Cum poti sa incepi sa scrii despre o minune decat incepand sa te minunezi…da , este peste puterea de inchipuire a unui om ce au putut sa creeze misteriosul popor incas acum 600 de ani; orice descriere despre Machu Picchu ati citi, (scrisa de mine sau alt calator norocos ), cand veti vizita ,cand veti vedea, cand veti auzi explicatiile ghidului, cand veti simti furnicaturi pe corp atunci veti vedea ca este mult peste ce ati asteptat sau ce v-ati inchipuit ca veti gasi.
Stiam ca voi vizita o minune de-a lumii contemporane si probabil de aceea m-am trezit cu mult inainte de ora stabilita …sau poate de frica sa nu pierdem trenul…important este ca la ora 6.30 dimineata eram in gara principala din Cuzco si ne urcam in trenul “backpacker” care timp de patru ore va parcurge mai putin de 100 de kilometri spre “orasul pierdut” Machu Picchu. Organizarea este la inaltimea pretului platit pentru acesta calatorie (trenul costa 80 dolari) si fiecare vagon are cate 2 oameni care au grija ca totul sa decurga fara probleme; exact ca in avion vin cu mancare si bautura( dar contra-cost), iti explica despre drum, si mereu te intreaba daca ai nevoie de ceva. Drumul de 4 ore trece prin cateva sate locuite de localnici unde poti sa vezi adevarata viata a lor si realizezi ca esti totusi intr-o tara saraca desi trenul si conditiile sunt ireprosabile.
La o ora de Cusco ( cu trenul , caci cu masina faci doar 15 minute-ultimul loc in care mai poti ajunge cu masina) se afla un orasel micut Ollantaytambo, o destinatie cu multe obiective de vizitat si unde multi turisti se opresc pentru o zi pentru a-si pregati sufletul pentru marea “minune”.
Cele 4 ore trec rapid deoarece peisajul care se arata pe geamul trenului nu te lasa sa te plictisesti; vegetatie bogata formata din copaci specifici zonei muntoase(multi arbusti ), arborele de cedru si poate cele mai frumoase flori din lume, orhideele care aici au culori vii si cel mai important le vezi in adevarata lor splendoare in mijlocul naturii.
Trenul intra apoi in inima unui lant de munti acoperiti cu un frumos covor vegetal si nu peste mult timp ajunge la ultima statie , Aquas Calientes sau Machu Picchu town, locul de unde se face asaltul final spre Machu Picchu . Aquas Callientes este un oras aproape artificial , construit in exclusivitate pentru turisti, cu sute de restaurante, zeci de hoteluri (toate categoriile) , sute de magazine, magazinase, chioscuri si tarabe unde gasesti tot ce vrei in lumea asta de la amintiri cu Machu Picchu( sub diferite forme), multe chinezisme si bineanteles nelipsitele chiciuri. In centrul orasului ,aflat la 5 minute de mers pe jos de la statia de tren( acolo unde densitatea de restaurante si tarabe este maxima) se afla statia de autobuze unde peste 50 de autobuze asteapta turistii din tren sa-I duca spre varful muntelui unde se afla vestita citadela a incasilor. Pe un drum serpuitor , cu multe serpentine , un drum ingust construit pe munte ,mergi vreo 20 de minute timp in care lasi in urma ta si privesti de sus valea raului Urubamba si simti ca te apropi de destinatia finala. Sus , inainte de a intra in vechiul oras, te asteapta ghidul , acolo se formeaza grupurile( in functie de limba vorbita), acolo mergi la toaleta ( este recomandabil pentru ca datorita emotiei nu se stie cum reactionezi), iti iei nelipsita apa ( pentru americani sunt cateva fast –food-uri) si te pregatesti sa vezi daca ai imaginatie buna sau aceasta este depasita de un loc misterios. Un lucru foarte important pe care eu nu l-am stiut si datorita caruia acum sufar este faptul ca zona este plina de tantari (ciudat pentru 2500 de metri), niste tantari micuti dar foarte agresivi care mi-au facut picioarele ciur…nu stiam de ce sunt singurul turist din grup in pantaloni scurti desi afara erau peste 25 de grade…
Din orasul de jos ,Aguas Calientes poti ajunge si pe jos pana la fortareata dar este un drum de 2 ore cu pante abrupte si este recomandabil numai celor care au conditia fizica “la zi”…economisesti pretul autobuzului 20 de dolari dar pierzi 2 ore de desfatare a ochilor si sufletului prin “orasul pierdut”.
