Cad de tare m-a uimit si m-a fermecat acest oras…incepand de la orasul propriu-zis, micut, omogen, cu oameni deschisi si mereu pregatiti sa te ajute si pana la maretele ( dar din pacate mai putin cunoscute) temple care pot oricand sa rivalizeze cu templele din Grecia sau Italia.

Zeul Baal, (in traducere “Stapanul”) detinea in panteonul semitic puterea asupra ploii si a fertilitatii; istoricii asociaza numele lui Baal cu cel al asezarii antice Baalbek, orasul din Liban unde ma aflu eu acum. Libanul modern corespunde teritoriului antic al Pfeniciei, al carui locuitori ( numiti de catre greci, fenicieni) au trait in apropierea marii Mediterane incepand din al treilea milenium pana la sfarsitul primului milenium inainte de Cristos.

La muzeul Luvru din Paris exista o statuie de bronz care il infatiseaza pe regele Baal cu un coif de aur iar alte relicve gasite din perioada antica il redau ca avand  coarne de taur , sau inarmat cu ghioaga sau sulita.

 Conform unor scrieri asiriene , Baalbeck era deja locuit acum peste 3000 de ani si se numea “Bali”. Marele zeu Baal  a fost intai venerat de fenicieni sub numele de Hadad , fenicieni fiind primii care au dezvoltat orasul transformandu-l intr-un centru comercial , apoi au venit grecii  care i-au schimbat numele in “Heliopolis”( orasul soarelui) , dupa numele zeului soarelui “Helios”. Peste 30 de temple precrestine se aflau aici , temple care au fost ingropate sub templele ridicate mai tarziu de greci si romani.

La inceputul erei crestine, romanii, sub conducerea imparatului Augustus, au ocupat orasul si au  schimbat zeul orasului in propriul zeu acesta fiind Jupiter; in cinstea acestuia au inceput constructia unui templu urias , unul din cele mai mari temple din rasaritul  Imperiului Roman, care imbina cele 3 stiluri ale celor care locuisera in Baalbek, fenicienii, grecii si romanii. Suprafata complexul templului era uriasa , 270 pe 120 metri si pe aceasta aveai acces pe o scara larga ce ducea la prima sala de intrare apoi ajungeai intr-o curte interioara hexagonala( care era imprejmuita de coloane in arcade) unde se afla un altar in terase ,flancat de doua coloane imense din granit (se spune ca acest granit a fost adus de la mii de kilometri departare); apoi era alt sir de trepte care ducea la templul principal care avea o suprafata de …7000 de metri patrati… si avand acoperisul sustinut de 54 de coloane , fiecare avand 22 de metri inaltime…este incredibil cum au putut romanii antici sa ridice blocurile imense de piatra pentru a putea sa uneasca cele 54 de coloane( si cum au reusit sa construiasca coloanele ?)…din cele 54 de coloane imense ale templului lui Jupiter au mai ramas 6 dar acestea pot sa te ajute sa-ti imaginezi ce imensitate de templu se afla aici acum 2000 de ani. Eu n-am mai vazut nicaieri in lumea asta mare niste coloane mai groase si mai mari ca acestea …iar blocurile de piatra cazute de sus sunt adevarati mastodonti ; nici in ziua de azi nu stiu daca exista macarale sa ii poti misca …nu mai vorbesc de a-i ridica la 20 de metri…si daca te uiti in sus la capatul celor 6 coloane, acestea sprijina un bloc de piatra(o lespede) care este dintr-o singura bucata …este incredibil !!!...cred ca are mii de tone greutate…si a fost , cumva , ridicat acolo sus…

Templul lui Jupiter este peste puterea de imaginatie a oricarui om fiind o capodopera a anticilor romani ( sculptori, pietrari, arhitecti , ingineri si mii de muncitori au lucrat la definitivarea acestui fascinant templu…pacat ca a fost in mare parte distrus de cutremure naprasnice( caci oamenii nu puteau sa distruga asa un monstru) caci ne-am fi bucurat si astazi de el in toata minunatia lui.

Dupa sute de ani de uitare si parasire, resturile nedistruse de cutremure au fost dezgropate de arheologi germani intre anii 1900 si 1905 , sub patronajul imparatului Germaniei , Wilhelm al 2-lea; multe din obiectele descoperite atunci au fost duse in Germania si se afla la muzeul Pergamon din Berlin.

Langa templul lui Jupiter se afla templul lui Venus , care este mult mai bine pastrat , are forma unei potcoave este o copie mai mica a templului mare; la intrare se afla un arc inalt care este o sculptura in piatra de frunze de acant, vita de vie si iedera ; o adevarata opera de arta si mii de ore de munca asidua si migaluasa. Templul este marginit de 2 randuri de coloane corintice , iar arcadele din interior contin nise decorative.

Cel mai bine pastrat templul este cel al lui Bachus,  construit in al doilea secol de Imparatul Antonius Pius si situat la 50 de metri de Marele Templu; desi este considerat  micut, masoara totusi 69 pe 36 metri ( mai mare decat Pantheonul din Athena) si a fost  numit “Templul lui Bachus” deoarece sculpturile din acest templu au fost interpretate ca scene din copilaria acestui zeu al bauturii.

Cel mai micut templul din complex se numeste “Templul lui Venus” si a fost numit asa deoarece are forma unei scoici de mare; a fost folosit de catre grecii-catolici ca biserica ( se numea Santa Barbara- caci aceasta a fost intens venerata in aceasta regiune) .

Alt obiectiv interesant de vazut este “The Propylaea” , care este formata din doua turnuri unite print-un zid de piatra, dar acesta este distrus in proportie mare de cutremure si acum pare mai mult o ruina.

Dupa ore intregi de admiratie am concluzionat ca Baalbek-ul este o destinatie  turistica de top si ma mir de ce nu este promovata de agentiile de turism mondiale (probabil datorita razboaielor neintrerupte din Liban?! …sau ?...vom vedea …) …a fost mai mult decat ma asteptam…trebuie sa-i multumesc canadianului pe care l-am intalnit in Siria, si tatalui meu care a fost primul care mi-a recomandat acest complex .

Am parasit templul ( dupa ce am vizitat si muzeul care se afla la iesirea din complex) cu bucuria si satisfactia din suflet  dupa ce traiesti un timp printre minuni…mergeam incet catre centrul orasului si la un moment dat un arab (proprietarul unui magazin de pe aceea strada) m-a intrebat foarte politicos de unde vin;  i-am raspuns la fel de politicos ,completand ca sunt entuziasmat de acest oras… am observat ca are chef de povesti si am dat curs invitatiei de a intra in magazinul acestuia stiind ca arabilor le place sa le vizitezi magazinele, chiar daca nu cumperi nimic; a urmat inevitabilul ceai si apoi am inceput povestile …la inceput banalitati apoi am intrat in politica…vorbea o engleza cursiva, rar si punea mult suflet in ce spunea – se vedea ca este sincer si nu vrea bani de la mine ci doar sa-si depene povestile lui( mai tarziu am dedus ca nu erau povesti); la un moment dat mi-a spus ca in aceasta zona populatia majoritara este pro-Hezbollah (care se traduce prin “partidul lui Dumnezeu”) si aici voi gasi multi conducatori (politici si militari) ai acestei grupari deoarece aici este cartierul general al organizatiei ( acum stiu de ce nu prea vin turistii pe aici…); acum aceasta grupare are 14 reprezentanti in Parlament si incepe sa prinda putere si adepti din ce in ce mai multi in Liban, si nu numai. A aparut acum cativa ani ,ca un grup de “militie libaneza”( dintre multele care luptau in razboaiele civile din Liban) care avea o doctrina propagata de musulmanii shiiti din Iran in frunte cu Ayatollahul Khomeini  si acum a ajuns o adevarata organizatie puternica , cu ziar propriu, televiziune si cu o retea de servicii sociale care ajuta arabii saraci din Liban …m-a intrebat daca nu vreau sa ma intalnesc cu vreun conducator al acestei formatiuni , pentru a putea sa-mi fac o imagine despre scopurile si telurile pentru care lupta aceasta…am stat cateva secunde pe ganduri si…am refuzat…da, era prea riscant deoarece eram singur si nu stiam unde ma vor duce si ce vor de la mine…nu s-a suparat si a zis ca-mi intelege ingrijorarea si va incerca el sa ma lamureasca cine este organizatia din care face si el parte si pentru ce cauza lupta.

Mi-a zis ca n-ar trebui sa-mi fie frica pentru ca , pana acum , nici un turist nu a fost ranit, rapit, sau a patit vreun rau din cauza acestei organizatii, ci , dimpotriva, organizatia vrea ca turistii straini sa afle adevarul si sa promoveze acest adevar in tara lor de origine; mi-a mai zis ca multa lume crede ca aceasta organizatie este terorista, insetata de sange, si stie sa arunce doar bombe, dar este o minciuna a serviciilor de securitate israeliene( si a evreilor in general) care vor sa raspandeasca acest zvon in lume si s-o elimine. L-am intrebat cine sponsorizeaza aceasta organizatie si din ce bani  se fac activitatile  caritabile; mi-a raspuns ca din donatii benevole ( eu stiam “din zvonuri” ca “donatiile” vin din Iran de la islamistii extremisti)… A scos niste poze si a inceput sa-mi arate locurile bombardate de israelieni si mi-a zis ca acolo traiau doar civili nevinovati si cat de duri sunt israelienii; mi-a arat poze cu scoliile construite de organizatie, cu taberele de refugiati in care organizatia investeste bani pentru a crea conditii mai bune arabilor izgoniti din Gaza si Cisiordania …si multe altele pe care nu vreau sa le amintesc in acest jurnal…eu nu fac politica, si nu vreau sa transform aceste tururi in unele politice , eu vreau ca romanii sa cunoasca alte culturi ( la care nu au acces atat de usor,) , alte obiceiuri, alte locuri deosebite din lumea asta mare in care traim( si in care vreau sa traim in pace)si pe care trebuie sa o iubim cu ale ei bune si rele. Mereu am fost de parere sa asculti si parerea “celuilalt” si deasemenea mereu sustin ca dreptatea este la mijloc sau spre mijloc (mai “intr-o parte” sau “cealalta” in functie de  puterea de convingere a partilor) in orice cearta, neintelegere, sau conflict.

 Dupa ce am ascultat reprezentantul Hezbollahului , pot spune ca are dreptate ( desi nu l-am provocat la intrebarile care ma mancau pe limba ), dar acum daca voi asculta vreun reprezentant al israelienilor (“cotropitori” cum ii numea el) le voi da lor( probabil) dreptate…cu siguranta ca dreptatea se afla la mijloc!...si trebuie ca amandoua partile sa se aseze la masa discutiilor si sa incerce sa treaca peste animozitatile din trecut…si sa-si ierte fiecare , unii celorlalti ,toate neplacerile provocate…da, e greu de uitat cand la mijloc sant morti si raniti printre cei dragi, dar…alta cale nu exista …este singura care va duce la pace…

In timpul discutiei a tinut sa-mi aminteasca ca acest frumos oras , cu ai lui oameni prietenosi si deschisi , este majoritar pro-Hezbollah, si sa privesc in jur ca voi vedea steagul acestei organizatii peste tot ( este un desen care reprezinta, in centru, o mana care tine o arma in mana) si daca voi vrea sa vizitez liderii acesteia, ei vor fi bucurosi sa vorbeasca cu mine si sa-mi raspunda la intrebarile pe care le am…am simtit ca era sincer si cu siguranta nu mi s-ar fi intamplat nimic daca mergeam …dar …acum imi pare rau… din pacate prea tarziu…poate va  mai exista o alta ocazie !...

M-am plimbat pe strazile micutului oras( 20.000 de locuitori) si ma gandeam la discutia avuta…este un oras cu adevarat frumos, cu strazi linistite ( si o singura strada principala ) , cu oameni pasnici( nu ai spune ca  fiecare are o arma acasa- asa mi-a spus el si-l cred) si cu mancare delicioasa- mi se facuse foame si m-am oprit pe terasa unui mic restaurant ( cam mult spus dar sa-l numesc asa sa se simta bine proprietarul …) de unde am stat si am savurat si eu(pe langa mancarea delicioasa) , pentru cateva minute,  si viata orasului…

Chinezii antici aveau o vorba “daca nu stii sa zambesti, nu-ti deschide magazin”…se pare ca adeptii Hezbollah au citit asta si au invatat-o pentru ca in intreg orasul sunt oameni calzi si primitori si parca toti iti zambesc; este adevarat ca sunt printre putinii turisti straini si  localnicii nu sunt obisnuiti  cu ei…

