Deoarece orasul Luang Prabang este atat de deosebit si cucereste imediat pe orice turist venit sa-l viziteze, liniile aeriene au hotarat sa-l uneasca cu orase importante din Asia pentru a inlesni accesul rapid a cat mai multi turisti. Noi am ajuns aici pe cale terestra, dar nu este o modalitate usoara si rapida ; pentru cei mai comozi, exista avioane zilnice din Bangkok, Siam Reap, Beijing, etc, pretul biletelor este destul de mic ( 50-80 de euro- deci accesibil)  si nu trebuie sa suferiti in autocarele laosiene care mereu sunt in intarziere. Noi am ales aceasta varianta pentru ca am vrut sa vizitam si Vientiane, dar eu sugerez tuturor sa zboare direct in Luang Prabang; in loc sa piarda 2 zile pe drum, mai bine sta acele zile in Nord cutreierand zonele virgine ale Laosului .

Din pacate , noi a trebuit sa plecam dupa 2 zile din acest minunat oras , aveam de vizitat sudul Laosului si drumul era lung – 2 zile pe drum ….am vrut sa luam avionul intre Luang Prabang si orasele din sud , dar zborurile in Laos sunt asigurate  doar de  liniile laosiene nationale a caror bilet sare de 250 euro si au flota de avioane cea mai nesigura din Asia …am fost , deci, obligati sa luam minibusul si autocarul pana in sud …10 ore pana in Vientiane cu minibusurile , am innoptat acolo, apoi cu un autocar mare cu care am facut 15 ore – autocarele sunt mult mai lente ,opresc des dar sunt mai confortabile … totusi dupa 15 ore nu mai este confort nicaieri…

Nu vreau sa “plec” din Luang Prabang pana nu va spun ce se mai poate face  in acest loc magnific:

Majoritatea turistilor care vin aici iau si o croaziera de o zi pe Mekong, aceasta “mama a apelor” pentru laotieni. Fluviul reprezinta o artera comerciala importanta pentru intreaga zona din Asia de sud-est , iar  pentru localnicii care locuiesc pe malurile acestuia , reprezinta o sursa de hrana, apa pentru irigatii si modalitate de transport . Turistii se opresc in satele localnicilor, interactioneaza cu ei , mananca ( probabil mult peste) mancare proaspata facuta pe loc, si nu in ultimul rand se bucura de un pic de adiere marina cand afara sunt peste 35 de grade….e o placere sa fii pe apa cand afara e canicula !

Daca , inca, mai aveti timp , recomand o excursie la triburile din nordul orasului Luang Prabang ; in Laos sunt peste 100 de triburi etnice si multe se afla in nord. Aceste excursii nu sunt practicate de multi turisti , deci locurile sunt , inca, autentice …dar trebuie sa va grabiti pentru ca vestea la tot ce e frumos se raspandeste repede si autenticitatea se transforma in turism de masa ( sau mase).

Si daca nu v-ati plictisit de zona Luang Prabang, puteti intr-o zi sa vizitati si un orfelinat de elefanti, sa va plimbati pe spatele acestuia, sa asistati la hranirea lor, sa aflati despre viata lor  si va garantez ca aceea zi poate fi o zi memorabila….sunt animale superbe!

Suntem deja in sudul tarii, am calatorit peste 2 zile sa ajungem  aici, a fost un drum obositor si , sincer, nu-l recomand nimanui…din pacate era singura varianta pentru noi .

A trebuit sa schimbam 3 autocare, sa stam o noapte in Vientiane, si noaptea urmatoare am ajuns , la 1 noaptea ( sau 1 dimineata) la hotelul din orasul Pakse.

Planul initial era sa plecam din Vientiane seara cu un autocar cu paturi ( sleeping-bus) si dimineata eram (practic odihniti…dar  teoretic… nu stim) in Pakse ; am fost pacaliti ca autocarul a plecat la ora 19 ( el pleca la ora 21 si am fi avut timp sa-l prindem…), am dormit in capitala  si a trebuit sa plecam  de dimineta cu “sitting-bus”-ul 15 ore (  pana noaptea tarziu) .

 Acum suntem in Pakse, un oras micut din Sud, aici avem de vizitat imprejurimile orasului ( probabil 2 zile)  si apoi mergem si mai in sud la frontiera cu Cambodgia pentru renumitele “4000 de insule”.

Stam intr-un hotel ales de fete- deci confortabil si cu de toate , si maine “atacam” zona.

Viata mi-a reamintit , din nou, ca singurul lucru pe care te poti baza este …NEPREVAZUTUL ! …  

De sute de ani, in fiecare dimineata la rasaritul soarelui, calugarii buddhisti din Luang Prabang ies pe strazile orasului si primesc mancare de la localnicii credinciosi; este un ritual de o piosenie deosebita pe care nici un turist nu-l rateaza. Aliniati in grupuri de maxim 20, de la cei mai in varsta pana la cei tineri , ei au in mana un recipient cu capac in care primesc mancare ( in special orez) de la fiecare localnic prezent pe strada; deasemenea ei ofera, la randul lor , dulciurile pe care le primesc , copiilor prezenti . Dupa ce au facut turul unei strazi , se opresc in fata localnicilor si canta o rugaciune in timp ce acestia  stau in genuchi in fata lor ; totul se desfasoara intr-o liniste desavarsita si turistii sunt sfatuiti sa nu faca galagie sau poze cu blitz. Noi am asistat la aceasta ceremonie doar pe strada noastra , dar se pare ca ea se desfasoara in intreg orasul . Localnicii se scoala cu ceva timp inainte sa pregateasca mancarea si tot ei au fost cei care ne-au sculat si pe noi cand au inceput pregatirile. Se spune ca, calugarii buddisti mananca in timpul zile doar ce primesc de la localnici si in rest traiesc in meditatie si rugaciune- Aici am suspiciuni deoarece am mai vazut calugari in timpul zilei , unii chiar distrandu-se la jocurile de noroc…J…dar ca si oamenii, sunt calugari si calugari…

