Cu durere in suflet am parasit Noua Zeelanda…datorita , in primul rand frumusetiilor lasate in urma, si in al doilea rand datorita  pierderii sperantei ca vom gasi bagajul Danei in aeroportul din Auckland unde cu 2 saptamani in urma liniile aeriene nationale il pierdusera; pana astazi am trait cu speranta ca vom gasi bagajul si  vom pleca acasa cu casetele filmate in Australia si Tasmania, cu lucrurile Danei de care stiu ca se ataseaza atat de repede si intens si speram intr-o minune …nu s-a intamplat aceasta minune dar cu siguranta ca tot ce s-a intamplat s-a intamplat cu un rost si un motiv si poate viitorul ne va lamuri de ce a fost sa se intample asa…

Zborul de la Auckland pana la Sydney a decurs normal si in cateva ore am aterizat pe pamant australian , in frumosul Sydney unde cu o luna inainte incepeam aventura australiano-nou-zeelandeza; ne asteptam la formalitati rapide, asemanatoare cu cele de acum o luna dar…

La prezentarea pasapoartelor la ghiseul pentru intrarea in tara ni s-a pus un cod rosu, care initial nu stiam ce inseamna , si a urmat un interogatoriu de peste o ora in care un ofiter de la imigrari a vrut sa stie tot ce am facut in cele 4 saptamani de tur, ce facem in Romania, ce venituri avem, unde o sa stam peste noapte in Sydney (a doua zi aveam avionul spre tara), date despre firmele unde lucram in Romania, cati bani mai avem la noi (aici am vrut sa spunem ca avem cu minus), si multe alte intrebari ( multe care se repetau dar sub alta forma) ciudate. Ne-am pastrat calmul deoarece eram plini de energie pozitiva in noi dar nu vedeam rostul acestui interogatoriul dur deoarece intrasem cu 4 saptramani in urma in Australia si acum doar faceam o escala de o zi avand biletele de avion pentru ziua urmatoare; cred ca a intrat de cel putin 5 ori in birou sa verifice cele spuse de noi si intorcandu-se aducea noi intrebari stupide: ce ati facut la Marea Bariera de Corali?...Ce ati facut in Tasmania?...ce o sa faceti azi in Sydney?...intr-un sfarsit s-a lasat convinsa ca suntem turisti adevarati( si un rol hotarator a avut si faptul ca i-am spus ca scriu despre tara in care am fost oaspete si am multi cititori) si ne-a urat un sincer sejur placut in Sydney…ne indreptam spre iesire unde ne astepta o vara de-a mea pe care nu o vazusem de peste 15 ani si asteptam cu sufletul la gura reantalnirea cu o persoana pe care o stiam calda si ospitaliera…dar…

La punctul de vama ne-au cerut pasapoartele si vazand codul nostru rosu dat de politia de frontiera( probabil ca ofiterul anterior nu-l anulase) ne-au introdus pe alta poarta si ne-au intrebat daca avem ceva de declarat (mancare , bautura si alte lucruri interzise a se introduce in Australia); am raspuns sincer ca nu si apoi a urmat un control amanuntit al lucrurilor din bagaje…nu a scapat nimic necontrolat dar din fericire spusesem adevarul si nu aveam nimic care sa contravina legilor australiene…si au mai trecut 30 de minute…ma uitam la Dana, ea la mine si radeam(dar doar pe jumatate)…ce se intampla daca ne controlau acum 4 saptamani cand aveam kilograme de salamuri, branzeturi, bautura? …eram si acum in puscarie…

In sfarsit  afara…dar stiti cum se intampla, cand ceva este sa mearga rau ,merge rau toata ziua…nici urma de verisoara si a ei sot…planuisem sa ne jucam de-a “v-ati ascunselea” deoarece eu nu o vazusem de ceva ani si poate nu o mai recunosteam dar trecusera 20 de minute si nicio persoana nu semana cu ce imi aduceam eu aminte …cu siguranta ca nu se afla la aceea iesire…am intrebat daca mai existau si alte iesiri si mi s-a spus ca alte companii aeriene foloseau alta iesire aflata la ceva distanta de aceasta; am hotarat sa mai astept cateva minute si apoi sa plec singur la cealalta iesire( dar daca ea este acolo si face la fel ?...pana a doua zi ne intalneam noi!)...

