Drumul de la Pokhara la Lumbini a fost presarat cu aventuri : dupa 6 ore de mers prin munti, pe serpentine , dupa  ce ultimele 3 ore Paul ne “ameninta” ca ajungem “acum, dupa dealul asta la campie, si o sa vina drum drept” , autobuzul s-a stricat exact intr-o parcare cu comercianti; asteptand ca soferul sa repare autobuzul , am mancat vreo 3 castraveti mari nepalezi gandindu-ma la profesorul Ovidiu Bojor si a lui experienta din Nepal- tare mult as vrea sa-l intalnesc acum si sa schimbam impresii din si despre Nepal – el de acum 20-30 de ani si eu de acum …daca o voi face voi pune pe blog concluziile.

Dupa vreo 30 de minute ne-am dat seama ca soferul nu va repara prea curand masina , alt autobuz nu o sa soseasca in “maxim o ora” cum ne promitea el si am hotarat sa cautam o masina care sa ne duca la Lumbini; in cateva minute a oprit o mini-dubita ( cum sunt sau erau Daewoo Damas la noi) , am negociat cu soferul si am plecat spre destinatie . Fetele erau speriate de cum vom ajunge noi la Lumbini, cine va opri, cine ne va lua,  dar intr-o tara asiatica asta este cea mai mica problema …asiaticii sunt foarte saritori si te poti baza mereu pe sprijinul lor oricand si oriunde…iar cand e vorba de straini ( mai ales turisti) ar face orice sa-i ajute-probabil face parte din educatia si cultura lor.

 Un drum de groaza , cu un sofer grabit , o masina instabila , inghesuiti ( a mai venit o turista din Mexic cu noi) si cele 2 ore ni s-au parut o vesnicie. Aproape de Lumbini, am ajuns  si aproape de frontiera cu India( la 5 kilometri) si l-am intrebat pe sofer in care tara se traieste mai bine – ne-a raspuns hotarat ca in India…nepalezii merg sa munceasca acolo ca se castiga mai bine si este nivelul de viata mai ridicat…”in Nepal e saracie mare fata de India” …noi credeam ca este invers.

Cu cativa kilometrii inainte de Lumbini am realizat ca totul este ca in India …parca eram acum cativa ani cand calatoream cu Ajati si grupul nostru spiritual prin aceasta mareata Indie- de la oameni, la masini, la case, la mizerie, animale pe strada, aglomeratie …totul este identic . Ma asteptam in Lumbini sa gasim un oras plin de buddisti , un oras ca in centru de refugiati tibetani de la Pokhara tinand cont ca este cel mai sfant loc al buddistilor…un loc de pelerinaj al umanitatii la fel ca Mecca si Ierusalimul ….dar nu , totul era ca in India …nici urma de buddisti – cel putin in oras.

Hotelul recomandat de Lonely Planet ne-a dezamagit datorita mizeriei , am ales altul langa, pe aceiasi strada –in Ludmini este o singura strada turistica , cu cateva hoteluri , 2- 3 restaurante dar numai unul mai decent unde se poate manca  in conditii curate si igienice…mai sunt cateva bucatarii primitive pe strada dar cu fetele nici nu ne-am gandit ca am fi putut manca acolo.

Nici al doilea hotel nu a fost de o curatenie mai stralucita ( dar cel putin nu mirosea a igrasie) , am gasit gandacei seara , dar la cat de obositi eram dupa 8 ore de drum am adormit fara sa-i bagam in seama.

Dupa un mic dejun curat si rapid la unicul restaurant de pe strada turistica (si cel mai mic pret de pana acum in Nepal- pana in 2 dolari de persoana) , am inchiriat niste biciclete si am pornit-o spre complexul construit in jurul locului de nastere a lui Buddha.