Dimineata m-am sculat la ora 6 iar la ora 7 eram la receptie pentru a preda camera si a servi micul dejun. Arabii , datorita caldurii din timpul zilei, petrec mult timp noaptea pentru diverse activitati ( munca, aprovizionare magazine, parte sociala, etc.) si nu se culca inainte de 2 noaptea ( sau dimineata); deci este greu pentru ei sa se scoale devreme dimineata, totusi in orasele turistice cu obiective de vizitat sunt obligati sa se scoale deoarece multi turisti (constinciosi) se scoala inainte de rasarit si vor sa prinda rasaritul in mijlocul locurilor celebre.
Cand am ajuns la receptie , rceptionerul dormea pe canapea, si sculandu-se atunci, mi-a spus ca micul dejun dureaza 20 de minute si ca oricum nu trebuie sa ma grabesc pentru ca am autocar la ora 8( eu stiam ca este din 30 in 30 de minute dar el mi-a spus ca pana la ora 10 este din ora in ora- nu stiu daca m-a mintit sau nu avea timp sa pregateasca micul dejun…); am stat cu el in bucatarie pana a pregatit mancarea ( omleta si paine cu branza, masline, si iaurt) si in cateva minute au aparut si alti turisti care plecau si ei din hotel spre diverse destinatii.
Am ajuns , putin inainte de ora 8, in statia de autocare si spre dezamagirea mea nu mai erau locuri spre Damasc decat la ora 12…dar, sa nu intri niciodata in panica, mai ales intr-o tara araba …soferul m-a dus la o alta companie de transport, intr-o alta statie , unde era un autocar cu motorul pornit si pe punctul de plecare…l-am prins la fix!
3 ore de plictiseala pana la Damasc, apoi am luat un taxi si am traversat de la est la vest tot Damascul ( aici n-a mai fost plictiseala ci aproape o ora de trafic infernal) ajungand in gara de Vest de unde pleaca autocarele spre Liban.
Cu o zi inainte , intalnindu-ma cu canadianul care statea de 3 ani aici, el mi-a sugerat , ca in drum spre Beirut sa fac o escala la Balbek (in Liban) , pentru ca este un loc (care desi nu este renumit) de o frumusete rara avand cateva ruine romane mult mai bine conservate si meritand pe deplin vizitat ( si orasul si templele vechiului oras) . Autocarul pana la Beirut costa 5 dolari si , desi erau doar 150 de kilometri, facea 4 sau 5 ore datorita birocratiei de la vama; alta varianta , mai rapida dar mai scumpa , era sa iau un taxi ( sunt genuri de taxiuri care le imparti cu altii, dar astepti pana se umple toata masina) care sa ma duca pana la primul oras din Liban (ma invatasem minte , nu pana la frontiera …) de unde sa iau altul pana la Balbek inca 30-40 de kilometri.
M-am hotarat sa iau taxi ( nu trebuie sa-l cauti tu, te gasesc ei pe tine ) si am negociat cu un libanez simpatic ( dar care nu vorbea o boaba engleza) 5 dolari pana dupa frontiera si acolo ma plasa el la un minibus , dintre acelea care fac drumuri regulate, si de unde , in maxim o ora ,si pentru 2 dolari , eram in Balbek.
Libanezul avea o masina americana , veche, un Buick de 30-40 de ani dar foarte spatioasa , cu portbagaj imens si in care a bagat 6 oameni( cu el erau 7 ) ; pe bancheta din fata erau 2 plus soferul iar in spate stateam destul de comod 4 oameni( din fericire ceilalti 3 erau subtirei si micuti deci eu am avut loc suficient); in mai putin de o ora eram la frontiera , dar chiar inainte de a trece granita, a oprit la o casa si a bagat ( si el) cateva cutii in portbagajul masinii si le-a ascuns sub bagajul nostru… era si el un mic traficant…
Am platit rapid cei 10 dolari taxa de iesire din Siria, si dupa maxim 20 de minute eram intre frontiere asteptand la o coada imensa pentru a intra in Liban. Autocarele si minibus-urile asteptau cred peste o ora pentru formalitatile de iesire din Siria dar aici la intrare in Liban era o coada generala. Soferul, v-am spus un libanez cu mustata, simpatic, a zis ca el nu are timp sa stea la frontiera ( trebuia sa mai faca de cateva ori drumul asta pe ziua de azi) si a vorbit cu un politist sa-l lase sa se bage pe contrasens pentru a ajunge mai repede la intrare; s-au certat ei cateva minute(probabil politistul il cunostea dar nu putea sa-l lase pentru ca erau prea multe masini) si libanezul , cu tupeu a trecut peste mana politistului si a bagat masina pe contrasens…a facut o smecherie in sensul ca a intors masina cu fata spre Siria( cum era sensul normal) si a dat cu spatele mergand un kilometru pana la intrarea in Liban; acolo s-a bagat iar pe sensul normal de intrare( bineinteles ca fortand iar intrarea deoarece erau multi care vazusera si nu vroiau sa-l lase sa intre)…. si eram la cateva masini de bariera. I-am spus ca eu am nevoie de viza si m-a trimis la un ghiseu unde in cateva minute aveam viza( dupa ce mi-au rasfoit de cateva ori foile pasaportului pentru a fi siguri ca n-am fost in Israel si dupa ce am platit taxa de 18 dolari) …in alte cateva minute eram in primul oras din Liban unde m-a pus intr-un minibus si intr-o ora eram in Balbek; si toate le-a facut fara sa stie un cuvant engleza … e deajuns sa fii istet si te descurci…ma refeream la el…ca la mine stiti!...
Maine va povestesc despre Balbek si despre intalnirea cu Hezbollah !... am avut o experienta uluitoare aici , in acest teritoriu controlat de cei care au pe steag o pusca tinuta in mana…este steagul Hezbollahului care controleaza aceasta zona… si ma miram de ce nu prea sunt turisti pe aici…

De la Damasc pana la Palmyra sunt 250 de kilometri , numai prin desert si zona arida (dune de nisip si vai seci) si dupa 3 ore de mers cu un autocar modern am ajuns intr-o oaza plina de verdeata. Peste 80% din suprafata Iordaniei si a Siriei este desert ( sau zona arida) si ma intreb cum si unde cultiva fructele si legumele pe care le gasesti din abundenta in piete la niste preturi incredibil de mici.
Am fost surprins sa constat cat de ieftin si confortabil este transportul public in cele 2 tari si pentru fiecare oras sunt autocare din 30 in 30 de minute; mai sunt si minibus-uri dar diferenta de pret este mica ( pentru localnici probabil ca nu este atat de mica) si pentru 1 dolar in plus merita sa mergi cu autocar confortabil si cu aer conditionat; spre exemplu intre Damasc si Palmira am platit 4 dolari. Una din explicatii pentru trasportul atat de ieftin ar fi pretul benzinei care este in Iordania 60-70 de centi iar in Siria sub 30 de centi…
Pentru amatorii de istorie , Palmyra este o minunatie; pentru restul lumii este un loc pentru care merita sa vii pana in Siria si daca vezi doar Palmyra este suficient.
Dupa aglomeratia si galagia Damascului, dupa monotonia celor 3 ore de desert, ajungi intr-o oaza unde culuarea cerului este de un albastru incredibil, fara pic de nori pe cer , stancile au culori calde asortate cu verdele palmierilor , palmieri care dau umbra atat de dorita in mijlocul unui desert unde temperatura parca nu are limita superioara .
Palmyra, sau mai bine spus asezarea moderna care s-a dezvoltat langa Palmyra, este un mic oras ( cat de mult apreciezi micile orase dupa ce vii dintr-o metropola ca Damascul) , cu cateva strazi si care s-a dezvoltata si traieste in mare parte datorita turismului; pe fiecare strada sunt zeci de hoteluri, de la cele ieftine pentru “vagabonzi” pana la cele de 5 stele pentru …cei care nu stiu ce sa faca cu banii…
Palmyra este orasul in care daca spui ca esti roman , majoritatea stiu ceva de Romania si apreciaza mult romanii; am avut dreptate cand am spus ca in Siria romanii sunt bine priviti. Multi localnici din Palmyra au fost la studii in Romania, au facut afaceri in Romania, si au prieteni printre romani …si multi stiu cateva cuvinte in romaneste; se pare ca acum cativa ani multi romani au lucrat langa Palmyra la o rafinarie de petrol sau de gaze pentru ca multi localnici isi amintesc de romani care veneau des in zona; de cateva ori am mancat la restaurantul unui localnic ( care vorbea si romaneste) si care pana acum 3 ani a facut afaceri cu fructe in Romania( avea depozit in Voluntari)-desertul il primeam gratis din partea casei…In hotelul unde am stat se afla si un doctor( studiase in Romania) care era casatorit cu o romanca ( si aveau si 3 copii) dar din pacate nu ne-am intersectat sa vorbim.
Istoria Palmyrei este veche; cu 2000 de ani inainte de Cristos a fost locuita de popoarele antice, de amoriti, de arameni( aramaica este limba pe care o vorbea Isus Cristos si se mi vorbeste doar in cateva sate din Siria), de arabi, romani, turci, toti lasandu-si amprenta asupra acestei asezari. Cu cativa ani inainte de Cristos , Seleucidus a fost cel care a transformat oaza intr-un loc de facut afaceri si punt vamal pentru marfurile venite din Persia si zona Golfului. Avantajul mare al orasului este ca are izvoare subterane si este un punct situat aproape in mijlocul unui desert si toate caravanele se opreau sa se alimenteze si sa se odiheasca in acest loc primitor. In anul 64 inainte de Cristos , romanii, sub conducerea lui Pompei, anexeaza Siria, apoi cativa ani mai tarziu , in anul 41, Marc Anthony trimite soldatii in Palmyra; primele semne ale romanilor in zona sunt semnalate in timpul lui Augustus iar anexarea completa a orasului la Imperiul Roman s-a finalizat intre ani 14 si 37 (dupa Cristos) in timpul lui “Emperor Tiberius”. Incepand din acei ani au inceput sa apara primele cladiri construite de romani( multe din ele ruine azi) si sa se dezvolte orasul la adevaratul lui potential. Caderea Petrei in anul 106 a dus la pierderea controlului nabateenilor asupra comertului de lunga distanta( care trecea prin Petra) si Palmyra a inceput sa fie un nod de legatura intre produsele venite din Est si care trebuiau sa ajunga la unul din porturile de la Marea Mediterana de unde erau transportate pe apa in Occident. In anul 129 (dupa Cristos) imparatul Hadrian viziteaza Palmyra, si ii acorda acesteia statutul de “oras liber”. Urmeaza cateva sute de ani de dezvoltare, de constructii impunatoare (parte putand fi admirate si azi) si extindere a orasul. Multe caravane care faceau legatura intre Damasc si Eufrat se opreau in Palmyra si erau cateva care faceau legatura cu Drumul Matasii. Interesant de amintit ca in anul 260 , puterea in Palmyra este preluata de Udainat (un conducator militar de origine araba) care este asasinat cativa ani mai tarziu (romanii au suspectat-o pe sotia lui de implicare), si puterea este preluata ( in numele fiului minor) de catre sotia acestuia Zenobia, care ramane in istorie ca o figura legendara, femeie ambitioasa, dura , care a facut expeditii pentru a cuceri Egiptul si parti din Asia si Arabia... i-a infruntat si pe romani si nu s-a mai supus dominatiei acestora. In anul 271 , imparatul Aurelian a trimis forte armate si a cotropit intrega Palmyra, luand-o pe Zenobia prizoniera la Roma ; aceasta cativa ani mai tarziu se casatoreste cu un senator roman si intra in anonimat. In anul 273 are loc un adevarat macel atribuit localnicilor ,care omoara 600 de romani ai garnizoanei care ocupase Palmyra, si nu dupa mult timp imparatul Aurelian trimite forte pentru a incendia orasul; de atunci Palmyra nu-si va mai reveni niciodata la forta si maretia orasului care fusese de-a lungul a sute de ani.
Vizitand Palmyra vei realiza ca acest antic oras nu are un plan urbanistic ca alte orase antice datorita faptului ca s-a dezvoltat pe parcurs , extinzandu-si aria in functie de numarul de locuitori si a comertului in crestere.
Zeitatea suprema a Palmyrei a fost Bel ( sau Baal); el era maiestrul “ordinii cosmice” , asociat cu Bel Marduk , zeul mesopotanian si cu “Zeus” al grecilor si al romanilor.
Monumentul dedicat lui Bel este cel mai important monument al orasului si a fost construit cu aproape 1000 de ani inaintea lui Cristos; acesta se afla intr-o curte imensa de 210m pe 205 m.
Nu o sa mai descriu fiecare monument sau ruina in parte ci doar o sa le amintesc, dar vreau sa subliniez ca intregul oras este impresionant si va ramane mult timp in memoria mea ca un loc unde istoria inca traieste .
“Arcul Monumental” – de unde incepe “Great Colonnade”(Marile Coloane) – strada principala lunga de 1,2 km cu coloane de o parte si de alta a sa.
“Monumentul lui Nebo”- dedicat lui Nebo ,fiul zeului mesopotanian Bel Marduk ,care era considerat zeul intelepciunii si a scrierii si vorbirii.
“Baile lui Diocletian” –bai dedicate lui Diocletian.
Unul dintre cel mai bine conservat monument este “Teatrul” ( a fost si restaurat acum cativa ani), unde se tin si azi spectacole si unde am fost si eu ieri noapte pentru a asista la un concert de muzica traditionala araba si locala.
Alte monumente precum :”The Senate” , The Baalshamin Sanctuary” , “The Tetrapylon” , “The House Tomb”, “The Necropolis” , ‘Diocletian’s Camp” si altele mai mici sunt in stare avansata de degradare dar totusi inca mai pastreaza din maretia de acum mii de ani.
In varful unui deal din apropierea orasului se afla un castel construit in secolul 15 si de unde ai o panorama spectaculoasa a intregului oras antic cu toate monumentele vazute de sus ; majoritatea turistilor din Palmyra isi “dau intalnire” la apusul Soarelui in acest loc ,pentru a admira un apus superb in mijlocul desertului si a admira inca odata frumusetea Palmyrei. Aici poti sa numeri si sa apreciezi cati turisti au vizitat Palmyra in timpul zilei; majoritatea vin pentru o ultima privire ,in acest frumos loc aflat la o inaltime de cateva sute de metri.
Vizitarea Palmyrei nu dureaza mai mult de 4-5 ore (pentru un turist normal, dar daca esti istoric poti sa stai o viata aici) si dupa-amiaza m-am hotarat sa iau un taxi( impreuna cu 2 francezi) sa vedem un sat de beduini si o rezervatie de antilope si struti.
Beduinii sunt unii dintre cei mai ospitalieri oameni din lume , dar in ultimul timp acestia traiesc de pe urma turismului si nu cred ca sunt beduini in proportie de 100% ; totusi este interesant de vizitat un asezamant de beduini, chiar daca acestia nu stau permanent in corturi ,si nu duc o viata chiar nomada ; iar cand vine vremea rea( iarna ) se muta in orase( este o supozitie de-a mea, ei nu o sa o recunoasca niciodata) . Un sat de beduini este format din cateva familii care sunt foarte unite intre ele si se ajuta unii pe ceilalti indiferent de situatie. Toate femeile , in timpul zilei, stau impreuna si fac muncile casnice de la preparat mancarea, spalatul rufelor, curatenie pana la cresterea copiilor; barbatii se ocupa cu aprovizionarea si cu …turistii…stau cu ei la un ceai si povestesc toata ziua, dar aduc si banii…tot de la turisti…
Corturile in care stau sunt impartite in doua zone: zona barbatilor si zona femeilor ; in zona barbatilor am fost noi invitati la ceai si la discutii iar in zona femeilor ( se numeste “harem”) , turistii nu au acces si acolo se pastraza si bunurile familiei .
Dupa vizitare satului de beduini am mai mers cativa kilometri pana la o rezervatie de antilope , pe care din pacate nu le-am vazut decat cu binoclu ( ne-am urcat intr-un turn de observatie la inaltime) deoarece erau la peste 500 de metri departare; strutii i-am vazut de aproape si m-au socat cat de mari pareau-cred ca erau un neam de struti “altoiti” deoarece erau dubli fata de ce stiam eu de la gradina zoologica si de la fermele private. Tot acolo am vazut cum vaneaza beduinii vulturii sau pasarile mari de prada: leaga de spatele unui porumbel un fel de capcana formata din sarme si cand acesta prinde porumbelul cu ghearele, acestea se prind in capcana si vulturul nu mai poate zbura; cred ca porumbelul este dresat sa nu zboare decat in jurul stapanului pentru ca acesta sa vada cand pasarea de prada s-a prins in capcana.
In Palmyra m-am intalnit cu un canadian care venise de 3 ani in Siria, se stabilise in Damasc si motivul principal a fost sa invete araba; primul an n-a invatat nimic…apoi a inceput din al doilea an sa invete cateva cuvinte si notiunile de baza si acum in al treilea an incepe sa aprofundeze. Mi-a spus ca cel mai bun loc pentru a invata araba literara este in Damasc ( localnicii vorbesc o araba curata) si ca in acest timp el a predat engleza pentru a se intretine. L-am sfatuit ca daca vrea sa invete rapid araba sa-si ia o araboaica( ca prietena) cu care sa locuiasca si in maxim 2 luni o sa vorbeasca fluent-cu conditia ca gagica sa nu stie engleza…
Tot el mi-a spus ca au fost mari probleme cu internetul pana acum cateva luni si nu aveai nici o sansa sa publici ceva pe un blog (totul era blocat si cenzurat)…se pare ca nici acum nu ai acces la “Facebook” si la “Youtube”...
Sa va povestesc cateva gesturi ale arabilor care sunt tare nostime si care fac parte din comunicarea lor reciproca; pentru a spune “nu” ei ridica sprancenele cu o miscare a capului spre spate si un mic zgomot din limba- la inceput crezi ca nu inteleg engleza ta, dar dupa cateva intrebari (si cateva zile) deduci ca este un raspuns negativ . Cand un arab misca din cap din stanga spre dreapta , inseamna ca nu intelege ; si unul din gesturile care-mi place cel mai mult , cand pui mana dreapta la inima inseamna “nu , multumesc!”…am inceput sa-l folosesc cand ma intreba arabi daca nu vreau taxi, sa intru intr-un magazin de-al lor, sa cumpar ceva , etc…dar de multe ori nu functioneaza …sau se fac ca nu inteleg…
Manifestarile publice de afectiune intre un barbat si o femeie nu exista; nu ai sa vezi aici ( sau foarte rar) ca un barbat sa tina in brate o femeie in public si sa se poarte tandru cu ea. Barbatul si femeia sunt egali in islam ( desi unii considera ca in lumea araba barbatul este superior femeii) dar ei au fost creati diferiti si au roluri diferite; islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc ( asa este !, si eu sustin asta…sau asa ar trebui sa fie !). Nici unul nu-l domina pe celalalt si fiecare are drepturile si indatoririle sale iar impreuna trebuie sa formeze o familie fericita si implinita care sa constituie baza unei societati prospere.
Contrar opiniei multora , femeia are suficiente drepturi in lumea araba: poate sa-si aleaga singura sotul, poate sa mosteneasca si sa aiba avere, sa divorteze in anumite conditii( cand barbatul nu o satisface, nu o poate intretine sau o bate); ea nu se supune decat lui Allah si are dreptul sa-si contrazica sotul sau tatal daca i se cere sa faca ceva impotriva legilor lui Allah.
O sa va mai povestesc despre obiceiuri si traditii , de aici , din mijlocul lumii arabe, dar maine ma asteapta o zi grea, trebuie sa ajung in Liban, si singurul drum este sa tranzitez ( din nou) Damascul, cu a lui aglomeratie imposibila.