…stateau amandoi ingrijorati in fata iesirii intrebandu-se in gand “ce se intampla de nu mai iese varul asta ?”…si din clipa aceea toate au mers ca unse pana la plecarea noastra de a doua zi…

Nu am cuvinte sa descriu ospitalitatea si caldura sufleteasca  cu care am fost intampinati si tratati in cele cateva ore pe care le-am petrecut la ei dar pot spune ca ne-am fi dorit din tot sufletul sa-I avem mai aproape si cu siguranta ar fi devenit unii dintre prietenii nostri adevarati si sinceri.

Din ora in ora ne surprindeau cu gesturi care ma faceau sa fiu mandru ca am asa rude si ne parea rau ca sunt atat de departe si nu-I putem avea ca prieteni apropiati( dar voi infinta un nou cuvant in dictionarul roman…prieteni virtuali) si sa ne bucuram de prezenta lor cat mai des…ii simteam aproape de sufletul nostru!...si chiar si acum , dupa atata timp, ii simtim ca ne sunt aproape sufleteste!

La fel ca si ceilalti prieteni din Sydney , (Dana si Ted) si Marieta si Cristi ne-au cedat noua dormitorul lor si patul lor imens matrimonial pentru a ne odihni inaintea unui lung zbor spre casa , dar si pentru a ne odihni stomacurile dupa o cina copioasa si lunga cum numai romanii stiu sa prepare.

Ne-am culcat tarziu in noapte ( sau devreme dimineata) cu regretul ca mai aveam doar cateva ore de stat impreuna si nu putem sa ne vedem mai des si sa legam o prietenie care ar fi fost sincera si de lunga durata…Am invatat ca “never say never” (niciodata nu spune niciodata) este mai adevarat ca niciodata , deci …noi suntem pregatiti pentru voi, Marieta si Cristi …avem nevoie de prieteni adevarati !

Dimineata am descoperit frumusetea si intimitatea casei si a locului unde locuiesc ei admirand gradina frumos ingrijita si terasa luminata de soarele generos din Sydney; se spune ca omul sfinteste locul si deci nu putea fi altcumva…

Un lucru interesant , care ne-a socat, si care ne-ar fi ingrijorat daca l-am fi aflat acum 4 saptamani, este ca Australia este tara cu cele mai multe insecte ( paianjeni, serpi, scorpioni, etc) otravitoare , multe dintre ele letale daca nu ai antidotul necesar in timp real. Dar vin si completez cu un citat al unui mare filozof  care spunea : “nu traiesti o secunda in plus sau in minus fata de ce ti-e predestinat”…si nu-I asa?...poate cineva sa-l contrazica?

Cand am plecat in Australia  stiind si ca voi vizita Sydney-ul, aveam o dorinta in suflet care din pacate nu am putut sa o indeplinesc  in primele zile ale sejurului nostru aici: sa vizitez templu bahai din Sydney, unde sa spun o rugaciune, stiind ca in cele 7 temple de adoratie din intrega lume (pe fiecare continent exista unul) exista o forta divina care te aduce mai aproape de Dumnezeu prin puterea rugaciunii; l-am intrebat pe Cristi daca templul se afla in drumul nostru spre aeroport si raspunsul  m-a intristat : se afla in cealalta parte!...probabil ca figura mea dezamagita l-a impresionat si fiind om bun a zis ca incearca sa-mi satisfaca dorinta…apoi  a intervenit forta divina, stia unde se afla templul, pentru ca trecea zilnic ,intr-un timp ,pe acolo …si peste nu mult timp ma rugam in interiorul templului ( unicul pe continentul Australian si al cincilea din cele sapte, pe care le-am vizitat si in care am spus o rugaciune). As vrea sa reamintesc ca templele bahai sunt dedicate unitatii lui Dumnezeu , unitatii tuturor profetilor sai si unitatii omenirii ; portile acestor Temple sunt deschise oamenilor de orice rasa,culoare, nationalitate si religie. Bahaii considera ca toate religiile provin de la un singur Dumnezeu care a trimis profeti pe Pamant(Avraam, Krishna, Moise, Zoroastru,Buddha, Cristos-care a fost fiul lui Dumnezeu,Mohamed, Bab si Bahaullah- toti au fost trimisii lui Dumnezeu) pentru a ghida omenirea in functie de puterea de intelegere a acesteia, in functie de locul geografic  si de cultura acesteia; inainte de a fi bahai mereu m-am intrebat , oare Mohamed a existat cu adevarat?...poti sa crezi ca milioane de islamici se insala ?...oare Buddha a existat ?...poti sa contrazici milioane de buddhisti? …pana a deveni bahai nu intelegeam de ce numai crestinii sunt cei care poarta adevarul iar ceilalti se insala…NIMENI NU SE INSALA !, TOATE RELIGIILE SUNT DE LA DUMNEZEU ! TOTI PROFETII AU FOST TRIMISI DE EL !...iar pentru cei care sunt curiosi ce inseamna sa fii bahai, o definitie simpla care as vrea sa ma caracterizeze si pe mine : “a fi bahai inseamna pur si simplu a iubi intrega lume, a iubi omenirea, si a cauta sa o servesti: a munci pentru a aduce pacea si fraternitatea universala”-AbdulBaha, fiul lui Bahaullah.

