Aeroportul din Sydney, ora 6 dimineata (ora locala)…sculandu-ma de pe scaunul incomod al avionului ,invat din nou sa merg…formalitatile de intrare in tara sunt rapide , nu ne intreaba de vize( eram un pic ingrijorati pentru ca nu stiam daca am aplicat pentru categoria de viza pentru care aveam nevoie) ci ne intreaba doar cat stam si ce avem de gand sa facem in Australia...raspunsul dat de noi “turism”, este suficient si fara alte intrebari, zambind ni se ureaza un calduros “bine ati venit” si un sincer “sa va bucurati de Australia”…”asa vom face”-i-am raspuns…si chiar avem de gand sa o facem...
In legatura cu viza pentru Australia trebuie sa aplici pe internet, trimiti aplicarea la ministerul lor de imigrare, si , surprinzator, primesti raspunzul in 5 secunde…nu stiu care este criteriul de selectie dar asta ne-a ingrijorat crezand ca n-am aplicat noi cum trebuie…am intalnit 2 doamne mai in varsta care au asteptat cateva zile , timp in care au trebuit sa mai raspunda la cateva intrebari, dar se pare ca in general dureaza doar cateva secunde; cea mai rapida viza obtinuta de mine vreodata !
Prietena mea din Sydney m-a rugat sa-I aduc niste salam de Sibiu, branza de burduf, palinca , iar eu am “supralicitat” aducand o plasa imensa de mancare si bautura; problema mare la intrare in Australia este ca daca te prinde ca introduci mancare , pe langa amenda de 6000 de dolari te baga si in carantina si asta iti creaza numai probleme; peste tot in aeroport vezi avertizmente pentru a declara mancarea adusa sau risti carantina si o uriasa amenda…nu putem sa arunc mancarea stiind si ca i-as bucura papilele gustative cu “bucate traditionale” din tara de bastina si am riscat nedeclarand nimic…dupa ce am trecut de ofiterul de vama , la iesire era sa fac infart…trebuia sa trecem print-un aparat cu raze care verifica fiecare bagaj , si in spatele lui era un vames care desfacea bagajele suspecte…am crezut ca mi s-a infundat si ma gandeam cum s-o scot , cum sa actionez- sa ma fac ca nu inteleg engleza, sa ma fac ca am uitat ca am mancare, sa fac pe prostul ca n-am stiut ??...eram in pericol !!...
Vi s-a intamplat vreodata cand sunteti (sau credeti ca sunteti) la un capat de drum sa intervina ceva si sa intoarca situatia 180 de grade?…cu siguranta nu mi s-a intamplat doar mie!...pare ciudat dar stand la rand sa ne controleze bagajele, langa noi a venit un vames care verificandu-ne pasapoartele si declaratiile de intrare ne-a solicitat sa-l urmam…era clar, i-am parut speriati si probabil suspecti si trebuia sa ne controleze amanuntit…situatia se agrava!!...am ajuns la o masa speciala pentru verificari si ne-a spus sa punem bagajele pe ea…gata, chiar si eu piredusem orice speranta ca mai puteam scapa; a inceput sa ne puna intrebari despre noi, cu ce ne ocupam , ce vrem sa facem in Australia, cat stam , unde vom dormi si mi-a solicitat chiar si o carte de vizita cu firma mea; dandu-I cartea de vizita i-am spus ca pe tot parcursul sejurului meu in Australia voi scrie despre tara lui, ca am sute de cititori si curand voi publica a doua carte cu jurnale de calatorie; vazandu-l interesat am inceput sa-I povestesc despre calatoriile mele precedente , despre succesul primei carti, despre frumusetea calatoriilor ca “vagabond “ si multe alte lucruri mai mult sau mai putin interesante despre mine( nici eu nu mai stiu ce i-am povestit, important este ca l-am vrajit)…nu se mai satura ascultandu-ma si simteam ca l-am cucerit…nu m-am oprit din povestit decat cand m-a intrebat el daca am cumva mancare in bagaj …simteam ca m-a intrebat doar formal si ca nu o sa ma verifice si cu cel mai calm zambet posibil i-am spus ca nu !, nu am decat ciocolata…m-a intrebat inca odata “doar ciocolata?” , da, i-am raspuns sigur…cateva fractiuni de secunda( enorme pentru mine) si au urmat cele mai calduroase( cel putin mi s-a parut) urari pe care le-am auzit vreodata : “sa aveti zile frumoase in Australia si sa scrieti frumos despre aceasta”…asa voi face pentru ca Dumnezeu este cu mine si aici !!!...
Nu exista alta cale sa evit aparatul decat prin acest filtru uman si cred ca numai o mana divina a facut sa ne cheme tocmai pe noi si astfel am trecut pe langa masina ,iesind, fara sa fim X-radiati , afara…pare fantastic si cand scriu pare ireal dar totul este adevarat si n-am avut curajul sa-I spun prietenei mele deoarece credeam ca n-o sa ma creada si nu vroiam s-o fac sa se simta vinovata.
Nu ni se mai poate intampla nimic rau , il avem pe Dumnezeu langa noi , si plini de optimism am inceput ziua uitand parca ca n-am dormit de 48 de ore ; eram foarte obositi dar trebuia sa rezistam pana seara pentru a intra si a ne obisnui rapid cu noul fus orar; era greu sa stam o zi intreaga trezi si sa nu dormim nici o clipa dar trebuia!...
Am facut rapid un dus ( fara el cred ca nu am mai fi putut supravietui psihic si chiar fizic –simteam ca miroseam a tone de transpiratie) si imediat am plecat la plaja. Prietenii nostri locuiesc in Maroubra , un cartier select al Sydney-ului , aproape de o plaja superba cu un nisip fin ca faina si unde sunt valuri ca-n filme; acum inteleg de ce sunt atat de multi surferi in Australia, este pacat sa nu practici acest sport cand ai toate conditiile naturale tot timpul anului . Am luat micul dejun pe cea mai frumoasa terasa din zona , privind valurile uriase ale oceanului si surferii incapatanati care cazand de sute de ori o iau de la capat pana reusesc sa mearga pe si sub val cum numai in reclame vezi ; sunt sute, incepand de la profesionisti pana la incepatori , stau ca boabele ciorchinelui pe valurile interminabile si curios este ca nu se lovesc deloc intre ei; cand vine un vas urias care ii acopera pe toti ai senzatia ca nu mai apar la suprafata dar dupa cateva secunde sunt toti iar pregatiti sa se ia la intrecere cu urmatorul ( nicaieri nu am vazut valuri mai frumoase si mai ideale pentru surferi ca aici ).
La ora 10 soarele deja stralucea cu putere si pe plaja vedeai din ce in ce mai putini oameni stand sa se bronzeze; ,majoritatea sunt in apa , pe valuri, sub valuri sau se chinuie sa se urce pe surf si sa foloseasca puterea valului.
Prietenii nostri au doi copii mici( Erika si Alex ) elevi la o scoala franceza din zona si s-a nimerit sa aiba chiar astazi o mare petrecere la aceea scoala . Ne-am bucurat ca avem ocazia sa vedem cum arata o petrecere intr-o scoala din Sydney…dar acum trebuia sa dorm ca n-am dormit de peste 60 de ore…pe curand!..