Toate zilele petrecute pe insula au fost zile pline , pline de clipe in care parca visai, clipe ca-n paradis, zile de neuitat… De neuitat va ramane si penultima zi in care am luat o piroga (impreuna cu barcagiu-un copil care se afla la inceputul vietii lui de afacerist) si am plecat sa vizitam o insula aflata la 3-4 kilometri departare si in care nu se aflau decat cateva case ale localnicilor si cateva bungalouri primitive pentru turisti. Am plecat dimineata la ora 7 spre insula deoarece vroiam sa ramanem mai mult timp pe aceast colt de rai unde sa mancam, sa facem baie, si sa  inconjuram insula cu piciorul. Deoarece piroga era micuta (la fiecare val mai mare ni se bloca respiratia crezand ca ne rasturnam) inaintam cu viteza mica si ma gandeam ca am facut o prostie ca am preferat sa “imbogatesc” un localnic cu cativa euro in detrimental unui francez resident , posesor al unei ambarcatiuni cu motor. Dupa aproximativ o ora de tras la vasle din partea lui Eric (asa il chema pe baiat si pe piroga scria “Eric-Taxi” si numarul lui de telefon) am  hotarat sa-l ajut si eu si nu dupa mult timp l-am auzit tipand si aratandu-ne in larg o balena…nu ne venea sa credem ca vedem o balena la o distanta relativ mica ( nu cred ca-si doreste nimeni sa o vada la cativa metri) care inota linistita facand “opturi” in si deasupra apei ; dupa cateva minute de admirat “dansul” balenei , aceasta nu a mai revenit la suprafata si am crezut ca a plecat in larg deoarece s-a speriat de barcile cu motor care aparusera  la scurt timp dupa ce balena si-a facut aparitia. Se pare ca toti proprietarii de barci inchiriaza barcile pentru a duce turistii in larg si a privi balenele in cele 3 luni de popas a acestora in dreptul insulei. Am reluat activitatea de barcagiu ( la inceput mi s-a parut distractiv sa dau la vasle dar apoi fiind valuri si eu cum deja obosisem si nu aveam experienta incepuse sa ma doara mainile) si ma gandeam cu groaza cat mai aveam deoarece nu simteam ca inaintam deloc ci dimpotriva parca insula era din ce in ce mai deoparte…cred ca ma gandeam la o barca cu motor si ce bine ar fi fost sa conduc una decat sa vaslesc o piroga ,cand , la nici 50 de metri de noi a iesit din apa ceva cat un autobuz de mare care ne-a lasat pe toti trei cu gurile cascate…era balena noastra care a venit spre noi si aproape de noi a sarit in sus vertical aratandu-si toata maretia ei. Nu cred ca-si poate imagina nimeni cum am ramas toti vazand mastodontul iesind din apa( si nu cum inoata el de obicei facand opturi ci sarind ca delfinii vertical cu tot corpul afara din apa) si temandu-ne ca vine mai aproape si chiar daca nu ne atinge piroga , aceasta se va rasturna datorita valurilor …nu mai tin minte daca a mai sarit vertical vreodata ( eram tare entuziasmati si in extaz sa pot sa-mi reamintesc ) dar stiu cu siguranta ca a mai iesit din apa de cateva ori ,timp in care toate barcile cu motor s-au apropiat de ea si curand dupa sosirea acestora a disparut in larg fara sa mai apara desi am stat cu totii minute in sir s-o asteptam. Dupa ce ne-am trezit din “betia” bucuriei de  a vedea o balena atat de aproape, am intrebat-o pe Dana daca i-a facut vreo poza si mi-a raspuns ca numai la poze nu i-a fost capul in acele momente; in urmatoarele minute Dana a sunat in Romania si si-a anuntat toate rudele cu cine a facut cunostiinta cu cateva minute in urma…

Dupa aceasta intalnire nu am mai regretat ca am ales piroga in locul barcilor cu motor ( parca balena a vrut sa ne arate ca tot cu cei nevoiasi tine) si am continuat sa vaslim mai cu spor sperand ca mai intalnim si alte balene in drumul nostru spre micuta insula.

In lunile , iulie , august si putin din iunie si septembrie balenele din sudul extrem (langa Antarctica) migreaza spre locuri cu apa mai calda unde sa poata da nastere la pui; in emisfera sudica aceste luni sunt luni de iarna cand apa se raceste si balene prefera sa inoate mii de kilometri pana ajung la ape mai “prietenoase” . Culoarul intre Madagascar si insula St. Maria este locul preferat a sute de balene si aici in aceste luni poti sa asisti la un spectacol cum nici delfinii nu stiu sa faca : balena impreuna cu puiul ei( de fapt un mic mastodont) care inoata deasupra, se joaca prin apele din jurul insulei aproape de ambarcatiuni pline de oameni veniti sa se bucure de aceste imagini de vis; teoretic aceasta incepe sa se intample pe la sfarsitul lunii iunie cand toate locurile la hoteluri sunt rezervate cu mult timp inainte si insula geme de turisti; noi ne aflam in afara sezonului de “privit balene” si doar o minune a facut sa apara una care s-a grabit spre ape mai calde unde sa-si incalzeasca burtica din care curand va iesi un puiut ( de cateva sute de kilograme…) de toata frumusetea.

Am ajuns pe insula micuta de langa St. Maria unde ne-am imprietenit cu niste francezi care desi stiau sa vorbeasca engleza , nu vroiau sub nici un chip sa-si abandoneze limba materna si am fost nevoit ( spre deliciul Danei) sa mai practic cateva ore franceza mea de balta. Am mancat la un restaurant chiar pe un ponton, am facut inconjurul insulei pe jos, am vizitat un vechi far de sute de ani, si ne-am plimbat printre colibele primitive ale localnicilor mirandu-ne de modul lor de viata primitiv. La sfarsitul zilei am facut baie si snorkelling intr-o apa curata si pura ca cea de izvor si ne-am grabit sa plecam deoarece nu vroiam sa ne prinda intunericul stiind ca avem mult de vaslit si traind cu speranta ca balena noastra va reveni sa ne mai faca un spectacol de acrobatie; degeaba am strigat-o noi in cateva limbi, nu a mai aparut si am hotarat ca a doua zi dimineata sa mai iesim odata in larg poate-poate vom avea norocul de astazi.