Buenos,

Ultima zi -in aceasta magnifica si , inca , nedescoperita de turisti insula din  Marea Caraibilor- n-am stiut ce sa fac mai intai….sa ma balacesc in apa asta fantastica a marii Caraibilor, sa ma plimb prin natura luxurianta a tropicelor, sa interactionez cu localnicii, cu alti turisti sau sa mananc si “sa-mi fac provizii” in stomac cu languste si alte trufe ?....le-am facut pe toate , pe rand , dar nu pe saturate….as mai fi stat cateva saptamani pe aici…se spune ca majoritatea turistilor care vin cu intentia sa stea aici cateva zile , sfarsesc stand cateva saptamani….din pacate eu aveam biletul spre Romania duminica …biletul de avion spre Managua , se putea schimba contra unui comision de numai 15 dolari ( daca schimbai cu 72 de ore inainte, era gratuit).

Am mai intalnit un american , de origine nicaraguana, care venise sa-si petreaca concediu aici cu care am mancat seara si care mi-a spus de aceasta limba imposibila a localnicilor ( in timpurile colonizarii spaniole , aceasta insula a fost colonie britanica si localnicii au adoptat o “varianta” de engleza ( cu jumatati de cuvinte) si au creat o limba a lor – numai pe aceste insule se vorbeste limba asta ciudata- desi localnicii vorbesc si spaniola!

Nu am dormit prea bine ( stiti filmul ala cu Tarzan adus in oras si obligat sa doarma intr-o casa  inchisa ….nu se putea obisnui) , si mi-a fost greu sa suport o camera cu pereti de caramida si cu aerisire doar pe geam…parca nu aveam aer de respirat…iar aerul era asa de sufocant !  probabil era si o autosugestie , dormind zile intregi afara, aveam in cap ca afara ai tot aerul la dispozitie , iar inauntru te sufoci ….probabil era partial adevarat , peretii radiau si noaptea caldura si cu siguranta este mai cald intr-o camere decat direct afara…dar si puterea autosugestiei functioneaza ! Imi aduc aminte de un experiment facut acum cativa ani cu niste prieteni – citisem undeva ca functioneaza perfect si am vrut sa-l experimentez eu insumi : am vorbit cu alti doi prieteni , am ales un prieten comun tuturor 3, si in fiecare zi unul din noi , intalnindu-l  pe al patrulea ii spunea ca “arata rau “ si-l intreba cum se simte…

In prima zi, la  intrebarea primului prieten ,acesta ( al patrulea) a spus ca se simte bine …a doua zi, al doilea prieten , l-a intrebat cum se simte pentru ca arata rau , si acesta i-a raspuns ca “ nu prea bine” ….iar in aceiasi zi m-am dus eu la el si , l-am intrebat ce are ca arata foarte rau , si mi-a raspuns hotarat: “da, nu ma simt deloc bine , cred ca sunt bolnav , trebuie sa ma duc la doctor ! “ J))))))))….va dati seama ca am inceput sa rad si nu m-am oprit mult timp ! …deci cu siguranta functioneaza !

Probabil si la mine a fost la fel …m-am setat pe faptul ca nu o sa dorm bine inauntru, si asa a fost !

A, si era sa uit …seara m-am culcat cu cateva soparlite gecko in camera – sunt inofensive ( chiar folositoare pentru ca mananca insecte)  , dar mai vin si prin pat din cand in cand… J

Seara am incercat sa merg la vreo discoteca , bar , sau alt loc de adunare a turistilor sau a localnicilor , dar din pacate la ora 8 seara tot orasul era la culcare …asta e viata pe o insula fara curent , in care oamenii se scoala la 4 sa mearga la pescuit …iar turistii fiind minoritari, deocamdata , inca, se adapteaza programului localnicilor. 

Dimineata, la ora 7 eram in apa ( in ocean , nu in cada ) si-mi luam adio de la marea asta minunata ! La ora 8 , am pornit sa fac inconjurul insulei pe jos si ma opream unde vedeam vreun localnic si incercam sa intru in vorba cu el !