Intrand in complex am intrat intr-o alta lume : in primul rand plina de flori multicolore …apoi curatenie desavarsita…si in al treilea rand liniste si lipsa totala a oricarui comerciant care sa te agaseze- cum se intampla des in Nepal ! Poate doar la templul meu bahai de la Haifa am vazut atatea flori frumoase , colorate si mirositoare ca aici iar toti oamenii plini de piosenie , tacuti si admirand cu madrie frumusetea locurilor; si nu stiu de unde au aparut atat de multi credinciosi budisti …explicatia, pe care am gasit-o dupa, este ca majoritatea turistilor credinciosi budisti stau in hoteluri aflate nu in centru, nu ies in oras sa se plimbe , merg exclusiv la locul de pelerinaj fiind putin vizibili in alta parte.

Este o poveste ( sau legenda) foarte frumoasa despre acest loc sfant al Buddismului : acum 2500 de ani, Maya, fiica unui principe local, casatorita cu principele din vecini , fiind insarcinata si vrand sa nasca in casa parinteasca a plecat cu mare alai spre Lumbini; inainte de a ajunge la casa parinteasca a hotarat sa se racoreasca intr-un lac de pe drum , iar dupa aceasta baie , a mai reusit sa faca cativa pasi , a ajuns la un copac , iar tinandu-se de crengile acestuia, l-a adus pe lume  pe cel care avea sa aduca o noua invatatura si una din cele mai tolerante religii ale umanitatii. Se spune ca , copilul abia nascut a facut cativa pasi si apoi ar fi spus cateva cuvinte : “Eu sunt cel batrin, Eu voi schimba fata lumii si aceasta va fi ultima mea reincarnare”…apoi a devenit un baiat obisnuit care si-a trait copilaria langa Lumbini .

Locul actual a fost descoperit de regele Indian Ahoka, un rege hindus convertit la buddism si care a construit un obelisc aici( in anul 250 inainte de Christos) care a fost scos la iveala  abia in anul 1895. De-a lungul timpului in jurul obeliscului s-a excavat si s-au descoperit  si alte constructii iar specialisti au descoperit o piatra ingropata mai special , concluzionand ca acolo ar fi fost locul exact al nasterii viitorului profet buddist.

Prima vizita, bineinteles, la acel loc am facut-o …am stat la coada sa vedem  cu ochii nostrii aceea “lespede”, am intrat impreuna cu budisti din toate colturile lumii in spiritualitatea acestui frumos loc, am ascultat rugaciuni buddiste cantate si rostite  , am admirat costumele portocalii ale unor calugari care meditau la marginea sfantului lac inconjurat de sute de steaguri multicolore,  am incercat sa ne curatim karma gandindu-ne numai la lucruri frumoase , ne-am delectate simtul olfactiv cu mirosul betisoarelor parfumate care fumegau peste tot,  ne-am bucurat ca am putut ajunge intr-un loc atat de frumos si ne-am mirat cat de diferit era aici de tot ce este in afara complexului.

Intreg complexul religios se intinde pe cateva zeci de hectare , este inconjurat de ziduri inalte , are cateva porti de intrare si este practic construit in jurul lacului si a templului lui Maya Devi ( Mama sfanta). In ultimii ani majoritatea tarilor unde traiesc buddisti si-au construit temple aici si care mai de care se intrec in maretie si o arhitectura mai deosebita; nu se pot vizita decat de buddisti ( probabil cei din tara respectiva- nu stiu ,majoritatea erau inchise)  si iti ia cel putin 2 zile sa le vezi pe toate chiar si de afara … noi am vazut doar cateva, templul Vietnamului si a Myamarului mi s-au parut cele mai originale …China are un templu inconfundabil ( similar constructiilor tipice chinezesti) , iar Austria si Germania cele mai moderne si probabil cele mai noi( mai sunt cateva in constructie- parca al Frantei si al Australiei)

Nu am rezistat mult la plimbare deoarece temperatura aerului ajungea cred la 40 de grade , am iesit din complex si cu bicicletele am mers la cel mai nou templu ( aflat in afara complexului) construit de Japonezi , care este impresionant prin marmura alba folosita si care arata ca o stupa alba , pura si imaculata- se numeste World Peace Stupa…un templu mondial, deschis intregii omeniri … la fel ca religia buddista !

