Nu o sa gasesti loc in lume ca Havana !...Havana, sau cum o numesc cubanzii Habana, este unica si socanta; mult peste ce mi-am imaginat si probabil mult peste imaginatia fiecarui om ; un oras plin de contraste, plin de farmec dar in acelasi timp plin de imprevizibil , plin de lucruri socante , pozitive si mai putin pozitive ( pesimistii ar spune negative…).

Timp de 500 de ani Havana a sedus cu farmecul si bogatia sa , incepand de la temutii pirati apoi au iubit-o pe rand spaniolii, englezii, americanii pentru ca in zilele noastre sa fie iubita de o lume intreaga; nu exista turist care sa vina in Cuba si sa nu stea cateva zile in aceasta capitala-muzeu.

Din prima zi esti fermecat de atmosfera care domneste in acest oras , un oras care vibreaza sub acorduri de salsa si “son” (muzica populara cubaneza), un oras in care seara incepe viata.

Havana este un loc pe care cu siguranta merita sa-l vezi macar o data in viata( daca nu te indragostesti si faci o pasiune din vizitarea lui) si aceasta data ar fi bine sa fie inainte de a cadea uriasele restrictii , tipic comuniste, la care este supus poporul cubanez; aceste restrictii afecteaza enorm conditiile economice dar in acelasi timp fac din acest teritoriu un loc care are farmecul lui, unic pe glob , un loc socant.

In primul rand trebuie sa va avertizez doua lucruri  care pe mine m-au socat si m-as fi bucurat daca mi le-ar fi spus cineva la inceput sa ma fi pregatit si sa nu fiu luat prin surprindere: Havana este un oras scump…si trebuie sa adaug, pentru turisti !. Este mai scump decat la Paris! …iar al doilea , este frig…cel putin in noiembrie trebuie sa veniti si cu haine groase; temperatura nu scade sub 20 de grade dar seara ( si deseori si ziua) bate un vant dinspre ocean care-ti paralizeaza trupul imbracat in pantaloni surti si tricou. Sezonul in Cuba incepe in decembrie si tine pana in aprilie cand apare caldura si umiditatea insuportabila. Din mai pana in septembrie sunt luni in care doar frigurosii extremi calca pe aici. Luna octombrie este luna  uraganelor si a furtunilor care ravasesc intrega Cuba-nu este indicat sa veniti in Cuba in aceasta perioada deoarece turismul este compromis.

Drumul de la Paris la Havana a fost unul din cele mai placute zboruri transatlantice facute de mine vreodata; Air France si-a luat revansa fata de mine deoarece l-am criticat in dese randuri si ne-a trimis un “jumbo” avion cu doua nivele si noi am avut norocul sa stam la “mansarda”. Este prima oara cand zbor cu un astfel de avion iar daca aveti vreodata ocazia sa o faceti ,sa cereti neaparat locuri “la etaj” ; sunt mult mai confortabile , temperatura este mult mai placuta, si in plus noi am avut locuri la iesirile de urgenta. Mancarea a fost excelenta , am jucat carti ( trombon, septica…J )stand intinsi  pe jos in mijlocul avionului, ne-am uitat la filme,am jucat “fazan”, am dormit si cele 10 ore au trecut de parca am fi zburat la Budapesta.

Am facut cunostinta cu Havana fiind proaspeti si cu inima deschisa sa intalnim un oras si o tara superba; aeroportul mare , modern si plin de turisti de toate natiile dar printre ei cubanzii lipseau cu desavarsire; se vede ca nu au dreptul la calatorii si probabil nici nu-si permit. Am luat un taxi si am hotarat ca prima noapte sa o petrecem la un hotel urmand doar din umatoarele sa stam pe la particulari. Primul hotel ne-a desgustat prin mizeria din camere si am hotarat sa mergem la  urmatorul pe scara pretului… am urcat de la 60 euro la 80 euro…iar cel de 80 de euro nu va imaginati ca era de 3 stele…dar era acceptabil…fara igrasie si mucegai…

N-am stat mai mult de cateva minute in camera( desi eram tentati sa facem dus , acesta ne-ar fi molesit si ne-am fi culcat fara sa trecem de fusul orar) si am iesit la prima intalnire cu Havana. Primele socuri pe care, cred, ca le simt toti turistii sunt masinile care circula pe strazi si cladirile existente in oras, cladiri pe cat de impunatoare si marete pe atat de degradate de trecerea timpului.

