De la ora 3 dimineata nu am mai putut sa dorm –datorita fusului orar- si am asteptat micul dejun de la 7 stand in pat si meditand. Partea buna a acestui hostel-Secret Garden, asa se numeste locatia- a fost ca aici am facut rost de o masina cu sofer( de la o agentie care-si are sediul in interiorul hostelului – si am aranjat sa vina soferul sa ne ia dupa micul dejun, sa ne duca la alt hostel aflat in partea noua a orasului unde sa lasam bagajele si apoi sa plecam in continuare cu masina sa vedem cateva atractii din jurul capitalei Quito.

Totul a decurs conform planului si la ora 9 eram deja in minibusul de la agentie avand un sofer simpatic care chiar daca nu vorbea pic de engleza ne-am inteles bine cu el; trebuie sa stiti ca in America Latina trebuie sa veniti cu cateva cunostiinte de limba spaniola deoarece foarte rar veti intalni localnici care vorbesc engleza; dealtfel aceasta este un lucru bun deoarece inveti tu rapid spaniola, esti fortat…

Avem noroc ( trebuia sa se compenseze cu primul hostel) cu un minibus nou si confortabil si avem 8 locuri numai pentru noi.

Prima excursie am facut-o la un Vulcan (inca activ), situat la 70 de kilometri de Quito, unde am admirat un lac vulcanic aflat la baza muntelui in mijlocul caruia se afla doua insule formate din lava intarita a vulcanului; din pacate varful vulcanului aflat la peste 5000 de metri altitudine nu l-am putut vedea datorita norilor foarte densi-dar ni l-am imaginat vazand poze cu el.

Am plecat de la Vulcan intr-un oras aflat in vecinatatea lui, Tulcan, si Wily ne-a dus la un atelier de haine din lana unde probabil avea el comision din ce cumparam noi; nu l-am dezamagit si am plecat cu ceva “lana prelucrata” pe noi , inclusiv Cristina care pare cea mai cumpatata dintre noi in materie de cumparaturi…iar Catalin a studiat preturile minute in sir si nu s-a lasat pana nu a gasit cea mai buna oferta. Oricum , materialele sunt de calitate si se pare ca totul este facut manual , proprietarii aratandu-ne si modul de manufacturare a hainelor( destul de primitiv, dar clasic)…Dana a inceput sa ma depaseasca …e bine , e rau?...voi vedea!!!...

In drum spre un restaurant am intalnit o caravana imensa de dansatori –zeci de masini mari in care se aflau fete si baieti costumati de sarbatoare –asemanatoare celei de la Rio -, fiecare camion ( toate sunt “deghizate” de sarbatoare) avea instalatie muzicala capabila sa sustina un concert pe un intreg stadion si un D.J. care punea muzica pe care dansau diversele grupuri. Fetele si baietii care alcatuiau un grup reprezentau diferite organizatii din zona respectiva si erau costumati pe aceiasi tema ; era o adevarata fiesta si rar poti sa vezi asa ceva “live”…am coborat din masina si cateva zeci de minute ne-am plimbat printe diverse grupuri , am facut poze, am dansat si am incercat sa intram si noi in atmosfera de sarbatoare a orasului; am primit trandafiri de la fetele care erau “Miss grup” si pot spune ca mi-am schimbat parerea despre frumusetea femeilor din America de Sud; erau cateva dupa care chiar intorceai capul…fara sa vada Dana…

Plimbarea de cateva minute printre dansatori ne-a bine dispus si atmosfera din masina a devenit mai calda deoarece aproape adormisem in drum spre restaurant. Ne-am oprit in centrul orasului , unde era o piata plina de prostioare si n-am ratat shoppingul dinainte si dupa masa …Masa am luat-o la un restaurant Mexican de unde am plecat cu burtile pline…si fara sa ne arda gura de condimentele lor…

Ultima locatie vizitata este si cea mai reprezentativa pentru Ecuador si ca turist nu ai voie sa o ratezi: “Mitad del Mondo “( Mijlocul lumii) –este locul pe unde trece Ecuatorul si se pare ca ecuadorienii au invatat de la vecinii din nord ( gringos-americanii) cum sa profite de pe urma acestui fapt si sa transforme aceasta intr-o afacere superprofitabila; au infintat si un oras cu acest nume , Mittad del Mondo, si in jurul liniei ecuatoriale au construit zeci de magazine, restaurante , parcuri de distractie, toate cu scopul de a “stoarce” banii de la turisti. Bineanteles ca turist nu trebuie sa gandesti asa ci sa iei totul asa cum este si sa te bucuri de atmosfera creata…asa am facut si noi si chiar ne-am simtit bine…si fara sa cheltuim prea multi bani( Cristina ne este un bun exemplu de cumpatare …iar Dana seamana cu mine…sa vedem care pe care convinge…).

Linia trasata in” Mitad del Mondo” nu este cea reala ci este cea masurata acum sute de ani de un francez(Charles Marie de la Condamine) care nu avea instrumente precise , dar care nu a gresit decat cu cateva sute de metri. (amplasamentul liniei echinoctiale adevarate calculata cu ajutorul satelitilor se afla la 200 de metri departare dar…oare mai conteaza 200 de metri…totul este un simbol…Important este ca am pus un picior in emisfera Sudica si unul in cea Nordica si ne-am tinut echilibrul sa nu alunecam in vreuna din emisfere…

Datorita curburii Pamantului si a formei bombate, la Ecuator toata lumea cantareste mai putin…unii spun ca aproape 1% mai putin, altii ca doar 0,2 sau 0,3% important este ca aici am slabit si psihic parca simti asta ; cine vrea sa slabeasca 0,2 % sa vina la Ecuator…

Exact pe linia Ecuatorului este amplasata o scena in mijlocul unei piete si toata ziua sunt formatii care canta “live “ iar cine are buna dispozitie danseaza si se simte bine alaturi de turisti din intrega lume…nici noi nu am ratat momentul sa aratam cum danseaza romanii…

La ora 6.30 era complet bezna afara si am plecat spre noul hotel care se afla in zona noua a orasului , zona plina de restaurante si care parca vibreaza mai mult decat partea veche a orasului unde am stat cu o zi inainte; ambele zone au farmecul lor si ne bucuram ca am reusit sa experimentam cele doua atmosfere. Cand am ajuns noi in Mariscal (asa se numeste zona moderna),terasele restaurantelor erau pline , pe strazi era plin de turisti , si simteai ca intradevar te afli intr-o zona turistica. Noul hotel este mult mai decent decat anteriorul si este exact ce astept de la hotelurile ieftine: simplitate, curatenie, baie proprie si nu in ultimul rand pret mic. Cu exceptia Danei am iesit sa ne plimbam si sa traim si noi in stil latin dar dupa cateva minute mie mi s-a facut somn si stiind ca am de scris m-am intors in camera dar Cristina si Catalin au ramas sa manance o friptura tipic sudamericana ; a doua zi mi-au spus ca a fost mai putin decat se asteptau …probabil au nimerit ei o friptura reincalzita …