Am ajuns la o proprietate superba , scria ca ofera si “hospedaje” ,  era deschisa si m-am dus pana la plaja din fata acesteia ….in cateva secunde a aparut un barbos fioros, cu pistol la brau  si intr-o engleza texana m-a intrebat ceva ….nu am inteles …a repetat….iar nu am inteles …a treia oara am dedus ca ma intreaba ce caut si cu ce poate sa-mi fie de folos …un localnic care a locuit 30 de ani in Houston  ( SUA), s-a intors la locurile natale si oferea servicii turistice ( ghid cu barca lui la cele mai bune locuri de snorkeling, cazare , masa , etc) ….pana la urma s-a dovedit ca fiind foarte  amabil , m-a incurajat a doua oara cand vin pe insula sa vin sa stau la el , iar cand l-am intrebat de ce poarta  pistol la “cingatoare” mi-a spus “ca sa-si sperie consatenii, pentru ca in ultimul timp acestia mai vin si fura de la el din curte” …m-a invitat la masa , dar l-am refuzat politicos...cred ca avea ceva dereglat la “mansarda”  pentru ca se comporta ciudat J

Am uitat sa va spun ca in ziua cand vizitam “Las Penitas” , statiunea de surferi de la Pacific , m-a agatat un surfer si m-a intrebat daca imi place surf-ul ; i-am raspuns ca nu stiu , si apoi m-a intrebat daca vreau sa ma invete el …si a continuat , “free , you only have to move together with  me,  and to be lovers” ( “gratis , tu doar  trebuie sa te muti impeuna cu mine , sa fim amanti) :-)>>>> da, apoi i-am vazut unghiile facute cu oja , l-am vazut cum se unduieste si-mi zambeste provocator…invatam surf gratis !....:-) …dar nu am scapat pana nu i-am facut o poza si i-am promis ca daca stiu pe cineva singur , sa-i arat poza lui si sa-l trimit acolo …

Dupa trei ore de hoinareala de-a lungul si de-a latul insulei mari , am hotarat ca trebuie sa mananc …si am comandat 2 languste ca sa-mi “iasa pe nas” si , poate , sa nu-mi mai fie dor de ele un timp ( aiurea, dupa cateva ore mai vroiam !) ;

 In cele trei tari vizitate am observat ca localnicii  nu se grabesc deloc , totul se desfasoara “in reluare” si trebuie sa ai multa rabdare daca esti un tip activ si nu esti obisnuit sa astepti …ca mine …. La orice restaurant ( si in special pe cele doua insule) timpul de asteptare era de aproape o ora sa vina mancarea …ma gandeam cu groaza daca am comandat doua languste , o sa dureze 2 ore ? ….daca intrebi cat mai dureaza ti se raspunde acelasi cuvant mereu :“aurinte” …adica ceva intre imediat si infinit ….multi turisti rad de cuvantul asta al localnicilor care defineste “graba” lor de a munci si a servi turistii.

Cu parere de rau am parasit insula paradisiaca si m-am imbarcat , din nou, in micutul avion ; de data asta m-am grabit sa fiu primul care urca in avion ( nu se dau locuri)  si sa prind loc exact in spatele pilotului ( avioanele micute nu au locurile despartite de ale pilotilor si respiri in umarul lor ); am fost “conectat” la toate manevrele de decolare , zbor si aterizare ….fain sa fii pilot ! J

