Tare luuuuuung e drumul pana in America de Sud ….dupa o escala de cateva ore in Amsterdam am luat avionul catre Quito (capitala Ecuadorului) unde vom ajunge peste 15 ore !!!...cel mai lung drum al meu cu avionul; si asta datorita faptului ca avionul va face 2 escale ,prima (probabil pentru realimentare) va fi pe o insula din Antile , Bonaire , unde vor cobora multi turisti , iar urmatoarea in Guiaiaqile, cel mai mare oras al Ecuadorului…deabia a treia aterizare ne va scapa de emotiile aterizarilor si decolarilor acestui mega-avion cu peste 300 de pasageri la bord.
Zburam cu KLM, o companie cu care imi este tare drag sa zbor datorita amabilitatii personalului si care niciodata nu m-a dezamagit; pot sa spun ca mereu m-am inteles bine cu toti olandezii, acesti oameni care parca s-au nascut turisti ,pentru ca ii intalnesti in toate colturile lumii, te ajuta mereu, sunt comunicativi, niciodata cu nasul pe sus, si foarte important sunt oameni modesti; des ii vezi cu sandvisuri si cu apa de la supermaketuri facand economii ; bravo lor, asa ajungi sa vezi toata lumea…
Deci ,cine a avut curajul sa ma insoteasca in acest frumos tur ?...voi incepe cu Dana , care intre timp mi-a devenit nevasta (…da, multumesc pentru felicitari !...) si este o nevasta-model ( ca si sotul ei deastfel…) si cu care pot spune ca ma aflu inca in luna de miere; alaturi de noi se afla Cristina si Catalin, un cuplu de proaspat (si tineri, ca si noi ) casatoriti , o pereche cu mult bun simt, deschisa la aventuri si apropiata noua ca filozofie de viata; voi mai vorbi despre ei pe parcursul turului.
Prima tara cu care vom lua contact in America Latina este Ecuador, o tara a Amazonului , o tara care are de toate : ocean, jungla amazoniana, rezervatii naturale, munti inalti de 6000 de metri, statiuni turistice cu plaje superbe precum si un arhipelag unic in lume, Arhipelagul Galapagos- si sa nu-I uitam pe localnici, acesti tipic sud-americani , pline de viata si care “au invatat sa traiasca”( si mai ales sa danseze salsa) …despre toate in urmatoarele zile…
Dupa aproximat o ora de caldura umeda pe insula Bonaire( aceasta insula apartine Olandei) , timp in care am coborat in micutul aeroport si ne-am dezmortit picioarele pregatindu-le pentru urmatoarele 5 ore, ne-am inapoiat la locurile noastre in avion( intre timp avionul a fost alimentat cu combustibil si s-a facut curatenie in interior) si imi da posibilitatea sa va mai scriu cateva randuri inainte de a ajunge pe pamantul conchistadorilor si a amerindienilor si mai nou a dansatorilor de salsa…
Nu stiu cati dintre voi ati tinut vreun jurnal de-a lungul calatoriilor voastre dar pentru cei care nu ati facut-o mi-as dori sa incercati in urmatoarea vacanta deoarece ai un sentiment de implinire cand , peste timp, recitesti ce ai scris si parca retraiesti ( dar cu alti ochi) tot ce a fost frumos si interesant ( sau poate mai putin frumos ) si iti multumesti tie insuti ca ti-ai sacrificat cateva ore din timpul tau pentru a imortaliza si in cuvinte vizita in acel loc; in aceast tur prin America de Sud, pe langa miile de poze pe care cu siguranta le voi face, voi colecta diferite prostioare precum bilete de autobuz, bilete de intrare la muzeu, bancnotele si monedele tarii locale(astea nu sunt prostioare, nu?) note de plata de la restaurant, servetele( nu cele folosite)interesante ,care sa-mi aduca aminte de vreun restaurant de unde am plecat cu burta plina, si tot ce-mi va parea interesant si pe care ulterior sa le lipesc intr-un album pe care sa-l rasfoiesc in perioadele cand voi sta si pe acasa( sau la batranete cand le voi arata stranepotilor cum era lumea in jurul anilor 2000…Fac pariu ca oricine ar face asta va zambi peste ani cand va deschide albumul…incercati si scrieti-mi daca nu este asa…
