In jurul pranzului am mers la sediul firmei de inchirieri( de fapt au venit si ne-au luat cu masina de la hotel) si am preluat masinuta cu care timp de 3 zile vom traversa insula de Nord si in care sper sa nu mai dormim pentru ca deja simtim oboseala acumulata de-a lungul celor peste 3 saptamani de emisfera sudica-nu cred ca am mai suporta inca o noapte dormita in masina!...desi am depasit demult bugetul pentru intreaga expeditie iar acum am intrat in suplimentari…Australia si Noua Zeelanda sunt tari scumpe ,dar si viata noastra e scumpa, nu-I asa?...

Insula de nord a Noii Zeelande e mult mai aglomerata si trebuia sa fim atenti la trafic  deoarece comparativ cu traficul din Tasmania si insula de Sud a Noii Zeelande aici chiar exista trafic…

Pe drumul spre nord am oprit in citeva orasele pentru a vizita si a descoperi atmosfera nordului dar trebuie sa recunosc ca nu am descoperit nimic deosebit fata de orasele propriu-zise si de viata economica a acestora; probabil ca trebuia sa ne abatem de la drumul principal si sa intram in Parcurile naturale pentru a admira natura si a savura atmosfera nordului; deocamdata trebuia sa ajungem in orasul Taupo , pe malul lacului Taupo unde vom innopta in aceasta seara , drumul este lung si trebuie sa ajungem inainte de lasarea intunericului pentru a putea vedea frumusetiile imensului lac .

Lacul Taupo este cel mai mare lac din Noua Zeelanda(600 kilometri-patrati)  si s-a format  in urma celei mai mari erupetii de vulcan care a avut loc vreodata in lume ; s-a intamplat cu 26.500 de ani in urma lava fiind aruncata kilometri in jurul craterului. In jurul lacului ,aria este inca plina de vulcani activi si sunt destui turisti care se aventureaza sa cucereasca si sa priveasca vulcanii cat mai aproape( in 1995 vulcanul Ruapehu a erupt dar din fericire nu se afla nimeni in apropiere). In timpul iernii zona este renumita pentru statiunile de ski avand cele mai multe si diverse partii de ski din Noua Zeelanda .

Zona este celebra si pentru  parcul national Tongariro ,unde se afla cateva izvoare geotermale, unde exista zeci de trasee pentru iubitorii drumetiilor si a naturii virgine; sunt putini turisti si acestia inca nu au ajuns sa strice farmecul naturii asa cum ne-a dat-o Dumnezeu.

Taupo este renumit in intreaga lume pentru ca aici se organizeaza in luna aprilie cel mai mare concurs de pescuit pastrav din lume; sunt cateva rauri de munte care se varsa in lacul Taupo si pe acestea mii de pescari isi incearca norocul sa prinda “monstrul”. Cred ca zilele urmatoare va incepe competitia deoarece are loc la sfarsit de aprilie (cand pestii au depus deja icrele) si in acelasi timp are loc si un festival al orasului.

Pentru turistii care nu sunt pasionati de pescuit , orasul ofera o gama variata de sporturi extreme si la tot pasul , prin oras, sunt agentii care ofera salturi cu parasuta, cu franghia de “bungy” ( te leaga de picioare cu o franghie elastica si te arunci de la zeci de metri in gol), cu o salupa ultrarapida pe lac, si una pe care n-am facut-o, rostogol intr-o sfera: te leaga( te fixeaza) de maini si de picioare in interiorul unei sfere( sunt si sfere gonflabile )  si te rostogolesti pe o panta abrubta in functie de curajul pe care-l ai…eu mi-as fi dat drumul din punctul cel mai inalt…cu siguranta ca intr-o zi o s-o experimentez si pe asta…acum n-am avut timp…din pacate…Daca auziti undeva in lumea asta larga ceva legat de “zorbing” sa stiti ca asta este si trebuie sa incercati…si o sa ma tineti minte toata viata…de rau sau de bine , depinde ce fire sunteti…exista si “zorbing“ intr-o sfera care se umfla cu aer si in care nu esti legat…e mai excitant asa , nu ?...