Am mancat de dimineata tot la o taraba de localnic, iar apoi am vrut sa vedem un sat autentic laotian , fara sa fim dusi de catre ghizi in satele pregatite pentru turisti; am negociat cu un sofer de tuk-tuk si dupa jumatate de ora eram la cativa kilometrii departare de oras si ne plimbam prin mijlocul localnicilor laotieni. Aici realizezi cel mai mult cat de sarac traiesc ei, ce conditii de existenta au, cum gatesc,  ce mananca, cum se joaca copiii, ritualurile lor , diferenta dintre ei ( am vazut de la  case care ar fi facut invidios  si un occidental , cu curti ingrijite, masini luxoase in garaj pana la case fara geamuri, usi ci doar cu un acoperis sa-i protejeze de soare si ploaie). Partea care te impresioneaza cel mai mult cand faci o plimbare prin aceste sate este bucuria copiilor si fericirea din ochii lor; se joaca cu orice , se bucura din orice , iar cand vad un strain, se rusineaza si isi lasa privirea in jos- daca ii bagi in seama se bucura si-ti zambesc si vor sa interactioneze cu tine ( mai putin cei mici care fug la parinti). Din 10 in 10 metri se afla magazine micute cu produse alimentare ( poate e cam mult spus magazine, sunt doar tarabe in care se vand lucruri care nu se strica( dulciuri, sucuri, alimente neperisabile )  si de acolo am cumparat dulciuri pentru copiii cu care interactionam. Cu siguranta copiii de aici sunt mult mai veseli si fericiti decat copiii din occident, stiu sa aprecieze mai mult libertatea data de copilarie, desi au lipsuri nu cred ca le simt si , ce este cel mai important, se joaca intre ei afara , probabil toata ziua. Am mai fost recent prin satele romanesti si nu am mai vazut copii jucandu-se afara –cred ca  numarul lor a scazut la sate , sau poate tehnica moderna( prezenta internetului, a gadgeturilor cu jocuri, etc)  ii tine in casa … sau poate n-am vazut eu …cu siguranta in alte tari din occident este si mai rau ca in Romania.

Socializarea, jocurile cu copii, activitatea fizica( in special in natura),  dupa mine sunt cele mai bune lucruri pe care un copil ar trebui sa le faca in perioada copilariei – pana sa merga la scoala ( si partial si in timpul scolii) . Am observat, in ultimul timp,  ca romanii isi educa si pregatesc copiii pentru a deveni oameni de afaceri, oameni instariti, oameni care  sa “faca bani”….oara nu ar trebui sa ne educam copiii sa devina si  fie fericiti in loc sa-i educam sa “faca bani” si sa fie bogati ??????... :-(

 A fost o experienta interesanta aceasta plimbare prin satele si prin mijlocul laotienilor de rand, o experienta care te pune pe ganduri daca confortul si bogatia duc la o fericire mai mare decat viata simpla …este mult de povestit aici…si la fel de mult de meditat…

Am impartit dulciuri la copiii intalniti, ne-am bucurat noi mai mult de fericirea si zambetul de pe fata lor cand primeau acest mici daruri- pe care le apreciau ca si cum cine stie ce mare cadou ar fi primit ( oare cum reactioneaza un copil din occident cand ii faci un cadou marunt ???) si intr-un final am plecat multumiti de plimbarea facuta .

Soferul tuk-tuk-ului ne-a propus sa ne duca intr-un alt  sat de localnici , si apoi la o cascada renumita  situate la 50 de kilometrii de oras …am intrebat cat ne costa si ne-a raspuns 100.000 kip ( sunt banii laotieni si reprezinta aproximativ 12 dolari)…am intrebat daca cu totul, adica pentru toti si ne-a raspuns ca da- mai avusesem o experienta la iesirea din Thailanda intre gara si frontiera cand soferul ne-a spus la inceput ca ne costa 2 dolari, si apoi , odata ajunsi , ne-a cerut 2 dolari…de persoana …ne-a spus ca nu am inteles noi .

Prima oprire a fost la un sat de localnici, in care se aflau magazine ale acestora unde ei isi vindeau produsele confectionate acolo…era un sat tipic turistic , dezvoltat pe un proiect care avea ca obiectiv dezvoltarea mestesugurilor localnicilor si vanzarea de produse catre straini…aici ei erau obisnuiti cu strainii, stiau cifrele ,si stiau si sa negocieze…din pacate nu am cumparat nimic (deoarece nu ne-a placut nimic) dar sunt de acord cu astfel de proiecte care sa sustina localnicii de la sate si acestia sa-si vanda direct produsele fara sa fie inselati de intermediari .

Zona din nordul Laosului este renumita prin cascadele  si pesterile care se afla aici; am vizitat o cascada ( de fapt un sir de cateva cascade pe acelasi rau de munte ) – Kuang Si , una din cele mai vizitate de turisti si unde si localnicii vin la picnic…erau jumatate turisti si jumatate laosieni . Cascada este renumita si datorita culorii apei ( verde-mentol) si aici au fost amenajate un parc natural pentru ursii orfani si cei salvati din captivitate ( cam la fel ca “Liberty”din Zarnesti) si un parc natural cu fluturi. Interesant ca oamenii ( turisti si localnici) faceau baie in apa lacurilor formate dupa cascade , in apa aceea colorata ( culoarea provine de la compozitia stancilor calcaroase) si daca am fi avut costumele de baie nu am fi ratat o baie …aviz celor care planuiesc sa mearga vara asta acolo ! J