Salam Aleikum ( pacea sa fie cu voi) din Damasc (Esh Sham, Dimashg) , capitala Siriei , un oras impartit in doua : orasul vechi, si restul…
Orasul are peste 2 milioane de locuitori ,dar cred ca zilele acestea numarul lor s-a dublat datorita afluxului de turisti cu ocazia celor 3 zile de sarbatoare.
Dimineata m-am hotarat sa vad cateva ore si "restul" orasului, adica partea din afara centrului vechi si , exact ca in Amman, am avut impresia ca ma aflu in alta metropola ; aici poti sa recunosti "fata" unei capitale, cu bulevarde largi, cladiri mari, banci, sedii ale multor firme celebre, hoteluri de lux, muzee, parcuri si tot ce este necesar unui oras sa se numeasca capitala. Prima vizita am facut-o la muzeul National , unde poti sa te documentezi cu toate informatiile depre cultura si istoria poporului sirian; aici gasesti colectii uluitoare de inscriptii in cel mai vechi alfabet cunoscut in lume, fresce, statui de ceramica si de marmura si tot ce poti sa gasesti intr-un muzeu national. Cand esti in orice capitala a unei tari este bine sa vizitezi muzeul national; acolo se aduna toata istoria si cultura poporului… Am parasit muzeul entuziasmat si apoi m-am plimbat aproape o ora prin cartierele moderne , pe strazile largi si ingrijite, admirand si bucurandu-ma de curatenia locurilor, dar ,gandul imi era la "tigania" din centrul vechi…aveam atatea de vizitat in el dar imi era frica de agitatia din timpul zilei pentru ca-l vazusem seara si azi cu siguranta era si mai plin. Mi-am facut curaj si am intrat in orasul vechi care este inconjurat de un zid , zid care timp de mii de ani a fost mereu reconstruit si care acum inca mai are rolul de zid.
Prima vizita am facut-o la Marea moscheie Omayyad construita in secolul 8 si care a servit pe rand ca moscheie , apoi ca biserica , si acum serveste iar ca moscheie. Cand am ajuns la intrare , am fost total dezamagit pentru ca ni s-a spus ca astazi nu se viziteaza de catre turisti …dar, eram intr-o tara araba unde totul este posibil; am vazut ca inaintea mea au intrat niste francezi si i-am facut semn portarului daca pot sa intru si eu( si l-am rugat din priviri si din tot sufletul sa ma lase sa intru); mi-a facut cu ochiul si m-a chemat langa el sa-mi dea o pelerina sa-mi acopar genuchii ( in moscheie nu ai voie sa intri cu umerii sau genuchii goi si trebuie si sa te descalti) si in cateva secunde am inceput sa ma minunez de frumusetea si maretia interiorului moscheiei. Nu eram singurul turist strain , si se pare ca nu era interzis pentru straini azi , dar fiind atat de multa lume in oras , hotarasera ei sa limiteze accesul turistilor straini . Este una din cele mai frumoase moschei din lume (din cate am citit) si asta pot sa confirm si eu din cele cate am vazut ( Moscheia Albastra din Istanbul este "copil" pe langa asta) si se spune ca este si una din cele mai sfinte. Moscheia este formata din partea interioara , unde se afla mausoleul Sfantului Ioan Botezatorul si unde toata pardoseala ( cat un teren de fotbal) este acoperit cu covoare persane si partea exterioara, formata dintr-o curte inchisa cu ziduri inalte si unde pardoseala este placata cu marmura; picturile, sculpturile, arhitectura, marimea imensa fac din aceasta moscheie un loc grandios , un loc ideal de meditatie, de rugaciune , de apropiere de divin…
Tot in orasul vechi se afla si Capela sfantului Anania (unul din primii discipoli ai lui Cristos) si capela lui Sfantul Pavel care s-a crestinizat in Damasc.
Chiar la intrare in oras, se afla o citadela , dar care mai mult este o ruina , si care nu te impresioneaza dupa ce ai vazut Jerash ;este totusi un simbol al vechiului oras; langa citadela este situata cea mai importanta piata acoperita din oras "Souq al-Hamidiyya" in acoperisul careia inca se mai vad urme de gloante trase de francezi in timpul revoltei sirienilor din 1925. In acest bazar gasesti tot ce-ti trece prin cap ca s-ar putea vinde intr-o tara , de la mancare, bijuterii, haine, pana la obiecte de arta si decoratiuni, iar de-a lungul pietii intalnesti oameni din toate categoriile sociale, toate natiile si rasele; am vazut beduini nomazi care veneau direct din desert, iranieni care veneau in pelerinaj la moscheie( sau la mormantul lui Hussein), turisti de toate natiile si bineinteles sirieni din toata tara. Aici se potriveste cel mai bine zicala: "N-ai loc sa arunci un ac". La capatul tunelului acoperit (este ca un tunel urias aceasta piata) se afla o piata mai mare ( unde ai loc sa dai din maini) si unde se gaseste mormantul lui Hussein , fiul lui Ali si nepotul profetului Mahomed. Langa intrare in moscheie se afla si "Mausoleul lui Saladin" (unul din eroii poporului arab) care a fost construit in anul 1193 si unde eu nu am intrat pentru ca era foarte aglomerat.
Legenda spune ca , Mahomed intorcandu-se de la Mecca , si apropiindu-se de Damasc, a fost invitat sa intre in oras; acesta a refuzat spunand ca in Paradis intri o singura data , atunci cand mori…este o legenda , sau poate pe vremea aceea nu era asa aglomerat, deoarece zilele acestea Damascul este de nesuportat…
Un loc mai liber si placut unde am intrat ( nu erau multi arabi pentru ca biletul de intrare era 3 euro) a fost "Palatul lui Azem" , construit in anul 1749 de Azem care atunci era guvernator al Damascului. Aici gasesti o expozitie cu lucruri din trecut, obiceiuri ale arabilor de acum 100 de ani, mobila veche care a apartinut castelului si multe alte lucruri interesante pe care , din fericire, le poti savura in liniste…
Cat de mult apreciezi un lucru dupa ce o vreme esti lipsit de el; linistea mi s-a parut in Damasc lucru cel mai de pret( deoarece era greu s-o gasesti) si pot spune ca orasul m-a obosit in cele 2 zile, cat nu m-a obosit Iordania in 6…si v-am spus, eu iubesc atmosfera de vacanta, lume multa , galagie, petrecerile, dar aici am realizat , inca odata, ca ce-I prea mult, in orice domeniul si intotdeauna, strica!!!...
Inainte de a intra in "Palmyra" – piatra de rezistenta a Siriei-, cateva cuvinte despre istoria Damascului si implicit si a Siriei:
Este cel mai vechi oras din lume care a fost locuit incontinu, incepand din secolul 15 inainte de Cristos; orasul stravechi a fost stapanit in antichitate de egipteni, hititi, asirieni, babilonieni, persi, selucizi, romani, bizantini si mai aproape de timpurile noastra, de francezi pentru cativa ani. Orasul apare mentionat in hieroglifele tablitelor egiptene din secolul 14 ( inainte de Cristos) sub numele de "Dimashqa". In anul 635, Damascul este preluat de arabi, fiind capitala Califatului Omeiad ; urmeaza domnia lui Saladin , cand orasul infloreste si intra sub stapanirea mamelucilor egipteni (1260-1516) si apoi a turcilor otomani(1516-1918). Dupa sute de ani de dominatie, turcii sunt izgoniti de catre armata britanica care ocupa Siria. In anul 1920, nationalistii arabi il proclama pe Faisal, rege al Marii Sirii, care cuprinde Palestina si Liban; in acelasi an, Siria este data de catre Societatea Natiunilor, sub mandat Frantei si Damascul devine centrul administratiei coloniale franceze. In anul 1925 si 1926 au loc revolte arabe impotriva prezentei franceze in tara si Franta bombardeaza Damascul in doua randuri provocand daune considerabile. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, Siria este ocupata de trupe britanice si franceze acestea ramanand aici pana in 1946, cand tara isi dobandeste independenta reala. Intre anii 1958 si 1961, Siria este unita cu Egiptul in Republica Araba Unita; in anul 1963 , puterea este preluata de partidul Bass, care initiaza o politica de orientare radicala, panislamica cu reforme agrare, nationalizari in industrie, etc.
In anii 1948, 1967,1973, Siria participa activ la razboaiele armate arabo-israeliene, iar in anul 1976 trimite trupe in Libanul vecin, devenind arbitrul al razboiului civil ce incepe aici.
In anul 1971, Hafez al-Assad (prieten bun cu Ceausescu) ajunge la putere si readuce stabilitatea politica in tara fiind unul din cei mai longevivi presedinti ( 5 mandate a cate 7 ani- ultimul fiind castigat cu 99,98 %-in stilul lui Ceausescu).
In cadrul conflictului irano-irakian, Siria sprijina Iranul, aceasta ducand la inrautatirea relatiilor cu Irakul si chiar mai mult , in timpul Razboiului din Golf(ianuarie-februarie 1991) se raliaza coalitiei antiirakiene a O.N.U., condusa de S.U.A.
Siria participa la multe tratative de pace cu Israelul , pentru ca acesta sa restituie teritoriul "Inaltimilor Golan", ocupat din 1967, dar pana in ziua de astazi nu s-a realizat nici un rezultat. Important de stiut este ca nu puteti intra in Siria( ca si-n Liban), daca aveti in pasaport vreo dovada ca ati fost in Israel ; iar daca veti fi intrebat daca ati fost acolo (eu n-am fost intrebat) ganditi-va ca raspunzand cu da, inseamna ca vi se va refuza intrarea…
Dupa moartea lui Hafez al-Assad, fiul acestuia preia puterea si incet , incet in Siria au loc schimbari democratice. Pe de alta parte , Bashar al-Assad-fiul lui Hafez, incearca o apropiere de Irak , imbunatatind relatiile , iar in timpul ocuparii Irakului de catre fortele coalitiei ( sau mai bine zis de americani) se opune acestei coalitii , ceea ce impune o serie de sanctiuni econimice si militate de catre S.U.A. Siria este acuzata ca sprijina organizatiile teroriste , este acuzata ca nu sprijina procesul de pacificare a Irakului si pana in anul 2005 era acuzata ca detine militari in Liban si ii sprijina pe arabi in razboiul civil al acestora.