Taupo este capitala mondiala a sariturilor cu parasuta –cu peste 40.000 de sarituri pe an – si aici gasesti cele mai ieftine preturi pentru sariturile in tandem: daca sari dimineata pana la ora 9, pretul este de 80 de euro ( mai ieftin decat in Romania , unde eu am platit 100 de euro) iar daca sari dupa 9 este de 90 de euro; in pret este inclusa si deplasarea cu limuzina( da, cu o limuzina adevarata) la aeroport si chiar si o asigurarea( in caz ca nu se deschide parasuta !!??....). Sariturile sunt de la 3000 si de la 5000 de metri( nu va spun cat costa cea de la 5000  dar sa stiti ca nu este ieftina); daca va hotarati faceti-o pe aceea de la 5000 , deoarece caderea libera dureaza peste 5 minute , timp in care efectiv zbori in aer si este o senzatie pe care nu o poti compara cu nimic…si daca faceti una , treceti si la a doua ,deoarece de la a doua incepe sa va placa( la prima stati stresati si cu frica , dar apoi veti trai si veti simti adrenalina pura). A, si am omis sa va spun , daca aveti asigurare de viata ea nu este valabila in cazul sarituri cu parasuta…

Trebuie sa va povestesc o intamplare intresanta : ne plimbam prin centrul orasului minunandu-ne cate agentii care vindeau pachete de sporturi extreme exista la fiecare colt de strada si ne-am hotarat sa intram si intr-un magazin cu imbracaminte sportiva pentru a vedea ce noutati s-au mai inventat in acest domeniu; nu am fi cumparat nimic daca nu am fi gasit nimic la raionul de reduceri ( de fapt eu acolo ma duc prima oara) dar  erau destule lucruri si ne-am decis la 2 tricouri pe care scria ceva cu Noua Zeelanda si am mers la casa sa le platim ; am inceput sa conversam ceva cu vanzatorul si ne-a intrebat de unde suntem…cand i-am raspuns “din Romania” , a inceput bucuros sa se agite si pe masa avea un fanion pe care cu mandrie ni l-a dat sa-l citim. Era un fanion al Romaniei , pe care scria in romaneste: “multe multumiri pentru echipamentul oferit echipei nationale de rugby in turneul din Noua Zeelanda-1991 “…a zis ca eram primii romani carora ne arata fanionul…si era atat de mandru !...a asteptat omul aproape 20 de ani tinand fanionul pe masa ca sa vina niste romani si sa le arate ceva scris in romaneste…ce frumos !...ne-a explicat ca echipei nationala a Romaniei  i-au fost pierdute sau intarziate bagajele si acest magazin a sponsorizat cu echipament intrega echipa…si mai frumos !...cinste lor !...cinste noii-zeelandezilor !!!...

Am plecat din acest orasel, micut dar plin de viata , indreptandu-ne spre Rotoura,  orasul-capitala a uneia din cele mai frumoase regiuni din Noua-Zeelanda , si spun asta deoarece aici , pe langa multi turisti, vin si localnicii sa-si petreaca concediile.

Este un tinut de poveste , cu deschidere la mare , cu plaje de vis de pe care poti privi balenele sau sa te joci cu delfinii (Bay of Plenty), cu cateva insule ( White island-insula alba-este cea mai renumita ) care rivalizeaza cu cele mai faimoase din lume, cu vulcani activi care inca mai fumega, cu izvoare termale, cu gheizere active, un tinut plin de cultura maura.

In cele doua zile ( total insuficiente pentru a vedea si a ne bucura de tot ce ofera aceasta zona) petrecute in Rotorua am incercat sa vedem cat mai multe locuri din jurul acestui oras ,fara a ne deplasa mai mult de 30 de kilometri departare de acesta pentru a nu pierde timpul pe drumuri; am avut  suficiente locuri interesante si pe o raza atat de mica.

Rotorua se mai numeste si orasul de sulf deoarece in jurul orasului sunt zonele  cele mai dinamice din punct de vedere termal; cand te apropi de aceste zone , se simte in aer mirosul sulfului provenit de la apa termala care izvoraste din adancuri si care are o temperatura apropiata de temperatura de fierbere…ups!, aici e de Dana pentru care niciodata nu este prea cald…

 

La 30 de kilometri departare de Rotorua se afla cel mai mare complex de vulcani  din care izvorasc ape termale, din intrega tara , care se numeste  Wai-O-Tapu , in traducere din limba maura “apa sacra”.  Se spune ca este aria vulcanica cea mai colorata si  diversa din intreaga lume si intr-adevar  ne-a fermecat si pe noi prin frumusetea ei.

