Credeti in miracole ?...da, intradevar acestea exista si aici s-a intamplat unul; Adrian a gasit un card de credit –emis de BCR- pe care se pare ca l-a luat din greseala la el, si care l-a scos din incurcatura; a sunat in Romania si fratele lui a pus bani pe el urgent ; cand a intrat in banca sa incerce sa scoata bani de pe el tremura tot de frica sa nu fie si acesta refuzat , dar cand a iesit cu banii in mana parca era alt om…reusise !!...numai Dumnezeu face minuni!

Plimbandu-ne pe strazile din orasul vechi am fost acostati de un negru alaturi de care era sotia lui gravida; vorbea engleza si ne-am bucurat ca nu mai trebuie sa ne chinuim in spaniola ( desi facem progrese fiind nevoiti sa practicam permanent); amandoi pareau curatei, educati si fara sa ne agaseze exagerat , ne-au intrebat  daca nu vrem sa ne arate un loc unde repeta cateva formatii din Buena Vista Social Club si unde puteam intra gratis  sa ascultam muzica lor; nu i-am refuzat mai ales ca au spus ca ne duc la Casa de Cultura din Havana care era situata nu departe de centru .

Casa de Cultura isi avea sediul intr-o cladire veche, la fel de neingrijita si darapanata ca si multe alte cladiri din Havana dar care avea farmecul ei; la parterul cladirii am fost imediat vrajiti de o muzica care rasuna puternic din interiorul unei sali ,la usa careia stateau inghesuiti o multime de oameni care pareau toti intrati in transa…intradevar muzica era fermecatoare…nu stiu ce formatie repeta acolo dar cu siguranta era una de top…nu am aflat deoarece am plecat pana la etaj sa mancam cu speranta ca ne vom intoarcem sa ne lasam dusi de  “vraja muzicii” dar intre timp acestia plecasera. Am mancat la un restaurant select , situat la primul etaj al cladirii, alaturi de care erau cateva sali de dans(unde practicau cateva balerine si dansatoare) , o sala de teatru si alte sali destinate probabil tot activitatilor culturale. La masa i-am invitat si pe cei doi cubanezi negrii care ne-au povestit lucruri interesante despre Cuba si care intr-un final am realizat ca erau profesionisti in a “agata” turistii pe strada ; incerca sa convinga turistii sa mearga la o “cooperativa” unde se fac tigari mai ieftine si probabil ca au comision din vanzarea acestora. La inceputul discutiei ne-au impresionat deoarece vorbeau de saracia lucie in care se traieste in Cuba , cat de greu le este lor sa traiasca , cat de mult sufera ei  si nu am putut sa fim decat fericiti ca am reusit sa-I invitam la restaurant mai ales ca ei nu mananca des carne …

Sa va povestesc cateva lucruri interesante pe care ni le-au povestit ei  despre Cuba (din pacate multe vi le voi scrie mai tarziu deoarece suntem intr-un stat comunist si se pare ca totul se filtreaza….)

In primul rand stiti cu totii ca tara este o tara comunista, cu un singur partid conducator, cu o singura politica ( cea socialista) in care toata lumea trebuie sa fie egala si nimeni sa nu moara de foame. Da, in Cuba nu se moare de foame !...fiecarui om ii este asigurata hrana zilnica (chiar daca aceasta este doar orez asortat cu…orez), statul le da tuturor case de locuit, multora le plateste toata intretinerea , si toti cubanezii au acces la banii lor nationali ( se numesc CUP) cu care pot sa-si cumpere hrana la preturi subventionate( teoretic alimentele sunt pe cartele, rationalizate : o paine pe zi, 7 oua pe luna, de cateva ori pe luna carne,pentru copil-sugar cateva pungi de lapte praf pe luna ,orez cat cuprinde…) dar de acestia nu se pot atinge turistii straini carora le este rezervat “CUC-ul” – o moneda forte a lor cu care poti sa-ti cumperi orice vrei dar la preturi mult mai scumpe decat la Paris; un sandvis pe strada echivalentul a  5-10 euro, un suc 2-3 euro, o masa la restaurant minimum 25 de euro; imi aduc aminte ca prin timpul lui Ceausescu la fel erau “jupuiti” si turistii straini ; parca vad si acum la hotel in Poiana Brasov afisate doua preturi total diferite: pentru romani era un pret iar la turistii straini le mai puneau un zero …acum inteleg cum se simteau ei in Romania comunista…

La sfarsitul mesei, cubanezii ,vazand ca nu vrem sa mergem sa cumparam tigari de la cooperativa ( unde “chipurile “ lucrau ei) au inceput sa ne ceara bani pentru ei ceea ce ne-a deranjat pe moment dar ulterior le-am inteles problema si le-am promis ca le vom trimite ceva alimente( in special lapte pentru copilul care urmeaza sa vina peste cateva luni) si haine din Romania; au plecat dezamagiti dar probabil au mai mult noroc la alti turisti mai darnici …sau mai naivi- nu sunt de acord sa dau bani la nimeni deoarece se invata asa si le este apoi greu sa munceasca pentru ei…. daca stiu ca se fac usor cersind, de ce sa mai munceasca ?!...; i-am revazut cateva ore mai tarziu in aceiasi zona , cu alti turistii dupa ei care sper ca au cumparat tigari de la ei ca sa nu ne simtim noi rau ca nu am facut-o (trebuie sa va spun ca pretul era peste pretul pietei- ca doar trebuie sa castige si ei ceva).

Restul zilei l-am petrecut plimbandu-ne prin cela doua Havane, cea noua si cea veche, bucurandu-ne de atmosfera de vacanta care este pe strazi , de bucuria de a trai a cubanezilor, de cladirile vechi si darapanate din orasul vechi , respectiv de impresionantele cladiri din orasul nou unde isi au sediul muzeele si institutiile oficiale ale statului si nu in ultimul rand de fericirea oamenilor care au bani( ieri ne facusem un plan de supravietuire toti 4 ,la limita ,in cele 10 zile, cu putinii bani pe care ii aveam cash la mine ) .