Este a doua zi de “alfitar al said”( cele 3 zile de sarbatoare dupa post cand majoritatea arabilor petrec)-deci, petrecerea continua…
De la Jerash am luat un taxi pana la frontiera cu Siria (sunt doar 50 de kilometri) si dupa ce am platit taxa de iesire din Iordania(6 euro) m-am trezit intre frontierele celor doua state ca nu am cu ce sa ma deplasez (sunt 4 kilometri de zona libera…); toate masinile care treceau erau pline ochii cu arabi…am uitat sa va spun ca majoritatea familiilor de arabi au cate 3-4 copii…si timp de 20 de minute nu a trecut nicio masina care sa aiba macar un loc gol si care sa ma duca pana la frontiera cu Siria…apoi au trecut doua dar nu au vrut sa opreasca …N-am intrat in panica pentru ca stiu ca “Dumnezeu iti da , niciodata nu-ti baga in traista” si m-am hotarat sa actionez cumva; m-am reintors la politia de frontiera si am intrebat daca vorbeste cineva engleza…toti dadeau din umeri, dar si-au chemat seful…un tinerel de 30 de ani care stia cateva cuvinte si care m-a inteles ce vreau: sa ma ajute sa gasesc o masina care sa ma duca 4 kilometri pana la frontiera cu Siria…am asteptat inca vreo 20 de minute , timp in care am conversat cu seful care mi-a spus ca multi arabi tranziteaza cele doua tari in perioada asta datorita zilelor libere dupa post; mi-a mai spus ca absolvise o facultate –de asta era sef- si ca toti arabii care lucreaza in politie nu au voie sa plece din tara( sa calatoreasca in strainatate); m-a intrebat daca nu vreau de mancare-tocmai primisera un pachet cu multa mancare; trebuie sa va spun ce am vazut cele cateva minute cat am stat acolo:
Mai mult de jumatate din masinile care treceau dadeau pachete sau plase intregi la politisti (sau vamesi , nu stiu ce erau, nu i-am intrebat); era nostim ca era un vames care statea pe scaun , intre picioare avea o cutie mare si acolo soferii ii puneau plasele…am vazut cum unii ii dadeau si bani…cu siguranta ca era mita si soferii aceia faceau trafic cu ceva( tigari, alcool, droguri sau poate…arme)..si ce era si mai curios nu se fereau deloc , mai ales de mine care eram langa ei…si seful langa mine…Au fost si cateva masini pe care le-au controlat in portbagaj…acei soferi n-am vazut sa dea ceva… Dupa 20 de minute a aparut o masina cu 2 persoane , unul din vamesi le-a spus ceva si se pare ca ei au acceptat si m-au luat in masina lor. Un baiat de 24 de ani , impreuna cu mama lui, amandoi vorbitori de engleza si amandoi ,fiind distinsi ,pareau ca fac parte dintr-o clasa sociala superioara; cateva minute cat am stat de vorba mi-au spus ca mergeau in vizita la rudele din Siria .
La frontiera cu Siria n-am stat mai mult de 10 minute ( aveam viza din Romania-ATENTIE ! trebuie sa aveti viza luata din tara de domiciliul, la frontiera sau in alt loc nu se elibereaza vize) si am plecat pe jos pana la primul oras din Siria( care se afla la 1 kilometru) pentru a lua un taxi; intre timp ma uitam si dupa masini poate ma lua cineva…si dupa cateva minute, aceiasi masina, cei doi ,baiatul si mama, au oprit si m-au intrebat unde merg. Le-am spus ca pana in primul oras, de acolo vreau sa iau un taxi si sa ajung la Basra , un alt vestit oras antic cu ruine din timpul romanilor; m-au luat iar in masina si au spus ca ei merg in Damasc si daca vreau sa merg cu ei sunt binevenit. Sunt momente in viata cand trebuie sa faci o alegere in cateva secunde , adica sa te gandesti rapid ce raspuns sa dai, sa pui in balanta rapid toate argumentele, sau sa mergi dupa fler…dupa 2 secunde am spus ca merg cu ei la Damasc…renuntasem la Basra , poate pentru totdeauna, in favoarea unei discutii cu niste oameni educati cu care aveai ce vorbi…si acum nu-mi pare rau !...de fapt niciodata nu-mi pare rau pentru ceva ce fac !...imi pare rau pentru ceva ce nu fac…pentru ca nu stiu cum ar fi fost…dar stie Dumnezeu , iar daca nu ma lasa s-o fac inseamna ca nu ar fi fost bine!
Cel mai interesant lucru in Basra( pe langa ruinele orasului antic- care oricum nu se compara cu Jerash) este un rezervor de apa construit de pe vremea romanilor si care se spune ca este cel mai mare din lume- o sa intru pe internet sa-l vad sa ma conving daca am pierdut ceva.
Nu mi-am pus bine centura de siguranta si am inceput conversatia cu noii mei tovarasi de drum; mama baiatului, o adevarata “lady” lucrase pentru Natiunile Unite, se ocupase cu problemele refugiatilor palestinieni , iar baiatul absolvise o facultate si lucra la o firma de analiza financiara; mergeau in Damasc la unul din baietii ei (fratele baiatului- care mai aveau o sora stabilita in America).
Primul lucru le-am spus ce am vazut in vama si cum de se poate intampla totul asa pe fata…ei m-au intrebat daca am vazut ce case frumoase si luxoase sunt in orasele din apropierea frontierei…Da, mi-am adus aminte ca vazusem( si-l intrebasem pe taximetrist dar acesta stiind doar 3 cuvinte in engleza a dat din umeri) destul de multe case dichisite si chiar era o diferenta cu alte orase. Mi-au spus ca ei au fost intrebati de vamesii sirieni daca au sa le dea ceva bacsis si ei intreband de ce , vamesii au dat din umeri si au spus ca daca nu vor e ok …??...adica daca n-au nimic de ascuns nu trebuie sa le dea…
Casele frumoase din jurul vamelor sunt ale traficantilor care fac trafic cu orice : tigari, alcool, alimente, haine, produse de artizanat, produse din China si…poate si arme…nu platesc taxe vamale si prefera sa dea mita vamesilor…mai cunosc o tara care acum cativa ani era in aceiasi situatie…
I-am intrebat de ce arabii sunt atat de “afemeiati” … au ramas cateva clipe fara grai ( nu se asteptau sa-I intreb ,cred) si apoi mi-au raspuns ca asa este , se manifesta ciudat cand vad femei dar este si o explicatie pentru arabii din aceasta zona : sunt multe femei straine care vin aici pentru sex( cu mandrie mi-a spus ca barbatii arabi sunt considerati printre cei mai potenti-asta n-o cred, eu stiam ca romanii sunt aceia… J ) si ei sunt derutati, caci nu stiu care a venit pentru sex si care se simte agresata …deci isi manifesta “interesul” la orice femeie turista…dar mi-a spus si ca nu s-a intamplat ca nici o turista sa fie agresata fizic de vreun arab…le agreseaza doar cu privirea…rar si cu vorba .
Mi-au povestit de legatura strinsa intre arabii din cele 3 tari vecine si prietene(Iordania, Siria si Liban) si de relatiile mai putin amiabile cu arabii din tarile “Golfului” : Emiratele Arabe , Arabia Saudita , Oman, Bahrein, Kuweit, si parte si Irak, tari cu arabi bogati si aroganti care au nasul pe sus ; dar in aceste tari lucreaza multi iordanieni, palestinieni, sirieni deoarece se castiga mult mai bine , fiind tari bogate datorita petrolului. Tatal baiatului era palestinian iar mama se nascuse in Siria dar se stabilisera de multi ani in Iordania.
Am ajuns si la educatia ( celor 7 ani ) arabilor si i-am spus ca eu am vazut multi arabi care arunca totul pe jos( de la hartii, la doze de suc, plase, etc.), care scuipa, care sunt murdari, care miros, care mint si fara sa nege a recunoscut ca la educatie mai au inca multe de lucrat si invatat; sunt o tara inapoiata si trebuie sa mai treaca ceva timp pana sa ajunga la nivelul Europei si al Americii…si i-am mai spus ca arabi erau aceia care acum cativa ani taiau capul oamenilor nevinovati in direct pentru ca nu primisera o recompensa… fiecare neam are si uscaciuni si trebuia sa treaca ceva timp sa uscam de tot si sa eliminam aceste uscaciuni care “pateaza” padurea.
I-am spus ca eu nu consider o natie mai superioara decat alta , sau mai inferioara, dar ar trebui sa se faca ceva la nivel superior , adica sa porneasca niste programe de educatie a copiilor in scoli pentru a constientiza ca educatia este o parte esentiala a traiului intre oameni si ca educatia si moralitatea caracterizeaza un popor ( nu bogatia sau putere).
Mi-au raspuns , foarte siguri pe ei, si fara sa fie suparati pentru ca stiau ca aveam dreptate, ca datorita saraciei din tara si a faptului ca majoritarea familiilor de arabi au cate 3-4 copii , acestia nu au acces la educatie (parintii abia avand resurse sa-i creasca pana la o anumita varsta); de accea au succes organizatiile teroriste in recrutarea de adepti pentru ca le ofera o “slujba”, o educatie ( indoctrinare negativa, dar le da ceva) si castiga si bani mai usor .
Mi-am adus aminte , ca nu acum mult timp, am citit o statistica : media numarului de copii din familiile occidentale ( fara familiile arabe care traiesc in Occident) este de 1,3 /copii pe cap de familie, iar la familiile arabe ( din toata lumea ) aceasta medie este de 2,7 !!!....mai mult de dublu…si se facea un calcul ca peste 25 sau 30 de ani , arabii vor fi la fel de multi in Europa ca si indigenii…iar peste 40-50 de ani vor fi majoritari in Occident…populatia indigena din Europa descreste (mortalitatea este peste natalitate ) iar natia araba (inclusiv cea care traieste in Occident) are o crestere constanta.
Au tinut sa accentueze ca tarile arabe sunt pe drumul cel bun, ca se intorc multi arabi din tari civilizate , de unde aduc modele de educatie si moralitate si ca azi , comparativ cu anii trecuti este mult mai bine…
Acum cativa ani am rasfoit cateva ore “Coranul”-cartea sfanta a islamului- si pot sa va spun ca Mohamed ii indeamna pe arabi numai la lucruri la fel de bune ca si alti profeti ai lui Dumnezeu : sa fie toleranti, religiosi, sa se roage, sa se spele, sa fie cumpatati, sa nu ucida, sa mearga in pelerinaj si multe alte lucruri normale pe care daca arabii le-ar respecta ar ajunge mult mai sus decat sunt.
Am vrut sa le spun ca acum cateva zile( in timpul Ramadanului) am vazut zeci de arabi care fumau (nu au voie ), care mancau sau beau apa…dar m-am intrebat in sinea mea, cati crestini tin cu adevarat postul Pastelui, al Craciunului, Vinerea, si multe ale recomandari( sau obligatii) ale lui Cristos ???…sunt convins ca sunt multi crestini ( care se cred credinciosi) dar ma indreb cati din ei ar putea sa spuna macar 5 din cele 10 Porunci din Biblie…dar am invatat ca nu este bine sa judeci pe nimeni si sa nu te uiti niciodata in ograda altuia , ai destule de reparat intr-a ta…
Ora pana la Damasc a trecut rapid si as fi stat zile intregi la discutii cu asa oameni educati si cu mult bun simt dar ne-am promis ca ne vom vizita reciproc cand vom vizita Iordania, respectiv ei Romania. M-au lasat la o statie de taxi, si de acolo am ajuns in 30 de minute(era foarte aglomerat orasu) la hotelul aflat aproape de centrul istoric al Damascului.
Este a doua zi de sarbatoare( alfitar al said) si Damascul este plin de turisti (straini, arabi din alte orase , sau din alte tari) , plin de masini pe strazi si o agitatie care mi s-a parut obositoare.
Dupa ora 8 am iesit pe strazile din orasul vechi al Damascului unde erau mii de oameni care venisera sa se plimbe, sa manance, sa faca cumparaturi , terasele erau pline si tot orasul era un furnicar care facea si galagie; comerciantii strigau sa-si vanda marfa , copii se jucau, arabii tipai la ei , se negocia in magazine si desi mie imi place agitatie si atmosfera de vacanta , aici m-a obosit in cele cateva ore cat am stat printre ei. Am intrat intr-un restaurant (numai in cele mai selecte erau locuri) am mancat humus cu salata de cruditati si un gen de clatita la desert si apoi am parasit agitatie orasul( care avea sa tina pana spre dimineata) si m-am dus in camera sa scriu.
Trebuie sa va povestesc ce am patit la hotel: eu stiam ca o camera costa 15 dolari dar ajungand acolo mi-au spus ca nu au decat duble( m-au mintit pentru ca in Iordania si Siria exista numai camere cu doua sau mai multe paturi dar daca stai o persoana platesti single-o persoana) si costa 25 de dolari ( datorita sarbatorii); am intrabat daca altceva mai ieftin nu au…ba da, au raspuns , “on the Roof”(pe acoperis)…m-am gandit ca o fi o camera la acoperis si am insistat sa o vad ….si m-au dus pe acoperis…aici am avut un soc, erau 20 de paturi , lipite unul langa celalalt, deasupra era o prelata impotriva soarelui si a ploii si fara nici un fel de loc intre paturi unde sa-ti pui bagajul( acesta statea sub pat)…si o singura toaleta si spalator pentru 20 de paturi….barbati si femei…asa ceva n-am vazut nicaieri…si in armata aveam conditii mai bune. Daca nu as fi fost obosit , as fi fost curios de o asa experienta unica in viata…nu se uita niciodata o noapte dormita afara , pe acoperis , impreuna cu 20 de oameni intr-un spatiu de 20 de metri patrati…patul costa 3 euro !!....cu acces la toaleta si la un spalator…

