Ca sa vizitezi Petra ai nevoie de minim 2 zile( 3 ar fi ideal); eu am vizitat-o intr-o zi lumina dar dupa aceasta zi am picat in pat ca bolovanul.
Sa povestesti despre Petra ai avea nevoie de ore intregi , iar sa scrii cred ca ar dura zile si cu siguranta ar mai ramane multe de zi; dar daca gandesc ca este greu imi va fi cu siguranta greu sa scriu !... eu acum ma gandesc ca este usor , doar timp sa am …
Trag aer adanc in piept, spun o rugaciune si ..sper sa nu va dezamagesc…
Primul meu contact cu Petra a avut loc noaptea ( total neobisnuit-toti turisti viziteaza intai ziua si noaptea o iau ca un “bonus”), la lumina lumanarilor, si desi nu poti sa remarci multe detalii si sa vezi cu adevarat arhitectura cladirilor, atmosfera creata de organizatori este unica; in plina noapte ei lumineaza tot drumul de la intrarea in oras pana la primul monument cu peste 1500 de lumanari (sunt 2 kilometri) si sute de turisti parcurg aceasta distanta admirand romantisnul si farmecul acestui drum luminat original. Locurile mai importante sunt semnalate prin prezenta mai multor lumanari care incearca sa-ti atraga atentia ca acolo este ceva –este greu sa vezi cu adevarat dar distingi macar umbra unor desene si sculpturi-
Parcurgi cei 2 kilometri (dintre care 1,2 kilometri printr-un defileu inalt de 100 metri si lat intre 4 si 10 metri- splendit !) in 30 de minute dupa care , dintr-odata, ajungi intr-o piata unde apare falnic si impunator ( luminat cu sute de lumanari la baza)un monument sculptat in stanca –se numeste “The Treasury”…iti tremura pielea de emotie , parca ai fi pe alta lume si nu stii ce se petrece cu tine…pentru mine , era primul contact cu “The Treasury”( care se traduce “tezaur”) si cu siguranta eram mai entuziasmat ca ceilalati care vazusera cu cateva ore inainte, la lumina zilei, acest spectacol. Pe jos erau aranjate cateva covoare , si am fost invitati cu totii sa stam jos pentru ca urma un moment artistic; a durat cateva minute pana toata lumea s-a asezat si s-a facut liniste si a inceput un artist beduin sa cante la un instrument asemanator chitarei. Piata , care este inconjurata de munti , rasuna sub acordurile artistului si toata lumea traia cu adevarat momentul…sus pe cer erau mii de stele , pe jos sute de lumanari si intre ele trona mandra sulptura nabateeni veche de mii de ani. Esti servit , gratis, cu ceai, dupa care urmeaza , un alt artist, care canta dintr-un fel de fluier si interpreteaza melodii care-ti merg la suflet…nu stiu cum a trecut o ora si dupa incheierea spectacolului iti vine greu sa te intorci inapoi la hotel; daca s-ar fi putut am fi dormit cu totii acolo. Cei 2 kilometri ii parcurgi parca plutind, in adierea placuta a unui vant de vara noaptea si abia astepti a doua zi sa vezi minuniile Petrei sub lumina puternica a Soarelui care comparativ cu lumina data de lumanari este infinit mai puternica.
A doua zi dimineata , portile se deschid la 6 , dar eu nu am putut sa ajung inainte de 8 si la ora aceea deja mii de turisti intrasera in vechiul oras( ideal este sa ajungi la 6 cand nu este atat de cald si poti sa te bucuri de cateva ore de timp perfect).
Pentru cei cu probleme de locomotie (sau cei, pur si simplu , lenesi) exista cai care te pot duce de la intrarea oficiala pana la intrarea in canion (800 de metri) contra sumei de 6 euro; de la intrarea in canion pana la prima piata , respectiv primul mare monument, exsta un fel de trasuri care costa 10 euro , iar in interiorul orasului exista camile si magari. Sunt multi oameni care folosesc aceste mijloace de locomotie si cred ca este cea mai ecologica metoda si in acelasi timp o interesanta experienta pentru turisti, o calatorie pitoreasca; problema este ca in interiorul orasului este destul de scump: cu magarul si cu camilele poate sa ajunga si la 30 de euro, si nu negociaza foarte mult pentru ca au clienti permanenti.
Traseul de intrare , lung de 1,2 kilometri , si care se numeste “the Siq”, este printr-un canion unde ziua poti sa admiri diverse sculpturi ,terase agricole, o gama variata de culori ale stancilor si un interesant canal prin care acum mii de ani transportau apa in Petra; acest canal este scobit in stanca si demonstreaza, inca odata, ingeniozitatea popoarelor antice.
Canionul nu este format datorita curgerii apei ca in majoritatea altor canioane , ci datorita miscarii placilor tectonice , stanca s-a rupt in doua si a format aceasta vale pe care nabateenii o foloseau ca acces in oras.