Pe o suprafata de cateva zeci de hectare se afla zeci de vulcani activi din adancul carora iese apa termala de diferite culori ( apa iese la o temperatura de pana la 300 grade celcius si absoarbe mineralele din rocile pe care le intalneste) in functie de culoarea minereului pe care il intalneste aceasta apa clocotita( portocaliu-este de la antimoniu, vinetiu-magneziu, rosu-oxid de fier, negru-sulfu si carbon, etc); timp de 2 ore ne-am plimbat prin acest complex amenajat si ne-am minunat de frumusetea lacurilor formate de  apa termala , de raurile cu apa fierbinte care curgeau , de aburii care se formeaza si se ridica deasupra lacurilor fierbinti, de forma craterelor formate de vulcani , de culorile diverse si unice ale acestora, si timp de 2 ore ne-am “intoxicat” cu aerul sulfuros din atmosfera.  Ne-am plimbat peste 5 kilometri si ne-a impresionat in mod deosebit “piscina de sampanie” – un lac in suprafata de aproape un hectar care clocoteste si suiera,  “piscina de namol”- un lac plin de namol care clocoteste si care te duce cu gandul la iad , “paleta artistului”-tot un lac intins care arata ca si paleta unui pictor datorita diverselor culori ale apei-aici gasesti apa la diferite temperaturi si si se formeaza un fenomen ciudat  deoarece  din unele locuri iese abur din altele nu formandu-se o combinatie originala.

Una din atractiile cele mai gustate de turisti este “Lady Knox Geyser” un gheiser care arunca in fiecare zi la ora exacta apa termala la o inaltime de 20 de metri; nu-mi explic care este fenomenul si de ce, timp de cateva minute, in fiecare dimineata la ora 10.15 ..???...poate ca fenomenul este controlat de om.. am uitat sa intreb si acum ma roade raspunsul…

Cand am iesit din complex aveam hainele patate de sulful din atmosfera si o dorinta imensa sa facem o baie intr-una din piscinele cu apa termala din zona; sunt multe zone amenajate in care poti sa faci baie in piscine cu apa la temperaturi diverse – depinde cat suporti- dar noi am vrut sa mergem la unica “piscina” neamenajata din zona (asta insemnand ca este fara bani, in mijlocul naturii , fara nicio facilitate-dus, vestiare, scari de intrare, etc- ), si desi se afla la cativa kilometri departare pe un drum pietruit cand am ajuns acolo era plin de turisti intreprinzatori ca noi.

Un colt de rai- asa poate fi descrisa zona unde am facut baie…in mijlocul padurii, un rau ca de munte ,cu apa curata, cu albia plina de bolovani de munte, cu vegetatie bogata de o parte si de alta a lui , dar cu apa fierbinte…de-a lungul raului puteai sa te bagi in apa oriunde dar cel mai splendit loc era sub o cascada unde se formase ca un lac de acumulare intins si adanc (maxim 2 metri) ; apa avea 40-50 de grade, ideala sa lenevesti ore in sir in ea. Peste 30 de turisti(probabil si localnici) erau in permenenta in piscina naturala formata de rau , unii plecand altii venind intr-un flux continuu; desi temperatura apei era ideala (mai sus pe rau, in amonte temperatura cred ca era mai ridicata deoarece era mai aproape de izvor , iar mai jos in aval scadea) nu puteai sa rezisti mai mult de 20-30 de minute datorita sulfului care te ametea. Am iesit ametiti din apa dar intr-o stare euforica si pe deplin multumiti de alegerea facuta; facusem baie in mijlocul naturii, in salbaticie, fara sa platim si fara sa fie aglomerat. Nicaieri pe harta nu o sa gasesti acest loc, nici un birou de informatii turistice nu ti-l va dezvalui, nici o oficialitate nu are interes sa mergi intr-un loc neamenajat si unde sa nu castige de pe urma turistilor; noi l-am aflat din “Lonely Planet” si este descris cu exactitate modul de a ajunge aici, dar numai daca ai propria masina. Daca ajungeti prin acest paradis si aveti masina, nu ratati raiul de la “Keroseno Creeak”-asa se numeste aceasta piscina naturala si salbatica in mijlocul naturii; intrebati localnicii, sunt singurii care va pot ghida sa ajungeti aici…nu veti regreta !

Pe drumul de intoarcere la hotelul din Rotoura am intalnit un indicator cu un sat traditional de mauri, ne-am indreptat spre el si la intrarea in sat un afis mare ne informa ca accesul este posibil numai dupa ora 8 seara si trebuia sa cumparam un bilet de intrare (care costa peste 70 de euro)- era singura posibilitate de a vizita satul maur.