Soferul tuk-tuk-ului a plecat sa joace snooker in timp ce noi vizitam si a trebuit sa-l asteptam vreo jumatate de ora in tuk-tuk pana a venit ….noi am vrut sa plecam cu alta masina, dar soferul acestuia , foarte fair-play ne-a spus ca nu este corect sa plecam fara sa-I platim ….ii dadusem banii ceruti ( ne-a cerut de benzina) , dar acesta ne-a spus ca tariful este de 200.000 de kip pentru excursia asta ….atunci am realizat ca este posibil si acest sofer sa incerce sa ne fraiereasca cu metoda “each”- fiecare …adica sa sustina ca el a spus ca 100.000  pentru fiecare …

A venit cerandu-si scuze , ne-a dus in viteza ( prea mare) in oras si aici a inceput circul….am incercat sa-i mai dam 50.000 de kip ( 100.000 chiar era putin)  , dar el a cerut inca 300.000….sustinea ca ne-a spus ca 100.000 fiecare…si de la cateva ridicari de voce s-a ajuns la …caramida…a incercat sa ma impresioneze ( si probabil sperie)  ca da cu caramida in mine…Dana s-a speriat, a spus ca-I plateste ea, Paul si Laura s-au inmuiat si ei, dar eu nu am vrut sa cedez…as fi creeat  un precedent si se obisnuia cu astfel de practici( de fapt cred ca era deja obisnuit) …am solicitat sa vina seful lui, bineinteles ca nu a acceptat, iar apoi am mers la politie …deja se stransese lume in jurul nostru…la politie am rezolvat amiabil conflictul, am mai platit 200.000 de kip- cam mult dupa mine …eu nu as fi platit nimic pentru a-l invata sa nu mai incerce acest truc cu alti turisti)…din pacate ne-a stricat o buna parte a zilei , patand  onoarea si cinstea  laotienilor care, cu siguranta, nu sunt majoritatea ca el …peste tot exista si uscaciuni…dar trebuie pusi la punct si exclusi nu incurajati de lasitatea unor turisti .

Seara s-a sfarsit cum imi place mie : cu multa mancare buna si …ieftina J …da, stiu…imi plac lucrurile ieftine …de ce sa nu recunosc ….imi plac lucrurile ieftine si bune!!! …cand le am sau cand le  gasesc , am o mare satisfactie !..

Cu o seara inainte (  din pacate, dupa ce mancasem) am gasit o terasa, pe malul raului Mekong,  foarte inedita unde era sistemul “all you can eat”- mananci cat vrei pentru o suma fixa ( 6 dolari)  …dar aici am gasit un sistem unic…iti aducea pe masa un gratar cu jar incins si tu erai cel care iti preparai mancarea …cat puteai !...o sa-mi aduc mereu aminte cu drag ( si mereu zambesc cand o fac) cum am mancat eu vreo 50 de creveti facuti la gratar de mine  …secretul de a manca mancare buna si sa fii satisfacut mult timp ,  este sa nu amesteci felurile, pentru ca astfel  te umfli, si o sa-ti fie rau apoi….totul tine de experienta : de la primul meu “all you can eat”din Canada ( ramas proverbial in familie) am invatat ca daca o sa te lacomesti iti va fi rau ( of, ce rau mi-a fost atunci !) si nu te vei putea bucura de “all you can eat”.

In Luang Prabang am mancat doar creveti si salate , (foarte putin am gustat,  din alte cateva  feluri) si m-am simtit minunat …de putine ori in viata m-am saturat de creveti …

Cu stomacul plin de mancare usoara ( fructele de mare sunt cea mai “usoara” si digerabila mancare) ne-am mai plimbat prin centru printre localnici si turisti  si apoi am  “spart”cardul cu cumparaturi din minunata  si faimoasa ( deja) piata de pe artera principala a orasului … totul ieftin si bun J …

Luang Prabang…a auzit cineva de orasul asta ? …poate….cativa …dar foarte  putini stiu ca este unul dintre cele mai frumoase orase  din Asia, site UNESCO, este atractia Laosului si locul in care poposesc cei mai multi straini in aceasta tara; de ce ?...o sa incerc  , prin ochii mei , sa raspund la aceasta intrebare…eu am aflat de ce ...

Statia de autocare se afla la cativa kilometrii departare de centru…orasul (probabil centru orasului)  fiind pe lista patrimoniului UNESCO , accesul autocarelor si camioanelor este posibila doar la periferie…am luat un tuk-tuk si cateva minute am luat contact vizual cu orasul … dupa cat de mult am mers, pare  mai mare decat Vientiane, poate si mai aglomerat , si este genul de oras care pare capitala- ca si Rio in Brazilia,  New York in America, Sydney in Australia, Cape Town in Africa de Sud, etc,  poti sa pariezi ca  este cel mai important oras , si deci si oras-capitala. Fata de celelalte orase , Luang Prabang a detinut acest titlu si se poate mandri ca , neoficial, inca il detine. Toate ghidurile turistice atrag atentia ca hotelurile aici sunt mult mai scumpe, de multe ori sunt pline si e greu sa gasesti camere fiind  indicat sa-ti faci rezervare cu mult timp inainte ; noi nu facusem nici o rezervare, am gasit o camera exact in centru si pretul era chiar ieftin pentru ce oferea - probabil nu mai este sezonul plin (acesta este intre  noiembrie - februarie). A devenit un obicei ca imediat ce intram in camera de hotel sa facem dus, sa ne schimbam si sa iesim ….la ora 18 ne plimbam pe malul Mekongului, apoi pe stradutele pline de negustori (si bucatari)  ambulanti pentru ca in final sa descoperim strada principala – Sakkarinne Road , ( inchisa dupa ora 18 circulatiei auto) unde zeci de comercianti , sub corturi frumos aranjate, isi expuneau marfa  , ATENTIE  !, majoritatea produsa  in Laos …rar am vazut chinezisme si aproape toate produsele erau de bun-gust. Am mancat la  taraba  unor localnici, peste proapat  la gratar (pescuit din Mekong), ne-am saturat de salate,  paste de orez cu legume si ca desert nelipsitele fructe … apoi am mai  descoperit  niste  mini clatite din nuca de cocos - un deliciu! .