Of , acum sa va povestesc cateva cuvinte despre Managua, acest oras urat de toti turistii , pe care toti incearca sa-l ocoleasca , evite  si fac orice numai sa nu intre in el ; majoritatea celor din avion erau americani , aveau zbor exact ca mine a doua zi ( multi cu acelasi avion ) , dar au preferat cu totii sa stea intr-un hotel ( scump- Best Western) langa aeroport numai sa nu mearga in Managua ; pe langa faptul ca este scump sa ajungi in centru ( taxiurile oficiale te taxeaza cu 23 de dolari- iar intoarcere tot la fel) , se spune ( de catre toti turistii) ca este si periculos….am intrebat multa lume si toti mi-au spus la fel : “Managua este periculoasa”  …dar 95 % dintre ei erau americani !...fiind americani , am avut dubii ca este 100% adevarat ce spun ei , si , cu multe precautii , am decis sa stau in Managua si sa vad eu cum e; si bineinteles ca nu am vrut sa iau taxiurile oficiale , am trecut strada ,  am mers pana intr-o statie de autobus si am asteptat …in cateva minute au inceput sa opreasca zeci de taxiuri langa mine ,  imi ofereau sa ma duca cu doar 4, 5 dolari pana in centru  … nu , nu merg in centru le-am spus….am asteptat sa vina cineva care sa vorbeasca engleza …era plin in statie de oameni , toti erau draguti , dar , nici unul nu vorbea engleza ….dupa cateva minute , a aparut un pusti de 24 de ani , am intrat in vorba cu el si l–am intrebat cum e mai bine sa ajung in centru … cu autobuzul mi-a spus ca fac intre una si doua ore , dar cu taxiul e ok – 30 de minute!..i-am spus ca am auzit zeci de povesti de jafuri si in taxiuri , si imi este putin cam frica ( si asta era si adevarul) , si atunci a zis ca daca vreau merge el cu mine cu taxiul ….daca platesc eu, ca el nu are bani …tot in centru mergea …i-am spus ca il invit la masa dupa ce ajung la hotel ….ok , a zambit bucuros ….si asa , cu un localnic langa mine totul a decurs normal si fara nici un incident !

Centrul capitalei este considerat un mall “Roberto Huembes” , si langa acest mall este un cartier unde vin si stau majoritatea turistilor ( mai putin americanii J ) –“Bario Martha  Quezado” “; nu exista centrul adevarat in aceasta capitala si am ramas socat cand i-am auzit istoria ….imediat vine si ea .

Am gasit rapid un hotel in acest vechi cartier ( este plin de hoteluri , si nu sunt sanse sa nu gasesti camere libere ), am luat o camera single (10 dolari- cu baie , televizor , sapun , doua paturi si foarte curata ) intr-un hotel cu o gradina  minunata, cu piscina , curte pentru masini, animale in curte , totul superb ,  dar hotelul – sau mai bine zis curtea acestuia - inconjurat cu gard de 4 metri inaltime  si cu sarma ghimpata deasupra … si baricadat cu grilaje la intrare … Dupa ce m-am cazat, mi-am lasat toate  valorile la receptie ( asa scrie in toate ghidurile) si cu echivalentul ( in cordoba –moneda locala ) a 20 de dolari in buzunar si fara nimic altceva am plecat imreuna cu Beni sa vedem ce-i adevar si ce-i legenda in ce se spune  ; nu aveam nimic ce pierde ( eventual cei 20 de dolari) si toate informatiile primite ( inclusiv ghiduri) spun ca in cel mai rau caz esti jefuit si te lasa chiar si fara pantofi in picioare …dar nu te raneste nimeni sau omoara ….si e logic , nu ar castiga nimic , ci doar probleme ….toata lumea recomanda in caz de jaf ( in general armat , cu pistol sau cutit ) sa nu faci pe eroul si sa reactionezi  in vreun fel - sa dai tot ce-ti cere .

Deci , degajat , stiind ca sunt si cu un localnic langa mine ( sunt sanse mai mici sa fi atacat pentru ca se tem ca cineva ii va recunoaste ) , am plecat sa ne plimbam ; cu adevarat , singur mi-ar fi fost frica sa o fac ( mai ales ca se si intunecase) si era plin de localnici dubiosi pe strada….am ajuns la mall-ul mare din centru , aici nu am zabovit prea mult ( desi e singurul loc in care este plin de politie si nu sunt probleme) , si apoi am mers sa mancam o “comida tipica” la un restaurant local.  In afara de interiorul mall-ului ( la fel ca toate mall-urile din lume , cu magazine si restaurante de firme) nu am inalnit nici un turist dar era plin de localnici pe strazi , in baruletele micute de pe fiecare strada si in restaurantele simple si fara fite  in care se canta muzica locala si internationala. Am mancat un “Gallo Pinto” ( mancare cu orez, fasole si carne de pui ( trebuie sa ma dezobisnuiesc  de languste , ca imi deregleaza bugetul in Romania – pe langa faptul ca sunt “de cultura” si le gasesti greu) si am baut cateva sucuri ( eu ) si Beni cateva beri. Beni este un om baiat simplu , electrician , care a venit in capitala ( din zona de nord a tarii , dintr-un orasel la  Atlanticului ) pentru ca s-a insurat cu o “capitalista” si are 2 copii ( deja J ) ; a invata engleza ( asa putin cat stie) la scoala si apoi cu o familie de americani veniti in oraselul lui din nord pentru a propovadui crestinismul …nu are de lucru acum si m-a rugat ( de multe ori ) sa-i gasesc de lucru in Romania …i-am explicat ca in  Romania nu este aceiasi situatie ca si in America sau in Germania  , dar a zis ca el vrea sa vina sa munceasca oricum ….ii “place sa munceasca” a zis ….probabil ii plac banii , dar nu am vrut sa fiu rau cu el … Nicaragua este o tara foarte  saraca si venitul mediu lunar nu este mai mare de 100 de dolari – zonele pe care le-am vizitat eu sunt zone turistice unde nu prea vezi partea saraca a tarii , dar aceasta este majoritara  ; probabil de aceea s-au inmultit in ultimul timp atacurile asupra turistilor ( numai in capitala) si multi cred ca situatia va degenera ca in Mexic( un loc unde , inca, nu ma duc) .