Salamo alaikom- un cuvant de buna ziua pe care daca-l folosesti cand te intalnesti cu vreun arab o sa-l faci sa zambeasca ; este de apreciat sa incerci sa inveti cateva cuvinte din limba tarii care te gazduieste…localnicii se simt bine si incearca sa te ajute mai mult…

Dimineta la ora 7 (nu va spun ce greu m-am sculat) am plecat cu bus-ul spre Amman; conditii excelente de transport( un autocar cu aer conditionat, toaleta, confortabil) iar pretul de 6 euro este foarte mic pentru cele 5 ore de mers pana la Amman. Din autogara principala unde m-a lasat autocarul am luat un taxi pana la alta autogara de unde pleaca cursele spre nord ( spre Jerasch); m-am asezat la coada sa asteptam un microbuz din cele sute  care regulat fac legatura cu orice punct din Iordania- sunt microbuze gen Volkwagen Transporter care sunt prevazute cu 14-16 scaune ( in Europa n-am vazut sa aiba mai mult de 9 locuri) si cu care calatoresc localnicii. Stand in statie am intalnit un francez ( care statuse 6 luni in Bucuresti, lucrand pentru Dacia-Renault, dar care nu stia mai mult de 3 cuvinte romanesti) si ne gandeam sa luam un taxi pana la Jerash care costa 10 dolari; am mai intalnit inca 2 asiatici si i-am intrebat si pe ei daca ni se alatura ,dar cand le-am spus pretul au spus ca este scump…2,5 dolari de fiecare li s-a parut scump !!??...ne-am mirat dar poate ca asa era , pentru ei poate era scump…intre timp a venit microbuzul si ne-am inghesuit in el si…am platit 0,5 dolari…da !. aveau dreptate,  2,5 era scump in comparatie ci 0,5 …i-am judecat gresit !...

In mai putin de o ora eram la Jerash, unul din cele mai bine conservate orase romane ale lumii alaturi de Pompei(din Italia).

Un drum pana la Jerash  te aduce 2000 de ani in urma; o plimbare prin vechiul oras este o plimbare prin timpuri antice…fiecare piatra, fiecare cladire, coloana, strada, zid are istoria ei de mii de ani.

Jerach (sau anticul “Gerasa” ) facea parte din Confederatia celor mai importante 10 orase din zona in perioada romana, care se numea “Decapolis (polis-oras, deca-zece) si desi si-a capatat faima in perioada Imperiului Roman, aici s-au gasit urme tocmai din timpul erei neolitice (4000 de ani in urma) iar in timpul lui Alexandru cel mare (332 inainte de Cristos) orasul ajunsese destul de  prosper si cunoscut. In anul 63 (inainte de Cristos), imparatul roman Pompei , cucereste regiunea si transforma numele orasului Garsho in latinul “Gerasa” si acesta devine parte din Imperiul Roman si imediat parte din “Decapolis”.

Am intrat in anticul oras asa cum o faceau romanii acum mii de ani : prin monumentala “Poarta de Sud” care te aduce in impresionanta “Piata-sau Forum- Ovala” (90 pe 80 metri si care are in mijloc doua altare si o fantana ) iar apoi pasii m-au purtat pe “Strada Coloanelor” care se numea Cardo, unde la mijloc se afla “Macellum” o piata unde  negustorii isi expuneau marfa. Pe  Cardo ( sau strada coloanelor)  se mai vad inca pietrele originale cu care a fost pavata si daca iti lasi un pic imaginatia sa lucreze poti sa-ti imaginezi cum umblau carele pe aceasta alee( se vad inca urmele rotilor)  cu peste 250 de coloane sculptate in stil ionic si donic.

Urmeaza “Podul de sud”  cu o lungime de 73 metri si care duce la zidul orasului si la cartierele rezidentiale din anticul Gerasa.

Aproape de terminarea aleii Cardo se afla o magnifica constructie , nedegradata atat de mult de trecerea miilor de ani si care era “Templul Roman al lui Dionysus”; in secolul 4 , templul,a fost transformat intr-o biserica bizantina , acum numindu-se “Catedrala” ,aceasta remarcandu-se prin sculpurile numeroase care inca se pastreaza …si pot sa continui cu inca zeci de cladiri si asezaminte dar le voi aminti pe cele mai importante : Biseriac Sfantului Theodore,  Nymphaeum ( fantana dedicata nimfelor unde foarte interesant de remarcat sistemul de scurgere a apei cu mici bazine care se scurg  in sistemul canalelor subterane), Propileele-o intrare monumentala spre templul zeitei Artemis. Faimosul Templul al zeitei Artemis se afla pe o ridicatura de teren (probabil pentru a domina) si aici se afla si un altar pentru sacrificii si 11 din cele 12 coloane corintice. Interesante sunt si “Thermele”-un important complex de bai romane si in apropiere se afla “Teatrul de Nord” , folosit ca auditorium, dar care a fost distrus de un cutremur in secolul 5 si acum este doar o ruina…

Plimbarea noastra prin antichitate se sfarseste in interiorul “Teatrului de Sud” , construit la sfarsitul secolului 1 si apoi extins treptat si care este cea mai bine pastrata cladire din oras; aici se desfasuara si astazi diferite activitati dintre  care cea mai renumita este Festivalul de cultura si arta de la Jerasch.

Am uitat sa amintesc de hipodromul de langa oras in care inca se organizeaza tururi( artistice)  cu caii si saretele.

Trebuie sa va povestesc un pic despre Thomas Eduard Lawrence (“TE” pentru prieteni) care este faimos in lumea araba datorita atasamentului sau sincer pentru cauza poporului arab; acesta s-a nascut in Anglia in anul 1888, dintr-o familie instarita, a studiat arheologia la Oxford, si a facut o pasiune pentru Orientul Mijlociu, unde a si calatorit in anul 1909; a devenit simpatizant al Revoltei Arabe si a fost recrutat de serviciile secrete egiptene unde a invatat arta razboiului si a fost alaturi de Emir Faisall  si apoi s-a alaturat arabilor in  luptele impotriva turcilor in Golful Aqaba; a incercat sa uneasca triburile arabe desbinate secole intregi de lupte si intrigi si a condus (strategic) multe contingente de arabi care luptau impotriva turcilor si  repurtat victorii asupra acestora; a devenit faimos dupa publicarea volumului “Seven Pillars of Wisdom” in care vorbeste si despre traditiile si valorile poporului arab si  prezinta calitatile camarazilor de arme. Pentru intreg poporul  arab, acesta a devenit un idol datorita implicarii active in lupta acestuia pentru crearea unui stat arab si dragostei sincere pe care a avut-o pentru cultura si traditiile arabe. A murit intr-un “accident de motocicleta”…ramanand o legenda printre arabi…

Jerash a fost ultimul oras vizitat din Iordania, dar inainte de a trece la Siria trebuie sa va spun cateva amanunte despre mancarea iordaniana ; azi este a doua zi de sarbatoare dupa Ramadan si “a manca” a devenit acum un sport national.

Despre “falafel” cred ca ati mai auzit; un produs pe baza de naut ca si humus-ul(piure de naut) - probabil ati mai mancat  - dar de “ful” cu siguranta nu cred ca ati auzit ( deci de mancat ce sa mai zic)-este un amestec de boabe de usturoi cu lamaie…si  nu stiu ce mai pun in el dar este…delicios!  Preparatul traditional este “mensaf”- carne de miel cu orez , cu sos pe baza de iaurt-este nelipsit din orice restaurant sau bodega de cartier…ca si painicile arabe care se numesc “khobz” si din care se prepara si “turceasca” Shawarma…gasesti aici “shawarma” la orice colt de strada din carne de pui sau miel (consumul carnii de de porc este interzisa in religia musulmana).

Sa va spun cateva cuvinte despre ocupatia de baza a arabilor in timpul liber: fumatul ! Aici fumatul este mult mai raspandit decat in Occident dar nu se fumeaza tigari normale , ci “Narghilea” : o traditionala pipa cu apa sau bule de aer care da o putere slaba tutunului dar care este foarte parfumata; la fiecare restaurant , la fiecare scaun exista una si este un om care permanent aprovizioneaza fumatorii cu tutun si jar.

Cafeaua araba este foarte concentrata ( la fel ca si ceaiul de fapt care este foarte dulce si mentolat) si este servita in pahare micute ; cafeaua si ceaiul  sunt un simbol al ospitalitatii si se intampla des sa fi servit cu un pahar de ceai sau o ceasca de cafea in magazinele in care intri.

Am dedus bine!. A fost un chef general care a tinut pana dimineata si desi eu am plecat la ora 2 , atunci parca petrecerea lua amploare; localnicii veneau in valuri, multi isi intindeau corturi pe plaje, multi stateau la mesele restaurantelor si a barurilor , multi stateau pe patura adusa  si majoritatea direct pe nisip. Se pare ca vin arabi din toata Iordania  in Aqaba, si urmatoarele 3 zile va fi un furnicar de oameni aici. Azi dimineata am parasit Aqada si ma indrept spre nord , voi tranzita Ammanul si dupa-amiaza voi fi in Jerach.

Dar am ramas dator cu Aqaba :

Plaja din centrul orasului nu este cea mai reprezentativa pentru o plaja la Marea Rosie , dar daca vreti nisip curat, plaja intinsa si multa liniste , luati un taxi spre sud, la 12 kilometri , unde se afla plaja de sud , si unde sunt cele mai pitoresti hoteluri; tot acolo sunt si centrele de scufundari si se pot face diferite sporturi nautice. Eu am ajuns acolo dupa ora 5 , deoarece este prea cald in mijlocul zilei, si pe plaja erau doar cativa localnici , majoritatea din ei facand baie cu hainele pe ei; barbati, mai poti sa vezi cu costum de baie normal pe ei, dar femei araboaice rar vei intalni in costum de baie;  stau pe plaja si intra in apa, imbracate…

Am facut baie intr-o apa  aproape la fel de calda ca si aerul si am fost tentat sa fac si scufundari dar era tarziu si nu mai era nimeni la centrul de scufundari (toti erau in larg , in lumea subacvatica); am vizitat cateva locuinte(mai mult complexe turistice) ale beduinilor moderni, unde poti si sa innoptezi, ambele aveau conditii decente , cu piscina interioara, restaurant, si camere modeste dar curate.

Spre seara m-am intors in oras si avand inca aproape o ora pana la apusul soarelui ,cand se dadea startul la petrecere( si implicit la avalansa de mancare care deja incepea sa se prepare) am hotarat sa merg la un centru de masaj care se afla chiar langa hotel (in jurul centrului am vazut mai mult de 5 centre-toate cu asiatice). O sa va relatez o poveste nostima prin care am trecut pentru a  fi si voi pregatiti pe viitor…

Am intrat in centru si am fost intampinat de o asiatica (parca chinezoaica) mai in varsta care mi-a spus ca masajul costa 10 euro… un pret bun am zis si in timp ce plateam si incercam sa conversez ( fara succes ) cu cea de la receptie au aparut 3 chinezoaice micute si zambitoare si mi-au urat un cald “welcome”…de fapt era unicul cuvant in engleza pe care il stiau…m-au poftit intr-o camera imensa unde erau mai multe separeuri si una din ele a intrat in separeu cu mine si mi-a aratat unde sa ma dezbrac si sa-mi pun lucrurile…avand experienta din Thailanda ,unde iti dau un fel de pijama sa te imbraci, am intrebat cum sa ma dezbrac si mi-a aratat ca trebuie sa-mi dau jos tot de pe mine…am intrebat-o , aratand chilotii : “si ei” …”da, tot” mi-a raspuns…mi-am imaginat ca este alt tip de masaj (cum fac eu la hotel Alpin fara chiloti dar cu un prosop in jurul…) si o sa-mi aduca un prosop…m-am dezbracat si m-am intins pe burta asteptand sa vina cu prosopul sa-mi acopere fundul... a venit , dar fara prosop, si a inceput sa faca masaj pe spate cu un fel de crema “baby Jonshon”…nu stia mai deloc sa faca masaj dar , m-am gandit ca asta este cat primesc pentru 10 euro( imi era dor de masajul yumeiho pe care-l fac la Hana Professional)…dupa 10-20 de minute de masaj (mai mult mangaiat) pe spate si picioare mi-a facut semn sa ma intorc…???...cum am intrebat, eram gol golut…a  zambit si mi-a spus ceva in chineza facandu-ma sa inteleg(mai mult din maini) ca nu-I nimic, sa ma intorc linistit…atunci mi-a picat fisa!...daca aici , sub acoperirea unui centru de masaj , este altceva ???...am cerut un prosop, pe care l-am pus deasupra…, si chinezoaica a continuat masajul dar acum era din ce in ce mai evident ce vroia…sa ma excite….imi tot zambea si-mi arata spre prosop, atingandu-l incet( si mai baga si mana sub prosop)…prosopul care incepuse sa se miste…dupa cateva minute penibile , m-a intrebat : “masaj?” si mi-a aratat prosopul (care se tranformase in cort…)…am intrebat-o cat costa si mi-a scris pe o hartie 50…si apoi la fiecare negatie de-a mea mai taia 10…pana a ajuns la 20…i-am spus ca nu si m-am intors pe burta si am rugat-o sa continue masajul…a continuat cateva minute , timp in care ma intreba ceva si eu spuneam “yes. Yes” , dar nu stiam ce ma intrebase….a plecat si dupa cateva minute a aparut alta chinezoaica (sau asiatica) , tot  de inaltimea unui copil de 10 ani dar parca mai draguta…a inceput si ea sa zambeasca si sa spun ceva (parca si in araba) aratand la mine si la ea…m-am prins ca  ma intreaba daca cu ea vreau ceva( prima probabil m-a intrebat daca vreau pe altcineva, in locul ei, si eu raspunzand cu “yes, yes”, a venit alta…).  Devenise distractic ( imi pierise si orice dorinta- erau si uratele ca daca ar fi fost top-modele ,mi-ar fi fost greu sa ma abtin…J) si amuzant cum se chinuiau ele si ce credeau despre mine…”asta chiar a venit aici pentru masaj  !?...” Dupa exact o ora mi-au aratat dusul (am refuzat gandindu-ma ca mai bine intru in camera mea de hotel si fac acolo dus) iar la plecare , chinezoiaca de la receptie mi-a dat de inteles (intr-o engleza asociata cu miscari de maini) ca aici doar masaj fac la sex, nu si sex normal…adica doar te masturbeaza ,  nu altceva….nu stiu daca spunea adevarul sau ii era frica sa nu ma duc undeva sa o reclam ( nu dadusem curs propunerii fetelor si ii era frica probabil); am iesit razand ,si chiar si dupa dusul de la hotel, cand iesisem sa mananc , inca mai zambeam de ce patisem…Viata este o experienta continua, daca esti destepti inveti din orice experienta, deci toata viata ai de invatat…

Socrate le spunea discipolilor lui din Atena: “stiu un singur lucru- ca nu stiu nimic”…nu pot sa fiu mai destept decat Socrate si sa zic ca le stiu sau le fac bine pe toate, mai am multe de invatat!

