Ultima zi in Nepal hotaram sa o petrecem alaturi de hoardele de turisti in Thamelul din Kathmandu , pentru cumparaturi, relaxare si pentru a fi mai aproape de aeroport in dimineata plecarii.

Mai avem de vizitat ultimul oras “frate”din cele trei aflate pe valea Kathmandu , Patan, oras care se afla lipit de Kathmandu si in care cu un taxi ( 2-3 euro) ajungi in 10 minute .

La fel ca celelalte doua , Patan-ul are o piata Durban , un palat regal , cateva temple religioase , restaurante si terase …precum si nelipsitii turisti.

Toate cladirile aici sunt foarte bine ordonate , palatul regal se afla la dreapta iar toate templele insirate unul dupa celalalt in partea stanga

In piata Durban din Patan se afla cel mai frumos muzeu al Nepalului, muzeu in care austriecii ( la fel ca si in Bhagdapur) si-au pus amprenta si a iesit ceva “nemteste”. In timpul calatoriilor mele nu sunt un fan al muzelor, dar cand aud de un muzeu mai deosebit , nu-l ratez- o calatorie prin istoria acestei tari , exponate vechi si cu multe explicatii la fiecare , poze din secolele 19 si 20 ( ce fascinante sunt pozele vechi in locurile pe care azi le vezi  “live”) , multa religie – mai ales buddista si hindusa si cateva minute de racoare ( afara sunt 30 de grade) …am auzit ca in Romania ninge si ne obisnuim cu frigul – cel putin cel dat de aerul conditionat .

Ne mai plimbam prin piata , admiram o fantana renumita unde localnicii se aprovizioneaza cu apa ( probabil sfanta la cat de mare este coada) , luam pulsul( de la comercianti)  lucrurilor pe care vrem sa le cumparam mai tarziu din Thamel ( saluri, haine traditionale , amintiri traditionale , si…multe, multe prostii de care nu vom avea niciodata nevoie ….dar daca eu nu incurajez turismul atunci cine altcineva…).

Din greseala intram in cel mai inedit restaurant local vazut in Nepal: pe o usa de  nici 1,5 metri  inaltime patrundem intr-un spatiu micut care in mijloc are o bucatarie in care o femeie gateste instant pentru clienti….sunt doar localnici, totul este primitiv, simplu, mese mici, scaune la fel , fiecare merge cu farfuria si isi ia…  cu siguranta as manca fara probleme aici- totul este fiert , prajit, si proaspat !...din pacate nu imi era foame !...dar o sa-mi amintesc mult timp de acel restaurant !

Plecam inapoi in Thamel, intram si  vizitam un colt de paradis intr-o lume haotica - “Garden of dreams”( gradina viselor) , un loc cu adevarat fascinant si cu atat mai mult apreciat deoarece se afla in interiorul Thamelului - cel galagios, primitiv, cu trafic infernal …parca aceasta gradina nu face parte din peisaj , dar te simti bine printre flori, gazon , apa, curatenie si restaurant de tip occidental.

Avem cateva ore pentru cumparaturi pe strazile inguste din Thamel - strazi care acum mi se par obositoare prin agitatia continua, datorita  inghesuielii, lipsei trotuarelor,  a masinile si motocicletele care claxoneaza non-stop, a comerciantilor care arunca un pret mult mai mare doar-doar pici in plasa ( iar apoi cand vad ca vrei sa pleci incep sa negocieze masiv ) ; mereu cumpar cadouri, prostioare pentru mine , lucruri care ma incanta datorita exotismului lor , dar, toate in timp isi diminueaza fascinatia si in cel mai bun caz ajung pe terasa inchisa de la Rasnov intr-un mic muzeu improvizat de mine cu amintiri din zecile de tari vizitate  ….pentru mine amintirile traite  sunt cele mai importante , imaginile cu care raman in memorie, clipele petrecute cand calatoresc - acelea sunt nemuritoare …iar din Nepal voi avea o multime !

Ne-am umplut bagajele cu  saluri (de “Pashmina” si “Kashmir”) , saluri de lana de Yak, cafea organica din Himalaya, ceai, arome si condiment ( nu, curry nu am luat ! J )  betisoare parfumate, CD-uri cu muzica tibetana sau buddista ( “om mani padme hung…”) boluri “cantatoare”( pentru cei cunoscatori ai meditatiei sau buddisti) , haine din materiale viu colorate ( specific orientului si in special nepalezilor) , bijuterii, perne colorate pentru scaune…de mult n-am mai auzit ca o companie aeriana sa dea voie la 40 de kilograme de bagaj…inca un motiv sa iubesc “Turkish airlines”.

