Madagascarul-ui nu-I sta bine titulatura de tara, I se potriveste mai mult cea de semicontinent ; la fel ca si India are mai multe zone total diferite unele fata de altele incepand de la clima, limba, comportament, bogatie, istorie si nu in ultimul rand geografie. Este greu sa te decizi ce sa vizitezi din Madagascar( ti-ar trebui 6 luni sa acoperi aproape totul si sa-ti faci o parere aproximativa despre fiecare regiune ) si fiecare turist care vine aici merge pe fler si alege una sau cateva zone in functie de timpul alocat vizitarii tarii si bineanteles de bugetul excursiei. Eu am ales sudul tarii care pana acum este magnific, este salbatic, este exotic, este unic, este “Discovery Channel” …Dar cum  tot ce este frumos este greu de obtinut, asa si in Sud  nu va imaginati ca este usor de calatorit; este o regiune saraca( poate cea mai saraca din Madagascar) , conditiile de transport precum si infrastructura sunt primitive,facilitatile turistice sunt minore, pentru oamenii din lumea civilizata sunt nenumarate lipsuri, iar mersul vietii este mult diferit de cel occidental si cere multa rabdare si intelegere .  Turistii au trecut peste greutatile intalnite si au recomandat si altora, fara rezerva, vizitarea acestor locuri care nu se compara cu nimic in lume ; aceasta este o certitudine deoarece zona de Sud este cea mai vizitata zona a Madagascarului si asta datorita noua , turistilor, care am trait clipe minunate aici si am dus faima acestor locuri in tarile noastre, recomandand si conationalilor nostri aceasta regiune.

Ultimele zile au insemnat pentru mine destindere totala, m-am integrat in natura,aici am experimentat comuniunea om-natura, m-am detasat de toate problemele lasate ( si cu siguranta aparute) in tara ,am avut o libertate absoluta nefiind legat prin nimic de lumea in care traiesc cotidian, pot spune de fapt ca am evadat in natura, si m-a primit tare bine aceasta “mama-natura” a noastra , a tuturor…probabil ca unul din motivele totalei detasari a fost si lipsa internetului si a semnalului telefonului mobil care m-a rupt de Romania…dar acum am revenit in lumea reala, cu probleme, cu telefon , internet , o lume fara de care ,noi cei obisnuiti cu ea ,nu mai putem trai.

Pentru iubitorii de natura Madagasarul este idealul, un loc nepatat de latura negativa a civilizatiei, a globalizarii, si recomand tuturor celor  care viseaza la o fuga in natura (aici cele mai exotice vise devin realitate) partea de Sud( poate si alte parti din tara dar eu am vazut deocamdata doar parte din sud).

Un simbol al Madagascarului este celebrul “baobab” de care cu totii am invatat la geografie si mai mult ca sigur ca multi ati retinut numele datorita cuvantului care suna tare placut si exotic; pentru prima oara in viata am vazut cum arata acest gigant (care se spune ca are cea mai mare tulpina in diametru) si desi nu am vazut o padure de baobabi mi-am facut o idee despre cat de haios pare el cu tulpina groasa si ramurile mici si putine in varf .

Turul continua inca 7 zile dar va fi un tur normal, un tur prin lumea reala, prin lumea turistilor dornici de statiuni si locuri renumite.

Madagascarul este poate cea mai saraca tara vizitata de mine ( sau cel putin in fruntea  unui nedorit clasament al tarilor foarte sarace alaturi de Myanmar si Cambodgia), salariul mediu al unui malgas este de 30 de euro (1 euro pe zi !!!) si asta poti remarca imediat calatorind prin tara si vazand conditiile de trai , de munca , educatie , curatenie, igiena si cred ca vizitarea acestei tari nu este recomandata celor fricosi sa nu se imbolnaveasca sau celor care prefera luxul marilor hoteluri; Madagascarul este o provocare , o aventura si nu in ultimul rand un VIS !

Numarul de turisti care viziteaza Madagascarul este de 300.000 anual(majoritatea francezi-din pacate) si facand o comparatie cu numarul celor care viziteaza Mauritius ( o insula siuata la mica distanta si de sute de ori mai mica)-un milion pe an putem sa ne facem o idee ca incasarile din turism sunt aproape inexistente…pacat !...sper ca situatia sa se schimbe spre binele populatiei locale si nu in ultimul rand a turistilor care au ce vizita in aceasta tara.

Am plecat din Ranofarma cu un taxi(impreuna cu Ruxi) la ora 7 dimineata pentru a prinde primul taxi-brousse care pleaca din oras( nu mai stiu numele orasului) spre Toliare in partea cea mai de sud a tarii. Ajungand in orasul ( fara nume…) Ruxi ne-a dus la un atelier de pietre pretioase a unui elvetian care le exporta in Elvetia si care are si un magazin de prezentare, cu vanzare ,in fata ,probabil pentru turisti caci nu cred ca localnicii cumpara asa ceva(localnicii se inghesuiau in spatele fabricii unde elvetianul are un punct de colectare a pietrelor dar se pare ca nu plateste foarte bine caci multi localnici ne ofereau niste pietre in batista dar nu stii daca sunt veritabile( probabil de aceea elvetianul nu le cumpara) si nu am vrut sa cumparam falsuri. Zona este plina de zacaminte de safir si rubin si la fiecare casa gaseai anunturi de vanzare si cumparare de astfel de pietre pretioase. Ruxi cred ca avea comision din vanzarea acestor pietre deoarece la sfarsit i-a spus elvetianului ca va mai aduce turisti , dar care vor cumpara , nu ca noi ; cred ca preturile erau mai mici decat in Europa – un safir aproape cat o nuca era 300 de euro-dar nu am nici cea mai mica idee despre preturile bijuteriilor si al pietrelor pretioase-eu am alta scara de valori…

Am uitat sa va spun ca la intrarea in Madagascar, la aeroport, am schimbat 500 de euro in bani de-ai lor(ariary) si m-am trezit cu doua caramizi de bani; am cerut sa-mi dea bani mai mari dar mi-au raspuns ca bancnotele de 10 000 sunt cele mai mari… asta inseamna 4 euro…si tot turul mergem cu caramizile dupa noi deoarece se spune ca este greu sa gasesti case de schimb sau banci prin Madagascar.