La capatul canionului se afla o piata care este dominata de “The Treasury”, acest monument inalt de 43 de metri si lat de 30 care este mandria Petrei si pe care o sa-l vedeti pe orice pliant de promovare a acestei minuni. Majoritatea il vor recunoaste din filmul “Indiana Jones” , film care s-a filmat in mare parte in aceasta zona( mai sunt cateva locuri in care ghizii iti arata locurile de filmare) Nimeni nu cred ca poate sa-l descrie la adevarata valoare si cel mai indicat este sa-l vedeti la “prima mana” .
“The Treasury” a fost sculptat in primul secol inainte de Cristos , cu destinatia de mormant al unui rege nabatean si apoi a fost folosit ca templu de rugaciune pentru credinciosul popor nabateean; nabateeni sunt un trib de arabi nomazi, care provin din vestul Arabiei si care s-au stabilit pe aceste meleaguri cu cateva secole inainte de Cristos; tot atunci au inceput sa construiasca si primele cladiri , unele sculptandu-le in stanca , altele construindu-le din piatra.
Suprafata Petrei de 264 kilometri patrati este plina de ruine ale fostelor cladiri –peste 3000-care au fost construite si au apartinut , pe rand, nabateenilor, romanilor si apoi Imperiului Bizantin; fiecare imperiul si-a pus amprenta arhitecturala asupra monumentelor din Petra facand din acesta un oras antic unic in lume.
Pe vremea Regatului Nabateenilor , Petra era un punct de intalnire a rutelor vitale de comert , si se afla in mijlocul lumii antice civilizate a acelei perioade; Regatul facea legatura Arabiei , Chinei si Indiei cu Egiptul, Grecia, Mesopotania si Roma.
Dupa cele cateva minute de admiratie si “mutenie” in fata “The Treasury” drumul continua printr-o vale mai larga si cateva sute de metri intalnesti de o parte si alta a drumului case si morminte sculptate in stanca stacojie cu dungi colorate ( sunt zeci de comercianti care vand bucati de stanca cu dungi colorate originale din acest oras); apoi apare orasul propriu-zis, si pe o intindere de cateva hectare este plin de cladiri si temple in stadii avansate de degradare. In mijlocul orasului se poate observa ruinele unui teatru , care desi arata ca si unul roman a fost construit de nabateeni in secolul 1 dupa Cristos ( se pare ca totusi nabateeni au folosit influenta romanilor care erau deja prezenti in Est in aceea perioada); teatrul a fost sculpat in stanca si initial avea o capacitate de 3000 de locuri, dar ulterior a fost extins putand primii 7000 de oameni.
In fata teatrului, chiar prin mijlocul orasului trecea “Strada Coloanelor” , strada care acum mii de ani era pavata cu marmura ( acum se pot vedea doar cateva resturi) si avand de o parte si de alta a ei coloane, temple, cladiri publice, magazine; acum se pot vedea doar ruine …
Pe langa zecile de ruine care le intalnesti la tot pasul in Petra , sunt cateva care sunt mai bine conservate si care inca pastreaza maiestria si frumusetea de altadat. Cele trei morminte regale care m-au impresionat in mod deosebit sunt “Urn Tomb”- care este cel mai larg si impunator si a fost folosit si ca biserica bizantina, “Palace Tomb”- cel mai erodat de timp dar inca arata magnific cu cele trei nivele decorate cu stalpi si coloane si cel mai nou mormant “Sextius Florentinus “ care se stie cu certitudine ca a fost construit de guvernatorul roman al provinciei arabe care a dorit sa fie inmormantat in acest templu construit de el( se poate citi in latina deasupra intrarii pentru cine a fost construit).
Unul din templele principale ale Petrei este “Qasr al-Bint” care este printre putinele construite din piatra( majoritatea sunt sculptate in stanca) si care a rezistat de-a lungul sutelor de ani numeroaselor inundatii, cutremure si distrugerilor provocate de oameni .
