Tasmania, un secret al lumii care asteapta sa fie descoperit…un secret pe care putini il cunosc …un secret pe care cand il descoperi realizezi cat de magnifica si nemarginit de frumoasa este natura…natura virgina…natura pura…natura asa cum a lasat-o Dumnezeu…
Daca vrei sa descoperi Tasmania trebuie sa fii pregatit; in primul rand financiar…nu este o tara(teritoriu) in care poti sa traiesti cu 10 dolari pe zi ca in Asia, este o tara dezvoltata , cu nivel de viata ridicat in care preturile nu sunt deloc mici, in care numai taxele de intrare in Parcurile Naturale sunt zeci de euro(fiecare ) , in care cazarile rar scad sub 80 de euro (pe noapte), o tara care iti dezechilibreaza bugetul…DAR MERITA!...
Cea mai buna (si eu cred ca unica) metoda de a descoperi misterele Tasmaniei este de a inchiria o masina…aici se face diferenta intre turisti…cei care vor doar sa “atinga” tara cateva zile, ca noi, inchiriaza o masina mica , gen autoturism, cu care se misca rapid si descopera noi si noi locuri in fiecare zi ; ceilalati , adevaratii turisti pasionati de natura si care cauta relaxarea si incarcarea spiritului in mijlocul mamei-natura, inchiriaza “case pe roti” si colinda saptamani intregi oprindu-se in locuri minunate din mijlocul naturii, locuri cu confort minim, unde fac o comuniune cu natura care le ofera saticfactii maxime.
Aeroportul din Hobart, capitala Tasmaniei este un aeroport unic in lume, un aeroport in care jumatate din parcare este ocupata de masini pentru inchiriat, un aeroport in care isi dau intalnire toate marile firme renumite de inchirieri, si pe langa acestea ,alte zeci de firme locale care le fac concurenta celor mari; aici descoperi cat de eficienta este concurenta care duce la servicii de calitate si evident la preturi mici. Poti sa inchiriezi masini micute ( ca a noastra) cu 20-30 euro , masini de familie cu 40-50 de euro , masini de teren 60-70 , si lista continua pana la adevarate case pe roti cu toate dotarile dar care nu scad sub 200 euro pe zi…masinile ieftine nu au deloc asigurare si daca lovesti vreun animal( probabilitate foarte mare) sau se sparge parbrizul de la o piatra, sau orice altceva, trebuie sa platesti tu reparatia…daca vrei asigurare, platesti in plus, scaun de copil, la fel, Gps, la fel…se pare ca din reparatii si accesorii castiga cel mai mult .
In maxim 20 de minute de la aterizare eram in masinuta noastra roz ( botezata de Dana “bombonica”) si ne indreptam spre Hobart , fara sa ne putem abtine din ras… o organizare perfecta face ca asteptarea sa fie minima si confortul maxim.
Ajungand in Hobart am hotarat sa nu ramanem aici decat cateva ore deoarece acesta nu are nimic in comun cu spiritul tasmanian si eram satuli de marile orase; capitala Tasmaniei este un oras modern, dezvoltat cu o infrastructura bine pusa la punct ,dar, ca toate orasele moderne dezvoltate , este destul de aglomerat si obositor…totusi cateva ore nu strica…
Am intrat in centru si am vrut sa parcam pe strada…3 euro pe ora !...inadmisibil !...am cautat o parcare subterana, in afara centrului, unde pretul era mai accesibil si avand harta in mana am inceput sa vedem cu se manaca orasul
Una din cele mai mari atractii ale Hobartului este targul din apropiera centrului, targ care are loc ( de zeci de ani) in fiecare sambata ,si cum era sambata am avut curajul sa intram in ea ( bugetul oricum este dat peste cap…); piata in care are loc targul se numeste “Salamanca Place” si pe langa targul propriu-zis ( unde gasesti orice) poti sa admiri si frumusetea cladirilor construite de primii colonisti ; interesant este ca in piata gasesti multe produse autohtone-de la mancare traditionala pana la obiecte de artizanat- la pret sub cel din magazine; eu m-am oprit la antichitati ( au inceput sa ma fascineze lucrurile vechi, au in ele un farmec aparte) si n-am rezistat pana n-am cumparat 2 ceasuri . Urmatoarea vizita a fost in portul orasului unde am mancat la un restaurant, bineanteles fructe de mare pescuite cu cateva minute inainte, si de acolo am luat un autobuz turistic care ne-a facut turul orasului ; in difuzoare iti povesteste despre istoria si cultura orasului, dar este o engleza greoaie pe care eu cu greu o inteleg. Am dus dorul Melbourne-ului unde totul era gratis, aici si harta orasului costa…iar turul normal costa 20 euro , dar fiind sambata era redus la 10…
Ca o paranteza , sa nu uit , m-a intrebat cineva pe e-mail ( nu uitati adresa mea costinelstef@yahoo.com sau costin@costinstefan.ro ) daca aici sunt tot euro…nu,nu sunt euro, sunt dolari australieni dar degeaba va spun ca , costa 50 dolari australieni ca nu va dati seama ; deci transform eu in euro si va scriu sa puteti realiza cam cat costa .