Din primele clipe realizezi ca tara este marcata de o saracie lucie  dar o saracie aparte de cea intalnita in India, o saracie care a venit dupa o perioada de maretie si lux. Imaginea “yank-tank” –urilor din anii 50’ fac pe de o parte sa realizezi saracia actuala si pe de alta parte opulenta si bogatia din anii de glorie a acestor masini; sunt masini care la timpul lor erau varfuri ale tehnologiei si luxului, masini confortabile , mari-cum numai americanii stiu sa faca, cu design impresionant ; Chevrolet, Ford ,Plymouth , multe din ele decapotabile si intr-o stare , inca ,de functionare. Toate modelele sunt importate inainte de ani 50’ , cand s-a instaurat embargoul american ,si aceste masini sunt reprezentative pentru nivelul de trai al cubanezilor. Celelalte masini , mai moderne, care circula pe strazi sunt masini ale statului, folosite de straini, pentru inchiriat ,taxiuri , masini folosite de oficialitati si foarte putine din ele sunt proprietatea cubanezilor . Pe langa imaginea masinilor ,uitandu-te si  la cladirile din Havana ai impresia ca te afli prin ani 50’ , ai impresia ca timpul s-a oprit , ca ai revenit cu 60 de ani in urma. Majoritatea cladirilor parca au incremenit in timp si doar degradarea lor avansata te face sa te gandesti ca au trecut ani si ani peste ele.

Nu poti sa nu fi dezamagit vazand ca asemenea cladiri care odinioara uimeau prin  arhitectura si design, acum stau sa cada, au fatadele scorojite, tencuiala in totalitate cazuta , balcoanele care in trecut reprezentau farmecul lor acum te feresti sa stai sub ele pentru a nu cadea partial sau in totalitate pe tine , iar partea de lemn din cladire(ferestre, usi, obloane) –unde mai exista-este putregai si inestetica. Explicatia este simpla, proprietatea privata lipseste cu desavarsire in Cuba, toate bunurile apartin statului ( au fost nationalizate la revolutie) iar cei care stau in case nu au nici un interes sa le intretina si sa investeasca in ele( pe langa faptul ca nici nu au cu ce). In discordata cu aspectul cladirilor din oras se afla parcurile, pietele si statuile( sau monumentele) construite in onoarea marilor lideri din timpul revolutiei  care sunt  moderne si ingrijite.

Langa hotelul nostru se afla o terasa unde se canta muzica cubaneza,intr-o atmosfera de vacanta, iar frumoasele cantece cubaneze degaja multa voie buna; vocea si acordurile instrumentelor ajung pana in  sufletul si inima tuturor .

Trebuie sa va spun ca impreuna cu noi ( eu si Dana) se afla si prietenii nostri dragi ,Daniela si Adrian, un cuplu romantic , un cuplu care se potriveste de minune peisajului din Cuba si cu care ne este tare drag sa calatorim si , in general, sa traim viata.

Se spune ca 90% din oameni viseaza cum ar putea trai si doar 10% (din pacate)  traiesc asa cum au visat sau cum viseaza…Daniela si Adrian ,impreuna cu noi, facem parte din categoria celor 10% care ne-am “trezit” , spre deosebire de altii care se trezesc numai cand visul vietii lor a trecut deja si degeaba se mai intreaba atunci de sensul vietii …timpul nu se mai intoarce …

 Dupa cateva cantece ,care ne-au inmuiat de tot, am pierdut batalia cu oboseala si ne-am hotarat sa ne pregatim(prin somn) pentru prima zi plina in acest oras unic; Daniela si Adrian au mai rezistat cateva ore…

Dupa un mic dejun tipic comunist(saracacios si nediversificat) am plecat sa cautam un loc de cazare pentru urmatoarele zile pe care le vom petrece in acest sublim oras. Prima incercare , intr-o casa medievala, a fost un esec deoarece toate camerele erau ocupate si gazda nu a avut noroc sa gaseasca nici printre prietenii ei vreo camera libera; este interesant cat de stransa este legatura intre cubanezi deoarece se ajuta unii pe altii , isi trimit clientii unii celorlalti, iar pe tine  nu te lasa nerezolvat. In timp ce ea dadea telefoane cautandu-ne o gazda, taximetristul ne-a spus ca stie el o camera in plin centru si ne duce el acolo; am mers pe mana lui iar gazda ne-a promis ca daca nu ne va placea sa ne intoarcem la ea ca ne gaseste ea pana la urma.