 Oricat de obositi eram (dupa drum) nu ne venea sa mergem in camera deoarece spectacolul strazii te tinea in priza si te hipnotiza;  totul ( de la clima, arhitectura cladirilor,  localnici, mancarea, muzica, natura ) parca face parte dintr-un film bun si era greu sa te desprinzi de el .Centrul este presarat cu cladiri de tip colonial care au fost transformate in restaurante, magazine elegante, cafenele, agentii de turism , toate fiind inconjurate de temple buddhiste construite cu secole in urma si care dau un aer spiritual locului;  natura este si ea prezenta prin vegetatia luxurianta specifica zonelor tropicale , dar aici in centru, culorile florilor din copaci inveselesc locul .  Strada principal, care are cam un kilometru lungime, este luminata feeric , plina pe mijloc de corturi si probabil toti turistii din oras  se plimba printre ele si cumpara cate ceva …este imposibil ca cineva sa reziste la frumusetea produselor artizanale expuse de localnici .

In centrul orasului Luang Prabang te simti ca si cum ai pasi cu multi ani in urma , iar atmofera boema din timpul serii te face sa te intrebi daca e adevarat ce vezi sau doar visezi .

Pentru a intelege cu totul atmosfera si de unde vin toate aceste lucruri frumoase ,  trebuie sa trec rapid prin istoria locului :

Pana in anul 1893, Laosul facea parte din regatul Siam (actuala Thailanda) …intre anii 1893 si 1907, Laosul a intrat treptat- treptat sub controlul Frantei care l-a transformat in colonie franceza si l-a inclus in Indochina Franceza ( alaturi de Vietnam si Cambodgia) ; pana in anul 1975 , Laosul a fost regat, cu capitala la Luang Prabang iar regele isi avea resedinta permanenta in palatul regal situat exact in centru orasului- azi acest palat este muzeu. In anul 1975, la putere a venit partidul comunist, regele a fost exilat , o mare parte a populatiei a emigrat in Thailanda si tara s-a afundat intr-un con de umbra . Abia in anul 1989 , tara s-a deschis turismului occidental si in fiecare an numarul acestora creste datorita promovarii facute de catre cei care o viziteaza ; implicarea regimului comunist in promovarea tarii este aproape nul , acesta fiind focalizat pe alte ramuri- va spun in alte episoade care sunt acestea …si de ce sunt atatea masini scumpe si noi prin Laos.

Deci , fiecare regim si-a lasat amprenta asupra locurilor, iar natura a desavarsit lucrarea – parfumul puternic al florilor de frangipani , culoarea multitudinilor de alte flori , asortat cu verdele in diferite nuante al frunzelor creeaza un adevarat paradis.

Si pentru a putea fi admirat acest paradis, exact in centru exista un deal, din varful   caruia ai panorama intregului  oras inconjurat de cele doua rauri ( Mekongul si Kham Nam); tot acolo in varf , mai aproape de Dumnezeu, se afla si o stupa si cateva temple micute unde credinciosii pot medita in liniste.

Probabil ca magia locului vine si de la semnificatia numelui orasului – Louangphrabang- se traduce :  ”Imaginea regala a lui Buddha”  …

Maine va povestesc cum ne-am sculat noi la ora 5 dimineata pentru a admira ritualul de sute de ani al calugarilor buddhisti - care primesc mancare de la localnici ( si mai nou si de la turisti) - ce am facut o zi intreaga prin oras si in jurul lui , cum era sa iau bataie de la un sofer de tuk-tuk, ce poti face in jurul orasului , ce nu am facut noi si multe alte lucruri despre localnici si locurile lor…pana atunci va doresc un inceput de  saptamana frumos si nu uitati ca toti cei care au realizat ceva in viata au pornit intai de la un vis…voi ce visuri aveti ? …  

Relatia mea cu trenul a inceput inainte de a ma naste….am colindat Europa cu trenul in burtica mamicii mele…pe atunci am mancat prima oara  pizza in Italia, banane in Occident, am baut Cola si Fanta pe strazi europene, si, probabil atunci,  mi-a intrat microbul calatoriilor prin lume J – acest microb de la tatal meu il am , tot acesta fiind si cel care m-a dus prima oara “live” in Europa….bineinteles cu trenul . Tata a lucrat toata viata la Caile Ferate Romane, si  familia intreaga  avea gratuit  pe tren – in Romania aproape permanent iar in Europa un bilet pe an in orice tara. Cred ca tata a beneficiat de cele mai multe bilete de tren internationale  dintre toti ceferistii romani, deoarece vorbind limba Esperanto avea in orice oras din Europa cunoscuti si acestia aranjau cazarea, masa si de multe ori il insoteau si in excursii.

Trebuie sa-i multumesc acestuia pentru perseverenta de care a dat dovada in a ma convinge sa invat si eu Esperanto , pentru faptul ca a avut curajul sa ne duca ( pe mine si sora mea) in occident la varste fragede si pentru faptul ca ne-a sfatuit mereu sa calatorim cat mai mult .

Deci, relatia mea cu trenul s-a sudat si in tara si prin Europa , este o relatie care va dainui intreaga viata ( a mea sau a trenului ? …J ) si mereu voi fi incantat si voi merge cu acest vehicul de transport cu mare placere.

 Acum sunt in trenul Bangkok- Laos  si traiesc  nostalgia trenurilor din Europa in perioada studentiei,  trenuri in care imi petreceam noptiile pentru a ajunge dimineata in vreo destinatie turistica unde vizitam intreaga zi, pentru ca apoi sa ma urc iar intr-un tren de noapte spre o alta destinatie vizitabila dimineata urmatoare …of, ce vremuri !...dar asa am vazut intreaga Europa pe la inceputul anilor  90 ; dupa 25 de ani sunt in trenul de noapte spre capitala Laosului, Vientiane, unde ajungem dimineata .