Inainte de a trece la ultimul templu important vizitat o sa va povestesc o intamplare care mi-a dat mult de gandit si din care ar trebui cu totii sa invatam ceva…
Peste tot in Petra sunt comercianti de diferite obiecte (majoritatea kitch-uri) , multi cu tarabe, altii ambulanti , si printre acestia din urma se afla si copii de diferite varste care vand de la vederi pana la decoratiuni si ascesorii de purtat ; te asalteaza mereu cu insistenta …”Sir !, look here, look this ! 10 dollars, 2 dollars, This one only 1 dollar”, etc…printre zecile de copii de beduini am zarit o fetita de maxim 10 ani, draguta dar cu defect (strabism accentuat) la ochii care vindea vederi si era mai linistita ca ceilalti…m-am hotarat sa cumpar de la ea fara sa negociez deloc pentru a putea sa-I fac o bucurie…a inceput sa vorbeasca intr-o engleza stricata si m-a intrebat daca nu vreau s-o iau ca ghid prin Petra sa-mi arate cateva temple ascunse…am intrebat-o cat trebuie sa platesc pentru asta si a raspuns frumos ca eu decid cat vreau sa-I dau; mi-a placut de ea si raspunsul ei si m-am hotarat sa o iau ca ghid. Am urcat impreuna intr-un loc superb , de unde ai o panorama splendida a intregului oras , loc care se numeste “High Place of Sacrifice”(Locul inalt de Sacrificiu) . Acest loc a rezistat foarte bine timpului , probabil fiind la inaltime, si se pare ca aici aveau loc ceremonialele religioase in onoarea zeilor nabeteeni si ceremonialele funerare ale diversilor conducatori de rang mai inalt. Am admirat cateva minute intreg orasul de la o inaltime de cateva sute de metri apoi am continuat drumul (fetita imi era ghida) catarandu-ma pe stanci , urcand in “patru labe” si facand sarituri de caprioara pana am ajuns pe un munte opus celui in care se afla “The Treasury” , fiind la o inaltime mult mai mare decat monumentul…il puteam vedea si admira de sus in toata splendoarea lui si paream ca niste zei privind la oamenii care pareau atat de micuti la baza lui; mai erau cativa turisti temerari ca noi , dar majoritatea cu ghizi profesionisti si echipati corespunzator cu echipament de alpinism…eu eram in sandale si ghida mea in papuci…intr-un final totul a fost ok , si ne-am intors in centru pentru ai plati ghidei pentru ora cat a stat cu mine; desi nu vorbea bine engleza, pe tot parcursul traseului se straduia sa-mi dea explicatii despre Petra , despre beduinii care locuiesc aici, viata lor, si alte cateva informatii despre viata ei si a familiei ei.
Mi-a placut fetita( mi-a facut cadou si un colier din carton colorat avand forma unor elefanti – un kitch, dar m-am bucurat ca sa o fac sa se simta bine) si m-am hotarat sa-I transform ziua intr-una fericita dandu-i…50 de euro…de obicei nu sunt atat de darnic dar nu stiu ce m-a apucat azi si am facut-o !... Atentie !, acum incepe partea nostima !...cand a vazut banii (contrar asteptarilor mele , care vroiam sa vad o fetita bucuroasa si cu zambetul pe buze) prima reactie a fost ca vrea 100 de euro, ca atat valoreaza ora in care mi-a fost ghida …am ramas blocat …am crezut ca n-a mai vazut niciodata 50 de dinari iordanieni( echivalentul a 50 de euro) si nu stie valoarea lor, dar…stia cat valoreaza , si…nu era multumita!...nu mai aveam cuvinte!...cateva secunde am ramas si fara aer…nu-mi venea sa cred! (la intrare era plin de ghizi profesionisti care pentru 20 de euro stateau cu tine jumatate de zi)...apoi a inceput sa negocieze cu mine ca mai vrea 20, apoi 10 apoi macar 5 euro in plus…ii dadusem banii dar i-as fi luat fara nici un regret inapoi…i-am dat inapoi cadourile si i-am spus ca nu-mi mai place de ea ca este lacoma si m-a inselat ( de fapt ea nu m-a inselat deloc, eu am fost ala prostul)…nu a vrut sa ia inapoi cadourile( oricum valorau 2-3 euro) si pana la urma a zis ca e multumita, probabil a vazut reactia mea de indignare !; ne-am despartit in relatii bune dar eu inca eram socat de aceasta intamplare! …sper ca voi sa invatati din aceasta experienta ( eu cu siguranta am invatat) ca aparentele insala de multe ori : in spatele unei fetite aparent draguta si muncitoare, se afla o smechera care prindea fraieri ca mine , ii prostea ca ambii parinti sunt bolnavi, fratele mai mare a murit muscat de un sarpe( si alte povesti care ulterior am dedus ca sunt minciuni) si datorita naivitatii multor turisti ca mine fata s-a invatat sa castige bani multi si a inceput sa nu-I mai pretuiasca …numai noi turistii suntem de vina , noi am stricat-o si acum ii va fi greu sa lucreze undeva cinstit pentru 10-20 euro , pe zi , cat se castiga, mediu, in Iordania...Dar omul din intamplari si experiente invata si, v-am mai spus, eu consider ca o greseala este o adevarata greseala cand o repeti si a doua oara…la mine nu o sa se mai intample…sper ca nici la voi !...
Sa revenim in mijlocul minunii de la Petra!...eu dupa cateva minute de privit minunatiile de aici am uitat intamplarea si acum rad de aceasta si…de mine !...