In plin centru vechi, pe cea mai aglomerata artera pietonala , in buricul orasului, am gasit doua camere ( in cladiri diferite dar apropiate) , de fapt  camerele se afla in apartamentele unor cubanezi care se inghesuie cu totii intr-o camera pentru a putea sa castige niste bani  prin inchirierea celeilalte ; camera costa 30 euro ( se plateste in moneda lor convertibila “CUC”- mai exista si alta moneda neconvertibila, dar este o poveste lunga …urmeaza, rabdare) si totul este controlat de stat care ia mare parte din bani.

Adrian , neglijand cele spuse de mine, a venit in Cuba cu 200 de euro…bineanteles ca si-a luat si cardurile cu el ( care spune el ca au functionat in toata lumea) , cu speranta ca va putea scoate “cash” …aici incepe o poveste lunga…

Am intrat la o banca  sa scoatem bani de pe card; primul soc , 12% comisionul de retragere, nu a fost nimic fata de ce a urmat…toate cardurile lui erau respinse de banca deoarece banca emitenta din Romania este o banca cu capital american ( sau cu influente americane) si tot ce este american in Cuba este nedorit…cu ocazia asta am aflat si eu ca Banca Transilvania este o “banca americana”…si problema si mai mare era ca si cardurile mele erau emise tot de aceiasi banca …Nu ne-am lasat si am mai luat cateva banci la rand dar…acelasi raspuns…Adrian intrase in panica, nu avea de unde sa faca rost de bani, eu nu aveam suficient nici pentru mine, cardurile mele nu functionau nici ele, ale Danei la fel…ce sa faci in Cuba fara bani ?...si v-am spus pentru straini totul este scump…am pierdut o zi intrega cautand banci sau case de schimb care auzisem noi ca sunt mai “internationale” si la sfarsitul zilei ne-a picat o idee, sa mergem la ambasada Romaniei din Cuba unde  speram la un ajutor. Spre norocul nostru aceasta se afla chiar in centrul orasului  la cateva sute de metri de locul unde ne aflam; la ambasada un singur functionar ,care era chiar ambasadorul, ne-a primit neasteptat de bine si pana seara tarziu am stat la povesti cu el . Domnul George, este un diplomat de cariera, fiind ambasador in mai multe tari a fost trimis in Cuba( un stat in care relatiile cu Romania sunt racite) pentru a revigora relatiile diplomatice si a deschide canale de colaborare( mai mult economice) dar aici este singur…ciudat dar in intreaga ambasada( o cladire imensa , cu curte si anexe) nu se mai afla nimeni si probabil deaceea omul a fost fericit sa vorbeasca si el cu cineva din Romania. Am aflat multe lucruri interesante de la el , dar, nu am aflat nimic despre… bani; am fost impreuna cu el la banca si s-a lamurit si el ca este o problema( el umbla numai cu bani “cash” , stie ca asa trebuie in Cuba). A fost o placere ,reciproca, sa stam de vorba dar seara tarziu cand am plecat de la el eram in aceiasi situatie….fara bani…si fara nici o solutie…

Seara am incheiat-o intr-un club cu muzica cubaneza si salsa unde am si dansat, dar la ora 10 ,eu impreuna cu Dana  am plecat in camera noastra de la gazda sa ne odihnim dupa o zi atat de stresanta( e greu sa alergi sa faci rost de bani, iar cand nu-ti “iese” e si mai trist) si sa fim odihniti pentru urmatoarea zi in care trebuia sa gasim o solutie; Adrian cu Daniela au ramas la club sa-si inece supararea in muzica…