Sa va mai spun ca , camera are pe doua laturi geamuri mari cat tot peretele, si dimineata puteam privi plaja si apa ( in care se reflecta Soarele ) din varful patului.
Micul dejun a fost unul regesc , cu delicatese( mai ales dulceata de capsuni si cea de fragi) preparate de enlezoaica mutata de cativa ani in Australia si cum scria in brosura lor de prezentare ( mic dejun servit “din inima” ). Acolo am intalnit alte doua familii australiene(care erau cazate acolo) foarte placute ( una de origine germana ) si micul dejun a durat aproape 2 ore…
Trebuie sa va mai spun ca in Australia marea majoritate a turistilor sunt australieni , iar ceilalti sunt vorbitori nativi de engleza( englezi, irlandezi americani ); rar am intalnit europeni sau asiatici .
Cu parere de rau a trebuit sa parasim minunata locatie , si pe ai ei proprietari si ajungand in port , ne-am imbarcat pe o barca pentru a pleca intr-un tur pe apa si a vedea si intelege istoria acestor locuri. Inainte de a ne urca pe barca , am fost dotati cu salopete impermeabile si asta ne-a dat de banuit ca va fi o barca de viteza in care vom trai senzatii tari…asa a fost !...
Sa ne intoarcem mult in timp …. acum peste 130 milioane de ani Australia facea parte dintr-un mega continent-Gondwanaland (impreuna cu Antarctica, Africa si America de Sud) si datorita unor presiuni puternice ale placilor tectonice , o bucata s-a rupt si s-a deplasat spre Ecuator (actuala Australia); dupa alte milioane de ani, se pare datorita unor noi cutremure devastatoare , din bucata rupta si deplasata s-a rupt alta bucata mai mica ( actuala Tasmanie , care a fost definitivata la forma actuala de activitate puternica a unor vulcani) care mai pastreaza pe alocuri fasii de stanca rupte din continentul-mama; formele acestor fasii sunt fascinante , inaltandu-se deasupra apei ca niste ziduri unele avand varfuri ascutite si culori deosebite ; printre cele mai speciale se remarca “Tasman Arch”- o poarta imensa in stanca( care de mii de ani sta de veghe la Oceanul Sudic) si “Candlestick” –stanci sub forma de lumanare , inalte si foarte impresionante . Pe parcursul celor 3 ore cu barca mai poti sa admiri cateva plaje superbe ( Pirates Bay) , sa vezi foci, delfini, zeci de pasari similare pescarusului nostru , si sa-ti creasca adrenalina cand capitanul apasa acceleratia la maxim .
Din pacate nu a fost o zi cu soare ( chiar mai mult, a si plouat), dar a fost un tur care a meritat si trebuie sa-l faceti daca veniti in Tasmania.
Am coborat de pe barca , ne-am urcat in masina si am gonit spre nord spre o plaja celebra in toata lumea “wineglass bay”-golful paharului de vin; este o plaja care de cativa ani este mereu prezenta in topul plajelor din intreaga lume si se spune ca este una din cele mai fotografiate din lume. Drumul pana la ea presupune ceva efort, trebuind sa lasi masina si sa escaladezi un munte( pe care apoi trebuie sa-l cobori daca vrei sa simti nisipul alb si sa te scalzi in apa de un albastru inimaginabil) , dar dupa acest efort este recompensat cu o priveliste care te duce cu gandul la Paradis; este intradevar una din cele mai frumoase plaje vazute de mine vreodata si mi-ar fi placut sa cobor la ea ( desi se spune ca de sus are imaginea cea mai impresionanta), sa stau s-o ating, sa ma joc in nisipul alb fin , dar incepea sa se intunece si noi mai aveam drum lung pana sus in nord.
Drumul cu masina prin Tasmania insemna in loc de trafic de masini, trafic intens …de animale pe sosele; rar intalnesti masini pe sosele, dar cangurii, vulpile, iepurii, wambatul ( o specie de ursulet micut si lenes) , diavolii tasmanieni ( aici o sa mai revin), toti parca sunt atrasi de drumul care serpuieste prin padurea tropicala si nu se lasa pana nu ajung sub rotile masinilor; la fiecare kilometru intalnesti vreun animal intins si lipit pe sosea; noi n-am lovit decat iepuri si cativa canguri micuti dar am satisfactia ca am evitat in ultima clipa zeci de animale…noaptea este cel mai periculos sa conduci deoarece toate animalele sunt active si ies la vanatoare ;deasemenea imaginati-va o sosea goala, foarte bine intretinuta , care te tenteaza sa accelerezi dar cu cat mergi mai tare cu atat iti este mai greu sa-i eviti si pericolul creste.
Dupa 2 ore de zig-zag printre animale am ajuns la St-Helens, un orasel in nord , de unde am luat-o spre zona plajelor cu speranta ca vom gasi o cazare convenabila; v-am scris ca in Tasmania dupa ce se lasa intunericul , oamenii se culca impreuna cu gainile, lasand animalele sa-si faca de cap ( mai ales pe strazi). Deoarece am ajuns seara la ora 8 ( pentru localnici ora limita este ora cand se intuneca –ora 7), n-am mai gasit nici o casa-pensiune cu luminile aprinse si am hotarat sa intram intr-un camping pe malul oceanului sa cautam vreo cabanuta. In primul camping in care am intrat, nu era nimic in afara de masini, corturi, si practicele si de acum familiarele “case pe roti…nici pic de organizare, receptie , dusuri, curent …totul in natura…si totul paralizat , toti dormeau cu exceptia catorva lumini slabe care mai palpaiau – probabil si acestia se pregateau de culcare; in al doilea camping la fel…in al treilea la fel , numai ca, comparativ cu primele doua aici nu erau nici toalete amenajate; ne-am intors in al doilea si am hotarat sa dormim in masina…aici a inceput circul incercand sa gasim loc bagajelor si sa aranjam “patul” pentru somn…
Maine va povestesc ce soc am avut vazand pe lumina plaja pe care am dormit, cum ne-am sculat cu ciripitul papagalilor si cum au aparut cangurii in jurul nostru cersindu-ne mancare.