Salamo alaikom- un cuvant de buna ziua pe care daca-l folosesti cand te intalnesti cu vreun arab o sa-l faci sa zambeasca ; este de apreciat sa incerci sa inveti cateva cuvinte din limba tarii care te gazduieste…localnicii se simt bine si incearca sa te ajute mai mult…

Dimineta la ora 7 (nu va spun ce greu m-am sculat) am plecat cu bus-ul spre Amman; conditii excelente de transport( un autocar cu aer conditionat, toaleta, confortabil) iar pretul de 6 euro este foarte mic pentru cele 5 ore de mers pana la Amman. Din autogara principala unde m-a lasat autocarul am luat un taxi pana la alta autogara de unde pleaca cursele spre nord ( spre Jerasch); m-am asezat la coada sa asteptam un microbuz din cele sute  care regulat fac legatura cu orice punct din Iordania- sunt microbuze gen Volkwagen Transporter care sunt prevazute cu 14-16 scaune ( in Europa n-am vazut sa aiba mai mult de 9 locuri) si cu care calatoresc localnicii. Stand in statie am intalnit un francez ( care statuse 6 luni in Bucuresti, lucrand pentru Dacia-Renault, dar care nu stia mai mult de 3 cuvinte romanesti) si ne gandeam sa luam un taxi pana la Jerash care costa 10 dolari; am mai intalnit inca 2 asiatici si i-am intrebat si pe ei daca ni se alatura ,dar cand le-am spus pretul au spus ca este scump…2,5 dolari de fiecare li s-a parut scump !!??...ne-am mirat dar poate ca asa era , pentru ei poate era scump…intre timp a venit microbuzul si ne-am inghesuit in el si…am platit 0,5 dolari…da !. aveau dreptate,  2,5 era scump in comparatie ci 0,5 …i-am judecat gresit !...

In mai putin de o ora eram la Jerash, unul din cele mai bine conservate orase romane ale lumii alaturi de Pompei(din Italia).

Un drum pana la Jerash  te aduce 2000 de ani in urma; o plimbare prin vechiul oras este o plimbare prin timpuri antice…fiecare piatra, fiecare cladire, coloana, strada, zid are istoria ei de mii de ani.

Jerach (sau anticul “Gerasa” ) facea parte din Confederatia celor mai importante 10 orase din zona in perioada romana, care se numea “Decapolis (polis-oras, deca-zece) si desi si-a capatat faima in perioada Imperiului Roman, aici s-au gasit urme tocmai din timpul erei neolitice (4000 de ani in urma) iar in timpul lui Alexandru cel mare (332 inainte de Cristos) orasul ajunsese destul de  prosper si cunoscut. In anul 63 (inainte de Cristos), imparatul roman Pompei , cucereste regiunea si transforma numele orasului Garsho in latinul “Gerasa” si acesta devine parte din Imperiul Roman si imediat parte din “Decapolis”.

Am intrat in anticul oras asa cum o faceau romanii acum mii de ani : prin monumentala “Poarta de Sud” care te aduce in impresionanta “Piata-sau Forum- Ovala” (90 pe 80 metri si care are in mijloc doua altare si o fantana ) iar apoi pasii m-au purtat pe “Strada Coloanelor” care se numea Cardo, unde la mijloc se afla “Macellum” o piata unde  negustorii isi expuneau marfa. Pe  Cardo ( sau strada coloanelor)  se mai vad inca pietrele originale cu care a fost pavata si daca iti lasi un pic imaginatia sa lucreze poti sa-ti imaginezi cum umblau carele pe aceasta alee( se vad inca urmele rotilor)  cu peste 250 de coloane sculptate in stil ionic si donic.

Urmeaza “Podul de sud”  cu o lungime de 73 metri si care duce la zidul orasului si la cartierele rezidentiale din anticul Gerasa.

