Relatia mea cu trenul a inceput inainte de a ma naste….am colindat Europa cu trenul in burtica mamicii mele…pe atunci am mancat prima oara  pizza in Italia, banane in Occident, am baut Cola si Fanta pe strazi europene, si, probabil atunci,  mi-a intrat microbul calatoriilor prin lume J – acest microb de la tatal meu il am , tot acesta fiind si cel care m-a dus prima oara “live” in Europa….bineinteles cu trenul . Tata a lucrat toata viata la Caile Ferate Romane, si  familia intreaga  avea gratuit  pe tren – in Romania aproape permanent iar in Europa un bilet pe an in orice tara. Cred ca tata a beneficiat de cele mai multe bilete de tren internationale  dintre toti ceferistii romani, deoarece vorbind limba Esperanto avea in orice oras din Europa cunoscuti si acestia aranjau cazarea, masa si de multe ori il insoteau si in excursii.

Trebuie sa-i multumesc acestuia pentru perseverenta de care a dat dovada in a ma convinge sa invat si eu Esperanto , pentru faptul ca a avut curajul sa ne duca ( pe mine si sora mea) in occident la varste fragede si pentru faptul ca ne-a sfatuit mereu sa calatorim cat mai mult .

Deci, relatia mea cu trenul s-a sudat si in tara si prin Europa , este o relatie care va dainui intreaga viata ( a mea sau a trenului ? …J ) si mereu voi fi incantat si voi merge cu acest vehicul de transport cu mare placere.

 Acum sunt in trenul Bangkok- Laos  si traiesc  nostalgia trenurilor din Europa in perioada studentiei,  trenuri in care imi petreceam noptiile pentru a ajunge dimineata in vreo destinatie turistica unde vizitam intreaga zi, pentru ca apoi sa ma urc iar intr-un tren de noapte spre o alta destinatie vizitabila dimineata urmatoare …of, ce vremuri !...dar asa am vazut intreaga Europa pe la inceputul anilor  90 ; dupa 25 de ani sunt in trenul de noapte spre capitala Laosului, Vientiane, unde ajungem dimineata .

Am preferat sa luam bilete la clasa intai (30 dolari) la vagonul de dormit (ca student niciodata nu am avut vagon de dormit… de multe ori dormeam pe podea) , pentru a putea dormi si a fi odihniti a doua zi in Vientiane ; cu totii ne asteptam la conditii mai bune de “cazare” …. dar eu am dormit bine si dimineata m-am sculat odihnit si plin de energie …fetele au fost dezamagite si dimineata ar fi cautat un hotel daca ar fi fost dupa ele J

Trenul te duce pana in Nong Khai , oras thailandez aflat la frontiera cu Laosul , de acolo am luat un tuk-tuk ( motocicleta adaptata sa duca cativa oameni) pana la frontiera , am luat viza pe loc acolo ( 30 de dolari) si apoi am pasit pe pamant laosian . Laosul se mai numeste si “Vechiul Regat al celor un million de Elefanti” si este ,inca, o tara comunista ; la intrare flutura steagul rosu al partidului comunist  cu secera si ciocanul in prim plan ….deci luand partea buna din asta, o tara sigura in care riscurile de infractionalitate sunt foarte mici ( si statistic se pare ca este la fel).

 De la frontiera , dupa 30 de minute cu un autobuz local laosian ( apartinand probabil statului)  am ajuns in frumoasa capitala Vientiane. Auzisem multe lucruri frumoase despre acest oras , dar toata lumea este de acord ca nu este  un oras in care sa-ti petreci mai mult de o zi …noi am hotarat sa stam cateva ore J

Simbolul national al Laosului ( pe care il vezi pe toate bancnotele si pe toate pliantele de prezentare a tarii) este o stupa-Pha That Luang ( un monument intreg , ca o biserica dar care este …intreg… fara sa aiba interior) aurie uriasa ….Paul i-a facut poze din toate unghiurile …

Aceasta stupa simbolizeaza atat religia buddhista cat si doctrinele religioase in care cred multi laosieni –se numesc “phi” si sunt spirite care ( ei cred )  locuiesc in copaci, in animale sau in casele oamenilor; pentru a se apara de ele ( sau a le face pe plac) laosienii construiesc casute pentru acesti “phi”, casute pe care le impodobesc cu flori, si pe care zilnic le aprovizioneaza cu mancare si bunatati culinare . Acelasi lucru l-am observat si prin Thailanda si foarte des vei intalni in fata caselor aceste mici “temple”pentru “phi”.

Vientiane este probabil cea mai linistita capitala din lume …cu siguranta intra in top 10 al celor mai curate si pe strazile acesteia nu o sa vezi multi turisti . Este un oras placut, cu multa verdeata (aici clima ajuta enorm) , cu multe flori, parcuri, putine masini ( dar destul de luxoase) dar un oras in care te plictisesti probabil destul de repede daca esti calator activ .

Am mai vizitat cateva monumente din Vientiane ( stupe mai vechi) si la ora 2 ne-am imbarcat intr-un autocar turistic cu destinatia Vang Vieng, autocar jumatate cu turisti, jumatate cu localnici.

