Wellington- ce frumos si impunator suna!....sa vedem daca orasul este la fel de maret ca si numele…

Dupa o calatorie de 3 ore pe ocean, in care am vazut delfini innotand paralel cu feribotul si care sareau parca stiind ca sunt admirati de calatorii de pe punte, am ajuns pe insula de nord.

La ora 9 eram in portul din Wellington cautand autobuzul care sa ne duca in centrul capitalei unde speram sa gasim cazare la cel mai mare youth-hostel din oras; datorita localnicilor care sunt foarte prietenosi in cateva minute eram la receptia hotelului unde spre norocul nostru erau camere libere dar spre nenorocul nostru camerele erau foarte scumpe (40 de euro) , baia era pe hol, si trebuia sa asteptam pana la ora 4 sa putem sa intram in camera. Hotelul era plin de turisti din intrega lume, bine organizat, cu sala de mese, bucatarie cu tot ce este necesar pregatirii individuale a mancarii, cu internet, sala de cinema, de distractii si cu personal zambitor si serviabil-asa cum ar trebui sa fie in intreaga industrie a turismului, si de ce nu in intrega lume; am lasat bagajul la receptie si am plecat sa vedem capitala care are un asa nume impunator.

Wellington se afla pe tarmul golfului Port Nicholson –un tarm creat artificial prin recuperarea unor terenuri aflate sub ape – si este dominat de niste dealuri pe care se afla zonele rezidentiale precum si cateva atractii ale orasului. Populatia este de numai 400.000 de locuitori, orasul nu semana cu o metropola cu blocuri inalte si strazi largi ci mai degraba cu un oras vechi  colonial, compact, in care te poti plimba pe jos si in care nu gasesti aglomeratia marilor orase.

Dupa zile intregi in care am cutreierat sudul putin populat, cu a lui zone putin dezvoltate , era pacat sa nimerim intr-o adevarata metropola aglomerata si poluata; suntem  cum nu se poate mai bine, intr-un oras placut in care putem sa ne plimbam si sa vizitam totul pe jos, in care sa gasim magazine si buticuri interesante, in care viata de noapte este activa ,un oras plin de muzee istorice si de arta, un oras asezat pe dealuri din varful carora ai o priveliste impresionanta a portului si a centrului , un oras plin de flori , si nu in ultimul rand cu oameni calzi si prietenosi.

Orasul Wellington a fost fondat in anul 1840 sub numele de Britannia; zona a fost populata din secolele 13-lea  cu triburi polineziene( de maori) originale din zona insulei Hawai, unde traia o populatie de vanatori (mao). Polinezianul Kupe este considerat primul descoperitor al portului pe care l-a numit , in traducere, “Capul pestelui Maui”. Olandezii au fost primii colonialisti ajunsi aici si au numit teritoriu cucerit “Nieuw Zeeland”, iar dupa cativa ani aici a debarcat si James Cook.

Numele de Wellington a fost pus de Edward Wakefield, ca prima colonie a New Zealand Company, in onoarea lui Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, cel care a reusit sa-l invinga pe Napoleon la Waterloo.

Timp de 2 zile am incercat sa descoperim orasul, sa ne bucuram de farmecul lui si sa vizitam cat mai multe atractii ale sale;  prima destinatie a fost Muzeul Telefericului unde sunt expuse toate  cabinele de teleferic ( care sunt niste vagoane de cale ferata) folosite de-a lungul anilor incepand din 1902 cand a fost inaugurata prima linie ; de fapt este un fel de funicular care se deplaseaza pe sine de cale ferata. Acest muzeu se afla pe dealul cel mai inalt al  orasului la statia finala a funicularului de unde ai o panorama fantastica a portului si a unei bune parti a orasului. Din varful dealului am facut o plimbare de aproape 2  ore spre centrul orasului vizitand pe rand observatorul astronomic Carter, Cafeneaua Skyline, un cimitir din secolul trecut si la baza dealului o minunatie de gradina botanica cu diverse flori si arbusti unde am poposit mai mult de o ora si de unde nu ne venea sa mai plecam datorita culorilor si formelor diferitelor plante locale ; unele le-am vazut prima oara in viata ,alte flori ne erau  cunoscute ,dar toate erau intr-o prezentare deosebita; a fost o incantare a ochiilor si deasemenea o delectare a sufletului. La iesirea din gradina botanica ne astepta o “padure” de trandafiri a caror culori straluceau in lumina soarelui si am fost atat de fermecat de frumusetea lor incat m-am hotarat sa-mi mai  suplimentez  si eu la Rasnov  “colectia” mea de trandafiri cu inca cateva soiuri care cresc mai inalte.