Aproape de terminarea aleii Cardo se afla o magnifica constructie , nedegradata atat de mult de trecerea miilor de ani si care era “Templul Roman al lui Dionysus”; in secolul 4 , templul,a fost transformat intr-o biserica bizantina , acum numindu-se “Catedrala” ,aceasta remarcandu-se prin sculpurile numeroase care inca se pastreaza …si pot sa continui cu inca zeci de cladiri si asezaminte dar le voi aminti pe cele mai importante : Biseriac Sfantului Theodore,  Nymphaeum ( fantana dedicata nimfelor unde foarte interesant de remarcat sistemul de scurgere a apei cu mici bazine care se scurg  in sistemul canalelor subterane), Propileele-o intrare monumentala spre templul zeitei Artemis. Faimosul Templul al zeitei Artemis se afla pe o ridicatura de teren (probabil pentru a domina) si aici se afla si un altar pentru sacrificii si 11 din cele 12 coloane corintice. Interesante sunt si “Thermele”-un important complex de bai romane si in apropiere se afla “Teatrul de Nord” , folosit ca auditorium, dar care a fost distrus de un cutremur in secolul 5 si acum este doar o ruina…

Plimbarea noastra prin antichitate se sfarseste in interiorul “Teatrului de Sud” , construit la sfarsitul secolului 1 si apoi extins treptat si care este cea mai bine pastrata cladire din oras; aici se desfasuara si astazi diferite activitati dintre  care cea mai renumita este Festivalul de cultura si arta de la Jerasch.

Am uitat sa amintesc de hipodromul de langa oras in care inca se organizeaza tururi( artistice)  cu caii si saretele.

Trebuie sa va povestesc un pic despre Thomas Eduard Lawrence (“TE” pentru prieteni) care este faimos in lumea araba datorita atasamentului sau sincer pentru cauza poporului arab; acesta s-a nascut in Anglia in anul 1888, dintr-o familie instarita, a studiat arheologia la Oxford, si a facut o pasiune pentru Orientul Mijlociu, unde a si calatorit in anul 1909; a devenit simpatizant al Revoltei Arabe si a fost recrutat de serviciile secrete egiptene unde a invatat arta razboiului si a fost alaturi de Emir Faisall  si apoi s-a alaturat arabilor in  luptele impotriva turcilor in Golful Aqaba; a incercat sa uneasca triburile arabe desbinate secole intregi de lupte si intrigi si a condus (strategic) multe contingente de arabi care luptau impotriva turcilor si  repurtat victorii asupra acestora; a devenit faimos dupa publicarea volumului “Seven Pillars of Wisdom” in care vorbeste si despre traditiile si valorile poporului arab si  prezinta calitatile camarazilor de arme. Pentru intreg poporul  arab, acesta a devenit un idol datorita implicarii active in lupta acestuia pentru crearea unui stat arab si dragostei sincere pe care a avut-o pentru cultura si traditiile arabe. A murit intr-un “accident de motocicleta”…ramanand o legenda printre arabi…

Jerash a fost ultimul oras vizitat din Iordania, dar inainte de a trece la Siria trebuie sa va spun cateva amanunte despre mancarea iordaniana ; azi este a doua zi de sarbatoare dupa Ramadan si “a manca” a devenit acum un sport national.

Despre “falafel” cred ca ati mai auzit; un produs pe baza de naut ca si humus-ul(piure de naut) - probabil ati mai mancat  - dar de “ful” cu siguranta nu cred ca ati auzit ( deci de mancat ce sa mai zic)-este un amestec de boabe de usturoi cu lamaie…si  nu stiu ce mai pun in el dar este…delicios!  Preparatul traditional este “mensaf”- carne de miel cu orez , cu sos pe baza de iaurt-este nelipsit din orice restaurant sau bodega de cartier…ca si painicile arabe care se numesc “khobz” si din care se prepara si “turceasca” Shawarma…gasesti aici “shawarma” la orice colt de strada din carne de pui sau miel (consumul carnii de de porc este interzisa in religia musulmana).

Sa va spun cateva cuvinte despre ocupatia de baza a arabilor in timpul liber: fumatul ! Aici fumatul este mult mai raspandit decat in Occident dar nu se fumeaza tigari normale , ci “Narghilea” : o traditionala pipa cu apa sau bule de aer care da o putere slaba tutunului dar care este foarte parfumata; la fiecare restaurant , la fiecare scaun exista una si este un om care permanent aprovizioneaza fumatorii cu tutun si jar.

Cafeaua araba este foarte concentrata ( la fel ca si ceaiul de fapt care este foarte dulce si mentolat) si este servita in pahare micute ; cafeaua si ceaiul  sunt un simbol al ospitalitatii si se intampla des sa fi servit cu un pahar de ceai sau o ceasca de cafea in magazinele in care intri.