Am preferat sa luam bilete la clasa intai (30 dolari) la vagonul de dormit (ca student niciodata nu am avut vagon de dormit… de multe ori dormeam pe podea) , pentru a putea dormi si a fi odihniti a doua zi in Vientiane ; cu totii ne asteptam la conditii mai bune de “cazare” …. dar eu am dormit bine si dimineata m-am sculat odihnit si plin de energie …fetele au fost dezamagite si dimineata ar fi cautat un hotel daca ar fi fost dupa ele J

Trenul te duce pana in Nong Khai , oras thailandez aflat la frontiera cu Laosul , de acolo am luat un tuk-tuk ( motocicleta adaptata sa duca cativa oameni) pana la frontiera , am luat viza pe loc acolo ( 30 de dolari) si apoi am pasit pe pamant laosian . Laosul se mai numeste si “Vechiul Regat al celor un million de Elefanti” si este ,inca, o tara comunista ; la intrare flutura steagul rosu al partidului comunist  cu secera si ciocanul in prim plan ….deci luand partea buna din asta, o tara sigura in care riscurile de infractionalitate sunt foarte mici ( si statistic se pare ca este la fel).

 De la frontiera , dupa 30 de minute cu un autobuz local laosian ( apartinand probabil statului)  am ajuns in frumoasa capitala Vientiane. Auzisem multe lucruri frumoase despre acest oras , dar toata lumea este de acord ca nu este  un oras in care sa-ti petreci mai mult de o zi …noi am hotarat sa stam cateva ore J

Simbolul national al Laosului ( pe care il vezi pe toate bancnotele si pe toate pliantele de prezentare a tarii) este o stupa-Pha That Luang ( un monument intreg , ca o biserica dar care este …intreg… fara sa aiba interior) aurie uriasa ….Paul i-a facut poze din toate unghiurile …

Aceasta stupa simbolizeaza atat religia buddhista cat si doctrinele religioase in care cred multi laosieni –se numesc “phi” si sunt spirite care ( ei cred )  locuiesc in copaci, in animale sau in casele oamenilor; pentru a se apara de ele ( sau a le face pe plac) laosienii construiesc casute pentru acesti “phi”, casute pe care le impodobesc cu flori, si pe care zilnic le aprovizioneaza cu mancare si bunatati culinare . Acelasi lucru l-am observat si prin Thailanda si foarte des vei intalni in fata caselor aceste mici “temple”pentru “phi”.

Vientiane este probabil cea mai linistita capitala din lume …cu siguranta intra in top 10 al celor mai curate si pe strazile acesteia nu o sa vezi multi turisti . Este un oras placut, cu multa verdeata (aici clima ajuta enorm) , cu multe flori, parcuri, putine masini ( dar destul de luxoase) dar un oras in care te plictisesti probabil destul de repede daca esti calator activ .

Am mai vizitat cateva monumente din Vientiane ( stupe mai vechi) si la ora 2 ne-am imbarcat intr-un autocar turistic cu destinatia Vang Vieng, autocar jumatate cu turisti, jumatate cu localnici.

Sunt doua  tipuri de autocare care fac legatura intre orasele din Laos : autocare normale cu 40 -50 de locuri- acestea sunt vechi si destul de incete- si mini-bus-uri cu 12-15 locuri care sunt toate noi si mult mai rapide ; nestiind care este diferante intre ele , la agentie noi am ales autocarul mare . Dupa mai putin de o ora de mers –abia iesisem din capitala- acesta s-a stricat si banuind ca va dura ceva timp pana se va repara am hotarat sa facem autostopul si sa plecam pe cont propriu spre Vang Vieng ; nici 5 minute cu mana intinsa , si a oprit un minibus, l-am intrebat daca merge la Luang Prabang, mi-a raspuns ca nu , merge la Vang Vieng… si i-am spus drum bun ….dupa ce a demarat am realizat ca noi acolo mergeam , dar eu eram in cap cu Luang Prabang pentru ca acolo trebuia sa ajungem in final…nu va spun ce mi-au facut Dana, Paul si Laura !...si era un minibus nou-nout si doar cu soferul in el …le-am promis celor 3 ca o sa mai opreasca curand unul la fel si , spre norocul meu, dupa cateva minute eram intr-un minibus cu destinatia Vang Vieng , stateam confortabil , si mergeam cu viteza mult mai mare…iar pretul era mai mic. Am ajuns la concluzia ca este si vina mea ca  autocarele turistice se strica cel mai des cu mine  …pai daca aleg numai destinatii ciudate ?! : am patit-o in Uganda, Republica Dominicana, Uganda, Cambodgia, Etiopia,  Nepal ….acum in Laos…J

Dupa mai putin de 3 ore , am ajuns intr-un oras micut, un oras plin de turisti , plin de restaurante , tarabe cu de toate, plin de agentii de turism si in care turistul face legea . Vang Vieng este recunoscut in intreaga Asie ca fiind o “Mecca” a  turistului backpacker( cu rucsacul in spate) , un loc in care nu exista nimic care sa coste mai mult de 10 dolari …adica totul ieftin special pentru turistii cu buget redus. Pe langa renumele de “cel mai ieftin oras din Asia”, Vang Vieng este recunoscut ca fiind si cel mai bun loc de petreceri si distractie din Asia de Sud-Est. Totul a inceput acum cativa ani , cand niste turisti au imprumutat de la un localnic un cauciuc de tractor, l-au umflat si s-au “dat cu el” pe raul Mekong ( cere trece prin mijlocul orasului) distrandu-se de viteza si adrenalina avuta; in cativa ani, locul s-a transformat intr-o oaza a distactiei si bunei-dispozitii , aceasta fiind ajutata si de “joint”-uri care se gasesc din abundenta ( Laosul este cel mai mare producator de opium din lume)  , de alcoolul care a invadat si el orasul si de entuziasmul tinerilor pe care nimeni nu-I controleaza si care aici pot face aproape orice …

Nu este genul meu (al nostru) cand caut un oras , dar fiind in drum , am spus ca merita sa vedem ce este adevarat si ce este legenda din Vang Vieng.