Intrarea in fortareata se face printr-o poarta imensa de piatra , apoi iti apare in fata ochilor o imagine care-ti taie respiratia…este imaginea similara celei pe care o vezi in poze , numai ca aici este incarcata cu multa energie si simti ca altcumva o percepi…ai in fata ta un oras spectaculos, un oras construit acum aproape 600 de ani, abandonat acum aproape 500( si lasat in paragina de atunci) si care este intr-o stare nesperat de buna de conservare. Niciodata nu am sa inteleg majoritatea turistilor care se arunca din prima sa faca sute de poze cand ajung intr-un loc superb in loc sa-ti incarce intai sufletul si inima cu frumusetea acelui loc, si apoi sa-si ia amintiri digitale despre locul respectiv….dar sunt turisti si turisti asa cum sunt oameni si oameni si nu trebuie sa-I judecam ci doar sa-I acceptam asa cum sunt…nu putem fi toti la fel…ar fi prea monotona viata. Timp de cateva minute nu mi-am putut desprinde ochii de la acest oras magic, aceasta incredibila fortareata din Anzii si numai dupa cateva minute mi-am dat seama ca poate valoarea ei se datoreaza si locului unde a fost construita; acesta te fascineaza, sus pe creasta unui munte , inconjurat de alti munti mareti, aproape de cer si cu o priveliste unica asupra universului din jur…iar Soarele lumineaza fortareata in toata splendoarea ei , aceasta fiind locul central al frumosului peisaj.
V-am spus si trebuie sa ma credeti, este peste imaginatia unui om ce se afla la Machu Picchu, si acum am inteles de ce a fost votata recent de milioane de oameni ca facand parte dintre cele 7 minuni ale lumii contemporane..isi merita nominalizarea !...
La intrarea in misteriosul oras incas , am fost intampinati de cateva lame, niste animale foarte prietenoase (cu exceptia rarelor cazuri cand mai scuipa), care parca faceau parte si ele din peisajul natural magic din mijlocul muntilor.
Legendele si miturile stravechi spun ca “Machu Picchu” ( traducerea din limba locala este “vechiul pisc”) a fost construit pe la inceputul anilor 1400 de catre suveranul incas Pachacuti si peste 150 de ani a fost abandonat in mod brutal de catre locuitorii sai ramanand parasit pana in anul 1911 cand arheologul American Hiram Bingham , impreuna cu un copil-ghid incas de doar 12 ani , l-au descoperit acoperit de o masa de plante si copaci.
Machu Piccu numara aproximativ 200 de cladiri, marea majoritate dispuse in forma de patrulater, cu un singur etaj si fara despartituri interioare; complexul este impartit in 3 zone: zona sacra , zona preotilor si a nobilimii si zona oamenilor de rand. In oras locuiam maxim 1000 de oameni , iar in timpul sezonului ploios , cand nobilimea nu venea prin aceste locuri , nu se aflau mai mult de 100 de persoane. Se presupune ca orasul era de fapt o statiune montana pentru nobilimea incasa, alta teorie ar fi ca acest loc ar fi fost un sanctuar pentru pregatirea preoteselor( sau a mireselor) nobilimii incase ( asta datorita faptului ca s-au gasit scheletele a mai multor femei decat a barbatilor); oricum sunt destule ipoteze in legatura cu utilizarile sociale si religioase ale orasului dar pana acum nimeni nu poate sa dovedeasca ce a fost cu adevarat; deasemenea nu se cunoaste adevaratul nume al orasului si ce este o mare enigma a arheologilor din intreaga lume ,care studiaza situl, este de ce a fost parasit acesta …se presupune ca datorita lipsei de apa, a unor cutremure, a climei, si multe ipoteze lansate de specialisti dar pna acum totul ramane un mister. Orice destinatie ar fi avut a fost cu siguranta un loc sacru, adorat de catre poporul incas datorita frumusetii cu care este binecuvantat si se vede ca s-a pus mult suflet in timpul constructiei( stiti parerea mea , numai punand suflet in ceva iese un lucru minunat).
