus ca nu mai aveau nici o masina libera si trebuie sa mergem cu motocicletele ( in spate ) timp de aproape o ora ,  pana la baza vulcanului. Prima parte a drumului a fost fara inccidente , dar apoi ,apropiindu-ne de vulcan, solul ( pentru ca nu erau drumuri) a devenit nisipos si motocicleta parca dansa; fiind un sentiment ciudat sa stai in spate si altcineva ( un copil de 18 ani) sa aiba controlul motocicletei, l-am rugat sa ma lase pe mine sa conduc ….dupa cativa zeci de metri am cazut ! nu mai fusesem niciodata cu motocicleta pe nisip si este incredibil de greu – daca incerci sa mergi incet, te afunzi in nisip , iar daca mergi repede pierzi controlul – iti trebuie tehnica si multi kilometri sa razbesti prin nisip cu motorul si mai ales daca mai ai pe cineva in spate….in final l-am lasat pe pusti sa conduca  (se saturase si el de cate ori cazusem J) , si am ajuns nevatamati la destinatie.

Vulcanul “Cerro Negro” – unul dintre cei mai periculosi vulcani din lume ( dupa Vezuviu din Italia) , inca activ , care “fumeaza” inca si care a avut ultima eruptie acum 10 ani. Acesta degaje un miros ciudat ( de sulf parca) si are cateva parti in care temperatura ajunge la cateva sute de grade- de fapt pe tot muntele de lava solidificata si transformata in nisip , daca sapi cativa centimetri o sa dai de caldura.

Am urcat pe varful vulcanului – afara erau 35 de grade si vulcanul degaja si el caldura – acolo ne astepta o priveliste magnifica , dar noi cu placa in spate nu ne gandeam decat cum o sa fie ; auzisem ca daca cazi nu este prea placut tot secretul era sa stai pe placa . Sunt doua tipuri de placa , una pentru profesionisti , care se dau in picioare si alta pentru amatori care stau in fund; pentru cei care stau in fund sunt alte  trei tipuri de placi : lente ( pentru fete mi s-a spus) , rapide si “Maserati” – nu puteam sa o iau decat pe ultima…din pacate ! Mi-au dat o salopeta , o pereche de ochelari si mi-au spus ca daca vreau “full-speed” ( viteza maxima) sa ma las pe spate si sa nu franez…asa am facut ….si acum sunt “sifonat”!.... ma doare piciorul , fundul, spatele , iar mainile sunt zgariate in totalitate….probabil aveam  50 de kilometri pe ora ( mi s-a spus ca  ,amatorii, maxim , prind 60 de kilometri pe ora ) ,  cand am cazut si m-am rostogolit pana jos ! uau ! …mucho adrenalina ! …“nu poti sa devi marinar desavarsit daca navighezi doar pe mari linistite “- spune o zicala – trebuia sa incerc si ceva mai palpitant ! in principiu nu poti sa patesti mai rau decat am patit eu , dar ,probabil cateva zile o sa mai trag de pe urma cazaturii !

Lava solidificata care s-a transformat in nisip zgronturos , o panta de peste 50 de grade si o distanta de cateva sute de metri fac din aceasta activitate un sport extrem si se pare ca este unicul loc din lume unde se practica …si cand te gandesti ca  stai pe un vulcan activ si la cativa metri iese fum ( sau abur)  …

Va dati seama ca drumul de intoarcere pe locul din spate al motocicletei a fost un “mizilic” fata de aventura de pe vulcan – totusi ,recomand tuturor o tura cu placa pe vulcan dar nu la “full-speed” si nu cu placa “Maserati” …nu cred ca vreti sa simtiti ce simt eu cand stau in fund- “noada fundului” este cea mai afectata si asta probabil de la o denivelare unde am sarit si aterizand am dat cu fundul puternic de placa , apoi cazand  de pe ea …cu siguranta nu voi uita niciodata aventura de la “Cerro Negro” de langa orasul Leon .

Cateva zile voi pleca pe o insula si va fi o pauza pentru ca acolo neavand curent , probabil nici internet nu o sa fie  …dar revin in curand …pana atunci “todo bueno al todos ” !