Zburam cu KLM, o companie cu care imi este tare drag sa zbor datorita amabilitatii personalului si care niciodata nu m-a dezamagit; pot sa spun ca mereu m-am inteles bine cu toti olandezii, acesti oameni care parca s-au nascut turisti ,pentru ca ii intalnesti in toate colturile lumii, te ajuta mereu, sunt comunicativi, niciodata cu nasul pe sus, si foarte important sunt oameni modesti; des ii vezi cu sandvisuri si cu apa de la supermaketuri facand economii ; bravo lor, asa ajungi sa vezi toata lumea…
Deci ,cine a avut curajul sa ma insoteasca in acest frumos tur ?...voi incepe cu Dana , care intre timp mi-a devenit nevasta (…da, multumesc pentru felicitari !...) si este o nevasta-model ( ca si sotul ei deastfel…) si cu care pot spune ca ma aflu inca in luna de miere; alaturi de noi se afla Cristina si Catalin, un cuplu de proaspat (si tineri, ca si noi ) casatoriti , o pereche cu mult bun simt, deschisa la aventuri si apropiata noua ca filozofie de viata; voi mai vorbi despre ei pe parcursul turului.
Prima tara cu care vom lua contact in America Latina este Ecuador, o tara a Amazonului , o tara care are de toate : ocean, jungla amazoniana, rezervatii naturale, munti inalti de 6000 de metri, statiuni turistice cu plaje superbe precum si un arhipelag unic in lume, Arhipelagul Galapagos- si sa nu-I uitam pe localnici, acesti tipic sud-americani , pline de viata si care “au invatat sa traiasca”( si mai ales sa danseze salsa) …despre toate in urmatoarele zile…
Dupa aproximat o ora de caldura umeda pe insula Bonaire( aceasta insula apartine Olandei) , timp in care am coborat in micutul aeroport si ne-am dezmortit picioarele pregatindu-le pentru urmatoarele 5 ore, ne-am inapoiat la locurile noastre in avion( intre timp avionul a fost alimentat cu combustibil si s-a facut curatenie in interior) si imi da posibilitatea sa va mai scriu cateva randuri inainte de a ajunge pe pamantul conchistadorilor si a amerindienilor si mai nou a dansatorilor de salsa…
Nu stiu cati dintre voi ati tinut vreun jurnal de-a lungul calatoriilor voastre dar pentru cei care nu ati facut-o mi-as dori sa incercati in urmatoarea vacanta deoarece ai un sentiment de implinire cand , peste timp, recitesti ce ai scris si parca retraiesti ( dar cu alti ochi) tot ce a fost frumos si interesant ( sau poate mai putin frumos ) si iti multumesti tie insuti ca ti-ai sacrificat cateva ore din timpul tau pentru a imortaliza si in cuvinte vizita in acel loc; in aceast tur prin America de Sud, pe langa miile de poze pe care cu siguranta le voi face, voi colecta diferite prostioare precum bilete de autobuz, bilete de intrare la muzeu, bancnotele si monedele tarii locale(astea nu sunt prostioare, nu?) note de plata de la restaurant, servetele( nu cele folosite)interesante ,care sa-mi aduca aminte de vreun restaurant de unde am plecat cu burta plina, si tot ce-mi va parea interesant si pe care ulterior sa le lipesc intr-un album pe care sa-l rasfoiesc in perioadele cand voi sta si pe acasa( sau la batranete cand le voi arata stranepotilor cum era lumea in jurul anilor 2000…Fac pariu ca oricine ar face asta va zambi peste ani cand va deschide albumul…incercati si scrieti-mi daca nu este asa…
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home