Salam Aleikum ( pacea sa fie cu voi) din Damasc (Esh Sham, Dimashg) , capitala Siriei , un oras impartit in doua : orasul vechi, si restul…
Orasul are peste 2 milioane de locuitori ,dar cred ca zilele acestea numarul lor s-a dublat datorita afluxului de turisti cu ocazia celor 3 zile de sarbatoare.
Dimineata m-am hotarat sa vad cateva ore si "restul" orasului, adica partea din afara centrului vechi si , exact ca in Amman, am avut impresia ca ma aflu in alta metropola ; aici poti sa recunosti "fata" unei capitale, cu bulevarde largi, cladiri mari, banci, sedii ale multor firme celebre, hoteluri de lux, muzee, parcuri si tot ce este necesar unui oras sa se numeasca capitala. Prima vizita am facut-o la muzeul National , unde poti sa te documentezi cu toate informatiile depre cultura si istoria poporului sirian; aici gasesti colectii uluitoare de inscriptii in cel mai vechi alfabet cunoscut in lume, fresce, statui de ceramica si de marmura si tot ce poti sa gasesti intr-un muzeu national. Cand esti in orice capitala a unei tari este bine sa vizitezi muzeul national; acolo se aduna toata istoria si cultura poporului… Am parasit muzeul entuziasmat si apoi m-am plimbat aproape o ora prin cartierele moderne , pe strazile largi si ingrijite, admirand si bucurandu-ma de curatenia locurilor, dar ,gandul imi era la "tigania" din centrul vechi…aveam atatea de vizitat in el dar imi era frica de agitatia din timpul zilei pentru ca-l vazusem seara si azi cu siguranta era si mai plin. Mi-am facut curaj si am intrat in orasul vechi care este inconjurat de un zid , zid care timp de mii de ani a fost mereu reconstruit si care acum inca mai are rolul de zid.
Prima vizita am facut-o la Marea moscheie Omayyad construita in secolul 8 si care a servit pe rand ca moscheie , apoi ca biserica , si acum serveste iar ca moscheie. Cand am ajuns la intrare , am fost total dezamagit pentru ca ni s-a spus ca astazi nu se viziteaza de catre turisti …dar, eram intr-o tara araba unde totul este posibil; am vazut ca inaintea mea au intrat niste francezi si i-am facut semn portarului daca pot sa intru si eu( si l-am rugat din priviri si din tot sufletul sa ma lase sa intru); mi-a facut cu ochiul si m-a chemat langa el sa-mi dea o pelerina sa-mi acopar genuchii ( in moscheie nu ai voie sa intri cu umerii sau genuchii goi si trebuie si sa te descalti) si in cateva secunde am inceput sa ma minunez de frumusetea si maretia interiorului moscheiei. Nu eram singurul turist strain , si se pare ca nu era interzis pentru straini azi , dar fiind atat de multa lume in oras , hotarasera ei sa limiteze accesul turistilor straini . Este una din cele mai frumoase moschei din lume (din cate am citit) si asta pot sa confirm si eu din cele cate am vazut ( Moscheia Albastra din Istanbul este "copil" pe langa asta) si se spune ca este si una din cele mai sfinte. Moscheia este formata din partea interioara , unde se afla mausoleul Sfantului Ioan Botezatorul si unde toata pardoseala ( cat un teren de fotbal) este acoperit cu covoare persane si partea exterioara, formata dintr-o curte inchisa cu ziduri inalte si unde pardoseala este placata cu marmura; picturile, sculpturile, arhitectura, marimea imensa fac din aceasta moscheie un loc grandios , un loc ideal de meditatie, de rugaciune , de apropiere de divin…
Tot in orasul vechi se afla si Capela sfantului Anania (unul din primii discipoli ai lui Cristos) si capela lui Sfantul Pavel care s-a crestinizat in Damasc.
Chiar la intrare in oras, se afla o citadela , dar care mai mult este o ruina , si care nu te impresioneaza dupa ce ai vazut Jerash ;este totusi un simbol al vechiului oras; langa citadela este situata cea mai importanta piata acoperita din oras "Souq al-Hamidiyya" in acoperisul careia inca se mai vad urme de gloante trase de francezi in timpul revoltei sirienilor din 1925. In acest bazar gasesti tot ce-ti trece prin cap ca s-ar putea vinde intr-o tara , de la mancare, bijuterii, haine, pana la obiecte de arta si decoratiuni, iar de-a lungul pietii intalnesti oameni din toate categoriile sociale, toate natiile si rasele; am vazut beduini nomazi care veneau direct din desert, iranieni care veneau in pelerinaj la moscheie( sau la mormantul lui Hussein), turisti de toate natiile si bineinteles sirieni din toata tara. Aici se potriveste cel mai bine zicala: "N-ai loc sa arunci un ac". La capatul tunelului acoperit (este ca un tunel urias aceasta piata) se afla o piata mai mare ( unde ai loc sa dai din maini) si unde se gaseste mormantul lui Hussein , fiul lui Ali si nepotul profetului Mahomed. Langa intrare in moscheie se afla si "Mausoleul lui Saladin" (unul din eroii poporului arab) care a fost construit in anul 1193 si unde eu nu am intrat pentru ca era foarte aglomerat.