 …si pot spune ca si Dana a avut o dorinta pe care tot Cristi i-a indeplinit-o : sa ia o sticla de apa din Ocean si impreuna cu nisipul si scoicile pe care le avea deja, sa le puna intr-o farfurie pentru ca tatal ei sa “bage mana in ocean”…ce frumos gest!...din partea ei …si a lui Cristi ca a reusit sa ne satisfaca pe amandoi…

 

Trebuie sa va spun ca, in ultimii 3 ani de cand calatoresc, am descoperit  secretul fericirii : un raport echilibrat intre latura materiala si spirituala !....nu trebuie sa ma credeti pe cuvant dar analizati aceste cuvinte si incercati sa echilibrati cele doua laturi…

…si am mai descoperit ca pot sa si gresesc , este imposibil sa am intotdeauna dreptate (Theodor Roosevelt, fost presedinte al S.U.A. , a spus ca daca ar fi avut dreptate in 70 % din cazuri ar fi fost un presedinte perfect, iar daca cineva ar avea dreptate in peste 51% din cazuri ,sa se mute  pe Wall Street si va ajunge milionar!...) dar cu siguranta am dreptate cand afirm ca , credinta in Dumnezeu ( care este unic orice credinta ai avea) face orice om sa devina mai bun , mai generos, mai fericit, mai multumit cu ce are, cu o gandire mai pozitiva, mai placut celor din jurul lui si cu o energie imensa asupra lui, stiind ca cineva acolo sus ii este alaturi…

Voi incheia ,in acelasi spirit, cu o rugaciune bahai si cu cateva scrieri sfinte care sper sa va placa si pe care sa le urmati :

“O, Dumnezeul meu! O, Dumnezeul meu!

Uneste inimile slujitorilor Tai si reveleaza-le planul Tau maret. Fie ca ei sa asculte de poruncile Tale si sa se supuna legii Tale. Ajuta-I ,o, Doamne,in straduinta lor si da-le putere sa Te slujeasca .

O, Dumnezeule ! Nu-I lasa singuri, ci calauzeste-le pasii cu lumina cunoasterii Tale si adu-le bucurie in inimi cu dragostea Ta. Tu esti, cu adevarat , Ajutorul si Stapanul lor”- Bahaullah

“Adevarat , va spun , ca oricine se va ridica in Cauza lui Dumnezeu in acest timp, va fi umplut cu spiritul lui Dumnezeu si ca El isi va trimite Armiile din cer ca sa va ajute si ca nimic nu va va fi imposibil voua daca aveti credinta.

Si acum , va dau o porunca , sa fie drept legamant intre voi si mine, ca voi sa aveti credinta; credinta voastra sa fie neclintita ca o stanca pe care nici o furtuna n-o poate misca , pe care nimic n-o poate tulbura si care sa indure toate lucrurile chiar pana la capat. Chiar daca ati auzi ca Domnul vostru a fost rastignit, nu fiti sovaielnic in credinta voastra, pentru ca Eu sunt cu voi intotdeauna fie viu sau mort, sunt cu voi pana la capat.

Dupa cum veti avea credinta , asa sa va fie puterile si binecuvantarile.

Aceasta e balanta, aceasta e balanta, aceasta e balanta”.- AbdulBaha