Intrarea in oricare parc national din Tasmania costa , dar este printre putinele din lume unde am platit intrarea cu placere deoarece se vede unde merg banii; totul este ingrijit, aranjat si se investeste enorm in amenajarea drumurilor de acces si a potecilor pe care sa cutreiere turistii dornici de frumos.

Am escaladat muntii o zi intrega alegand 4 din multele trasee existente, am ajuns la 1200 de metri , am vazut cateva lacuri de munte formate in craterele fostilor vulcani, ne-am jucat cu un wombatu (un animal micut , un urs-pitic, neagresiv si foarte puturos) care statea cuminte si manca la marginea unei poteci de munte ( cand Dana s-a apropiat de el ,a mrosit-o, si apoi a prins-o de blugi ), si am admirat ore intregi peisajul unor lacuri si a unor munti care se reflecta spectaculos in ele . Am parcurs mai mult de 20 kilometri, coborand si urcand varfurile de munte, trasee pe care altii le fac in 2-3 zile…dar noi nu mai aveam de stat atata !...   la ora 5 seara eram rupti de oboseala si am intrat intr-un “spital” de diavoli tasmanieni pentru a face cunostinta cu simbolul si animalul pe care multi il asociaza cu Tasmania. Timp de o ora ghidul ne-a povestit despre viata , comportamentul si pericolele prin care trece acest animal care acum este pe cale de disparitie.  Diavolul tasmanian, in ciuda numelui, este un animal micut , cat o pisica mai grasa, care ziua sta ascuns prin scorburi iar noaptea iese la vanatoare sau isi cauta perechea pentru monta. Se numeste “diavol” pentru ca are un mod inedit ( ca si unii caini) de a arata ca ceva nu-I convine, deschizand gura mare si aratandu-ti dintii puternici de animal carnivor; desi pare fioros , daca simte ca nu-i esti dusman este tare afectos si chiar te poti juca cu el ( cel putin asa sunt cei care erau crescuti aici).  Am spus “spital” deoarece pe intreg teritoriul Tasmaniei sunt cateva centre de selectie si crestere a acestor animale dragute care sufera de o boala ciudata care declanseaza o tumoare canceroasa mortala. In ultimii ani peste 60 % din populatia diavolilor ( pe care ii gasesti doar in Tasmania) a murit si se pare ca si ceilalti care mai sunt in libertate sunt infectati ( nu se stie cum a aparut virusul dar este unul mortal si fara remediul); acum zeci de ani, asa a disparut si tigrul tasmanian si astazi nu mai exista nici macar un exemplar in viata. Totusi specialistii au descoperit ca puii de dracii ( cum suna! ) nu sunt infectati la nastere si daca nu au nici un contact cu cei deja infectati pot sa supravietuiasca fara sa se declanseze boala; de aceea s-au creat asa zisele “spitale” unde se cresc draci sanatosi si se incearca imunizarea acestora pentru a opri disparitia lor. Daca nu se facea nimic in cativa ani acestia ar fi disparut de pe fata pamantului …probabil omul a fost vinovat de imbolnavirea acestora ( aducand din alte parti ale globului animale purtatoare de virusi , virusi la care acestia erau vulnerabili ) si acum tot omul trebuie sa-si spele pacatele. Sa speram ca se va putea opri procesul de disparitie a acestor animale simpatice. La centru am mai vazut si vulpi autohtone care sunt caracterizate prin niste pete de culoare alba ( aratand ca blana de dalmatian) si sunt la fel de destepte ca-n Romania- nu se arunca in fata masinii , ci stau pe marginea drumului pana treci si doar atunci traverseaza si ele.

A fost o zi plina, am incheiat-o mancand la aceiasi taverna , dar de data asta eram noi cei care eram plini de entuziasm, vroiam sa schimbam impresii cu cati mai multi turisti si eram  incarcati de imagini spectaculoase ale unor locuri unice pe glob . Cradle Mountaines este o alta destinatie care trebuie sa fie pe agenda oricarui turist care viziteaza Tasmania.  Imediat dupa masa am plecat spre Hobart pentru ca a doua zi aveam avion spre Noua Zeelanda. In drum spre captala , am mai vizitat un orasel ( care avea o singura strada principala si cateva case) , Queenstown , care ne-a dezamagit , aici fiind pe timpuri o mina de minereuri;  zona era acum arida si selenara de parca cazuse bomba atomica nu cu mult timp in urma . evitati orasul, nu face parte din zonele de interes ale Tasmaniei.

In Tasmania se pot observa influente ale diverselor popoare care au migrat aici si poti sa afli povesti si legende interesante care te vor fascina si vei realiza ca de multi ani planeta noastra a devenit “o singura planeta”  si locuitorii ei  de diferite rase, religii, clase sociale pot trai sub acelasi acoperis formand “un singur popor” ; globalizarea a inceput demult!  Locuri de-a lungul intregii Tasmanii provin de la diversele influente internationale : “Freycinet” ( o zona superba pe care din pacate nu am atins-o) ,provine de la francezi, Schouten and Maria( o insula micuta pe coasta de est foarte primitiva si pura ,idela pentru cei care vor sa scape de stresul cotidian) provin de la olandezi, Swansea este de la locuitorii Tarii Galilor, Triabuna , Weilangta( alte destinatii de vis) si multe altele sunt aborigene, si sa nu mai amintesc de cele englezesti care sunt majoritare.

Cateva zile in Tasmania nu pot decat sa-ti deschida apetitul pentru o vacanta simpla, in mijlocul naturii, in care te poti bucura de tot ce-ti ofera  aceasta, de aerul proaspat si fara poluare , de fauna si flora care aici sunt ca acum sute de ani, de locurile pure si virgine , asa cum au fost ele lasate de Dumnezeu; iar daca te plictiseste monotonia si inactivitatea  ,in Tasmania poti sa alegi multe alte lucruri care-ti vor for declansa “adrenalina” –kaiak, scufundari, zbor cu parapanta, cu elicopterul, surf si wind-surf si multe altele la care nici nu visezi.

Tasmania este o lume aparte, mult diferita de cea in care traim noi, o lume a salbaticiei extreme, cu putine influente moderne, si unde s-ar putea sa-ti placa; omul a fost conceput si are “soft-ul” setat sa traiasca in mijlocul naturii, de ce nu ne-am putea intoarce ( macar pentru o perioda) sa gustam din deliciile ascunse ale acesteia ?...