Thamelul este dusmanul numarul 1 al cardului de banca …si “din pacate” ATM-uri si banci sunt la tot pasul…

Cu cardurile goale , cu plasele pline ( pe care le-am dus la hotel) ,am plecat spre Piata Durban pentru a ne lua “la revedere” de la acest oras; acum doua saptamani intrasem cu emotii in aceasta piata, eram nestiutori si nu cunosteam locurile, ne era frica de aglomeratie, ne simteam “straini” de aceste locuri, incepeam sa invatam si eram atenti la orice detaliu, aveam entuziasmul incepatorului,  …acum totul se schimbase: eram familiari cu locul, ne simteam de-ai casei, si ne parea rau ca , acum , dupa ce “invatasem locul”( si locurile) , trebuia sa plecam .

Priveam simbolul lui Shiva cu respect , ii priveam statuile  acestuia cu admiratie stiind ca peste jumatate de   miliard de oameni I se inchina ( hinduismul se pare ca este a doua religie ca practicanti din lume)   , zambeam la simpaticul Ganesh( cel cu trompa de elefant- fiul lui Shiva pe care acesta l-a confundat cu amantul lui Parvati si i-a taiat capul , ulterior readucandu-l la viata dar cu chip de elefant), zambeam si mai mult la imaginile ( sau pozitiile)  sexuale , ascultam incantatii buddiste….da, Buddha este si un zeu hindus … eram parca in alt secol…un loc multiconfesional in care buddismul s-a incrucisat cu hinduismul si convietuiesc in pace si intelegere de sute de ani …cum  nu se intampla in multe tari- din pacate!

Priveam spectacolul  fascinant din piata si remarcam ca toata lumea era fericita : localnicii, desi saraci material , nu se simteau frustrati ci mai degraba pareau multumiti cu bogatia lor spirituala si impacati cu stilul si nivelul lor de viata …turistii ,fericiti ca au avut sansa sa ajunga in acest magnific loc, in aceasta fascinanta tara  …la fel eram si noi !...

In drum spre hotel am mai baut un suc de rodii ( proaspat stors) , un pahar de iaurt nepalez ( nu mai tin minte daca v-am povestit de iaurtul care aici se numeste Curd si este buuuuun si duuuulce) , dar din pacate nu am mai putut sa beau si suc de trestie de zahar …iar acum regret …ar fi trebuit sa iau la pachet …mai aveam cateva kilograme pana la 40… J

Trebuie sa va povestesc ce am patit in Nagarkot la micul dejun : am comandat “plaine curd” ( iaurt simplu) si dupa cateva minute , ospatarul ne-a adus ….”plaing cards”- 2 seturi de carti de joc …J ...in amintirea acestei faze , am cumparat si noi  carti de joc …cu imagini din Kama Sutra ! J

O ultima seara , ultimele poze ( Paul a inchis “pravalia” bagand la “hibernare” bebelusul lui pe nume Nikon care l-a ajutat sa umple 180 de GB de poze…vreo 3000 J)  , o ultima masa, o ultima intalnire cu Sega ( in Nepal…de data asta) si o ultima noapte…

Dimineata ne asteapta avionul spre casa…intai 7 ore pana la Istanbul…acestea  imi vor da sansa sa va mai povestesc cate cava , dar voi incepe prin a va spune  unde  puteti vedea pozele din Nepalul pe care eu am incercat sa-l descriu( prin cuvintele si puterea mea de intelegere)  … dar stiu cu siguranta  ca Paul o sa fie mai expresiv   …

A,  si pe avion  va voi povesti ce farsa i-am facut eu lui  Paul, si cum era sa faca el “infract” in Nepal… J  daca ajung la avion si Paul nu se razbuna si-mi ascunde pasaportul …dar, va veni si replica  mea daca vrea razboi: am pregatite frunzele de marihuana sa i le pun in bagaj !... J

Stiti cum se spune , cand mergi in concediu cu cineva( unde imparti si bune si rele)  sunt doua variante : ori te imprietenesti pe viata cu acele persoane ori te certi … tot pe viata…noi am “ales” prima varianta …J