Dupa o zi linistita si relaxanta in statiunea montana Nagarkot, fiindu-ne dor de “action” am plecat sa vizitam  Bhaktapur , orasul aflat langa Kathmandu si care se spune ca nu este atat de turistic si aglomerat ca si capitala.

Inainte de a “intra” in Bhaktapur haideti  la o lectie de istorie nepaleza:

Acum sute de ani pe valea numita acum Kathmandu se aflau trei regate( Kathmandu, Patan, Bhaktapur)  conduse de regi care (ca majoritatea liderilor din trecut) cand se intelegeau( si se si inrudeau) , cand se certau si se razboiau; sute de ani intre cele trei regate ( aflate la cativa kilometri unul de celalalt)  a existat o concurenta neintrerupta.

Asa cum e si in viata, concurenta nascand calitate si cantitate, asa s-a intamplat si aici : regii s-au intrecut in a construi “cel mai frumos palat , cea mai frumoasa piata, cel mai frumos templu” si de aceasta rivalitate beneficieaza turistii de astazi. In secolul 17 , un rege neutru, care conducea un regat aflat in munti , a cucerit toate cele trei regate ,le-a unit si …a creat Nepalul de astazi. Nu se stie de ce dar a ales capitala la Kathmandu  , oras care s-a dezvoltat de atunci intr-un ritm mai rapid decat cele trei orase ( foste regate); Cele trei orase actuale  au fiecare o piata central ( numita la fel, “Durbar Square”) , un palat regal si cateva  temple religioase care le inconjoara . Din fericire fiecare cladire este diferita , fiecare avand particularitatile si farmecul ei -deci este indicat sa le vizitati pe toate.

Azi si maine este ziua Bhaktapurului care pe noi ne-a impresionat in mod deosebit si am hotarat sa innoptam in centrul acestui oras , chiar pe strada principala .

Zona turistica si atractiva este in centru vechi , unde de fapt este un “oras in oras” si unde majoritatea turistilor petrec cel mai mult timp ; primul contact al turistului este Piata Durbar in care se afla Palatul Regal ( sau fostul palat Regal) si cateva temple in care sculpturile erotice atrag si smulg zambete  tuturor; comparativ cu Piata Durbar din Kathmandu , aici totul este mai aranjat , mai aerisit, mai curat si numarul turistilor este mult mai mic ; am inteles ca acum cativa ani , o firma austriaca a refacut pavajul , a consolidat si a reconditionat toate templele si palatul din piata – cu siguranta au reusit sa faca treaba buna pentru ca noua ne-a placut mult mai mult decat la Kathmandu J.

Al doilea obiectic turistic al orasului este piata Taumadhi, unde se afla cel mai inalt templu din Nepal, Nyataponla, care are 5 etaje si domina cu totul piata ; poti sa urci cele 5 etaje pe niste scari centrale care sunt strajuite de statui reprezentand animale adorate de hindusi si buddisti – bineinteles majoritatea turistilor se fotografiaza aici  si se bucura, de la ultimul nivel,  de o priveliste magnifica a pietii; in piata mai sunt cateva temple dar toate sunt eclipsate de aceasta cladire impresionanta  . Nu am scapat nici aici de ghizii locali care se ofera sa-ti expuna istoria acestor locuri ( pretul aruncat la inceput fiind de 10 dolari si treptat ajungand la 1 dolar) , dar acestia nu sunt la fel de insistenti ca in Kathmandu.

Am luat pranzul la un “roof-top restaurant” ( restaurantele specifice pietelor Durban, si care ofera o panorama spectaculoasa a intregii piete ) si parca a fost mai bine decat  branza cu paine mancata in camera de hotel …cumparasem de la ferma din Nagarkot branza de nak ( nakul este femela iakului …iar cine nu stie iakul si nakul sunt niste capre mai mari …sau vaci mai mici, renumite pentru lana) si am servit o gustare in camera.

Si acum surpriza turul : astazi este ajunul anului nou in Nepal…maine intram in anul 2071 aici, si incepand de astazi , timp de 7 zile va fi un festival in Bhaktapur,  care se va desfasura in centru vechi al orasului…pregatirile au inceput , carele alegorice au fost asamblate – totul din lemn, inclusiv rotile imense care au inaltimea mai mare decat a unui om , televiziunile si-au instalat camerele de transmisie,fotografi din toate colturile lumii au luat cu asalt locurile inalte din piata care ofera o panorama  a intregii piete, iar noi ne bucuram ca niste copii ca vom face al doilea revelion acest an , iar Paul va face poze “de coperta”cu mii de participanti la acest eveniment; petrecerea va incepe la ora 17 sau 18 dar pana atunci haideti sa mai colindam pe stradutele impresionantului orasel istoric ( sau cartier mai bine spus)  din centru orasului .