Aproape de mijlocul pietii se afla “The Great Temple” , care in ciuda numelui se pare ca a fost folosit ca cladire administrativa; este cea mai mare cladire construita din piatra in Petra si se compune din doua parti: partea de sus care duce la strada coloanelor si care contine un mic teatru, columne decorate cu capuri de elefanti si cateva desene in interiorul zidurilor; in jurul “Marelui Templu” se afla o piscina imensa de 50 de metri lungime si 25 latime, cu o platforma in mijloc si un pod de piatra care duce la ea; aceasta piscina era pe timpuri (as fi dorit eu si acuma) alimentata si cu apa fierbinte si rece iar aproape de piscina se afla locul unde se afla o baie cu aburi si un sofisticat sistem de alimentare cu apa.
Templul “Qasr al-Bint”( dedicat zeului principal al nabateenilor-Dushara) este ultimul din piata deschisa in care se afla majoritatea templelor si de aici porneste un drum care duce la unul din cele mai frumoase si bine conservate temple din Petra, “Ad Deir” sau “Monastery”. Drumul pana la acest templu ( care in timpul imperiului Bizantin era folosit ca biserica) este obositor, si trebuie sa urci 800 de trepte sapate in stanca pentru a ajunge aici; am avut un mic gand sa inchiriez un magar sa ma duca pana sus deoarece stiam ca am drum lung la intoarcere si eram deja obosit, dar m-am razgandit rapid cand am mers langa ei si am vazut ca erau un pic mai mari decat cainele meu…
Dupa 40 de minute de urcat cele 800 de trepte ajungi la o alta minune a Petrei , “Monastery”…m-am asezat jos pe o stanca , la umbra caci la soare erau peste 50 de grade ,si am privit-o intens…dupa cateva minute simteam ca sufletul nu mai face parte din trup, trupul nu-l mai simteam (probabil si din cauza oboselii, a emotiei, a entuziasmului provocat de minunea din fata mea) si ma focalizam numai asupra anticului templu din fata mea…era atat de real, atat de bine definit si emana atata energie !...atunci am simtit cu adevarat ca, Petra, trebuie sa faca parte din cele 7 minuni ale lumii contemporane…eram in fata unei minuni a Umanitatii !...daca ar fi sa votez ,cu siguranta as vota Petra printre primele !
Nu-mi venea sa ma ridic de jos pentru ca stiam ca trebuia sa-mi intorc si privirea si sa merg mai departe inca cateva sute de metri pana pe varfurile a doi munti de unde auzisem ca ai cea mai frumoasa priveliste a intregii zone…am plecat cu greu din fata monumentului, dar intorcand capul des sa mai prind cateva imagini cu acest fantastic monument …dupa cateva sute de metri (dar pe care i-am facut in 30 de minute datorita diferentei de nivel) am putut sa confirm ca asa este , de sus ai cea mai frumoasa panorama a intregii arii, insa nu este cea mai frumoasa priveliste a Petrei ( de acolo se vede putin din anticul oras, mai mult se vede in departare)…Petra o vezi cel mai bine de pe “High Place of Sacrifice”.
Abia tarandu-mi picioarele de oboseala am plecat inapoi…stiam ca am drum lung de facut(peste 2 ore) , afara erau peste 35 de grade, dar stiam si ca voi trece prin mijlocul “vechiului oras ascuns” si voi revedea iar intreaga Petra pe drumul de intoarcere.
A doua oara cand am revazut nu mai a fost atat de fascsinant ca prima oara ( sau poate eram eu super obosit, caldura ma epuizase si nu mai puteam sa ma concentrez la ce intalnesc in cale) si parca n-am mai trait aceleasi momente de sublim ca la prima intalnire cu aceste antice minuni , dar concluzia este una : PETRA MERITA VAZUTA !- este un loc care are destule de oferit oricarui specialist in istorie, oricarui antropolog, arheolog, geolog, arhitect si chiar si naturalist…cu totii vin aici sa-si faca studii si sa fie in contact cu lumea antica; dar nu trebuie sa fii specialist in vreun domeniul sa apreciezi Petra, odata intrat aici esti rapid cucerit de unicitatea si minunatia monumentelor .
Dupa ce timp de secole si-a trait maretia, orasul Petra a fost parasit treptat ( nu se stiu motivele) si din secolul 14 nu s-a mai stiut nimic despre el pana in anul 1812 cand un calator cercetator elvetian ( care calatorea travestit in arab) l-a descoperit si l-a redat umanitatii.
Petra este cea mai are atractie turistica a Iordaniei ( preconizez ca numarul turistilor care viziteaza Iordania va creste exponential datorita acestei atractii) si este deasemenea una din cele mai mari comori arheologice ale umanitatii; isi merita locul printre cel sapte minuni ale lumii votate acum cativa ani de milioane de oameni.