Desi eu nu am avut nici un eveniment  atata timp  cat am stat in aceasta ciudata capitala, totusi se simte in atmosfera o amenintare continua ; toate casele au garduri inalte( si deasupra securizate si cu sarma ghimpata ) iar  la toate magazinele si chioscurile seara se lasa gratiile si te serveste printre ele . Nu recomand nimanui vizita in acest oras ( si nu ai ce vizita de fapt)si sunt intru totul de acord cu toata lumea care il evita .

Managua este un oras reconstruit aproape de la “0” (incepand din anul 1972 cand a fost  complet distrus de un puternic cutremur) , reconstructie care s-a facut cu bani putini si fara aportul arhitectilor sau a unor designeri…totul facandu-se haotic !...pana si strazile nu au nume , iar ca sa identifici un obiectiv ( hotel , casa, restaurant) , se ia un reper ( in general benzinarii, sensuri giratorii-“rotondas”, vreun magazin mare , statie de autobuz )  si in functie de el iti da distanta  si orientarea ( ex : 2 strazi- “cuadras”- distanta de benzinarie , spre vest , la jumatea strazii pe dreapta )  … “del antiguo Cine Dorado, una cuadra al lago , dos cuadras arriba” – inseamna : “de la vechiul cinema Dorado ( daramat la cutremur) , o strada la nord si apoi doua la est” - nu ai nici o sansa ca strain sa gasesti ceva aici ! …si mai ales daca nu inteleg punctele cardinale : “ norte , sur , oeste, este”  

Nu am mai avut nici chef si nici curiozitate sa merg la discoteca , si am ramas seara la piscina din curtea hotelului impreuna cu un cuplu din Slovenia ( dar care tot americanizati erau , locuind in SUA)   si am socializat cu ei – lucreaza ca asistenti medicali intr-un spital de oncologie din SUA- un cuplu placut care a fost si in Romania ( printre putinii intalniti de mine care au fost  au vizitat Romania) – m-au intrebat daca se mai face mamaliga la Bran ! J .

Dimineata am luat un taxi de la hotel ( initial mi-au cerut 20 de dolari ) dar am coborat treptat la 8 si in 20 de minute eram la aeroport – strazile sunt goale , este duminica dimineata si lumea se odihneste – la fel cred ca si “banditos”- acestia care i-au adus capitalei o faima asa de negativa si din pacate, adevarata ! L …

Acum sunt in avionul spre Atlanta , sunt incantat ca am internet in avion ( sunt mortali americanii astia ) si se pare ca in avion 95% din pasageri sunt americani .

Nu am nimic cu americanii, si daca in decursul povestilor mele i-am cam”luat peste picior” a fost pentru ca sunt multi si  majoritatea au alt stil de calatorie fata de mine ( nu stiu daca mai bun , mai rau , mai sigur, mai plictisitor, mai activ , etc- este alt stil ) .

Acum aterizam in Atlanta, ne-au taiat internetul  la aterizare dar  va mai scriu din al doilea avion care ma va duce la Londra >>>.am auzit ca a nins acolo,,,,,uau!!....zapada , si eu sunt in sandale si pantaloni scurti ….

Hasta la vista !