De sute de ani, in fiecare dimineata la rasaritul soarelui, calugarii buddhisti din Luang Prabang ies pe strazile orasului si primesc mancare de la localnicii credinciosi; este un ritual de o piosenie deosebita pe care nici un turist nu-l rateaza. Aliniati in grupuri de maxim 20, de la cei mai in varsta pana la cei tineri , ei au in mana un recipient cu capac in care primesc mancare ( in special orez) de la fiecare localnic prezent pe strada; deasemenea ei ofera, la randul lor , dulciurile pe care le primesc , copiilor prezenti . Dupa ce au facut turul unei strazi , se opresc in fata localnicilor si canta o rugaciune in timp ce acestia  stau in genuchi in fata lor ; totul se desfasoara intr-o liniste desavarsita si turistii sunt sfatuiti sa nu faca galagie sau poze cu blitz. Noi am asistat la aceasta ceremonie doar pe strada noastra , dar se pare ca ea se desfasoara in intreg orasul . Localnicii se scoala cu ceva timp inainte sa pregateasca mancarea si tot ei au fost cei care ne-au sculat si pe noi cand au inceput pregatirile. Se spune ca, calugarii buddisti mananca in timpul zile doar ce primesc de la localnici si in rest traiesc in meditatie si rugaciune- Aici am suspiciuni deoarece am mai vazut calugari in timpul zilei , unii chiar distrandu-se la jocurile de noroc…J…dar ca si oamenii, sunt calugari si calugari…

Am mancat de dimineata tot la o taraba de localnic, iar apoi am vrut sa vedem un sat autentic laotian , fara sa fim dusi de catre ghizi in satele pregatite pentru turisti; am negociat cu un sofer de tuk-tuk si dupa jumatate de ora eram la cativa kilometrii departare de oras si ne plimbam prin mijlocul localnicilor laotieni. Aici realizezi cel mai mult cat de sarac traiesc ei, ce conditii de existenta au, cum gatesc,  ce mananca, cum se joaca copiii, ritualurile lor , diferenta dintre ei ( am vazut de la  case care ar fi facut invidios  si un occidental , cu curti ingrijite, masini luxoase in garaj pana la case fara geamuri, usi ci doar cu un acoperis sa-i protejeze de soare si ploaie). Partea care te impresioneaza cel mai mult cand faci o plimbare prin aceste sate este bucuria copiilor si fericirea din ochii lor; se joaca cu orice , se bucura din orice , iar cand vad un strain, se rusineaza si isi lasa privirea in jos- daca ii bagi in seama se bucura si-ti zambesc si vor sa interactioneze cu tine ( mai putin cei mici care fug la parinti). Din 10 in 10 metri se afla magazine micute cu produse alimentare ( poate e cam mult spus magazine, sunt doar tarabe in care se vand lucruri care nu se strica( dulciuri, sucuri, alimente neperisabile )  si de acolo am cumparat dulciuri pentru copiii cu care interactionam. Cu siguranta copiii de aici sunt mult mai veseli si fericiti decat copiii din occident, stiu sa aprecieze mai mult libertatea data de copilarie, desi au lipsuri nu cred ca le simt si , ce este cel mai important, se joaca intre ei afara , probabil toata ziua. Am mai fost recent prin satele romanesti si nu am mai vazut copii jucandu-se afara –cred ca  numarul lor a scazut la sate , sau poate tehnica moderna( prezenta internetului, a gadgeturilor cu jocuri, etc)  ii tine in casa … sau poate n-am vazut eu …cu siguranta in alte tari din occident este si mai rau ca in Romania.

Socializarea, jocurile cu copii, activitatea fizica( in special in natura),  dupa mine sunt cele mai bune lucruri pe care un copil ar trebui sa le faca in perioada copilariei – pana sa merga la scoala ( si partial si in timpul scolii) . Am observat, in ultimul timp,  ca romanii isi educa si pregatesc copiii pentru a deveni oameni de afaceri, oameni instariti, oameni care  sa “faca bani”….oara nu ar trebui sa ne educam copiii sa devina si  fie fericiti in loc sa-i educam sa “faca bani” si sa fie bogati ??????... :-(

 A fost o experienta interesanta aceasta plimbare prin satele si prin mijlocul laotienilor de rand, o experienta care te pune pe ganduri daca confortul si bogatia duc la o fericire mai mare decat viata simpla …este mult de povestit aici…si la fel de mult de meditat…

Am impartit dulciuri la copiii intalniti, ne-am bucurat noi mai mult de fericirea si zambetul de pe fata lor cand primeau acest mici daruri- pe care le apreciau ca si cum cine stie ce mare cadou ar fi primit ( oare cum reactioneaza un copil din occident cand ii faci un cadou marunt ???) si intr-un final am plecat multumiti de plimbarea facuta .

Soferul tuk-tuk-ului ne-a propus sa ne duca intr-un alt  sat de localnici , si apoi la o cascada renumita  situate la 50 de kilometrii de oras …am intrebat cat ne costa si ne-a raspuns 100.000 kip ( sunt banii laotieni si reprezinta aproximativ 12 dolari)…am intrebat daca cu totul, adica pentru toti si ne-a raspuns ca da- mai avusesem o experienta la iesirea din Thailanda intre gara si frontiera cand soferul ne-a spus la inceput ca ne costa 2 dolari, si apoi , odata ajunsi , ne-a cerut 2 dolari…de persoana …ne-a spus ca nu am inteles noi .