Hotel sub 10 dolari am gasit , mancarea ieftina –pe toate strazile, tineret- peste tot, zeci de agentii care vindeau tot felul de aventuri (pe apa, pamant si in aer) , localuri care te indemnau cu “happy” –meal-uri , “happy”-drink-uri, muzica reggae peste tot ( pentru cine nu stie , muzica lui Bob Marley , este codul cu “aici se vand droguri” , iar “happy” se traduce cam tot la fel…)

Am facut aproape  de toate in viata , dar droguri nu am incercat…nu s-a prins de mine nici de data asta !

Seara am intrat sa mancam  la un local dragut pe malul raului, si cine credeti ca a venit sa ne ia comanda ? ....bingo ! …nici noi nu stiam daca erau un el sau o ea …eu am mai intrebat odata in Thailanda pe cineva daca este “boy or girl ( baiat sau fata) ”si cand mi-a raspuns “why are you asking? “( de ce intrebi?) - pe un glas ragusit , am plecat repede de langa el…si am vazut apoi ca purta vreo 43 la picior …nici asta nu s-a prins de mine niciodata ! J

Da , e plin de travestiti si in Laos …si era de asteptat si aici -unde legea este facuta de tinerii nebuni- sa fie la fel.

Adevarul este ca, chiar  daca nu ai treaba cu drogurile, prostitutia si alcoolul, poti sa te distrezi la fel de bine aici;  ai zeci de activitati de care sa te bucuri, si sunt multi care vin aici fara sa guste din placerile astea interzise si care tenteaza , si, din acest motiv.

Dimineata , o tura de ramas bun, abia am gasit la ora 10 un local in care sa luam micul-dejun( putini se scoala inainte de 12 …pai daca chefuiesc toata noaptea ????...) si am hotarat sa incercam ,iar, autostopul spre Luang Prabang .

Nu au trecut mai mult de  10 minute si eram – din nou in ultimele 24 ore- intr-un minibus, confortabili asezati, si deplasandu-ne rapid in drum spre orasul atat de laudat de toata lumea – Luang Prabang- fosta capitala a Laosului.

Sunt deja in acest oras minunat , sunt fascinat de el , pot sa declar ca este , deja, in top 10  orase din lume …si maine va spun daca este nr 1 in Asia…are sanse mari sa detroneze Bangkok-ul ! 

Qatar airlines- liniile aeriene ale statului Qatar- ne-au dus in conditii superioare  in capitala Thailandei;  dupa o scurta escala in Doha, unde te impresioneaza modernul aeroport , am ajuns dimineata la ora 7 in Bangkok….afara 35 de grade- dar era sa ne intoarcem la frigul din Romania .

Stiam de ceva timp ca Thailanda a introdus pentru romani “visa on arrival”- adica poti sa-ti iei viza direct pe aeroport, dar nu ne-am interesat care sunt conditiile : cea mai importanta este ca durata de sedere ( dovedita prin biletul de intoarcere) sa nu fie mai mare de 15 zile . Era sa facem infarct cand am citit asta ,  stiind ca noi eram plecati 17 zile …dar calculate din momentul in care intram in Thailanda si pana parasim tara erau exact 15 zile( 2 zile erau pe drum) …la fix …o zi daca aveam mai mult nu ne dadeau visa si ne trimiteau acasa …la frig !

Atentie pentru cine vrea sa merga in Thailanda mai mult de 2 saptamani – trebuie sa ia viza de la ambasada din Bucuresti !

Dupa vreo 2 ore de completat formulare si asteptat la coada , inconjurati de indieni – ei mai sunt cei care au “visa on arrival” –am iesit fericiti din aeroport , am luat metroul pana in centrul orasului ( cea mai buna, ieftina si rapida, modalitate de a ajunge oriunde in Bangkok) , iar de acolo am luat un taxi, ( vreo 2 dolari) pana la hotel ; un dus rapid, schimbat haine subtiri, slapi in picioare  si am iesit sa revad ( sau sa re-simt, re-miros, re-aud) orasul asta fascinant….la fel ca acum cativa ani : aglomerat , plin de viata, haotic, cu mancare peste tot , magazine, tarabe, turisti, saloane de masaj ( chiar si pe strada) si o atmosfera de carnaval in plina desfasurare. Le-am testat iar pe toate (inclusiv mancarea), la ora 9 seara eram in pat si pana dimineata an dormit cu totii neintorsi cu gandul la ziua care urma din nou in Bangkok .

Secretul pentru a intra rapid in fusul orar al orasului in care aterizezi este sa rezisti fara sa te culci pana la ora locala de culcare , atunci o sa adormi cu siguranta rapid , si chiar daca te vei trezi mai devreme , ziua urmatoare va fi una aproape normala.

 Ziua a doua in Bangkok am inceput-o dimineata devreme  , programand o vizita la piata pe apa( floating market), apoi masaj, papa, shopping si relaxare  …seara aveam tren ( la vagon de dormit) spre Vientiane( capitala statului Laos) .

Desi am fost de 4 ori in Bangkok, tot am mai descoperit lucruri noi si orasul mereu cred ca va mai  avea ceva de aratat; am dat de  strazi noi, la fel de atractive ca si Kao-San, am descoperit mancare noua, magazine noi, lucruri noi, am testat  fructe pe care nu le gustasem niciodata , mi-am bagat picioarele in apa cu pesti care te muscau si-ti curatat “pielea moarta”( superb ! ...desi la inceput e ciudat si te gadila... :-) ) , si m-am bucurat din nou de acest oras care nu doarme niciodata si care te farmeca   mereu si la orice ora.