Sunt doua  tipuri de autocare care fac legatura intre orasele din Laos : autocare normale cu 40 -50 de locuri- acestea sunt vechi si destul de incete- si mini-bus-uri cu 12-15 locuri care sunt toate noi si mult mai rapide ; nestiind care este diferante intre ele , la agentie noi am ales autocarul mare . Dupa mai putin de o ora de mers –abia iesisem din capitala- acesta s-a stricat si banuind ca va dura ceva timp pana se va repara am hotarat sa facem autostopul si sa plecam pe cont propriu spre Vang Vieng ; nici 5 minute cu mana intinsa , si a oprit un minibus, l-am intrebat daca merge la Luang Prabang, mi-a raspuns ca nu , merge la Vang Vieng… si i-am spus drum bun ….dupa ce a demarat am realizat ca noi acolo mergeam , dar eu eram in cap cu Luang Prabang pentru ca acolo trebuia sa ajungem in final…nu va spun ce mi-au facut Dana, Paul si Laura !...si era un minibus nou-nout si doar cu soferul in el …le-am promis celor 3 ca o sa mai opreasca curand unul la fel si , spre norocul meu, dupa cateva minute eram intr-un minibus cu destinatia Vang Vieng , stateam confortabil , si mergeam cu viteza mult mai mare…iar pretul era mai mic. Am ajuns la concluzia ca este si vina mea ca  autocarele turistice se strica cel mai des cu mine  …pai daca aleg numai destinatii ciudate ?! : am patit-o in Uganda, Republica Dominicana, Uganda, Cambodgia, Etiopia,  Nepal ….acum in Laos…J

Dupa mai putin de 3 ore , am ajuns intr-un oras micut, un oras plin de turisti , plin de restaurante , tarabe cu de toate, plin de agentii de turism si in care turistul face legea . Vang Vieng este recunoscut in intreaga Asie ca fiind o “Mecca” a  turistului backpacker( cu rucsacul in spate) , un loc in care nu exista nimic care sa coste mai mult de 10 dolari …adica totul ieftin special pentru turistii cu buget redus. Pe langa renumele de “cel mai ieftin oras din Asia”, Vang Vieng este recunoscut ca fiind si cel mai bun loc de petreceri si distractie din Asia de Sud-Est. Totul a inceput acum cativa ani , cand niste turisti au imprumutat de la un localnic un cauciuc de tractor, l-au umflat si s-au “dat cu el” pe raul Mekong ( cere trece prin mijlocul orasului) distrandu-se de viteza si adrenalina avuta; in cativa ani, locul s-a transformat intr-o oaza a distactiei si bunei-dispozitii , aceasta fiind ajutata si de “joint”-uri care se gasesc din abundenta ( Laosul este cel mai mare producator de opium din lume)  , de alcoolul care a invadat si el orasul si de entuziasmul tinerilor pe care nimeni nu-I controleaza si care aici pot face aproape orice …

Nu este genul meu (al nostru) cand caut un oras , dar fiind in drum , am spus ca merita sa vedem ce este adevarat si ce este legenda din Vang Vieng.

Hotel sub 10 dolari am gasit , mancarea ieftina –pe toate strazile, tineret- peste tot, zeci de agentii care vindeau tot felul de aventuri (pe apa, pamant si in aer) , localuri care te indemnau cu “happy” –meal-uri , “happy”-drink-uri, muzica reggae peste tot ( pentru cine nu stie , muzica lui Bob Marley , este codul cu “aici se vand droguri” , iar “happy” se traduce cam tot la fel…)

Am facut aproape  de toate in viata , dar droguri nu am incercat…nu s-a prins de mine nici de data asta !

Seara am intrat sa mancam  la un local dragut pe malul raului, si cine credeti ca a venit sa ne ia comanda ? ....bingo ! …nici noi nu stiam daca erau un el sau o ea …eu am mai intrebat odata in Thailanda pe cineva daca este “boy or girl ( baiat sau fata) ”si cand mi-a raspuns “why are you asking? “( de ce intrebi?) - pe un glas ragusit , am plecat repede de langa el…si am vazut apoi ca purta vreo 43 la picior …nici asta nu s-a prins de mine niciodata ! J

Da , e plin de travestiti si in Laos …si era de asteptat si aici -unde legea este facuta de tinerii nebuni- sa fie la fel.

Adevarul este ca, chiar  daca nu ai treaba cu drogurile, prostitutia si alcoolul, poti sa te distrezi la fel de bine aici;  ai zeci de activitati de care sa te bucuri, si sunt multi care vin aici fara sa guste din placerile astea interzise si care tenteaza , si, din acest motiv.

Dimineata , o tura de ramas bun, abia am gasit la ora 10 un local in care sa luam micul-dejun( putini se scoala inainte de 12 …pai daca chefuiesc toata noaptea ????...) si am hotarat sa incercam ,iar, autostopul spre Luang Prabang .

Nu au trecut mai mult de  10 minute si eram – din nou in ultimele 24 ore- intr-un minibus, confortabili asezati, si deplasandu-ne rapid in drum spre orasul atat de laudat de toata lumea – Luang Prabang- fosta capitala a Laosului.

Sunt deja in acest oras minunat , sunt fascinat de el , pot sa declar ca este , deja, in top 10  orase din lume …si maine va spun daca este nr 1 in Asia…are sanse mari sa detroneze Bangkok-ul !