Parcul national Chitwan , aflat in sudul tarii in zona Terai,  este de fapt o padure care dupa venirea musonului devine o adevarata jungla; acum in Nepal este o perioada de "asa zisa" primavara( care a urmat unei perioade mai reci ) , in curand va veni musonul si  2, 3 luni va ploua zilnic( si va ploua mult) iar vegetatia va incepe sa creasca din abundenta ; deci , lunile , iunie, iulie si august vine  musonul, iar incepand din septembrie si pana in decembrie  in Nepal este cel mai bun sezon turistic- atunci totul este ocupat, atunci agentiile turistice din intreaga lume trimit turisti aici si se spune ca este cea mai buna perioada de vizitat Nepalul – eu prefer perioadele fara multi turisti. Si lunile februarie , martie si aprilie sunt potrivite pentru vizitat aceasta tara , dar nu este atat de aglomerat ca in plin sezon ….si ca sa revin la parcul national Chitwan , acum vegetatia este saraca , dar totul va fi luxuriant dupa venirea musonului, iar padurea de acum din parc   va deveni o adevarata jungla cu flora si fauna specifica junglei. Am facut aceasta precizare pentru ca pentru noi parcul national nu  s-a ridicat la nivelul reclamei care i se face si am fost un pic cam dezamagiti. Am gasit o explicatie ca inca nu este sezonul pentru a merge in safari aici …perioada ideala este dupa muson .

Despre parc cateva vorbe : aici traiesc peste 50 de specii de animale dintre care elefantii, tigrii, rinocerii, antilopele, crocodilii si maimutele sunt cele mai renumite si cautate de turisti; pe langa animale multi turisti sunt atrasi de numarul mare de specii de pasari de aici- peste 400- si este o destinatie renumita in Asia printre “pasarari” ( sau cum se numesc ei “birdwatcher”- privitorii de pasari).

Majoritatea celor care viziteaza parcul, o fac doar pentru o zi , vin aici cu ghidul local si folosesc pentru deplasare elefantul , masina de teren  sau ( pentru cei curajosi) merg pe jos ca exploratori adevarati; acestia din urma raman des si cateva zile prin parc innoptand la cateva cabane aflate pe traseu.

Dimineata noi am facut o plimbare la o crescatorie ( sau cresa) de elefanti unde am admirat puii de elefanti ( nascuti in captivitate) si unde puteai si pune mana pe ei ; probabil ca normal nu ai voie sa interactionezi cu acesti “micuti” care cantaresc peste 100 de kilograme , dar personalul de aici este flexibil si poti chiar sa le dai si de mancare …eu le-am dat sa bea apa din sticla mea , au vrut sa-mi ia cu trompa sticla cu totul , si atunci au intervenit ingrijitorii care m-au avertizat sa nu scap sticla din mana ca s-ar putea sa o inghita cu totul . A fost pentru prima oara cand am pus mana pe un pui mic de elefant, l-am mangaiat pe trompa, m-am jucat cu urechile lui si pot spune ca este o experienta unica – sunt animale fascinante ! Cu siguranta nu as fi facut-o daca mama-elefant ( care cantareste vreo 5 tone) nu ar fi fost legata. In cadrul fermei este si un centru de informatii in care afli informatii interesante despre viata elefantilor, cu multe poze si acolo afli si istoria acestui centru; aici am aflat ca un elefant costa in jur de 60.000 de euro si elefantii aflati in proprietatea oamenilor produc bani frumosi plimband turistii sau carand obiecte grele- esti un adevarat om de afaceri aici daca detii un elefant ...daca ai o turma esti magnat... Drumul pana la cresa de elefanti trece printr-un sat tipic nepalez, unde acum se asfalta si a trebuit sa-l traversam pe jos – inca o experienta inedita si plina de farmec – iubesc sa admir viata adevarata a localnicilor si sa fiu in mijlocul lor sa le pot urmarii viata de zi cu zi . O intamplare tare haioasa s-a intamplat la marginea satului : o echipa de filmare profesionista ( cu multe echipamente , recuzita si angajati) filma o secventa pentru un film …am urmarit cateva minute 2 actori cum interpretau un rol apoi m-am hotarat sa le fac o poza …nu stiu de ce aparatul meu a facut poza cu blitz , si in momentul imediat urmator , regizorul a strigat “stop”si a inceput sa strige ( am dedus noi) cine i-a stricat dubla datorita blitz-ului folosit …am ridicat mana in sus ,mi-am cerut scuze si , vazand ca sunt turist , regizorul a dat din cap si a ordonat repetarea scenei …m-am simtit cam rau ca le-am stricat filmarea si mai ales ca toata audienta s-a intors la mine  apostrofandu-ma cu privirea. J

Ne-am hotarat sa facem plimbarea in padure cu masina de teren si timp de cateva ore am intalnit doar cateva maimute ,  2 caprioare ( sau cum le zic ei antilope) si cateva specii de pasari dintre care cel mai atractiv si mare era paunul – din pacate nu si-a desfacut penele si doar l-am vazut traversand drumul rapid. Am mai vizitat si un centru in care erau cativa crocodile in captivitate , dar nimic interesant si fascinant ; in general plimbarea prin padure a fost plictisitoare si dupa figurile celorlalti turisti(  din alte masini pe care l-am intalnit) am banuit ca nimeni nu a vazut mai mult. Ghidul ne-a spus ca sunt zile in care mai vezi si rinoceri si elefanti , dar zilele cu tigru sunt foarte rare si doar la cei care merg pe jos J …zgomotul facut de motorul masinii il alunga…

Tot ghidul ne-a spus ca dupa muson ( cand vegetatia este luxurianta) animalele sunt mai active si mai vizibile .

Toti am concluzionat ca nu a meritat excursia in padure ( sau in viitoarea jungle) si eu nu o recomand( deasemenea dupa ce faci safari in Africa , e greu sa mai fi entuziasmat de alt loc) ; toti am fost de parere ca a fost si cam scump ( 20 dolari +15 dolari intrarea in parc) pentru preturile din Nepal si pentru ce a oferit si am putut vedea. Nu am fost suparat ca am venit pana aici avand  multe asteptari, iar acestea nu au fost implinite ,  si stiu ca nu poate fi mereu perfect si la inaltimea asteptarilor …stiti cum se spune , si “prea mult soare creaza desert”…daca nu ar fi si parti mai “negre”nu am mai aprecia partile frumoase si ar fi viata prea monotona .

Pentru cei  care , totusi, veniti in parc , puteti sa mai iesiti cu barca sau canoe pe raul Rapti ( care desparte jungla de satul cu hoteluri),  mai puteti face o multime de activitati in afara parcului si fara legatura cu safari – echitatie, plimbari, rafting, vizite la localnici, etc.

Atentie, aici in fiecare camera de hotel , restaurant, magazin se afla cel putin o mica soparlita numita “jakko” care nu trebuie sa va sperie ca imparte camera cu voi deoarece este sanitarul camerei omorand insectele si tantarii. Majoritatea turistilor reclama la receptie prezenta acestora  , dar sunt lamuriti curand ca aceasta mica "bestie" care poate sa stea si pe tavan ,este o prezenta nelipsita din orice incapere aici.

Cu gandul ca ziua urmatoare va fi mai bine , ne-am culcat mai devreme  ( si datorita lipsei curentului ) si ne-am imaginat  cum va fi drumul de maine spre Nagarkot ( via Kathmandu) . Aveam in fata un drum lung si incepeam  intoarcerea spre locurile din jurul capitalei.