N-am avut noi norocul sa greseasca femeia cand ne-a zis ca va fi o zi cu multa ploaie…asa a fost, si chiar mai mult ,batea un vant de te zbura de pe strada; aceasta zona este cea mai ploioasa din intrega tara , si nu era o gluma ca ploua jumatate din timpul anului. Dupa cateva ore de cutreierat prin magazine am hotarat sa plecam spre nord alegand drumul paralel cu coasta vestica; o alegere inspirata deoarece timp de cateva ore ne-am aflat pe una din cele mai frumoase coaste ale Noii Zeelande, cu munti intr-o parte si oceanul in cealalta, cu plaje superbe, cu stanci care coboara ametitor spre apa, cu adevarate paduri tropicale , toate asortate cu o vreme de nu puteam sta nici cateva secunde afara. Faceam poze din masina si cand mai greseam si ieseam afara pentru cateva secunde trebuia apoi in masina sa ne schimbam toate hainele…de mult n-am mai vazut asa o ploaie…si asa a durat toata ziua.
Din cand in cand erau indicatoare cu “atentie strada inundabila” si exact dupa cativa metri apa plutea deasupra soselei atangand si valori de 30-40 centimetri grosime-intresant era ca erau jaloane in care puteai vedea grosimea apei- probabil daca stiai ca masina ta nu poate sa treaca printr-o apa adanca de peste 40 centimetri, te opreai si…asteptai soarele… Au fost zone in care apa ne-a ajuns la portiera dar nu ne-a fost frica nicio clipa ca masina s-ar putea defecta…forta gandirii pozitive: “gandurile pozitive aduc intamplari pozitive”…
Ieri a fost ziua de nastere a Danei ….La multi ani !, cat mai multi ani fericiti alaturi de mine , cat mai multe zile de nastere petrecute “de mana” ( adica noi doi plimbandu-ne de mana , fara grija zilei de maine) si cat mai multi copii…mai avem doua maini disponibile …I-am facut cadou un lantic de argint traditional ( of ce greu mi-a fost sa-l cumpar pentru ca tot timpul era langa mine !) si am mancat o prajitura pe malul marii…nu a fost o petrecere cu multi invitati , multe cadouri , multa mancare , bautura dar a fost o zi deosebita pe care am trait-o impreuna si ne-am bucurat de ea.
Pe coasta de vest a Noii Zeelande mai este o atractie turistica renumita pe care imi doream sa o vizitez, Pancakes Rocks (rocile –clatite) , dar am apreciat gresit timpul necesar atingerii acestei destinatii ( si ploaia a fost un factor care ne-a ingreunat inaintarea) si am ajuns cu doar 30 de minute inainte de a se intuneca ; n-am apucat sa ne bucuram deplin de imaginea fascinanta a operei de arta creata de natura dar am apucat , din fericire, sa vizitam , in fuga , tot ansamblul de roci formate de apa oceanului in decursul a mii de ani; sunt roci care arata ca niste clatite subtiri , puse una peste cealalta si care formeaza ca si o gaura prin care apa intra si sare in sus cu presiune formand imagini rar intalnite . Ne-am plimbat mai mult de 30 de minute admirand diferite sculpturi ale apei in stanca si doar lasarea intunericului ne-a facut sa renuntam la contemplarea fascinantei naturi. Tot timpul cand am vizitat noi Pancakes Rocks a plouat si cand am revenit la masina a trebuit sa ne dezbracam si sa ramanem aproape goi deoarece nu mai aveam haine uscate…urma un drum de cateva ore pina la orasul-port Picton de unde vom lua feribotul si deci avem timp sa ne uscam…
Zona unde se afla Pancakes Rocks se numeste Punakaiki si se afla in Parcul Natural Paparoua , o arie de 40.000 de hectare plina de salbaticie , pustietate si mister. Este o zona ideala pentru turistii pasionati de drumetii montane si de lipsa oricarei aglomerari turistice, o zona de “rainforest”- padure tropicala-in care te poti cufunda, medita, si admira frumusetea lasata noua, oamenilor, de Dumnezeu pe Pamant ; ne-a parut rau ca nu am mai putut ramane cel putin o zi in aceasta zona dar ne astepta Nordul Noii Zeelande si mai aveam doar 7 zile la dispozitie.
Coasta de vest este o zona superba a Noii Zeelande si daca aveti ocazia sa vizitati aceasta tara nu ezitati sa petreceti cateva zile in acest paradis; drumul urmareste coasta oceanului si deseori ai parte de imagini de paradis :intr-o parte oceanul , cu ale lui valuri inspaimantatoare si in cealalta parte, padurea tropicala, asemanatoare unei jungle, plina de vegetatie luxurianta si cu munti impunatori. Cela cateva plaje pe care le-am vazut si la care ne-am oprit , erau pline de bucati de lemne (trunchiuri, ramuri si bucati din copaci) pe care valurile puternice le-au adus la tarm si asta ne-a facut sa intelegem de ce nu este recomandat sa faci baie in acest ocean furios.
