Stiti parerea mea despre orasele mari, despre metropolele lumii, stiti ca le evit pentru ca nu acolo gasesti adevarata viata a tarii, nu acolo iti formezi o parere despre poporul respectiv, acolo se fac banii, acolo este mereu aglomeratie, preturi mari, oamenii inchisi ,dominati de puterea banului, dar din pacate acolo este ,de obicei, poarta de intrare in orice tara si orasul-tranzit spre tara propriu-zisa. Sydney-ul este un oras care nu mi-a displacut si in cele 2 zile petrecute in el (total insuficiente pentru a-l cunoaste si a-I cunoaste lucrurile pozitive si negative) m-am simtit mult mai bine decat in multe metropole mondiale de acelasi nivel; viata este mai linistita si se pare ca australienii care locuiesc in el stiu sa si-o traiasca . Pot sa-l cataloghez ca “mai mult decat ma asteptam”- si asta spune multe.

Probabil ca multi ati auzit vorbindu-se de “Marea Bariera de Corali”- cea mai mare constructie naturala de pe glob ,un parc marin de marimea Germaniei,  singura care se vede de pe Luna, una din  cele 7 minuni ale lumii contemporane, iar multi specialisti o numesc “cea mai mare entitate vie de pe Pamant”- puteam sa o ratez?....

Sper ca v-am facut curiosi si veti fi alaturi de mine urmatoarele 3 zile cat dureaza aventura mea prin acest taram de vis si voi face tot posibilul sa nu va dezamagesc si mai ales sa nu va plictisesc…comentariile, sugestiile, intrebarile  (  de ce nu criticile) le astept pe “ costinelstef@yahho.com “…telefoanele pe “silent” asezativa comod si …lectura placuta!

Marea Bariera de Corali apartine geografic de statul Queensland , in nord-estul continentului-stat Australia ,unul dintre cele mai frumoase si vizitate state datorita conditiilor climatice, geografice, si nu in ultimul rand a importantei pe care acest stat o acorda dezvoltarii turismului si respectarii  unor reguli de baza privind conservarea naturii inconjuratoare.

Pentru a ajunge in apropierea M.B.C. ( de acum asa voi prescurta) ,respectiv a intra pe teritoriul statului, trebuie sa zburati pana la Cairns( asta daca nu vreti sa conduceti zile intregi prin intinsa Australie) si de acolo puteti ajunge in orice coltisor al statului si implicit sa descoperiti o mica parte ( daca vreti sa descoperiti o mare parte trebuie sa va stabiliti definitiv aici) din frumusetea acestei minuni naturale. Cairns –ul este un oras de dimensiunea Brasovului ( dar cu mult mai putini locuitori) care s-a dezvoltat exagerat de mult datorita turismului din ultimii ani si care a devenit o statiune turistica plina de hoteluri, restaurante, cluburi, agentii de turism, magazine, buticuri, si tot ce poate sa duca la stors bani de la turisti. Turisti din intrega lume isi petrec concediile aici ( mai mult de jumatate din turistii din Australia sunt americani) si asta se poate vedea cu  usurinta in aeroport unde sunt cel putin 10 birouri ale marilor operatori de inchiriat masini si la toate sunt cozi interminabile. Traficul nu este atat de aglomerat ca in Sydney si deaceea multi prefera sa viziteze acest stat cu masina inchiriata. Noi am decis sa nu ramanem in Cairns si am ales un orasel  la 80 de kilometri departare, care este mult mai linistit, ,mai intim  si mai aproape de zonele virgine din nordul statului, zone pe care vrem sa le exploram.

V-am scris ca turismul si serviciile turistice sunt  foarte bine puse la punct in Australia  si Cairns nu face exceptie; sunt  miniautobuze care fac legatura regulat intre aeroport si zonele turistice din zona si pentru cativa dolari poti sa ajungi rapid si confortabil in orice orasel turistic al zonei; deci in mai putin de o ora eram in frumoasa si cocheta statiune Port Douglas. In timp ce asteptam masina sa ne duca in orasel , am intrebat la ghiseul cu informatii turistice din aeroport despre vreun hotel in Port Douglas si imediat ne-au recomandat unul situat in centrul statiunii si care nu mi s-a parut deloc mult avand in vedere ca era de 4 stele, cu piscina si la 40 de euro ne oferea un apartament cu bucatarie,living, balcon si tot confortul( nu m-am entuziasmat prea tare crezand ca am inteles eu gresit pretul-engleza vorbita de unii australieni este imposibila pentru un nevorbitor de engleza nativa.); din fericire asa era si chiar mai mult …totul este la superlativ la hotelul ales( probabil nu este varf de sezon …sau poate recesiunea…vedeti , are si parti bune !...). Port Douglas este oraselul, portul, statiunea cea mai apropiata de M.B.C si s-a dezvoltat mai mult pe baza turistica deoarece aici n-am vazut decat hoteluri dragute( niciunul nu are mai mult de 2 nivele),case luxoase mai mult de vacanta si cred ca toti localnicii sunt implicati in industria turismului- nici un caz nu aici voi intalni “aerul” Australiei…dar de aici se organizeaza cele mai tari tururi la M.B.C.

Port Douglas-ul are una din cele mai frumoase plaja vazuta de mine in ultimul timp, plaja care se intinde pe 7 kilometrii si care se si numeste “4 mile beach”-plaja de 4 mile-.Dar, contrar instinctului de imbaiere in apa oceanului ,primul lucru pe care l-am facut, dupa ce ne-am cazat, a fost sa plecam la un parc natural si sa vedem simbolurile Australiei la ele in habitat- cangurii si ursuletii koala.