Am plecat la hotelul din centrul orasului Rotorua, un hostel ieftin si curat , si unde ne-au spus ca si ei vand acelasi bilet cu 70 de euro , dar n-am inteles noi bine, nu este doar intrarea ci si o cina traditionala maura-bufet( adica mananci cat vrei si poti-aici am facut ochii mari), un spectacol de dans si teatru, obiceiurile cotidiene maure, iti prezinta istoria si arta maura si apoi o plimbare prin satul maur; era ora 7 deci mai aveam timp sa facem un dus sa spalam sulful de pe noi si urma sa vina cineva cu masina sa ne ia putin inainte de ora 8…am platit si deja ne gandeam la cina aia bogata…ce traditii, obiceiuri, cultura, istorie , arta ?…cand ti-e foame , mai intai papa…toate trec mai intai prin stomac…asa se spune, nu-I asa?...si nu-I asa?

La ora 8 fara cateva minute a venit microbuzul plin de turisti cu o soferita maura grasa … mai erau exact 2 locuri pentru noi; in 10 minute am ajuns la destinatie, intrarea in satul maur; acolo mai asteptau cateva microbuze si in total erau peste 200 de persoane care asteptau in ordine sa intre intr-o sala imensa si sa se aseze pe scaune la mese; in 10 minute sala s-a umplu si un reprezentant al maurilor a inceput sa ne povesteasca despre istoria, cultura, legendele si obiceiurilor acestora prezentandu-ne programul pentru seara respectiva; apoi a inceput sa faca recensamantul turistilor-din ce tari sunt, daca le place in Noua Zeelanda, de cat timp au venit , a cata oara, si la fiecare tara spunea cateva cuvinte in limba respectiva…abia asteptam sa ne vina randul sa vedem daca a auzit despre Romania( despre cuvinte in romaneste nici nu ne gandeam ca ar putea stii); erau in sala turisti din 16 tari si despre fiecare tara stia cateva amanunte , si cateva cuvinte in limba tarii respective; a ajuns la noi…am raspuns Romania…cateva momente de pauza…s-a uitat in sus si foarte rar ne-a intrebat :” ce faceti ?, Romania fete frumoase”…ne-a lasat fara rasuflare…ma uitam la Dana, ea la mine si nu ne venea sa credem!...un maur stia cateva cuvinte in romaneste(pe langa altele in zeci de alte limbi)… apoi a continuat in engleza si a rugat tot publicul sa aplaude primii turisti veniti vreodata din Romania, in acest sat…ne-am sculat in picioare si 200 de oameni ne-au aplaudat pentru simplu motiv ca eram primii romani veniti aici…cateva minute parca uitasem sa vorbim…

Programul a continuat cu o plimbare afara sa vedem cum se prepara mancarea (pe care o asteptam de cand venisem aici), apoi am intampinat venirea razboinicilor mauri care sosisera cu barcile (pe raul care traverseaza satul) ; acestia pictati si costumati in haine de razboi au interpretat strigatele specifice maurilor : “haka” scotand cat se poate de mult limba si holband la maxim ochii…  si apoi am fost condusi spre sala de teatru unde am asistat la o piesa de teatru reprezentand o poveste de dragoste maura si la cateva dansuri specifice traditiei maure. Ne-au impresionat puterea si vitalitatea barbatilor si am fost dezamagiti de fizicul tuturor femeilor maure: foarte grase, urate si fara mari contributii la succesul spectacolului. Dupa spectacol nu vedeam decat mancare in fata ochilor si s-a dat startul la  “risipa”…bufet  cu mancare din plin…n-am sesizat vreo mancare mai deosebita , dar era destula si variata. In timpul mesei am socializat cu vecinii( din India, Statele Unite si Lituania) si am facut o gafa intrebandu-I pe cei din Lituania daca limba lor oficiala este rusa; s-au suparat foarte tare si ne-au facut inculti…cum de nu stim noi ca in Lituania se vorbeste lituaniana care nu are nici o legatura cu rusa ???...n-au mai vorbit si nu ne-au mai bagat in seama toata seara…din fericire familia din sudul Indiei era o familie de treaba, deschisa, culta si am avut o conversatie placuta cu acestia . Dupa ce in decurs de peste o ora am facut mai multe deplasari pentru a-mi umple farfuria si datorita lacomiei mele ( de care nu ma pot dezobisnui) simteam ca plesnesc , organizatorii ne-au invitat la o plimbare nocturna prin satul lor unde am putut admira animalele nocturne,  privi copacii si vegetatia la lumina lanternei, am vazut cateva opere de arta maure, ne-am bucurat de prezenta raul care curge prin mijlocul satului si foarte sanatos, am ajutat  stomacul sa-si termine misiunea de digestie.

Tarziu dupa miezul noptii am ajuns la hotel , ne-am bagat rapid in pat si in cateva minute eram in tara lui Mos Ene , fericiti ca avuseseram o zi plina si frumoasa.