Seara am incheiat-o prin centrul orasului , plimbandu-ne prin magazinasele si buticurile aranjate cu mult bun gust, cautand chilipiruri ( preturile sunt “de centru’ de capitala”-adica mari) si privind spectacolul strazii care mereu ma fascineaza.

A doua zi in Wellington a inceput cu vizita cladirii Parlamentului , a cladirii moderne de langa aceasta ,Beehive-o cladire construita in anii 80’ si care reprezinta simbolul modernismului neo-zeelandez; a treia cladire din ansamblul este Biblioteca Parlamentului ( sau Nationala) care este si cea mai veche cladire de lemn din lume  construita in secolul 19 in stil neogotic si care detine una din cele mai cuprinzatoare colectii de carte.

 Urmatoarea vizita a fost la Universitatea Victoria  , una din cele mai prestigioase universitati din Noua Zeelanda si , care te vrajeste prin arhitectura cladirii , parand mai degraba un castel decat o universitate.

Daca pentru a vizita cladirea Universitatii Victoria au fost suficiente cateva minute, pentru vizita muzeul national  “Te Papa” au fost necesare cateva ore .

“Te Papa” a devenit din 1998 –de cand a fost inaugurat- un simbol al orasului fiind cel mai mare muzeu al Noii Zeelande( depasindu-l pe cel vizitat de noi in Auckland) unde gasesti toata cultura si istoria acestui popor. Constructia muzeului a durat 5 ani si a costat peste 300 de milioane de dolari dar toata lumea este deacod ca este unul din cele mai complexe muzee din lume unde sunt expuse date despre  cultura si istoria unui popor; printre bogatiile muzeului se afla o colectie impresionanta de arta maura, vase si barci vechi, case maure, multe obiecte din timpul primilor colonialisti englezi, o galerie dedicata ultimelor tehnologii ( aici se afla o casa a viitorului construita sa reziste la cutremure puternice, o franghie de bungee-jumping virtuala) si multe alte lucruri interesante care te fascineaza-bineinteles ca este un loc al copiilor unde sunt expuse animale din natura, spatiul cosmic, spatiul subacvatic si un loc unde acestia sa se joace interactiv.  Poti sa petreci o zi intrega in acest muzeu si cu siguranta nu poti sa-l vezi pe tot iar noi in cele cateva ore nu am vazut nici jumatate din el ; am incercat sa intram si sa vedem o expozitie de pictura (in principal lucrari de Monett) cu multe lucrari faimoase  dar din pacate era coada de cel putin o ora si nu aveam la dispozitie decat cateva ore pentru intreg muzeul…sa speram ca vom prinde aceiasi expozitia in alt colt al lumii…

Ziua am incheiat-o plimbandu-ne prin port , pe malul oceanului , admirand navele si barcile de lux ancorate aici  si jucandu-ne cu cateva rate care ne cerseau mancare. Lasarea intunericului ne-a prins la un restaurant ieftin chinezesc si apoi am mai hoinarit pe cateva strazi din centrul capitalei- una din strazile renumite pentru cumparaturi este strada ”Cuba” , dar noua ni s-au parut preturile exagerat de mari si am evitat intrarea in magazinele de pe aceasta strada.

Daca ar fi sa fiu un duce mi-as fi dorit sa ma cheme “ducele de Wellington” si as fi fost mandru ca un asa oras sa-mi poarte numele…Wellingtonul este un oras “de vita nobila”…

In cusul celei de-a doua zile am aranjat sa inchiriem o masina , cu care vom calatori spre nord pana la aeroportul international din Auckland de unde vom zbura inapoi in Sydney .