Parcul natural, care seamana cu o gradina zoologica, este un loc ingradit dar in care animalele traiesc in afara custilor si unde poti sa pui mana pe ele, poti sa le hranesti, poti sa iei micul dejun si  pranzul in mijlocul lor( si cu ele langa tine cersindu-ti mancare) , poti sa te joci cu ele, sa vorbesti cu ele( nu cred ca inteleg romaneste pentru ca au fugit de langa mine cand mi-au terminat mancarea si degeaba le-am chemat eu inapoi …) si poti sa stai ziua intreaga sa le studiezi comportamentul si obiceiurile. Intrarea in parc nu este este ieftina (echivalentul a 20 de euro) , si pe langa asta te mai costa mancarea pentru animale( care este speciala si o cumperi numai de acolo- fara ea nu prea vin animalele la tine-s-au smecherit si ele si sunt materialiste ) iar daca vrei sa iei masa cu ele te mai costa vreo 50 de euro in care intra mancarea ta plus mancare diversificata pentru pasari si animale; am vazut doar in poze deoarece trecuse de ora pranzului dar parea interesant cum stau pasari viu colorate pe masa si mananca langa tine iar in jurul mesei canguri , lebede, rate  care-si asteapta portia…interesant nu ?...dar cam scump!!...si acum cand scriu parca simt blandetea cangurilor care iti luau mancarea din palma si privirea puilor cei mici care scoteau capusorul timid din marsupiu sa vada si ei ce se intampla pe afara; unii, care erau mai mari, mai coborau si veneau si ei sa vada ce le dai dar daca faceai miscari bruste fugeau in “burtica” mamei unde este cald si bine si mai ales siguranta…puii au o delicatete si gingasie cum rar intalnesti si tare mult mi-as fi dorit sa iau unul cu mine. Am vazut vreo 3-4 specii de canguri de diferite marimi, de la 30 de centimetri pana la cei mari de aproape 1,5 metri  , acestia din urma inspirand putere si prestanta si nu cred ca este indicat sa-i superi…nu este legenda ca stiu sa dea cu pumnul si dupa cum am vazut cat de puternice brate( sau picioare frontale) au cu siguranta sunt adversari de temut daca se iau la bataie cu tine. Cel mai mult timp l-am petrecut in compania cangurilor –nu ne mai puteam desprinde din mijlocul lor- dar nu trebuie sa uit sa va scriu  si despre  frumusetea catorva pasari(printre care si papagali)pe care numai in Australia le gasesti( ies in evidenta prin colorit, dar nu am retinut numele lor), despre crocodili( era un gardulet intre ei si oameni –pe cei care erau in apa cu greu ii vedeai deoarece la suprafata scot doar ochii si un pic din nas si asa inainteaza fara sa faca zgomot pentru a-si surprinde prada- ), diferite specii de serpi(acestia erau inchisi din fericire), si poate cele mai ciudate si expresive animale pe care le-am vazut vreodata , ursuletii koala; pe acestia din urma i-am descoperit la sfarsitul programului si erau deja in copaci dar cred ca o sa ma intorc intr-o zi special in Australia pentru a ma juca cu ei…nu am cuvinte sa exprim gigasia si fata lor…iar puii de koala sunt cu adevarat MORTALI de frumosi!!!...si jucausi foc !!...

Am plecat chiar la inchidera parcului neputandu-ne desprinde de o koala-mama si un puisor care mancau frunze de eucaliptus si se uitau dezinteresati la noi cu ochii lor mari si expresivi; mult timp de acum imi vor ramane acele unice priviri in memorie…

Seara la ora 6 era timpul sa incercam apa tropicelor; am ramas cu senzatia apei reci din Sydney si vroiam sa ne balacim la nesfarsit intr-o apa calda si pura cum este cea care se afla in apropierea tropicelor. Dar , surpriza !, pe plaja intinsa , curata si pura doar cativa oameni…ne-am zis ca poate au plecat fiind deja tarziu…ne-am uitat in apa…nimeni !...ciudat…apoi am vazut scris pe o pancarta “atentie meduze otravitoare”…auzisem de aceste meduze care daca te musca poti sa faci complicatii daca nu iei antidot si poti chiar sa si mori, dar nu-mi venea sa cred ca nu exista nimeni care sa aiba curajul sa le  tina piept…si stiti ce-am facut nu?...m-am aruncat in apa de un “albastru infinit” , curata , calda ca o ciorba, si parca vroiam sa le arat tuturor ca nu traiesti un minut mai mult sau mai putin decat iti este predestinat…iar daca te gandesti la toate pericolele de zi cu zi care te pandesc  peste tot, atunci nici nu mai iesi din casa…Dana a ezitat sa se bage in apa dar intr-un final s-a dezbracat si era pe punctul de a intra…dar a aparut o pereche de americani care disperati i-au spus sa nu cumva sa intre pentru ca nu este pusa plasa…da , pana la ora 17 se punea o plasa in apa si poti sa stai in apa oceanului fara sa te atace nimeni mai mare decat ochiurile plasei…si disperati i-au spus sa ma cheme afara ca in apa sunt in pericol…poate ati vazut vreodata americani care cred orice si sunt tare convingatori si insistenti si va dati seama ca nu a fost greu s-o convinga pe Dana( care cu greu se lasase convinsa de mine sa intre) sa nu mai intre…pacat ,apa avea 30 de grade si era “fantastica”…asa zic australienii la orice…”fantastic”!.

Seara am vrut s-o petrecem plimbandu-ne prin centrul statiunii, dar aici era o atmosfera de statiune de tratament fara prea multa actiune , cu magazinele care se inchid la ora 18 , restaurante fara muzica, lume relativ putina pe strazi si atunci am hotarat sa beneficiem de bucataria apartamentului  nostru si sa pregatim noi o cina romantica pe care s-o servim pe terasa in fata piscinei…ce a urmat nu va scriu...