Prima oprire a fost la un sat de localnici, in care se aflau magazine ale acestora unde ei isi vindeau produsele confectionate acolo…era un sat tipic turistic , dezvoltat pe un proiect care avea ca obiectiv dezvoltarea mestesugurilor localnicilor si vanzarea de produse catre straini…aici ei erau obisnuiti cu strainii, stiau cifrele ,si stiau si sa negocieze…din pacate nu am cumparat nimic (deoarece nu ne-a placut nimic) dar sunt de acord cu astfel de proiecte care sa sustina localnicii de la sate si acestia sa-si vanda direct produsele fara sa fie inselati de intermediari .

Zona din nordul Laosului este renumita prin cascadele  si pesterile care se afla aici; am vizitat o cascada ( de fapt un sir de cateva cascade pe acelasi rau de munte ) – Kuang Si , una din cele mai vizitate de turisti si unde si localnicii vin la picnic…erau jumatate turisti si jumatate laosieni . Cascada este renumita si datorita culorii apei ( verde-mentol) si aici au fost amenajate un parc natural pentru ursii orfani si cei salvati din captivitate ( cam la fel ca “Liberty”din Zarnesti) si un parc natural cu fluturi. Interesant ca oamenii ( turisti si localnici) faceau baie in apa lacurilor formate dupa cascade , in apa aceea colorata ( culoarea provine de la compozitia stancilor calcaroase) si daca am fi avut costumele de baie nu am fi ratat o baie …aviz celor care planuiesc sa mearga vara asta acolo ! J

Soferul tuk-tuk-ului a plecat sa joace snooker in timp ce noi vizitam si a trebuit sa-l asteptam vreo jumatate de ora in tuk-tuk pana a venit ….noi am vrut sa plecam cu alta masina, dar soferul acestuia , foarte fair-play ne-a spus ca nu este corect sa plecam fara sa-I platim ….ii dadusem banii ceruti ( ne-a cerut de benzina) , dar acesta ne-a spus ca tariful este de 200.000 de kip pentru excursia asta ….atunci am realizat ca este posibil si acest sofer sa incerce sa ne fraiereasca cu metoda “each”- fiecare …adica sa sustina ca el a spus ca 100.000  pentru fiecare …

A venit cerandu-si scuze , ne-a dus in viteza ( prea mare) in oras si aici a inceput circul….am incercat sa-i mai dam 50.000 de kip ( 100.000 chiar era putin)  , dar el a cerut inca 300.000….sustinea ca ne-a spus ca 100.000 fiecare…si de la cateva ridicari de voce s-a ajuns la …caramida…a incercat sa ma impresioneze ( si probabil sperie)  ca da cu caramida in mine…Dana s-a speriat, a spus ca-I plateste ea, Paul si Laura s-au inmuiat si ei, dar eu nu am vrut sa cedez…as fi creeat  un precedent si se obisnuia cu astfel de practici( de fapt cred ca era deja obisnuit) …am solicitat sa vina seful lui, bineinteles ca nu a acceptat, iar apoi am mers la politie …deja se stransese lume in jurul nostru…la politie am rezolvat amiabil conflictul, am mai platit 200.000 de kip- cam mult dupa mine …eu nu as fi platit nimic pentru a-l invata sa nu mai incerce acest truc cu alti turisti)…din pacate ne-a stricat o buna parte a zilei , patand  onoarea si cinstea  laotienilor care, cu siguranta, nu sunt majoritatea ca el …peste tot exista si uscaciuni…dar trebuie pusi la punct si exclusi nu incurajati de lasitatea unor turisti .

Seara s-a sfarsit cum imi place mie : cu multa mancare buna si …ieftina J …da, stiu…imi plac lucrurile ieftine …de ce sa nu recunosc ….imi plac lucrurile ieftine si bune!!! …cand le am sau cand le  gasesc , am o mare satisfactie !..

Cu o seara inainte (  din pacate, dupa ce mancasem) am gasit o terasa, pe malul raului Mekong,  foarte inedita unde era sistemul “all you can eat”- mananci cat vrei pentru o suma fixa ( 6 dolari)  …dar aici am gasit un sistem unic…iti aducea pe masa un gratar cu jar incins si tu erai cel care iti preparai mancarea …cat puteai !...o sa-mi aduc mereu aminte cu drag ( si mereu zambesc cand o fac) cum am mancat eu vreo 50 de creveti facuti la gratar de mine  …secretul de a manca mancare buna si sa fii satisfacut mult timp ,  este sa nu amesteci felurile, pentru ca astfel  te umfli, si o sa-ti fie rau apoi….totul tine de experienta : de la primul meu “all you can eat”din Canada ( ramas proverbial in familie) am invatat ca daca o sa te lacomesti iti va fi rau ( of, ce rau mi-a fost atunci !) si nu te vei putea bucura de “all you can eat”.

In Luang Prabang am mancat doar creveti si salate , (foarte putin am gustat,  din alte cateva  feluri) si m-am simtit minunat …de putine ori in viata m-am saturat de creveti …

Cu stomacul plin de mancare usoara ( fructele de mare sunt cea mai “usoara” si digerabila mancare) ne-am mai plimbat prin centru printre localnici si turisti  si apoi am  “spart”cardul cu cumparaturi din minunata  si faimoasa ( deja) piata de pe artera principala a orasului … totul ieftin si bun J …