Am luat masa la o terasa draguta, ne-a servit o chelnerita la fel de draguta, dar cand ne-a intrebat cu o voce mai groasa ce dorim , am realizat cu totii ca era…un el…travestit !....

Am gasit un hotel interesant, am intrebat receptionera daca ne poate arata o camera (vroiam sa rezervam pentru ultima noapte cand vom pleca tot din Bangkok) , si , pe o voce pitigaiata, dar mai groasa, ne-a raspuns ca nu sunt camera…pentru noi ( uitandu-se la mine si Dana) ….am concluzionat ca fenomenul travestitilor a luat amploare…sau este la fel dar  nimeni nu se mai ascunde .

Am vizitat rapid si cateva obiective turistice( temple, palate) si ziua  frumoasa a luat sfarsit cu imbarcarea in trenul spre Laos …nu voi insista cu Bangkok-ul , este un oras pe care l-am descris acum cativa ani, si nu pot decat sa repet ca merita vizitat oricand.

Trenul spre Laos ne-a dezamagit, ne asteptam ca la clasa intaia sa avem mai multe facilitati si sa fie mai curat …din nou a trebuit sa-mi repet ( mie in primul rand –si apoi  si celorlalti) ca intr-o calatorie nu trebuie sa pleci cu asteptari mari,  ci mai bine  sa te bucuri ca ai prilejul sa fii acolo( multi si-ar dori sa fie in acest loc si nu ar comenta cu siguranta ca trenul e murdar, nu-ti da mancare, nu are dus curat…etc). Peste cateva ore aveam sa intram in Laos, o tara de care auzisem numai de bine si acest gand m-a facut sa adorm profund  in vagonul care se legana cu zgomot specific pe sinele de tren thailandeze . 

Bun (re)venit pe blogul in care voi ma gasiti si eu ma regasesc …

Iarasi a trecut ceva timp de cand sunt disparut ; dar dragostea pentru calatorii, pentru aventura , pentru cunoastere nu a disparut si nu mi-a fost usor sa rezist atata timp pe “uscat”

Desi inca ne aflam in criza , desi financiar nu imi merge stralucit , sa stiti ca nu aceasta a fost cauza pentru care nu am mai calatorit ; bine , trebuie sa recunosc ,  in ultimele luni mi-am coborat eu insumi  clasificarea de  om instarit deoarece am realizat ca sunt mult, mult mai multi oameni bogati in tarisoara asta a noastra  saraca  ( asa zic statisticile europene, dar cred ca sunt contrazise de sutele de milioane de euro spagi  si comisioane ) si ma pozitionasem gresit . Nu am televizor acasa , dar de multe ori  nimeream la parinti, socri, prieteni care aveau televizorul deschis si fara sa vreau nu ratam “stirile” …de la indignarea care m-a cuprins cand am auzit de milioanele de euro date spaga, si comisioanele nesimtite care umflau preturile , am trecut la mirarea ca . coruptia a atins toate nivelurile ( si clasele) si apoi am realizat ca sunt multi …da multi !...care s-au imbogatit asa ; stiu ca statistic dintre cei care fac infractiuni ( in special economice) sunt foarte putini cei care sunt prinsi …si sunt prinsi doar cu cateva infractiuni – deci va dati seama cat s-a furat  si cat de multi bani au unii ?!…si cat de multi sunt acestia ?!  Deci, fiind multi, si avand mult mai multi bani ca mine , eu ma incadrez la patura medie a societatii…of , si eu care crezusem ca sunt bogat ! :-)  ; dar , ma consoleaza un lucru :  pe acestia nu-i voi intalni niciodata in timpul calatoriilor mele …acestia , niciodata, nu vor calatorii ca mine , niciodata nu vor sta intr-un hostel , niciodata nu se vor deplasa cu autobuze locale, nu vor manca la localnici si restaurante simple, nu vor alege un zbor  sa  stea  cateva ore in plus in vreun aeroport pentru a economisi niste bani …de ce ? …pentru ca atunci cand ai bani veniti usor , trebuie sa-i cheltui usor si sa epatezi fata de anturajul tau ( care , in multe cazuri, este de aceiasi speta) laudandu-te in ce conditii ai stat ( si mai putin ce ai vazut, inteles, invatat) …gata !...erau doar niste ganduri , si nu stiu daca sunteti toti de acord cu mine …sau daca ce zic e corect .

Thailanda, Laos, Cambodgia…asta urmeaza …2 saptamani…

 Am calatorit mult ….am calatorit mult in Asia….imi place acolo, imi plac oamenii, mancarea , felul lor bland, rabdarea  ( compenseaza cu nerabdarea mea J  ) si calmul lor , atitudinea lor in viata …cred ca sugestiv pentru a intelege modul lor de gandire este comparatia intre cum reactioneaza un occidental cand ii cade ceva pe picior si il doare - cateva minute bune nu poti sa stai de vorba cu el fiind suparat si morocanos- si ce face un asiatic : cu calmul lui binecunoscut , ii multumeste lui Dumnezeu ca nu i-a cazut ( acel ceva) in cap … :-) …si apoi zambeste gandindu-se ca a avut …noroc !

Deci, calatorind mult , si ( multi dintre voi)  stiind ca sunt vorbaret, si bagaret ,  am auzit mereu cuvinte de lauda la adresa unei tari pe care nu o prea bagam in seama ….nu are nici un “Mare zid” , nu are Angkor Wat. , nu are plaje, apa, turism sexual,  atractii  senzationale, si ( probabil pentru aceste motive) este foarte putin  promovata pentru turism …are un nume simplu, Laos, dar este vorbita numai de bine de catre cei care au vizitat-o ; acestia au devenit cei mai buni ambasadori si promoveaza cel mai bine aceasta tara  deosebita.  In ghidul “Lonely Planet” este descrisa ca una din ultimele tari linistite din lume – “this is one of the last quiet countries on earth”…si tot acelasi ghid continua : “ Yet it remains perhaps the most enigmatic and least visited country in Southeast Asia “- inca ramane , probabil, cea mai enigmatica si mai putin vizitata tara din sud-estul Asiei ….vom vedea daca este asa !