Multi hindusi au devenit budisti practicanti deoarece aceasta religie are o alta explicatie si filozofie despre existenta, viata, moarte , karma, toleranta, moralitate dupa mine mult mai logice si  mai usor de inteles de lumea in care traim ; nu vreau sa comentez prea mult religia hindusa si a ei practicanti , dar nu sunt de acord sa te lasi pe mana zeilor cand vrei sau ai nevoie de ceva si doar sa te rogi sa-ti dea acestia ce ai nevoie- am vazut in India cazuri in care hindusii se imbolnaveau si in loc sa mearga la doctor se rugau…sau ramaneau fara loc de munca …si se rugau- in loc sa caute sa se angajeze…sa faca ceva , nu doar sa se roage ! Acum cateva zile am primit un mail de la o doamna care ma critica ca judec traditiile si cultura hindusilor ( se referea la zeita-vie) …este parerea mea  , mi-am spus-o public si nu fortez pe nimeni sa fie de accord cu aceasta …nu am judecat si  doar am fost un pic indignat de aceasta traditie. Cu siguranta doamna si acum ma va critica , dar eu asa vad lucrurile; poate ca gresesc aici, cu siguranta gresesc in multe interpretari , cu mai multa siguranta nu am aceleasi opinii ca voi toti , dar oare exista cineva care are mereu dreptate si este perfect ?  Mi-am adus aminte de o poveste care imi place foarte mult …nu v-am mai spus de mult povesti -J

Cu mult timp in urma , Diavolul  s-a hotarat sa vina pe Pamant si sa-si bata joc de   oameni…s-a deghizat ( a luat chipul ) intr-un inger si s-a oprit in gospodaria unui credincios;  cu vocea duioasa i-a spus ca era trimis de Dumnezeu sa aiba grija de el si sa-l apere de toate necazurile….credinciosul s-a uitat la el , s-a gandit cateva clipe si i-a raspuns ca nu-l crede !... Diavolul a ramas socat , si l-a intrebat cu voce tremurand de ce  …. Credinciosul i-a raspuns : ”nu am facut nimic extraordinar pe Pamant , nu sunt perfect, gresesc de multe ori , deci cu siguranta Dumnezeu nu avea motiv sa fie atat de bun cu mine  si sa-mi trimita un inger…deci tu nu esti inger trimis de Dumnezeu” ….Diavolul a fugit si nu s-a mai intors de atunci pe Pamant sa-si bata joc de oameni… imi plac povestile care au atat de multa intelepciune in ele  ! J 

In religia buddista sunt cateva principii de baza pe care cred eu ca majoritatea religiilor mondiale le propovaduiesc   : sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu consumi droguri, sa nu minti si sa nu-ti inseli sotul(sotia)- adica sa traiesti intr-o moralitate desavarsita , incet , incet tinzand spre Nirvana prin meditatie si eliberare de materialism; asa au reusit sa ramana multi buddisti  necontaminati de materialismul in care traieste omenirea in tarile dezvoltate (si mai ales in occident) …e cam tarziu la ora 1 noaptea sa filozofez  pe teorii religioase, dar o calatorie in Nepal nu este completa fara o parte spirituala iar sa vorbesti despre Lumbini si sa nu vorbesti despre religie inseamna ca degeaba ai fost acolo…. La ora 1 noaptea va doresc tuturor  ca Dumnezeu sa va ajute sa deveniti oameni mai buni si toleranti , ca si buddistii ! …si poate intr-o zi  o sa atingeti si Nirvana  !...sau sa atingeti “Nirvana” viselor voastre !  J