De-a lungul plimbarii noastre prin oras am intalnit o companie care organiza plimbari cu barca de-a lungul tarmului sudic spre doua destinatii faimoase si cu peisaje care-ti “taie respiratia” cum zic ei; aici “fantastic” a fost inlocuit cu “take the breath away” ; a trebuit sa alegem intre insula Bruny si peninsula Tasmaniei ; ambele se aseamana prin frumusetea coastelor si a vietii marine si este suficient sa faci una singura....mai ales ca nu sunt ieftine…am ales peninsula Tasmaniei deoarece este mai in nord si plecam mai departe pe coasta estica inspre Nord.
Seara am plecat din Hobart, spre portul (Port Arthur) unde era intalnirea a doua zi , port care se afla la 100 kilometri departare si pe langa care speram noi sa gasim cazare.
Cum am parasit Hobartul , am realizat ca suntem pe o insula putin aglomerata , unde oraselele sunt compuse dintr-o strada si cateva case si unde rar intalnesti si masini ( majoritatea inchiriate de turisti )…hoteluri sunt putine si baza este sistemul “bed and breakfast” , adica doar sa innoptezi si sa mananci la localnici si sa pleci ziua sa vizitezi salbaticia locurilor.
Am intrat in Port Arthur si am fost surprinsi sa descoperim ca in afara de un motel micut , un restaurant, cateva case , nu mai era nimic…doar portul cu zeci de barcute …dar ale cui erau barcutele ? , ca localnici sunt putini…
La cativa kilometri de Port Arthur am gasit pe harta un loc( la ocean) numit “White Beach”-plaja alba, si cu multa speranta si ingrijorare ne-am indreptat spre el pentru ca se facuse deja noapte si aici dupa ce se lasa intunericul numai animalele salbatice mai ies la plimbare…Am gasit o plaja superba , un camping cu zeci de rulote si corturi si am intrebat daca au si casute de cazare…ne-au aratat un container care avea toate utilitatile (baie, bucatarie, living.etc.) dar parca instictul m-a facut sa spun “-multumesc , mai cautam, si daca nu gasim ne intoarcem”…
Stiti zicala “lucrurile bune vin la cei care stiu sa astepte”- s-a adeverit si dupa cateva sute de metri am gasit un indicator cu “B&B “ –adica “bed and brekfast” ; casa era situata pe varful unui deal , cu o priveliste care te facea sa uiti ca trebuie sa respiri ; aici am inteles de ce “fantastic” s-a transformat in “iti ia respiratia”.
Este o casa de lux , cu 3 camere de oaspeti mobilate numai cu mobila si obiecte de calitate, o baie deosebita si , cireasa de pe tort, o terasa imensa cu priveliste la doua plaje care a doua zi am observat ca aveau nisip alb…o locatie de vis , dar ne era frica sa intrebam pretul…am inceput sa facem conversatie (in romaneste se traduce “a aburi”) si sa povestim despre Europa (proprietarii erau din Anglia) si bla-bla-bla…ca sa ne facem placuti….cred ca ne-a placut sau poate ca era seara si proprietarul mai avea doar o camera libera ( niciodata nu vom stii…) dar ne-a spus 80 de euro, eu am incercat ca “nesimtitul” ( suntem pe “rosu” …cu bugetul) la 70 si am batut palma…ulterior am aflat ca o locatie ca asta nu o gasesti sub 120-140 de euro… a fost noroc sau altceva??...eu as spune curaj si insistenta !!...calea usoara si comoda ar fi fost sa aleg prima varianta…dar mereu mai este o alta varianta …mai buna…nu-I asa?
In general in viata sunt doua drumuri , si fiecare om ( bogat sau sarac, tanar sau batran, cu studii sau fara, cu educatie sau fara ) alege unul din ele :
-unul larg si batatorit …care este usor si fara prea mare consum de energie…dar care duce la mediocritate si monotonie
-iar , al doilea, o ia pe o carare nebatuta, plina de riscuri, cu suisuri si coborasuri, fara garantii…dar care duce la maretie si intelepciune…contrastul dintre cele doua drumuri este ca ziua si noaptea …iar eu, eu aleg mereu a doua varianta …alegere pe care n-am regretat-o niciodata…