Legenda spune ca , Mahomed intorcandu-se de la Mecca , si apropiindu-se de Damasc, a fost invitat sa intre in oras; acesta a refuzat spunand ca in Paradis intri o singura data , atunci cand mori…este o legenda , sau poate pe vremea aceea nu era asa aglomerat, deoarece zilele acestea Damascul este de nesuportat…
Un loc mai liber si placut unde am intrat ( nu erau multi arabi pentru ca biletul de intrare era 3 euro) a fost "Palatul lui Azem" , construit in anul 1749 de Azem care atunci era guvernator al Damascului. Aici gasesti o expozitie cu lucruri din trecut, obiceiuri ale arabilor de acum 100 de ani, mobila veche care a apartinut castelului si multe alte lucruri interesante pe care , din fericire, le poti savura in liniste…
Cat de mult apreciezi un lucru dupa ce o vreme esti lipsit de el; linistea mi s-a parut in Damasc lucru cel mai de pret( deoarece era greu s-o gasesti) si pot spune ca orasul m-a obosit in cele 2 zile, cat nu m-a obosit Iordania in 6…si v-am spus, eu iubesc atmosfera de vacanta, lume multa , galagie, petrecerile, dar aici am realizat , inca odata, ca ce-I prea mult, in orice domeniul si intotdeauna, strica!!!...
Inainte de a intra in "Palmyra" – piatra de rezistenta a Siriei-, cateva cuvinte despre istoria Damascului si implicit si a Siriei:
Este cel mai vechi oras din lume care a fost locuit incontinu, incepand din secolul 15 inainte de Cristos; orasul stravechi a fost stapanit in antichitate de egipteni, hititi, asirieni, babilonieni, persi, selucizi, romani, bizantini si mai aproape de timpurile noastra, de francezi pentru cativa ani. Orasul apare mentionat in hieroglifele tablitelor egiptene din secolul 14 ( inainte de Cristos) sub numele de "Dimashqa". In anul 635, Damascul este preluat de arabi, fiind capitala Califatului Omeiad ; urmeaza domnia lui Saladin , cand orasul infloreste si intra sub stapanirea mamelucilor egipteni (1260-1516) si apoi a turcilor otomani(1516-1918). Dupa sute de ani de dominatie, turcii sunt izgoniti de catre armata britanica care ocupa Siria. In anul 1920, nationalistii arabi il proclama pe Faisal, rege al Marii Sirii, care cuprinde Palestina si Liban; in acelasi an, Siria este data de catre Societatea Natiunilor, sub mandat Frantei si Damascul devine centrul administratiei coloniale franceze. In anul 1925 si 1926 au loc revolte arabe impotriva prezentei franceze in tara si Franta bombardeaza Damascul in doua randuri provocand daune considerabile. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, Siria este ocupata de trupe britanice si franceze acestea ramanand aici pana in 1946, cand tara isi dobandeste independenta reala. Intre anii 1958 si 1961, Siria este unita cu Egiptul in Republica Araba Unita; in anul 1963 , puterea este preluata de partidul Bass, care initiaza o politica de orientare radicala, panislamica cu reforme agrare, nationalizari in industrie, etc.
In anii 1948, 1967,1973, Siria participa activ la razboaiele armate arabo-israeliene, iar in anul 1976 trimite trupe in Libanul vecin, devenind arbitrul al razboiului civil ce incepe aici.
In anul 1971, Hafez al-Assad (prieten bun cu Ceausescu) ajunge la putere si readuce stabilitatea politica in tara fiind unul din cei mai longevivi presedinti ( 5 mandate a cate 7 ani- ultimul fiind castigat cu 99,98 %-in stilul lui Ceausescu).
In cadrul conflictului irano-irakian, Siria sprijina Iranul, aceasta ducand la inrautatirea relatiilor cu Irakul si chiar mai mult , in timpul Razboiului din Golf(ianuarie-februarie 1991) se raliaza coalitiei antiirakiene a O.N.U., condusa de S.U.A.
Siria participa la multe tratative de pace cu Israelul , pentru ca acesta sa restituie teritoriul "Inaltimilor Golan", ocupat din 1967, dar pana in ziua de astazi nu s-a realizat nici un rezultat. Important de stiut este ca nu puteti intra in Siria( ca si-n Liban), daca aveti in pasaport vreo dovada ca ati fost in Israel ; iar daca veti fi intrebat daca ati fost acolo (eu n-am fost intrebat) ganditi-va ca raspunzand cu da, inseamna ca vi se va refuza intrarea…
Dupa moartea lui Hafez al-Assad, fiul acestuia preia puterea si incet , incet in Siria au loc schimbari democratice. Pe de alta parte , Bashar al-Assad-fiul lui Hafez, incearca o apropiere de Irak , imbunatatind relatiile , iar in timpul ocuparii Irakului de catre fortele coalitiei ( sau mai bine zis de americani) se opune acestei coalitii , ceea ce impune o serie de sanctiuni econimice si militate de catre S.U.A. Siria este acuzata ca sprijina organizatiile teroriste , este acuzata ca nu sprijina procesul de pacificare a Irakului si pana in anul 2005 era acuzata ca detine militari in Liban si ii sprijina pe arabi in razboiul civil al acestora.