Luang Prabang…a auzit cineva de orasul asta ? …poate….cativa …dar foarte  putini stiu ca este unul dintre cele mai frumoase orase  din Asia, site UNESCO, este atractia Laosului si locul in care poposesc cei mai multi straini in aceasta tara; de ce ?...o sa incerc  , prin ochii mei , sa raspund la aceasta intrebare…eu am aflat de ce ...

Statia de autocare se afla la cativa kilometrii departare de centru…orasul (probabil centru orasului)  fiind pe lista patrimoniului UNESCO , accesul autocarelor si camioanelor este posibila doar la periferie…am luat un tuk-tuk si cateva minute am luat contact vizual cu orasul … dupa cat de mult am mers, pare  mai mare decat Vientiane, poate si mai aglomerat , si este genul de oras care pare capitala- ca si Rio in Brazilia,  New York in America, Sydney in Australia, Cape Town in Africa de Sud, etc,  poti sa pariezi ca  este cel mai important oras , si deci si oras-capitala. Fata de celelalte orase , Luang Prabang a detinut acest titlu si se poate mandri ca , neoficial, inca il detine. Toate ghidurile turistice atrag atentia ca hotelurile aici sunt mult mai scumpe, de multe ori sunt pline si e greu sa gasesti camere fiind  indicat sa-ti faci rezervare cu mult timp inainte ; noi nu facusem nici o rezervare, am gasit o camera exact in centru si pretul era chiar ieftin pentru ce oferea - probabil nu mai este sezonul plin (acesta este intre  noiembrie - februarie). A devenit un obicei ca imediat ce intram in camera de hotel sa facem dus, sa ne schimbam si sa iesim ….la ora 18 ne plimbam pe malul Mekongului, apoi pe stradutele pline de negustori (si bucatari)  ambulanti pentru ca in final sa descoperim strada principala – Sakkarinne Road , ( inchisa dupa ora 18 circulatiei auto) unde zeci de comercianti , sub corturi frumos aranjate, isi expuneau marfa  , ATENTIE  !, majoritatea produsa  in Laos …rar am vazut chinezisme si aproape toate produsele erau de bun-gust. Am mancat la  taraba  unor localnici, peste proapat  la gratar (pescuit din Mekong), ne-am saturat de salate,  paste de orez cu legume si ca desert nelipsitele fructe … apoi am mai  descoperit  niste  mini clatite din nuca de cocos - un deliciu! .

 Oricat de obositi eram (dupa drum) nu ne venea sa mergem in camera deoarece spectacolul strazii te tinea in priza si te hipnotiza;  totul ( de la clima, arhitectura cladirilor,  localnici, mancarea, muzica, natura ) parca face parte dintr-un film bun si era greu sa te desprinzi de el .Centrul este presarat cu cladiri de tip colonial care au fost transformate in restaurante, magazine elegante, cafenele, agentii de turism , toate fiind inconjurate de temple buddhiste construite cu secole in urma si care dau un aer spiritual locului;  natura este si ea prezenta prin vegetatia luxurianta specifica zonelor tropicale , dar aici in centru, culorile florilor din copaci inveselesc locul .  Strada principal, care are cam un kilometru lungime, este luminata feeric , plina pe mijloc de corturi si probabil toti turistii din oras  se plimba printre ele si cumpara cate ceva …este imposibil ca cineva sa reziste la frumusetea produselor artizanale expuse de localnici .

In centrul orasului Luang Prabang te simti ca si cum ai pasi cu multi ani in urma , iar atmofera boema din timpul serii te face sa te intrebi daca e adevarat ce vezi sau doar visezi .

Pentru a intelege cu totul atmosfera si de unde vin toate aceste lucruri frumoase ,  trebuie sa trec rapid prin istoria locului :

Pana in anul 1893, Laosul facea parte din regatul Siam (actuala Thailanda) …intre anii 1893 si 1907, Laosul a intrat treptat- treptat sub controlul Frantei care l-a transformat in colonie franceza si l-a inclus in Indochina Franceza ( alaturi de Vietnam si Cambodgia) ; pana in anul 1975 , Laosul a fost regat, cu capitala la Luang Prabang iar regele isi avea resedinta permanenta in palatul regal situat exact in centru orasului- azi acest palat este muzeu. In anul 1975, la putere a venit partidul comunist, regele a fost exilat , o mare parte a populatiei a emigrat in Thailanda si tara s-a afundat intr-un con de umbra . Abia in anul 1989 , tara s-a deschis turismului occidental si in fiecare an numarul acestora creste datorita promovarii facute de catre cei care o viziteaza ; implicarea regimului comunist in promovarea tarii este aproape nul , acesta fiind focalizat pe alte ramuri- va spun in alte episoade care sunt acestea …si de ce sunt atatea masini scumpe si noi prin Laos.

Deci , fiecare regim si-a lasat amprenta asupra locurilor, iar natura a desavarsit lucrarea – parfumul puternic al florilor de frangipani , culoarea multitudinilor de alte flori , asortat cu verdele in diferite nuante al frunzelor creeaza un adevarat paradis.

Si pentru a putea fi admirat acest paradis, exact in centru exista un deal, din varful   caruia ai panorama intregului  oras inconjurat de cele doua rauri ( Mekongul si Kham Nam); tot acolo in varf , mai aproape de Dumnezeu, se afla si o stupa si cateva temple micute unde credinciosii pot medita in liniste.

Probabil ca magia locului vine si de la semnificatia numelui orasului – Louangphrabang- se traduce :  ”Imaginea regala a lui Buddha”  …

Maine va povestesc cum ne-am sculat noi la ora 5 dimineata pentru a admira ritualul de sute de ani al calugarilor buddhisti - care primesc mancare de la localnici ( si mai nou si de la turisti) - ce am facut o zi intreaga prin oras si in jurul lui , cum era sa iau bataie de la un sofer de tuk-tuk, ce poti face in jurul orasului , ce nu am facut noi si multe alte lucruri despre localnici si locurile lor…pana atunci va doresc un inceput de  saptamana frumos si nu uitati ca toti cei care au realizat ceva in viata au pornit intai de la un vis…voi ce visuri aveti ? …