Am inceput vizitarea vechiului oras cu “sufletul la gura” , imaginandu-ne cum era acum 500 de ani, calcand pe urme sacre si adorate de acest popor incas misterios …prima zona vizitata a fost cea sacra unde ne-am oprit la Templul Soarelui, apoi la Camera cu 3 Ferestre , aceste 2 fiind dedicate Zeul Soare care este zeitatea incasa suprema,; a urmat templul principal( care nu a fost terminat din motive necunoscute), Templul Ornamentelor , dupa care am intrat in zona in care locuia nobilimea ; casele acestora sunt in forma trapezoidala ( la fel ca si ferestrele pentru a fi mai rezistente la cutremure), formate dintr-o singura incapere , fara usi ( se pare ca se foloseau de paturi din lana pentru a-si crea intimitatea necesara) si avand acoperisul din crengi si material lemnos, acesta trebuind schimbat odata la 3-4 ani deoarece se imbiba cu apa si putrezea. Tot in zona nobilimii se afla un Mausoleu folosit pentru ritualuri si sacrificii . In zona sacra zidurile de piatra sunt asezate aproape perfect, cu imbinari fara mortar, pe cand in zona nobilimii si in cea a oamenilor de rand pietrele sunt puse una peste cealalta fara prea mare atentie la detalii( pietrele sunt grosolan cioplite , sunt imbinate mai neregulat si s-a folosit un mortar gros facut din argila). Ultimele cladiri vizitate au fost Torreonul , sau observatorul astronomic in forma de semicerc care se folosea pentru determinarea datelor importante ale calendarului ( solstitiu si echinoctiu erau clar determinate)- aici mi-am verificat eu busola de la ceas observand ca Nordul corespunde cu ce au descoperit ei acum 600 de ani…urcand spre cel mai inalt punct al orasului am ajuns la Intihuatana(in traducere “locul care prinde Soarele”) sau cadranul solar; langa acest cadran se afla o sculptura in forma de porcusor de guinea (sau iepurele din Anzii si despre care am uitat sa va spun ca am mancat eu ieri si a fost delicious-nu ratati daca aveti ocazia)
In mijlocul orasului se afla Piata Principala unde aveau loc diverse festivaluri si se celebrau unele date sacre din cultura incasilor.
In zona industriala , sau a oamenilor de rand se afla un grup de locuinte modeste unde locuiau femeile care lucrau in “industria” textila , producand haine fine pentru nobilime si preotii orasului si deasemenea textile folosite in cadrul ritualurilor religioase; tot aici se construiau si obiectele ceramice , in acest loc descoperindu-se si locuri de produs mortarul care se presupune ca se folosea(in amestec cu apa) si la produs un fel de oglinda in care se priveau stelele noaptea-tot ipoteze sustinute de specialisti-
Am mai vizitat Templul Condorului(un templul care pe mine m-a impresionat in mod deosebit) , care este alcatuit din diverse roci care puse una langa cealalta formeaza un condor in zbor , cu aripile larg deschise . In teoria incasilor ( ca si a locuitorilor din Anzi), condorul semnifica libertatea transcedenta omului prin spatial infinit.
Cu siguranta am uitat ( sau imi este greu sa va scriu avand multe alte lucruri interesante sa va spun) sa amintesc despre numeroase locuri din acest oras ,dar acest oras trebuie sa-l “traiti” pe viu…
Toate pietrele folosite la constructia cladirilor din oras au fost estrase din muntele pe care a fost construit orasul si toate pietrele de la baza fiecarei cladiri sunt pietre care fac parte din munte (fiind grele si nedeplasabile le-au folosit pe post de fundatie); celelalte pietre au fost extrase din muntii de granit din apropiere si au fost taiate cu ajutorul unor pene de lemn umezite care au fost introduse in crapaturile facute in blocurile de granit; prin dilatare , lemnul se umfla facand sa crape stanca si astfel puteau sa deplaseze bucatile mai mici. Ipotezele specialistilor spun ca pietrele erau transportate cu ajutorul unor sanii pe niste drumuri de pamant batatorite, sanii trase cu ajutorul unor franghii pe niste trunchiuri de lemn cu coaja curatata; ajunse pe santier , aceste blocuri imense de granit erau cioplite de catre cioplitori care le modelau cu ajutorul uneltelor din bronz, a daltilor din piatra ( acestea au fost gasite in oras) reusind sa le aduca la forma dorita; finisarea se facea cu nisip si deaceea cele mai importante cladiri au zidurile imbinate aproape perfect. Pentru ridicare blocurilor de piatra la nivelele superioare , zidarii au folosit platforme de pamant ,pe care le-au ridicat in acelasi timp cu zidul, dupa care le distrugeau.