Aproape mereu cand am mers in Asia de sud-est prima oprire am facut-o in Bangkok…de ce? …din zeci de motive …si cine a fost in Bangkok stie…iar cine nu, o sa incerc sa enumar cateva dintre ele:

Bangkok-ul este un punct de plecare spre orice destinatie din Asia…un punct de plecare ieftin: din capitala Thailandei  zboara majoritatea companiilor de zbor low-cost spre multe  oraselor importante din zona  ; de aici poti sa zbori cu cateva zeci de euro spre Manila, Singapore, Kuala Lumpur, Bali …si multe alte destinatii exotice ; deci , cum zic englezii este cel mai important “hub” al Asiei . Iar pentru europeni este o destinatie foarte concurentiala a liniilor aeriene cee ce face ca preturile biletelor sa scada regulat spre 500 de euro ( dus-intors din Bucuresti) .

Dar poate cel mai important lucru pentru care eu ( si multi altii) prefera Bangkok-ul ca prima escala , este ca aici te simti extraordinar…da , este un oras mare , o metropola, un oras aglomerat , zgomotos  in care te simti bine ; nu stiu care ar fi cele mai importante motive pentru asta dar cu siguranta localnicii ( cu ale lor zambete care au devenit  un logo – Thailanda se mai numeste si Tara zambetelor) au o contributie majora ; apoi nu pot sa nu amintesc mancarea buna si…ieftina J …masajul divin …si ieftin , atmosfera boema a zonei turistice din Bangkok – zona Khao San unde se “da ora exacta” .

 Ma simt bine pe strazile din Bangkok, ma incanta si delecteaza cand vad  bucatariile ambulante ( si foarte des gust din preparatele acestora)  care prepara orice – de la orice fel de carne , la orice fel de legume…aici poti manca lacuste prajite , viermi de matase prajiti , scorpioni , serpi…aici gasesti orice cocktail … la galeata …si sa mai continui ? …nu, ca nu mai vine Dana cu mine …aici poti gasi orice fel de produse de marca la preturi derizorii…bineinteles falsuri…dar niste falsuri pe care cu greu le descoperi . ..aici descoperi temple colorate , palate regale , cultura de mii de ani….Seara , pe strazi , este  o atmosfera de sarbatoare , un carnaval non-stop, o agitatie haotica dar placuta . Iar daca vrei sa scapi pentru cateva ore din agitatia strazi , poti sa iei vaporul  si sa te plimbi pe raul linistit care traverseaza orasul – nu mai stiu cum se numeste fluviul- probabil nu-mi voi aminti niciodata acel nume ciudat , dar este un loc in care-ti gasesti linistea .

 Bangkok-ul este unul din cele mai vizitate orase din lume …primul soc il ai cand cobori din avion si vezi mii de oameni care se indreapta spre ghiseele de intrare in tara….in viata mea nu am vazut atatea ghisee undeva – cred ca sunt sute de puncte de intrare si procesare a vizei; iar dupa punctul  de trecere a frontierei  este o intreaga industrie care se ocupa de valul continuu de turisti …nu va mai povestesc de Bangkok ca déjà mi-e dor de el si mai am cateva zile sa ajung acolo.

Pe langa Bangkok si Laos , vom mai vizita si Cambodgia, o tara despre care v-am mai povestit prin 2007 , dar care probabil s-a schimbat de atunci …destinatie principal din Cambodgia va fi complexul de la Angkor Wat …complex care eclipseaza multe alte locuri célèbre din lume , dar care , din pacate, este asa de putin popularizat.

Doamnelor, domnisoarelor, si domnilor …imi face o deosebita placere si onoare sa va prezint echipajul :

 Langa mine ( ca intotdeauna la bine si la greu ) va sta Dana , sotia mea mult iubitoare si mai putin curajoasa – se compenseaza cu nebunia si curajul meu  si impreuna suntem cu frica si curajul  la valori normale; sunt convins ca ii va placea expedita , mai ales ca a rezistat cu brio intr-o tara la fel de exotica – Nepal

Langa noi doi , va fi o pereche tare draga noua , Laura si Paul ( sau cum ii mai botez eu  cateodata Paula si Laur) , oameni cu care am sudat o relatie trainica anul trecut in Nepal si cu care ne simtim mereu minunat . Vreau sa le multumesc pentru increderea acordata de a merge , inca odata , impreuna , pentru faptul de a ma  ( ne) suporta asa cum sunt ( stiu, cand calatoresc sunt un titirez bezmetic) si promit , ca voi incerca ,  sa fiu un tovaras  de calatorie impecabil …incerc !!!! :-)

Si cel care ne va acompania , pe toti, intreaga calatorie ( iar pe Paul probabil si la toaleta – ca in pat sigur doarme cu mana pe el :-) ) , cel caruia ii vom zambi cel mai mult ,  va fi  Baby…. Cu al lui stativ sa-si tina “tunul” urias ….cu ale lui accesorii care ocupa o geanta intreaga …nu, nu va ganditi la prostii ! …este  ultimul model de Nikon –… sa nu ma intrebati de model  ca nu stiu , desi in Nepal mi-a apartinut cateva minute cand l-am furat…

In postul urmator va voi scrie site-ul unde veti gasi pozele ( poze care in Nepal au avut un succes mai mare decat ce scriam eu …de ce credeti ca l-am furat ?!)  …si sper sa va bucurati impreuna cu noi de Thailanda, Laos si  Cambodgia .

 Pe curand !