Dimineata cand am deschis ochii nu-mi venea sa cred – ningea in cort….ningea in dormitor J …e o senzatie ciudata sa te trezesti si sa vezi ca ninge la tine in incapere; am scos manuta din paturi si era asa frig afara comparativ cu temperatura placuta din pat- nu-mi venea sa ma mai ridic, dar aveam avion la ora 13 din Murun si trebuia sa ajungem acolo ( 3-4 ore de mers – 100 de kilometri). Am iesit afara si totul in jur era alb; nu era multa zapada , dar totul era acoperit si ningea incontinuu cu fulgi mici. La ora 7, 20( cu o intarziere de 20 de minute) a aparut si Che cu masina , dar , cand s-a dat jos din ea a inceput sa planga de durere; avea genuchiul umflat si nu mai putea sa foloseasca piciorul stang. I-am propus sa conduc eu masina , dar a preferat sa conduca Bat ( care are 14 ani) . Dupa o ora de mers pe drum de pamant ( dar nu la fel de rau ca in primele zile) , am ajuns intr-un sat unde Che a cerut sa-l ducem la spital – nu mai putea de durere; acolo i-au facut o injectie , i-au dat cateva pastile si a spus sa mearga in Murun pentru ca ei nu au ce-i face – cred ca nici nu era doctor acolo.

In Murun l-am dus direct la spital si a venit sotul Sarei si a preluat masina- oricum felicitari pentru Bat care a condus exemplar peste 3 ore , ceea ce pentru un copil de 14 ani , si pe astfel de drumuri, este o performanta.

La ora 11 eram la sediul din oras al companiei “EZ” ( liniile aeriene care zboara aici) si imi cumparam bilet- problema era ca avionul nici nu plecase din Ulanbator, si era posibil sa se anuleze zborul din ziua respectiva din cauza zapezii mari ( inclusiv in Ulanbator era zapada) . Dupa 2 ore de asteptat in aeroport a venit si vestea rea : s-a anulat zborul. Zborul meu de la Ulanbator spre Beijing era poimaine dimineata, dar ce ma fac daca si maine se anuleaza? Sud-Africanii erau disperati , aveau zbor maine dimineata din Ulanbator spre Beijing , si apoi imediat conexiuni cu inca 4 zboruri pana in Africa de Sud; singura varianta a lor era sa plece cu masina ( 16 ore) si aveau sanse sa ajunga la timp. In 30 de minute erau intr-o masina ruseasca inconfortabila si dupa ce au acceptat o suma astronomica pe care sa o plateasca ( 500 de dolari) au plecat suparati spre capitala- nici la revedere nu si-au luat… stiti cum se spune : “Dumnezeu ajuta dupa sufletul omului” Dimineata am aflat ca au ajuns la timp si au prins avionul.

Am mers la hotel ( Sara m-a lasat la aeroport si nu stia ca zborul s-a anulat iar eu nu am mai vrut sa o deranjez) si dupa ce m-am cazat am iesit in oras sa-l vizitez ; cea mai impresionanta vizita a fost la piata mare , unde erau sute de comercianti cu de toate( mai ales marfa chinezeasca), dar cel mai mult mi-a placut in partea in care erau expuse produsele alimentare unde localnicii isi vindeau direct marfa ( produse din carne, produse lactate, fructe , legume, etc) . Erau localnici care aveau pe taraba doar cateva produse ( probabil din gospodaria propie) si cel mai mult m-a miscat cand am vazut o batranica care avea cateva kilograme de mere si lustruia fiecare mar sa arate bine – le-am cumparat pe toate ! Tare mult mi-as dori sa mai vad si in Romania , la piata, direct producatorii ( ca pe timpuri ) , nu doar intermediarii care castiga mult mai mult decat adevaratii tarani.

Seara , inainte de lasarea intunericului, am luat masa la restaurantul hotelului impreuna cu James ; translatorul nu a venit iar francezul ( care nu plecase cu grupul lui cu masina , pentru ca el ramanea in Ulanbator sa astepte alt grup) si-a gasit o localnica ( erau cateva in holul hotelului care asteptau straini) si era cu ea … J …atunci m-am prins de ce nu a vrut el sa imparta o camera dubla cu mine( eu asa i-am propus ) . Pentru prima oara in acest tur am stat si eu la un hotel cu stele si am platit peste 10 euro ( 20 de euro camera single) , si asta pentru ca nu stiam daca exista hosteluri in Murun si m-am luat dupa francez si american gandindu-ma ca o sa stau cu ei la povesti.

A fost o zi saraca in evenimente si plina de stres pentru ca am stat cateva ore la aeroport nestiind ce se intampla si apoi am stat cu frica pana dimineata celei de-a doua zile sa vedem daca mai ninge si nu se anuleaza din nou cursa.

Din pacate ma asteapta cateva zile de “aeroport, asteptare, avion- aeroport , asteptare , avion….fara numar, fara numar ” …. zile obositoare si pline de “aer conditionat” ( pe care-l suport greu un timp mai indelungat) si voi fi fortat sa ma opresc cu relatarile mele , dar spre sa continui sa scriu in Romania.

Luni voi fi “pe baricade” la datorie( aproape am uitat cum e sa mai si muncesti) si , probabil, ca abia in week-endul viitor voi “termina” turul …va voi povesti ce s-a mai intamplat si va voi aduce noi informatii ( + Kiev-ul unde voi sta o zi intreaga).

Va doresc un week-end plin si incarcat numai de frumusete si un gand bun trimit din Asia tuturor cititorilor .