Dupa cateva minute de la plecare barca a inceput , datorita valurilor si a vitezei mari probabil, sa aiba un tangaj destul de mare( se legana fata-spate ) si eu impreuna cu neamtul de 22 de ani ne-am gandit sa avem “fun” ( adica sa ne distram) si ne-am dus in varful din fata al vasului unde simti cel mai mult tangajul si unde amplitudinea este cea mai mare…intradevar am trait senzatii pe care in nici un roller-coaster din lume nu le traiesti, deoarece era adrenalina amestecata cu un pic de pericol ( nu eram asigurati cu nimic si la o simpla neatentie am fi cazut in apa , noapte , pe niste valuri imense si in mijlocul oceanului Pacific…uau !...asta nu !); timp de aproape jumatate de ora totul a fost “fun” dar apoi dintr-odata oceanul s-a suparat si ne-a trimis niste valuri care amplificau tangajul…toate au culminat cu o intrare a varfului vasului in apa , si implicit si corpurile noastre…si apa era atat de rece …si afara batea si vantul…dar era, inca, distractic sa te balangane de la o inaltime de peste 10 metri pana aproape de apa( si chiar in ea) dintr-un val in altul…iar marimea valurilor crestea…pana cand am simtit ca era uzi in totalitate si era timpul sa ne intoarcem pentru ca ne dureau mainile de cat de tare ne tineam de barile protectoare…dar trebuia sa ne ridicam din fund si sa mergem , ceea ce era foarte greu deoarece valurile fiind mari ne era frica sa nu cadem peste bord…incepuse sa ne fie frica ca nu mai ajungem la puntea principala deoarece valurile erau atat de mari incat apa de multe ori ne acoperea cu totul si ne gandeam ca daca ne-ar fi smuls apa de pe punte…au fost cateva minute de incertitudine dar intr-un final am ajuns…destul de periculos ce am facut dar…mai bine sa-ti para rau ca ai facut, decat ca nu ai facut, nu-i asa?

Ud leoarca am intrat in cabina sa ma schimb(de dus nu se punea problema ca nu puteam nici sa stam pe scaun) si am observat ca Dana se simtea rau si ii venea sa vomite…atunci am realizat ca avea rau de mare si nu aveam nici o pastila la noi.

Am mers la cabina Cristinei si a lui Catalin si am observat ca si ei se simteau rau( mai mult Cristina care de la o fiinta vesela si sociabila devenise fara “viata”); iar apoi m-am uitat la ceilalti turisti si nici ei nu erau prea veseli…pana atunci nu am avut nimic dar vazandu-i pe toti afectati de “raul de mare” parca simteam ca am si eu ceva…cu siguranta ca la orice boala, partea psihica are un cuvant important…asa si aici , cred ca datorita tuuror celorlalti mi s-a facut si mie rau. Am iesit pe punte si impreuna cu tanarul neamt am incercat sa ne dregem…dupa cateva minute deja era mai bine …parca ne revenisem…stateam si asteptam sa ajungem din nou sa trecem Ecuatorul (vasul avea GPS) si sa vedem pe display 00,00,00…si sa sarbatorim printru-un mare “Uau”.

La ora 9 mai aveam inca peste o ora de mers pana sa traversam din nou Ecuatorul si imi era din ce in ce mai frig afara, inauntru imi era rau si nu stiam ce sa fac; ma pregateam sa intru in cabina sa ma intind in pat cand am simtit ca zboara ceva pe langa mine …initial am crezut ca este o pasare , dar m-am gandit de unde sa apara in mijlocul oceanului…si imediat ceva a aterizat la picioarele mele…era un peste zburator…nu vazusem in viata mea asa ceva …un peste cu aripi…Rob ( tanarul neamt) l-a prins in mana si i-am chemat si pe Cristina si Catalin sa-l vada( Dana dormea-sau se chinuia in cabina) …pana si pestii sunt prietenosi in Galapagos…atmosfera s-a mai inveselit cateva minute dar apoi toti s-au retras in cabine sperand ca stand intinsi va fi mai bine. Pentru mine a fost mai bine, am adormit repede si pana la ora 5 nu mai stiu de nimic, dar pentru ceilalti…

…Cristina si Catalin au avut o noapte mai deosebita : am aflat abia dimineata ca toaleta lor se infundase inainte de cina, dar datorita bunului-simt al Cristinei ( pentru a nu ne afecta cina) nu a zis nimic si astfel noaptea i-a prins cu toaleta plina…in plus Cristina a si vomat, si toata noaptea au stat cu toaleta plina- si nici nu puteau deschide geamul pentru ca intra apa de la valurile uriase. Mi-a fost mila de ea si dimineata cand am auzit m-am pus imediat in locul ei si m-am ingrozit prin ce a putut trece…cu siguranta nu va uita mult timp seara asta de pe vas…si nici pe mine care am adus-o aici…dar, deasemenea ,sunt sigur ca peste un timp vom vorbi razand despre seara trecuta , dar atunci numai in pielea ei sa nu fi fost…

Vasele mari de croaziera au avantajul ca nu sunt afectate atat de mult de valurile uriase , dar sunt foarte rigide ca program deoarece sunt multi turisti si este greu sa faci un program sa-i satisfaca pe toti; vasele mici sunt mai “intime” in sensul ca te imprietenesti cu totii, comunici mai usor cu echipajul si sunt mult mai mobile ( pleci cand vrei , stai cat vrei, poti sa schimbi programul, etc)…ca orice lucru sunt avantaje si dezavantaje ,dar, trebuie doar sa vezi partea buna a lucrurilor!!!...sau …sa faci “haz de necaz”…

Echipajul pe vasul nostru este foarte prietenos si noroc cu ei ca mai practicam si noi ceva spaniola…Catalin a invatat sa spuna “muy bien” , si e tare incantat de asta … mai stie si alta expresie, probabil o stia dinainte, …“solamenta con condom” J si cred ca pana la sfarsit va sti si sa salute…in schimb , compenseaza Cristina care a ajuns deja sa vorbeasca corect gramatical si sa-si corecteze accentual…

Cateva cuvinte despre bucatar si va veti da seama ce mancare buna avem: are peste 150 de kilograme( si fiind Ecuadorian are sub 1,70) si seamana perfect cu un bucatar autentic , burta mare si falci…numai cand il vezi ti se face foame…