Pe drumul de-a lungul tarmului am intalnit cateva ferme de caprioare-de fapt erau ciute mari cat un cal- si ne-am gandit de ce n-am face si noi una la Rasnov ; Noua Zeelanda este cea mai mare tara exportatoare de carne de caprioara si se pare ca este profitabila afacerea din moment ce sunt atatea ferme. Pe drum am oprit la o cafenea-magazin , tipic locala, cu muzica din anii 80’ , cu aranjamentele originale ale bunicilor proprietarilor si care ne-a adus cu gandul acum zeci de ani cand totul parea mult mai simplu si fara atat de mult stres…am stat ascultand cateva melodi ale lui Billy Ocean si ale celor de la Dire Straits si Pink Floyd , am admirat frumosul exemplar de cerb care venise la gard sa ne salute si cu gandul la vremurile demult apuse am continuat drumul spre nordul care ne astepta si unde speram sa gasim vreme mai buna.
Traind pentru cateva clipe in trecutul istoriei, mi-am adus aminte ca am citit acum cateva luni despre un experiment foarte interesant care a avut loc de-a lungul a 20 de ani; acum 20 de ani , prin anii 80’ au fost intrebati cativa voluntari sa numere cate evenimente neplacute intalnesc intr-o zi ( de la micile neplaceri cu intarzierea autobuzului, a corespondentei, a defectarii autoturismului personal pana la cele mai importante cum ar fi pierderea locului de munca , a descoperirii ca un angajat fura si multe alte probleme care apar de-a lungul intregii zile)…in anii 80’ media evenimentelor neplacute era de 10 pe zi…in anii 90’ media era de 20 …iar in ultimii anii… de 30…pe zi…interesant!... dar pare incredibil, nu-I asa ?...am citit mai departe si incet incet am inceput sa inteleg : acum 15 ani nu era considerata o problema lipsa semnalului la telefonul mobil (oare de ce ?...te bucurai daca vedeai vreun telefon mobil), acum 10 ani nu era o problema daca conexiunea la internet pica, acum 10 ani nu erau ambuteiaje la intrarea cu masina intr-un mare oras…si multe alte exemple care aratau ca numarul de probleme se dubleaza o data la 10 ani…si ne mai miram de ce stresul a devenit boala numarul 1 a omenirii in lumea noastra atat de complicata…
Dupa cateva ore de condus pe soselele pustii ale Noii Zeelande ( seara dupa lasarea intunericului foarte rar mai vezi masini pe strazi) am ajuns in orasul-port Picton de unde a doua zi dimineata trebuia sa luam feribotul pentru a ajunge pe insula de nord in renumitul Wellington. Masina trebuia sa o lasam la un sediul al agentiei de inchirieri, urmeaza cateva zile de sejur in capitala Noii Zeelande iar apoi vom inchiria alta masina cu care sa “facem nordul” pana in Auckland.
Am ajuns dupa miezul noptii in Picton si am hotarat sa dormim in masina deoarece dimineata la 4 trebuia sa fim in port ,sa luam bilete si sa ne imbarcam pentru calatoria de 3 ore pana la Wellington. La ora 1 noaptea am gasit un loc de parcare care avea si toalete si spalator si ne-am aranjat patul in masinuta noastra pentru a prinde cateva ore de somn; nu departe de locul de “cazare” se afla centrul orasului de unde rasuna muzica din discotecile si barurile care datorita faptului ca era sambata cu siguranta ca erau deschise pana dimineata. N-am rezistat tentatiei si –desi Dana era obosita si nu m-a insotit- am plecat sa vad cum se distreaza localnicii intr-o zi de sambata seara. In zona din centru lume multa, multe baruri si discoteci deschise , multi turisti ca mine care cascau gura , dar ce m-a impresionat-in mod negativ- a fost numarul mare de betivi care ieseau din baruri si deasemenea in toate discotecile si barurile lumea statea si bea alcool…o sa spuneti ca de asta este bar, dar n-am vazut nici o discoteca in care sa se danseze si in care sa aud muzica de dans…pacat , te poti distra si altcumva decat sa bei alcool si sa te imbeti iar a doua zi sa te doara capul…nu ma asteptam sa gasesc cluburile din Ibiza aici dar macar o discoteca cu muzica de dans unde sa traiesc si eu muzica…
Ora 5 dimineata feribotul a plecat din acest oras , pe care, din pacate nu am avut timp sa-l vizitam si care mi-a lasat un gust amar datorita numarului mare de betivi din cursul noptii si diminetii; cu siguranta are multe locuri pline de farmec dar…data viitoare vom veni in cursul saptamanii…