Toata lumea manca…toate terasele erau pline de mese…toate mesele erau pline cu farfurii de  mancare si in toate farfuriile mancarea dadea pe afara. Bineanteles ca am ales sa mananca la un restaurant(e cam  mult spus  restaurant…) unde mancau localnicii si uitandu-ma sa ma hotarasc ce sa iau , a venit un arab spre mine( probabil era seful de acolo ca dadea ordine) si mi-a zis ca pot sa mananc orice de acolo ca pentru mine este gratis…ce bine m-am simtit pentru ca eu chiar vroiam sa mananc ( sau sa gust ) din fiecare …si asa, in cateva minute, am simtit si eu ca este sarbatoare avand stomacul plin si gustand din fiecare fel de mancare; i-am multumit-“shokran”- ( cu cele cateva cuvinte pe care le invatasem in araba) sefului sau patronului , si m-am indreptat spre plaja unde se stransesera toti arabii satui si cu chef de distractie dupa o abstinenta de aproape o luna. N-am rezistat tentatiei si mi-am cumparat o portie dubla de placinta cu branza, una din specialitatile Ramadanului care numeste “atayaf” si este o placinta prajita bine ,in interior avand crema de alune sau branza. Alt desert, la fel de bun, se numeste “mamoul” si este un produs de patiserie cu crema de alune si parfumat cu apa de trandafir…immm !...si sa va mai spun si de “mohallabiya” care este o budinca cu petale de trandafir si frunze de portocale… si de alte zeci de feluri de prajituri insiropate si indulcite cu miere (gen kataif) …cine iubeste dulciurile ar trebui sa vina in Iordania si numai pentru asta…

Daca as mai fi avut la dispozitie inca o zi as fi facut o excursie in “Wadi Rum” in mijlocul desertului unde ai parte de experiente fantastice alaturi de beduini , traind cu ei viata lor de zi cu zi ; poti sa dormi in corturile lor , sa mananci alaturi de ei, sa stai sa povestesti impreuna cu ei la un ceai, si sa te plimbi prin desert cu masinile de teren sau sa inchiriezi A.T.V-uri - o experienta unica este sa mergi descult prin nisip si vei remarca ca nisipul care este spre Soare este fierbinte de abia poti sa umbli pe el, in timp ce pe partea unde nu bate soarele nisipul este atat de rece incat iti ingheata laba piciorului

Desertul Wadi Rum este celebrul in lumea intreaga datorita lui Te Lawrence (o sa va spun mai tarziu cine a fost acest “Lawrence al Arabiei) care a scris si o carte faimoasa “Seven Pillars of  Wisdom”.

…n-am vizitat desertul si-mi pare rau  (ramane pe data viitoare) dar voi sa nu-l ratati!

Dimineata la prima ora am plecat din Petra cu destinatia Aqada, cel mai important oras din sudul Iordaniei si destinatia de vacanta preferata a iordanienilor ( in fiecare weekend statiunea se umple si iordanienii petrec aici mancand, cantand, ascultand muzica , relaxandu-se si facand baie in cea mai clara mare in lume –Marea Rosie).
Aqada este replica iordaniana pentru faimoasa statiune de lux a Israelului , Eilat-perla lor de la Marea Rosie, o statiune exclusivista , scump , cu hoteluri si dotari de lux si in care un vagabond ca mine nu este binevenit…
Aqada insa vine din urma , se investesc sume imense de bani aici si in cativa ani isi va ajunge din urma vecina din Golful Aqada (Eilat si Aqada impart acelasi golf si sunt statiuni vecine-seara se poate vedea lumina exuberanta din Eilat).
Orasul nu are nimic istoric de oferit ( cu exceptia unei ruine de castel din centrul orasului care mie nu mi-a transmis nici un mesaj) dar viata unui turist nu se rezuma numai la vizite istorice…Aqada iti ofera relaxare, iti ofera deschidere la una din cele mai frumoase marii din lume(si aici ma refer la viata subacvatica cu corali si pesti colorati),iti ofera o gama larga de hoteluri si restaurante pentru toate buzunarele, iti ofera toata gama de sporturi nautice , dintre care scufundarile ocupa cel mai important loc.
O sa inchei , pentru moment ,descrierea orasului deoarece in noaptea aceasta se sfarseste Ramadanul si trebuie sa traiesc momentul afara in mijlocul localnicilor, care deja au inceput cele 3 zile de sarbatoare.
Pana acum cateva zile stiam ca Ramadanul se sfarseste pe 22 septembrie ( in fiecare an este in alta perioada) dar azi am aflat ca postul din timpul zilei ia sfarsit azi si timp de 3 zile are loc sarbatoarea de final in care musulmanii petrec mancand, dansand, si ascultand muzica. Astazi dimineata cei de la receptia hotelului mi-au spus ca ”azi sau maine se sfarseste postul”…mi-am zis in sinea mea , astia ori nu vorbesc bine engleza si nu stiu sa se exprime sau habar nu au data cand se sfarseste; am plecat prin oras, m-am plimbat pe plaja si am intalnit un arab mai stilat care mi-a explicat ca intr-adevar, acum, inca nu se stie cu precizie cand se sfarseste postul …???... da , aceasta zi este fixata de pozitia Lunii si s-ar putea ca postul sa mai tina o zi…abia spre seara se va stii cu siguranta…
Este ora 11 noaptea si auzind muzica afara deduc ca postul a luat sfarsit …Allah s-a indurat de musulmani si le-a dat voie sa manance si sa bea in timpul zilei dupa aproape o luna de chinuri prin calduri de peste 35 de grade. Maine va povestesc mai multe despre Aqaba si va povestesc si cum este prima seara dupa postul musulman…ma uit pe fereastra hotelui , care are priveliste la plaja, si vad din ce in ce mai multi musulmani care se aduna pe plaja…iar muzica este din ce in ce mai tare…cu siguranta ca va tine pana dimineata si nu voi putea sa dorm deloc in seara asta…

