Am ajuns la Quito la ora 17 si imediat am mers sa ne luam biletele pentru Lima-Peru, bilete pe care le cumparasem pe internet cu 2 zile in urma; deoarece nu am vrut sa existe probleme cu locurile, tariful biletelor si alte complicatii care ar fi putut aparea daca am fi luat fiecare cu cardul lui, am hotarat sa luam pe un singur card, facand o singura tranzactie pe internet( daca am fi facut una dupa cealalta exista riscul sa nu mai gasim locuri, sa fie alt tariff, sau sa nu functioneze cardul-mi s-a mai intamplat) ,dandu-I banii celui care platea cu cardul lui pentru toti. Cristina a fost cea care avea suficienti bani pe card sa plateasca pentru toti si a facut ea plata prin card pe internet. Am primit O.K. de rezervare dar nu ni s-au confirmat biletele electronice deoarece Linile aeriene perueze ne-au trimis un mesaj electronic ca erau ceva probleme cu cardul; noi am sperat ca se va rezolva, Cristina confirmandu-ne ca are bani pe card…dar…

Am ajuns la ghiseul liniilor “Lan” si acolo ne-au comunicat ca rezervarea noastra a fost anulata pe motiv de lipsa de bani in contul creditului…O.K. am zis platim cu alte carti de credit…da, ni s-a raspuns dar nu mai sunt locuri pentru seara respectiva….normal nu trebuia sa ne anuleze rezervarea ci sa astepte sa venim la ghiseu si acolo puteam plati; dar probabil ca erau plini si atunci au preferat sa vanda biletele unor calatori care au platit pe loc. Problema era ca trebuia sa mai stam pana a doua zi seara( este doar un zbor pe zi) si nu stiam ce sa mai facem in Quito o zi intreaga; am incercat noi sa explicam ca avem aranjat totul acolo de maine, ca pierdem multi bani, ca avem un program fix stabilit (nimic nu era adevarat…) dar …nu mai erau locuri pentru azi… In asemenea situatii eu aplic maxima “Orice rau este spre bine” , si de cele mai multe ori a functionat ( mai ales acum-rabdare si va povestesc), dar Cristina se autoinvinovatea ca din cauza ei am pierdut biletele…nu era asa deoarece nu era cu nimic ea de vina , ci ea doar a vrut sa ne ajute pe toti, ceva s-a intamplat cu cardul ei, probabil cineva de la banca l-a blocat involuntar…vai de capul celei care a gresit…am inceput sa o cunosc pe Cristina…

Ora 18 , aeroportul din Quito…trebuia sa mai stam inca o noapte aici , plus inca o zi intreaga …ce sa facem , unde sa mergem?...

Am inceput sa intrebam la o agentie de turism din aeroport ce se poate vizita intr-o zi si ne-a spus acelasi lucru pe care il facusem cu cateva zile in urma; ne-a mai dat cateva variante dar la 2, 3 chiar 4 ore  de mers cu masina de Quito …nu stiam ce sa facem…varianta simpla era sa stam in Quito, sa mancam la un restaurant bun , iar a doua zi sa mai pierdem timpul prin oras…varianta complicata era sa plecam in seara asta undeva  in afara , sa dormim acolo, si a doua zi sa mai vizitam ceva  … cine ma cunoaste stie ca  am ales varianta complicata si cu ajutorul Cristinei ,am reusit sa-l convingem si pe Catalin ca este mai bine sa vedem si altceva chiar daca  ne costa mai mult si este mai obositor ( Dana era un pic racita si m-a lasat pe mine sa hotarasc).

Am hotarat sa vizitam Parcul National Cotopaxi, in care se afla muntele si vulcanul cu acelasi nume si unde am auzit ca daca ai noroc de o vreme frumoasa fara nori ai o priveliste deoasebita asupra varfului de 6000 de metri , varf plin cu zapada, zapada care straluceste impesionant datorita puternicului  Soare de la Ecuator. Am luat un taxi ,cu care am facut 2 ore si ceva pana intru-un oras aflat in apropierea parcului( se pare ca in parcul-rezervatie nu exista locuri de cazare-doar corturi), Catacunga; alta varianta era sa luam busurile regulate( 2 dolari), dar ni s-au parut cam nesigure seara, si am preferat sa platim 55 de dolari ( o suma mare pentru Ecuador) dar sa fim in siguranta seara cand ajungem in Catacunga; Cristina a insistat sa plateasca ea( inca se simte vinovata) …un gest frumos dar fara logica…

Ora 21…Catacunga…un orasel micut ,saracacios unde am gasit un hotel , in centru, nesperat de bun pentru 18 dolari camera; hotelul cred ca era ori nou, ori renovat curand deoarece totul era nou si stralucea de curatenie, de la asternuturi pana la mobila . Cand am ajuns in oras am auzit muzica “live” si intreband la receptie ni s-a spus ca este petrecerea orasului sau “fiesta “ cum zic ei; multe “fieste” in America Latina…si bineinteles ca nu am ratat-o si la ora 10 seara eram in mijlocul ecuadorienilor la o “fiesta” in stil latino-american…restul maine…