La ora 8 eram in statia de taxi-brousser-uri( un fel de maxi-taxi, dar mai mic) si am cumparat 4 bilete pentru a nu ne inghesui si a pune pe cineva langa noi pe o bancheta in care normal intra doar 2 persoane; imaginati-va un mini-bus de 9 locuri in care intra 30, iar bagajele pentru toti cei 30 sunt pe portbagaj si sunt ca un munte de bagaje ; pe portbagajul microbusului poti sa vezi geamantane, plase, saci, biciclete, piese de masina,cosuri cu mancare,  cosuri cu pui si multe ,multe altele cu care calatoresc malgasii.

De la ora 8 dimineata pana la ora 12 am stat sa se umple minibusul pentru ca nu pleaca cu el daca nu este umplut la capacitate maxima; nu va puteti imagina cum este sa astepti 4 ore si sa te rogi sa vina mai repede calatorii sa se umple minibusul si sa plece…

Eram cu nervii intinsi  la maxim cand in sfarsit au venit ultimii doi calatori si s-a strigat plecarea; a mai intarziat ceva timp pana s-au strans toti in masina si apoi am plecat …fericirea a durat cateva minute pana dupa iesirea din oras unde soferul a oprit pentru pauza de toaleta; ma intrebam unde vor merge toti  sa-si faca treburile pentru ca nu era nici un tufis, padure sau ceva sa te ascunzi dar femeile impreuna cu barbatii si-au dat jos chilotii si la cativa metri de masina - fara sa le pese unii de ceilalti, ci dimpotriva glumind intre ei-si-au facut necesitatile …

Pana la Toliare am facut 5 ore , timp in care a oprit de multe ori ( de cele mai multe ori pentru a-si cumpara pasagerii mancare de pe strada) si pot spune ca a fost un drum greu desi eu stateam pe un scaun normal; in jurul meu majoritatea oamenilor aveau pe cineva in brate . Era un spectacol unic cand oprea in vreun sat si in jurul microbusului se adunau zeci de localnici cu fel de fel de prostii de vanzare(in special mancare) si in cateva minute microbusul se umplea cu mirosuri de la mancarea cumparata de aproape toti pasagerii ; era atat de ieftina mancarea ca oricine isi permitea sa cumpere un copan de pui sau o friptura de zebu impreuna cu un fel cartof copt dar noi n-am fi mancat nici daca ne plateau in aur…nu ma cobor chiar pana la asa un nivel unde igiena este inexistenta. Imi era jena ca eu si Dana stateam  pe un scaun intreg si toti se ingesuie in jurul nostru dar era imposibil sa iau pe cineva in brate mai ales ca suntem amandoi inalti si ne chinuiam sa stam ghemuiti.

Am ajuns la Toliare la ora 5 si de acolo am luat un taxi pana la o statiune renumita ( Ifaty) aflata la 25 de kilometri distanta (drumul era aproape impracticabil pentru masina mica cu care am venit noi dar maiestria soferului a facut sa nu ramanem blocati pe acest  drum imposibil care este in totalitate pe nisip; cand ne-am dat jos din masina eram acoperiti in totalitate de praf iar bagajele nu le mai recunosteam .

Intreaga zi –care a fost o zi obositoare –a fost uitata odata ce am intrat  la “Chez Alex”-un complex de bungalow-uri aflate direct pe o plaja superba; un loc ideal sa faci poze pentru vederi…sau sa faci afise si sa le pui la orice agentie de turism pe perete. Am vazut un asfintit de soare  superb iar apoi am mancat regeste pe o terasa unde eram doar noi doi si cativa caini care asteptau sa le pice ceva; v-am mai spus in Madagascar nu este sezon plin (din fericire pentru noi) si turistii in aceasta perioada sunt tare cautati si doriti de localnicii care vor si ei “o paine”

De cand sunt in Madagascar marea majoritate a timpul am mancat doar fructe de mare de la  creveti,calamar,raci pana la languste uriase(1 kg.), deoarece sunt proaspete, mai ieftine si foarte sanatoase ( se spune ca nu au deloc colesterol)

Ifaty este o statiune care s-a nascut intr-un sat de localnici , direct la malul oceanului avand o plaja superba de-a lungul careia s-au construit  zeci de bungalow-uri (majoritatea apartinand francezilor-din pacate !) care in perioada sezonului(incepe in 2 saptamani) sunt pline si satul freamata de zumzetul turistilor(majoritatea francezi-da, stiti, din pacate!...). Este locul ideal pentru scufundari (eu nu am avut timp aici sa ma bucur de farmecul adancurilor), pentru surf, caiac, kiting( te trage zmeul pe apa), plimbari cu barca si efectiv pentru pierdut timpul nefacand nimic ci doar relaxandu-va. Pot spune –si Dana confirma- ca este inca un mic paradis pe Pamant !...este un loc de recomandat tuturor turistilor inclusive celor mai putin activi( la Toliare poti sa ajungi cu avionul )

Desi n-am stat decat o zi in Ifaty eu m-am simtit ideal aici probabil si pentru ca  statiunea este situata exact pe Tropicul Capricornului iar eu sunt nascut in aceasta zodie(aici este adevarata clima tropicala…).