Ca sa vizitezi Petra ai nevoie de minim 2 zile( 3 ar fi ideal); eu am vizitat-o intr-o zi lumina dar dupa aceasta zi am picat in pat ca bolovanul.
Sa povestesti despre Petra ai avea nevoie de ore intregi , iar sa scrii cred ca ar dura zile si cu siguranta ar mai ramane multe de zi; dar daca gandesc ca este greu imi va fi cu siguranta greu sa scriu !... eu acum ma gandesc ca este usor , doar timp sa am …
Trag aer adanc in piept, spun o rugaciune si ..sper sa nu va dezamagesc…
Primul meu contact cu Petra a avut loc noaptea ( total neobisnuit-toti turisti viziteaza intai ziua si noaptea o iau ca un “bonus”), la lumina lumanarilor, si desi nu poti sa remarci multe detalii si sa vezi cu adevarat arhitectura cladirilor, atmosfera creata de organizatori este unica; in plina noapte ei lumineaza tot drumul de la intrarea in oras pana la primul monument cu peste 1500 de lumanari (sunt 2 kilometri) si sute de turisti parcurg aceasta distanta admirand romantisnul si farmecul acestui drum luminat original. Locurile mai importante sunt semnalate prin prezenta mai multor lumanari care incearca sa-ti atraga atentia ca acolo este ceva –este greu sa vezi cu adevarat dar distingi macar umbra unor desene si sculpturi-
Parcurgi cei 2 kilometri (dintre care 1,2 kilometri printr-un defileu inalt de 100 metri si lat intre 4 si 10 metri- splendit !) in 30 de minute dupa care , dintr-odata, ajungi intr-o piata unde apare falnic si impunator ( luminat cu sute de lumanari la baza)un monument sculptat in stanca –se numeste “The Treasury”…iti tremura pielea de emotie , parca ai fi pe alta lume si nu stii ce se petrece cu tine…pentru mine , era primul contact cu “The Treasury”( care se traduce “tezaur”) si cu siguranta eram mai entuziasmat ca ceilalati care vazusera cu cateva ore inainte, la lumina zilei, acest spectacol. Pe jos erau aranjate cateva covoare , si am fost invitati cu totii sa stam jos pentru ca urma un moment artistic; a durat cateva minute pana toata lumea s-a asezat si s-a facut liniste si a inceput un artist beduin sa cante la un instrument asemanator chitarei. Piata , care este inconjurata de munti , rasuna sub acordurile artistului si toata lumea traia cu adevarat momentul…sus pe cer erau mii de stele , pe jos sute de lumanari si intre ele trona mandra sulptura nabateeni veche de mii de ani. Esti servit , gratis, cu ceai, dupa care urmeaza , un alt artist, care canta dintr-un fel de fluier si interpreteaza melodii care-ti merg la suflet…nu stiu cum a trecut o ora si dupa incheierea spectacolului iti vine greu sa te intorci inapoi la hotel; daca s-ar fi putut am fi dormit cu totii acolo. Cei 2 kilometri ii parcurgi parca plutind, in adierea placuta a unui vant de vara noaptea si abia astepti a doua zi sa vezi minuniile Petrei sub lumina puternica a Soarelui care comparativ cu lumina data de lumanari este infinit mai puternica.
A doua zi dimineata , portile se deschid la 6 , dar eu nu am putut sa ajung inainte de 8 si la ora aceea deja mii de turisti intrasera in vechiul oras( ideal este sa ajungi la 6 cand nu este atat de cald si poti sa te bucuri de cateva ore de timp perfect).
Pentru cei cu probleme de locomotie (sau cei, pur si simplu , lenesi) exista cai care te pot duce de la intrarea oficiala pana la intrarea in canion (800 de metri) contra sumei de 6 euro; de la intrarea in canion pana la prima piata , respectiv primul mare monument, exsta un fel de trasuri care costa 10 euro , iar in interiorul orasului exista camile si magari. Sunt multi oameni care folosesc aceste mijloace de locomotie si cred ca este cea mai ecologica metoda si in acelasi timp o interesanta experienta pentru turisti, o calatorie pitoreasca; problema este ca in interiorul orasului este destul de scump: cu magarul si cu camilele poate sa ajunga si la 30 de euro, si nu negociaza foarte mult pentru ca au clienti permanenti.
Traseul de intrare , lung de 1,2 kilometri , si care se numeste “the Siq”, este printr-un canion unde ziua poti sa admiri diverse sculpturi ,terase agricole, o gama variata de culori ale stancilor si un interesant canal prin care acum mii de ani transportau apa in Petra; acest canal este scobit in stanca si demonstreaza, inca odata, ingeniozitatea popoarelor antice.
Canionul nu este format datorita curgerii apei ca in majoritatea altor canioane , ci datorita miscarii placilor tectonice , stanca s-a rupt in doua si a format aceasta vale pe care nabateenii o foloseau ca acces in oras.
La capatul canionului se afla o piata care este dominata de “The Treasury”, acest monument inalt de 43 de metri si lat de 30 care este mandria Petrei si pe care o sa-l vedeti pe orice pliant de promovare a acestei minuni. Majoritatea il vor recunoaste din filmul “Indiana Jones” , film care s-a filmat in mare parte in aceasta zona( mai sunt cateva locuri in care ghizii iti arata locurile de filmare) Nimeni nu cred ca poate sa-l descrie la adevarata valoare si cel mai indicat este sa-l vedeti la “prima mana” .
“The Treasury” a fost sculptat in primul secol inainte de Cristos , cu destinatia de mormant al unui rege nabatean si apoi a fost folosit ca templu de rugaciune pentru credinciosul popor nabateean; nabateeni sunt un trib de arabi nomazi, care provin din vestul Arabiei si care s-au stabilit pe aceste meleaguri cu cateva secole inainte de Cristos; tot atunci au inceput sa construiasca si primele cladiri , unele sculptandu-le in stanca , altele construindu-le din piatra.
Suprafata Petrei de 264 kilometri patrati este plina de ruine ale fostelor cladiri –peste 3000-care au fost construite si au apartinut , pe rand, nabateenilor, romanilor si apoi Imperiului Bizantin; fiecare imperiul si-a pus amprenta arhitecturala asupra monumentelor din Petra facand din acesta un oras antic unic in lume.
Pe vremea Regatului Nabateenilor , Petra era un punct de intalnire a rutelor vitale de comert , si se afla in mijlocul lumii antice civilizate a acelei perioade; Regatul facea legatura Arabiei , Chinei si Indiei cu Egiptul, Grecia, Mesopotania si Roma.
Dupa cele cateva minute de admiratie si “mutenie” in fata “The Treasury” drumul continua printr-o vale mai larga si cateva sute de metri intalnesti de o parte si alta a drumului case si morminte sculptate in stanca stacojie cu dungi colorate ( sunt zeci de comercianti care vand bucati de stanca cu dungi colorate originale din acest oras); apoi apare orasul propriu-zis, si pe o intindere de cateva hectare este plin de cladiri si temple in stadii avansate de degradare. In mijlocul orasului se poate observa ruinele unui teatru , care desi arata ca si unul roman a fost construit de nabateeni in secolul 1 dupa Cristos ( se pare ca totusi nabateeni au folosit influenta romanilor care erau deja prezenti in Est in aceea perioada); teatrul a fost sculpat in stanca si initial avea o capacitate de 3000 de locuri, dar ulterior a fost extins putand primii 7000 de oameni.
In fata teatrului, chiar prin mijlocul orasului trecea “Strada Coloanelor” , strada care acum mii de ani era pavata cu marmura ( acum se pot vedea doar cateva resturi) si avand de o parte si de alta a ei coloane, temple, cladiri publice, magazine; acum se pot vedea doar ruine …
Pe langa zecile de ruine care le intalnesti la tot pasul in Petra , sunt cateva care sunt mai bine conservate si care inca pastreaza maiestria si frumusetea de altadat. Cele trei morminte regale care m-au impresionat in mod deosebit sunt “Urn Tomb”- care este cel mai larg si impunator si a fost folosit si ca biserica bizantina, “Palace Tomb”- cel mai erodat de timp dar inca arata magnific cu cele trei nivele decorate cu stalpi si coloane si cel mai nou mormant “Sextius Florentinus “ care se stie cu certitudine ca a fost construit de guvernatorul roman al provinciei arabe care a dorit sa fie inmormantat in acest templu construit de el( se poate citi in latina deasupra intrarii pentru cine a fost construit).
Unul din templele principale ale Petrei este “Qasr al-Bint” care este printre putinele construite din piatra( majoritatea sunt sculptate in stanca) si care a rezistat de-a lungul sutelor de ani numeroaselor inundatii, cutremure si distrugerilor provocate de oameni .
Inainte de a trece la ultimul templu important vizitat o sa va povestesc o intamplare care mi-a dat mult de gandit si din care ar trebui cu totii sa invatam ceva…
Peste tot in Petra sunt comercianti de diferite obiecte (majoritatea kitch-uri) , multi cu tarabe, altii ambulanti , si printre acestia din urma se afla si copii de diferite varste care vand de la vederi pana la decoratiuni si ascesorii de purtat ; te asalteaza mereu cu insistenta …”Sir !, look here, look this ! 10 dollars, 2 dollars, This one only 1 dollar”, etc…printre zecile de copii de beduini am zarit o fetita de maxim 10 ani, draguta dar cu defect (strabism accentuat) la ochii care vindea vederi si era mai linistita ca ceilalti…m-am hotarat sa cumpar de la ea fara sa negociez deloc pentru a putea sa-I fac o bucurie…a inceput sa vorbeasca intr-o engleza stricata si m-a intrebat daca nu vreau s-o iau ca ghid prin Petra sa-mi arate cateva temple ascunse…am intrebat-o cat trebuie sa platesc pentru asta si a raspuns frumos ca eu decid cat vreau sa-I dau; mi-a placut de ea si raspunsul ei si m-am hotarat sa o iau ca ghid. Am urcat impreuna intr-un loc superb , de unde ai o panorama splendida a intregului oras , loc care se numeste “High Place of Sacrifice”(Locul inalt de Sacrificiu) . Acest loc a rezistat foarte bine timpului , probabil fiind la inaltime, si se pare ca aici aveau loc ceremonialele religioase in onoarea zeilor nabeteeni si ceremonialele funerare ale diversilor conducatori de rang mai inalt. Am admirat cateva minute intreg orasul de la o inaltime de cateva sute de metri apoi am continuat drumul (fetita imi era ghida) catarandu-ma pe stanci , urcand in “patru labe” si facand sarituri de caprioara pana am ajuns pe un munte opus celui in care se afla “The Treasury” , fiind la o inaltime mult mai mare decat monumentul…il puteam vedea si admira de sus in toata splendoarea lui si paream ca niste zei privind la oamenii care pareau atat de micuti la baza lui; mai erau cativa turisti temerari ca noi , dar majoritatea cu ghizi profesionisti si echipati corespunzator cu echipament de alpinism…eu eram in sandale si ghida mea in papuci…intr-un final totul a fost ok , si ne-am intors in centru pentru ai plati ghidei pentru ora cat a stat cu mine; desi nu vorbea bine engleza, pe tot parcursul traseului se straduia sa-mi dea explicatii despre Petra , despre beduinii care locuiesc aici, viata lor, si alte cateva informatii despre viata ei si a familiei ei.
Mi-a placut fetita( mi-a facut cadou si un colier din carton colorat avand forma unor elefanti – un kitch, dar m-am bucurat ca sa o fac sa se simta bine) si m-am hotarat sa-I transform ziua intr-una fericita dandu-i…50 de euro…de obicei nu sunt atat de darnic dar nu stiu ce m-a apucat azi si am facut-o !... Atentie !, acum incepe partea nostima !...cand a vazut banii (contrar asteptarilor mele , care vroiam sa vad o fetita bucuroasa si cu zambetul pe buze) prima reactie a fost ca vrea 100 de euro, ca atat valoreaza ora in care mi-a fost ghida …am ramas blocat …am crezut ca n-a mai vazut niciodata 50 de dinari iordanieni( echivalentul a 50 de euro) si nu stie valoarea lor, dar…stia cat valoreaza , si…nu era multumita!...nu mai aveam cuvinte!...cateva secunde am ramas si fara aer…nu-mi venea sa cred! (la intrare era plin de ghizi profesionisti care pentru 20 de euro stateau cu tine jumatate de zi)...apoi a inceput sa negocieze cu mine ca mai vrea 20, apoi 10 apoi macar 5 euro in plus…ii dadusem banii dar i-as fi luat fara nici un regret inapoi…i-am dat inapoi cadourile si i-am spus ca nu-mi mai place de ea ca este lacoma si m-a inselat ( de fapt ea nu m-a inselat deloc, eu am fost ala prostul)…nu a vrut sa ia inapoi cadourile( oricum valorau 2-3 euro) si pana la urma a zis ca e multumita, probabil a vazut reactia mea de indignare !; ne-am despartit in relatii bune dar eu inca eram socat de aceasta intamplare! …sper ca voi sa invatati din aceasta experienta ( eu cu siguranta am invatat) ca aparentele insala de multe ori : in spatele unei fetite aparent draguta si muncitoare, se afla o smechera care prindea fraieri ca mine , ii prostea ca ambii parinti sunt bolnavi, fratele mai mare a murit muscat de un sarpe( si alte povesti care ulterior am dedus ca sunt minciuni) si datorita naivitatii multor turisti ca mine fata s-a invatat sa castige bani multi si a inceput sa nu-I mai pretuiasca …numai noi turistii suntem de vina , noi am stricat-o si acum ii va fi greu sa lucreze undeva cinstit pentru 10-20 euro , pe zi , cat se castiga, mediu, in Iordania...Dar omul din intamplari si experiente invata si, v-am mai spus, eu consider ca o greseala este o adevarata greseala cand o repeti si a doua oara…la mine nu o sa se mai intample…sper ca nici la voi !...
Sa revenim in mijlocul minunii de la Petra!...eu dupa cateva minute de privit minunatiile de aici am uitat intamplarea si acum rad de aceasta si…de mine !...
Aproape de mijlocul pietii se afla “The Great Temple” , care in ciuda numelui se pare ca a fost folosit ca cladire administrativa; este cea mai mare cladire construita din piatra in Petra si se compune din doua parti: partea de sus care duce la strada coloanelor si care contine un mic teatru, columne decorate cu capuri de elefanti si cateva desene in interiorul zidurilor; in jurul “Marelui Templu” se afla o piscina imensa de 50 de metri lungime si 25 latime, cu o platforma in mijloc si un pod de piatra care duce la ea; aceasta piscina era pe timpuri (as fi dorit eu si acuma) alimentata si cu apa fierbinte si rece iar aproape de piscina se afla locul unde se afla o baie cu aburi si un sofisticat sistem de alimentare cu apa.
Templul “Qasr al-Bint”( dedicat zeului principal al nabateenilor-Dushara) este ultimul din piata deschisa in care se afla majoritatea templelor si de aici porneste un drum care duce la unul din cele mai frumoase si bine conservate temple din Petra, “Ad Deir” sau “Monastery”. Drumul pana la acest templu ( care in timpul imperiului Bizantin era folosit ca biserica) este obositor, si trebuie sa urci 800 de trepte sapate in stanca pentru a ajunge aici; am avut un mic gand sa inchiriez un magar sa ma duca pana sus deoarece stiam ca am drum lung la intoarcere si eram deja obosit, dar m-am razgandit rapid cand am mers langa ei si am vazut ca erau un pic mai mari decat cainele meu…
Dupa 40 de minute de urcat cele 800 de trepte ajungi la o alta minune a Petrei , “Monastery”…m-am asezat jos pe o stanca , la umbra caci la soare erau peste 50 de grade ,si am privit-o intens…dupa cateva minute simteam ca sufletul nu mai face parte din trup, trupul nu-l mai simteam (probabil si din cauza oboselii, a emotiei, a entuziasmului provocat de minunea din fata mea) si ma focalizam numai asupra anticului templu din fata mea…era atat de real, atat de bine definit si emana atata energie !...atunci am simtit cu adevarat ca, Petra, trebuie sa faca parte din cele 7 minuni ale lumii contemporane…eram in fata unei minuni a Umanitatii !...daca ar fi sa votez ,cu siguranta as vota Petra printre primele !
Nu-mi venea sa ma ridic de jos pentru ca stiam ca trebuia sa-mi intorc si privirea si sa merg mai departe inca cateva sute de metri pana pe varfurile a doi munti de unde auzisem ca ai cea mai frumoasa priveliste a intregii zone…am plecat cu greu din fata monumentului, dar intorcand capul des sa mai prind cateva imagini cu acest fantastic monument …dupa cateva sute de metri (dar pe care i-am facut in 30 de minute datorita diferentei de nivel) am putut sa confirm ca asa este , de sus ai cea mai frumoasa panorama a intregii arii, insa nu este cea mai frumoasa priveliste a Petrei ( de acolo se vede putin din anticul oras, mai mult se vede in departare)…Petra o vezi cel mai bine de pe “High Place of Sacrifice”.
Abia tarandu-mi picioarele de oboseala am plecat inapoi…stiam ca am drum lung de facut(peste 2 ore) , afara erau peste 35 de grade, dar stiam si ca voi trece prin mijlocul “vechiului oras ascuns” si voi revedea iar intreaga Petra pe drumul de intoarcere.
A doua oara cand am revazut nu mai a fost atat de fascsinant ca prima oara ( sau poate eram eu super obosit, caldura ma epuizase si nu mai puteam sa ma concentrez la ce intalnesc in cale) si parca n-am mai trait aceleasi momente de sublim ca la prima intalnire cu aceste antice minuni , dar concluzia este una : PETRA MERITA VAZUTA !- este un loc care are destule de oferit oricarui specialist in istorie, oricarui antropolog, arheolog, geolog, arhitect si chiar si naturalist…cu totii vin aici sa-si faca studii si sa fie in contact cu lumea antica; dar nu trebuie sa fii specialist in vreun domeniul sa apreciezi Petra, odata intrat aici esti rapid cucerit de unicitatea si minunatia monumentelor .
Dupa ce timp de secole si-a trait maretia, orasul Petra a fost parasit treptat ( nu se stiu motivele) si din secolul 14 nu s-a mai stiut nimic despre el pana in anul 1812 cand un calator cercetator elvetian ( care calatorea travestit in arab) l-a descoperit si l-a redat umanitatii.
Petra este cea mai are atractie turistica a Iordaniei ( preconizez ca numarul turistilor care viziteaza Iordania va creste exponential datorita acestei atractii) si este deasemenea una din cele mai mari comori arheologice ale umanitatii; isi merita locul printre cel sapte minuni ale lumii votate acum cativa ani de milioane de oameni.