Am avut un ghid local, vorbitor al unei engleze fluente si care ne-a axplicat ca orasul se reconstruieste in zilele noastre, pe baze originale , cu metode antice, incercandu-se sa se refaca multe din cladirile, scarile, terasele care sunt intr-un grad mai mare de deterioarare.
Am uitat( printre multe altele) sa va spun despre zona agricola a orasului ,care se afla imediat in vecinatatea lui, unde este un sistem unic de dren si canalizare ,bazine de acumulare a apei de ploaie, si unde incasii au carat cantitati impresionante de pamant necesare culturilor ( in special de porumb-alimentul de baza si printre putinele culturi care creste la asemenea altitudine); in climatul tropical de aici daca transformi muntele in gradina ai niste culturi impresionante.
Orasul nu are mai mult de 8 km2 dar este cu siguranta unul dintre cele mai frumoase orase-ruina din lume datorita locatiei deosebite(este invizibil de dedesubt), a enigmelor care-l inconjoara, a gradului ridicat de conservare, a cadrului natural care-l inconjoara , a arhitecturii deoasebite si in ultimul rand a inteligentei si a logicii cu care a fost construit.
Probabil ca gradul de conservare ridicat se datoreaza faptului ca nu a fost descoperit de conchistadorii spanioli timp de sute de ani )care probabil ca nu l-ar fi conservat la fel de bine ca si natura-mama) si deasemenea si materialelor folosite ( stanca de granit) , lemnul fiind o raritate la 3000 de metri in creierul muntilor.
Am mai aflat o minune din perioada incasilor: acestia au construit o retea de 16.000 de kilometri de drumuri( este a doua ca lungime , din aceea perioada,dupa reteaua romana de 90.000) fara sa cunoasca roata …???...de ce ?...au construit poduri suspendate in zone mlastinoase si nisipoase…de ce acest efort daca nu aveau masini, necunoscand roata ???...aveau borne indicatoare din 7 in 7 kilometri !...locuri de odihna din 20 in 20 de kilometri !...dar nici un drum spre Machu Picchu !!!...aceasta locatie se pare ca are misterele ei , este in afara timpului si spatiului…multi specialisti au venit cu ideea utilizarii acestor drumuri de catre extraterestrii pentru aterizare si decolare, dar nu au putut aduce si dovezi…nu inca !...
Fotografiile facute recent din avion au aratat ca totul se incadreaza intr-un plan urbanistic impresionant, menit sa deruteze eventualii dusmani; specialisti nu gasesc explicatii la incredibila coincidenta dintre opera mitica a lui Dedal( omul care a construit Labirintul e incarcenare a Minotaurului ) sau labirintul din palatul regelui cretan Minos din Knossos. Labirintul din Machu Picchu semnifica simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi , ci mereu inainte spre …moarte. Mai usor spus , labirintul semnifica lupta cu timpul el este adevaratul prizonier…
La Machu Picchu traiesti istorie vie … MachuPicchu te fascineaza, te uimeste ,te seduce !....nu stiu cum voi mai putea vedea si admira alte vestigii din lumea intreaga , sau cum poti sa le mai apreciezi dupa ce ai vazut minunea de la Machu Picchu…
E tarziu in noapte( sau devreme dimineata) sunt deja la Bogota –Columbia si mai am atatea sa va spun despre Peru si Machu Picchu…am gresit cand mi-am planificat doar cateva zile in Peru…dar omul din greseli invata si …v-am mai scris : O GRESEALA ESTE CONSIDERATA GRESEALA, CAND O FACI SI A DOUA OARA !...