Daca viata turistica in Bhaktapur consta in mare parte in a vizita cele doua piete  si vecinatatile acestora , de a negocia cu comerciantii zecilor de magazine , de a sta la terasa vreunei cafenele sau restaurant si a privi atmosfera antica a locului , de a face zeci de poze locurilor si mai ales localnicilor,  de a-ti imbogati cunostintele sexuale  privind sculpturile de pe temple J, sau doar a te plimba relaxant intr-o zona care pastreaza patina secolelor trecute , noi am hotarat sa patrundem in afara  locurilor turistice si sa vedem viata adevarata a orasului . In spatele strazilor din centru se afla un alt oras….orasul in care traiesc localnicii si unde esti intr-o alta lume …mai murdara, neingrijita, cu strazi inguste ,  cu localnici care nu vorbesc nici o limba straina ( dar zambesc sincer si cu multa expresivitate) , cu case inguste marcate de  vremuri ( si de vreme J) …esti fascinat de noua lume in care localnicii isi vad de treaba lor … ateliere de croitorie, frizerii, macelarii, ateliere de prelucrat metalul, ateliere de olarit , la fiecare doua trei case este o gospodina care gateste , copii care se joaca improvizand cele mai inimaginabile jocuri( da, copiii au cea mai bogata imaginative)  ajutandu-se de ce gasesc prin jur – nu am vazut nici o jucarie cu care sunt obisnuiti copiii nostri sa se joace ( nu, nu mai zic de smart-phone-uri si internet J ) dar am vazut zeci de zambete de copii si majoritatea ne salutau si intrebau : where are you from, sir? “  , cu mucii de la nas atarnandu-le , murdari, cu picioarele desculte…dar  jucandu-se si alergand unii dupa altii. Pe o straduta laturalnica , unde rar probabil calca  “omul alb” am intalnit trei copii care se jucau intre ei  ….au intrat in vorba cu noi , s-au prezentat ( nu ma intrebati ca nu le-am retinut numele) , au spus ca sunt frati si  ne-au fost ghizi cateva minute , timp in care am conversant cu ei despre sarbatoarea care urmeaza sa inceapa astazi; ne-au sfatuit sa fim atenti in timpul ceremoniei de plimbare a carului pentru ca mereu se intampla accidente . Au stat pe langa noi bucurandu-se ca-I bagam in seama si vorbim cu ei ; am ajuns din nou pe strazile turistice pline de magazine si la un moment dat am intalnit o librarie …fratele mai mare ( care avea cam 12 ani si vorbea cel mai bine engleza) ne-a rugat sa-i cumparam o carte…era prima oara cand cineva ne ruga sa cumparam o carte …noi eram obisnuiti sa ne ceara “rupii”, “dolari” sau dulciuri ( asa draguti spuneau cei mici “ciocolat”) , dar el ne cerea …o carte ….si cand a continut am fost toti dati pe spate : “a science book“ … I want to be a science-man”- a continuat el …eu cu Paul am intrat cu el in librarie , si-a luat o carte de stiinte ( scria pe carte clasa 9-a) iar noi am platit-o …a fost cea mai placuta  si din suflet facuta cumparatura in Nepal …cu siguranta un om de stiinta in viitor va descoperi un lucru folositor omenirii si poate am contribuit si noi cu o mica particica la aceasta .

Inca cateva tururi pe strazile aglomerate ale orasului si la ora  17 eram instalati pe treptele templului Nyataponla asteptand …Anul Nou !

La ora 17 piata era deja plina si toti asteptau… si noi asteptam …dar nu stiam ce …stiam ca o sa se intample ceva , urmaream de la inaltime pregatirile , localnici care legau carul mare cu fringhii lungi si groase si ritualuri care se faceau in fata templelor- betisoare fumigene , rugaciuni, lume inghesuita in fata templelor.  La ora 17.30 a venit o personalitate ( probabil primarul) si totul a inceput : din altarul unui temple s-a scos o papusa ( probabil vreun simbol) care s-a urcat pe varful carului. Localnici au inceput sa traga carul inainte tragand de franghie , in timp ce alti localnici trageau de cealalta franghie inapoi …cateva minute carul a mers inainte-inapoi , apoi a plecat pe strada principal unde era hotelul nostru…ceremonia din piata s-a incheiat ….urma destrabalarea…ni s-a spus ca acum localnicii incep sa se imbete, vor forma tabere  si vor trage carul inainte si inapoi….pericolul este sa te afli langa car in momentul cand acest monstru de cateva tone scapa de sub control- in fiecare an au murit cativa oameni in timpul acestui ceremonial …L

Pentru noi spectacolul a insemnat multimea de oameni ( majoritatea localnici cu cativa turisti pe ici-pe colo) , multitudinea de culori , amestecul de rase de la nepalezi hindusi  imbracati in costume multicolore, la budisti imbracati simplu, de la localnici modern imbracati si cu smartphone-uri ( care filmau cu ele) la turisti straini (inalti si blonzi J) care dominau metru patrat in care se aflau impreuna cu localnicii…toti  se bucurau si strigau la pornirea carului – mai putin fortele de ordine in numar destul de mare si care erau in fiecare colt al pietii dotati cu tot echipamentul anti-tero. J  

Am hotarat sa ne retragem si sa privim de la fereastra balconului camerei de hotel spectacolul strazii si sa ne miram( dar fara sa judecam J ) de cum sarbatoresc nepalezii anul nou…pe la ora 2 dimineata , carul s-a apropiat de hotelul nostru , ne-a trezit galagia produsa de petrecareti , dar a durat putin si am adormit la loc somnul profund de care ne-am bucurat in fiecare noapte din Nepal.