Dimineata am plecat din Amman cu destinatia Madaba, un oras la 40 de kilometri departare si care este faimos datorita bisericii greco-ortodoxe Sfantul Gheorghe. M-am imprietenit cu un taximetrist ( pe care dupa o zi de stat impreuna nu tin minte cum il cheama-un nume arabesc dificil de pronuntat si mult mai dificil de tinut minte) care s-a oferit sa-mi fie ghid pe toata durata zilei si sa ma duca sa vizitez si cele mai importante obiective in drum spre Petra. Curios este ca azi-noapte i-a nascut nevasta al treilea copil si a stat la spital toata noaptea sa-si vada copilul si mi-a fost cam frica cu el sa nu adoarma la volan.
Madaba este un oras vechi , locuit de aproape 4500 de ani, si care apare in Biblie sub numele de Moabite town of Medeba. In anul 850 inainte de Cristos a fost distrus complet de regele moabit Mesha dar a fot refacut din temelii si la inceputul secolului 3 a devenit parte a Provinciei Romane a Arabiei. In secolul 4 Imparatul Constantin convertindu-se la crestinism , aceasta religie devine religie dominanta a Imperiului Roman si astfel in Madaba predomina crestinii; si in ziua de astazi peste 70% sunt crestini restul fiind musulmani.
Biserica St. George (sau Sfantul Gheorghe) a fost construita pe vremea lui Justinian si in anul 1884 a fost descoperit , in centrul bisericii sub pamant, un mozaic reprezentand o harta realizata in anul 560 (dupa Cristos) unde se pot recunoaste Bethlehem-ul, Ierusalimul, Palestina, lacul Tiberias, Marea Moarta, Jerico. Mozaicul se afla intr-o stare deosebit de buna si nu-ti vine sa crezi ca are peste 1500 de ani ; Madaba este numit si orasul mozaicurilor , aici fiind mai multe ateliere unde si azi se fabrica mozaicuri intr-o multitudine de culori. Orasul este foarte aglomerat, iar in jurul bisericii mii de turisti , autocare, microbuze, taxiuri , masini mici, toate dau senzatia ca este o mare sarbatoare…si asa este in fiecare zi…este un loc care face parte din averea artistica si culturala a Iordaniei . Stand in biserica si meditand cateva minute aud niste voci in limba romana…cand m-am intors am vazut un cuplu de tineri(pot sa le spun pustani pentru ca pareau foarte tineri) si imediat am intrat in vorba cu ei; au plecat acum 2 saptamani cu masina din Romania, prin Turcia, Siria si mergeau in Egipt . Niste sibieni tare placuti, calzi , deschisi (cum ar trebui sa fie toti turistii- si de ce nu toti oamenii) si mi-au povestit cateva din peripetiile lor (au o masina in care si dorm)- le-am povestit si eu promitandu-ne ca vom ramane in contact; mi-a placut curajul lor si ma bucura cand vad ca au inceput si romanii sa fie “vagabonzi prin lume” . Drum bun tineri vagabonzi si sa nu va opriti aici, lumea e intinsa iar Dumnezeu e cu voi !.
De la Madaba am plecat la Muntele Nebo (aproximativ 10 kilometri), unde Dumnezeu i-a aratat lui Moise “pamantul Fagaduintei”; aici se spune ca a murit Moise si tot aici a fost ingropat.
“go up unto…mount Nebo in Moab, across from Jericho, and view Canaan, the land I am giving the Israelites as their own possession.There on the mountain that you have climb you will die “ (Deuteronomy 32:49-50)- “du-te sus…pe muntele Nebo, de cealalta parte a Jericho, sa vezi Canaan, pamantul care il dau israelienilor in posesie. Muntele pe care l-ai urcat, acolo vei muri” .
Pe acest munte a fost construita in jurul anului 393 o biserica, care treptat s-a marit si in secolul 7 aici era un vast complex bizantin, unde veneau pelerini din intreaga lume .Ruta pelerinilor incepea in Ierusalim, trecea prin Jericho, Ayun Mousa( izvorul lui Moise) , muntele Nebo si se sfarsea la izvoarele cu apa termala din Hammamat Ma’in .
In biserica se afla o cruce, langa altar, care simbolizeaza locul unde a murit Moise si unde este el comemorat si deasemenea este o teava din bronz , simbolul toiagului ridicat de Moise in desert.
“just as Moses lifted up the snake in the desert, so the Son of Man must be lifted up, so that everyone who believes in Him may have eternal life” (Ioan 3: 14-15)- la fel ca Moise care a ridicat toiagul in desert, la fel si Fiul Omului trebuie ridicat, astfel ca oricine care crede in El sa aiba viata vesnica”.
De la muntele Nebo nu puteam sa nu urmez calea pelerinilor si sa nu vizitez izvoarele termale de la Ma’in. Dupa 30 de kilometri de peisaje de munti golasi, coboram intr-o vale aflata la 200 de metri sub nivelul marii unde se afla acum o statiune turistica de lux ( luata in locatie de o firma franceza) unde s-au investit multi bani, s-au captat aceste izvoare termale si unde poti sa urmezi si tratamente terapeutice; intrarea in complex costa 10 euro si desi n-am facut baie (tare ne-am fi dorit sa ne balacim in apa de 40-60 de grade , dar mai aveam atatea de vizitat si ziua este atat de scurta…) am putut admira frumusetea cascadei cu apa fierbinte sub care stateau turisti sa se “mureze”. Apa de aici are concentratie sulfuroasa mare si pana si Herod cel mare (anul 73 –dupa Cristos) a venit aici sa se insanatoseasca.
Am plecat cu sufletul la gura spre un alt loc sfant aflat la 50 de kilometri departare unde se presupune ca a fost Isus botezat; am trecut pe langa Marea Moarta (am revenit mai tarziu aici) si am urcat in sus pe cursul raului Iordan, un rau cu numeroase simboluri si evenimente istorice (religioase si nu numai…)-numerosi profeti, Ioan Botezatorul si Isus Cristos au trecut acest rau .
“Joshua’s miraculous crossing of the river Iordan into Canaam after Moses’ death” ( Ioan 3:14-17)- miraculoasa trecere a raului Iordan a lui Joshua in Canaam dupa moartea lui Moise-
Locul de botez al lui Isus se numeste in araba “al-Maghtas” si aici, acum 2000 de ani Ioan Botezatorul , ii boteza pe toti care veneau la el; la 2 kilometri distanta se afla alt loc sfant , asociat cu vietiile lui Isus si Ioan Botezatorul, unde Ioan a trait si s-a botezat- asezamantul Bethany : “Bethany beyond the Jordan, where John was baptizing”( John 1:28)-Bethany , langa Iordan , unde a fost botezat Ioan. In acest al doilea loc nu am ajuns deoarece era tarziu si se inchidea curand.
In aceasta zona ( Biblia spune ) Isus si-a petrecut cele 40 de zile in salbaticie dupa ce a fost botezat…cu siguranta a facut si baie in Marea Moarta si am continuat si eu turul sfant cu o baie in faimoasa si unica mare in care nu traieste nici o vietate datorita salinitatii foarte ridicate.
Marea Moarta are o suprafata de 920 kilometri patrati si se afla la 400 de metri sub nivelul marii , pe fundul unei depresiuni. Poti sa faci baie oriunde in Marea Moarta , dar este indicat sa o faci intr-un loc amenajat cu nisip( majoritatea locurilor au tarmul cu stanci) unde poti sa intri fara probleme si cel mai important sa aiba dusuri pentru a spala sarea ramasa pe corp dupa baie. Pana acum cativa ani singurele locuri amenajate erau plajele hotelurilor situate la mare( unde intrarea era de la 20 de euro in sus) , dar acum guvernul a amenajat o plaja care este administrata de municipalitatea Ammanului (numita si plaja Ammanului-“Amman beach”) unde intrarea este de 7 euro ( de fapt nu intrarea cred ca costa ci folosirea dusurilor si a altor utilitati (toalete, camere de schimb, etc); fiind data in folosinta recent , totul este nou si la standarde ridicate si tot aici poti sa faci si tratamente terapeutice ( erau cativa turisti care s-au dat cu namol , au stat sa se usuce , si apoi au intrat in apa) . Cand eram mic , timp de cativa ani, in fiecare vara mergeam cu bunica (tare mi-e dor de ea pentru ca ea m-a crescut multe veri -Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!) la Lacul Sarat si faceam bai cu namol; atunci imi era groaza de namolul care se usca pe mine si ciupea si am ramas cu amintire neplacuta despre baile cu namol).
Prima senzatie cand intri in apa este ca intri in …ulei…apa este limpede si poti sa vezi fundul ,pana la o anumita adancime( deoarece nu traieste nici o vietate –nici alge macar- nu are cine s-o impurifice) dar “Doamne fereste” sa-ti intre in ochi…mie mi-au intrat cateva picaturi in gura si a trebuit sa scuit de zeci de ori. Daca , din nefericire, ai vreo rana pe corp , o sa iesi rapid din apa; eu aveam o foarte mica intepatura de insecta( sau tantar) si imediat apa a descoperit-o si ‘m-a intepat”- si este foarte mica, nici nu stiam de ea…
Cand ajungi la o adancime cand nu mai atingi fundul cu picioarele, intervine partea nostima: nu poti sa stai vertical in apa…picioarele iti sunt ridicate automat si te trezesti cu “cracii in sus”…incerci sa duci picioarele in jos , dar este ca si cum ai face abdomene, dar invers, te straduiesti sa duci picioarele in jos…nici nu se pune problema sa stai pe burta …iti ridica picioarele in sus si-ti baga gura in apa-asa mi-a intrat mie putina apa in gura… cea mai comoda pozitie este pe spate, cu genuchii sus si astfel poti sa stai mult timp fara sa faci efort-te tine apa la suprafata. Nu ai voie sa inoti mult in larg pentru ca te fluiera politistul de pe mal…pe malul celalalt este Israelul…pardon Palestina!...in Iordania sa nu faci greseala sa spui ca dincolo este Iraelul, imediat iti da replica ca dincolo este Palestina si daca continui discutia se supara ( am patit-o !).
Pe malul marii, si deasupra apei temperatura aerului este mult mai ridicata datorita fenomenului de evaporare care este mult mai intens din cauza salinitatii ridicate a apei; temperatura apei era , cred, peste 30 de grade si aici Dana si-ar fi cerut dreptul de rezidenta…
Conform pancardei de pe mal eram la 400 de metri sub nivelul marii dar altimetrul ceasului meu arata “doar” -300 …probabil nu a fost setat pentru altitudine negativa; totusi ceasul imi arata o presiune de 1080 si normal la Brasov este 960…
Am iesit din apa, ne frecam si aveam senzatia ca suntem dati cu ulei, am stat cateva minute sa ne uscam si instant au aparut ace de sare pe corp (ca de sticla sparta) care ne “mancau”; probabil ca este sanatos sa stai cu sarea pe tine , dar noi am preferat sa facem dus ( si am stat peste 20 de minute sub dus).
Apa din Marea Moarta este bogata in saruri minerale, are de 4 ori mai multa cantitate de clorura de sodiu (sare) decat in ocean si de aceea este foarte pretioasa in tratamente medicale; erau cateva magazine cu produse facute din apa marii , dar am drum lung si nu vreau sa imi ingreunez bagajul dupa a treia zi.
Biblia se refera la Marea Moarta ca la “Marea Arabah” sau “Marea Sarata” sau Marea din Est”…nu va mai dau exemple dar credeti-ma pe cuvant !...daca nu ma crede-ti cautati in Biblie !...
Cel mai bun timp sa faci baie in Marea Moarta este spre seara , cand temperatura nu mai arde, si poti sa prinzi si apusul de Soare care este senzational aici…eu ,aici,il voi prinde alta data , deoarece aveam drum lung de facut pana la Petra , unde trebuia sa ajung in seara aceasta si ne-am pus la drum.
Timp de 3 ore am povestit cu noul meu prieten diferite subiecte dar, cel mai des amintea el de sex; nu treceau 10 minute si iar povestea el cate femei “a avut” si ma intreba cum sunt femeile in Romania (a fost in Romania ,cand era mic ,cu fratele lui care a lucrat la Constanta prin anii 90’ dar nu-si mai amintea )…ma intreba des ,daca ar veni in Romania, ar gasi femei ?…si nu uitati este casatorit… cu trei copii…
Am observat , in cele cateva tari arabe vizitate de mine, ca arabii sunt cei mai afemeiati barbati …nu stiu daca chiar asa este dar cu siguranta sunt cei care se exteriorizeaza cel mai mult…ati fost vreodata prin vreo tara araba?...nu-I asa ca majoritatea barbatilor arabi au o privire de caini in calduri cand vad o femeie?...poate ma insel eu dar, este parerea mea…sau poate multi barbati sunt asa , dar arabi nu se ascund deloc?...este un subiect delicat…
Daca veniti in Iordania , sa nu ratati drumul intre Marea Moarta si Petra…este de o frumusete iesita din comun datorita muntilor golasi, a serpentinelor printre ei, a stancilor ascutite care parca intra in sosea, iar apusul este o spendoare.
La ora 8 seara, dupa apusul Soarelui am ajuns la Wadi Musa –orasul in care sunt hotelurile, restaurantele si toate utilitatile pentru a intra in Petra; hotelul ales este chiar la intrarea in vechiul oras Petra, si l-am ales aici pentru a nu mai lua taxi cand veneam la Petra (in centru sunt multe alte hoteluri si este la 3 kilometri departare); un hotel de 3 stele, mai mult decat suficient pentru mine si destul de ieftin 25 de euro …si am in camera 3 paturi…nu mai aveau camere single si duble…Mi-am luat adio de la prietenul meu( am mai stat inca 3 ore cu grija stiind ca nu dormise noaptea trecuta si avea de facut drum lung la inapoiere in Amman—l-am sunat dupa 3 ore si ajunsese cu bine) si am decis ca-l voi suna cand ma intorc in Amman poate ma duce el la frontiera cu Siria.
Dupa ce m-am cazat am vrut sa merg sa mananc deoarece am postit si eu langa prietenul meu ( mi-a fost jena, si nu era politicos, sa mananc in fata lui) si in afara de apa n-am bagat nimic in gura de dimineata, dar, receptionerul m-a intrebat daca nu vreau sa merg, peste 10 minute, la un tur prin Petra, la lumina tortelor si a lumanarilor( in Petra nu exista electricitate). Spectacolul se numeste “Petra by night” si se organizeaza de 3 ori pe saptamana, incepe la 8.30 si tine 2 ore. Bineinteles ca am lasat la o parte masa( si dupa 10 seara restaurantele sunt deschise pentru ca musulmanii mananca toata noaptea), am cumparat bilet (12 euro) si in 2 minute eram in fata intrarii in Petra nerabdator sa vad minunea noaptea la lumina lumanarilor. Sute de oameni s-au strans pana la ora 8.30 si cred ca nici unul nu a regretat banii platiti…a fost o seara magnifica…nu mai am putera sa scriu acum dar maine seara va aduc in suflet minunea de la Petra…IN SHA’ ALLAH !...daca vrea Dumnezeu!...