Desi afara sunt peste 30 de grade , datorita umiditatii scazute nu simti senzatie de zapuseala si nici nu transpiri; am invatat ca trebuie sa bei multa apa –chiar daca nu ti-e sete-pentru a preveni deshidratarea si a ajuta organismul sa se adapteze climei diferite de cea in care este obisnuit.
Ammanul este incantator; o combinatie intre vechi si nou , intre traditional si modern, doua lumii diferite care formeaza o combinatie unica.
Prima parte a zilei mi-am petrecut-o in zona de est a Ammanului, zona numita “downtown” –zona centrala-unde se afla si hotelul in care stau. Aici totul este parca conservat de zeci de ani; nu a patruns deloc modernismul-aspectul cladirilor ( care sunt vechi si neintretinute), comertul (care este simplu si primitiv, plin de tarabe in mijlocul trotuarului), restaurantele( care sunt niste camarute la strada unde mancarea se prepara in fata ta) , pietele( pline de comercianti galagiosi) , aspectul oamenilor (cu imbracaminte traditionala,parca mai neingrijiti) , strazile (mici , pline de masini, cu gropi) si pana la atmosfera creata de moscheele care cheama musulmanii la rugaciune, toate te fac sa crezi ca nimic nu s-a schimbat de zeci de ani in acest oras.
Dupa micul dejun de la hotel (am mancat tot stiind ca va fi greu in timpul zilei sa mai mananc datorita Ramadamului- cand vreau sa beau apa , ma ascund ca un hot,parca cine stie ce infractiune as face…nu este interzis , dar nu este politicos sa bei in fata musulmanilor care postesc ) am plecat sa vizitez cele 2 obiective importante din oras: Teatrul Roman- cel mai spectaculos monument antic si ruinele vechii citadele a orasului aflate in varful celei mai inalte coline a orasului.
Teatrul Roman a fost construit in secolul al doilea de catre imparatul roman Antoninus Pius si chiar si in zilele noastre mai este folosit pentru evenimente si spectacole speciale fiind foarte bine conservat si avand o capacitate de 6000 de locuri.
Citadela este locul cel mai vechi al orasului , urmele gasite aici demonstrand ca in anul 1800 inainte de Cristos aici locuiau oameni , iar acest loc a fost locuit permanent incepand din “epoca bronzului”; s-au gasit si dovezi ca locuitorii faceau comert cu Grecia, Siria, Cipru si Mesopotania. Cea mai impresinanta cladire existenta in citadela (care de fapt este un orasel de ruine) este “Palatul Umayyad” care pe timpuri a fost un complex regal de locuinte rezidentiale si sediul guvernatorilor din Ammman; in anul 749 a fost distrus de un cutremur si nu a mai fost niciodata refacut. Aici se afla ramasite ale Templului lui Hercule, dar trebuie sa subliniez ca ruinele nu m-au impresionat la fel de mult ca teatrul roman .Ceea ce te impresioneaza cu adevarat este panorama de care te poti bucura ;din Citadela vezi mare parte din capitala si este singurul loc de unde remarci diferenta intre estul si vestul orasului, dintre traditional si modern…este o imagine senzationala,un tablou de “pete” suprapuse de culoare bej,maro, si alb; orasul este numit de unii “orasul alb”, datorita albului care domina pe fatadele cladirilor.
Ammanul ( la fel ca si Roma) s-a nascut pe sapte dealuri ( se numesc “jebels”) dar astazi datorita extinderi sunt aproximativ 20 de dealuri , fiecare reprezentand un cartier , unite intre ele prin strazi largi cu mai multe benzi.
Mult timp Ammanul a purtat numele de Philadelphia, dupa numele lui Ptolemy Philadelphus (283-246 inainte de Cristos) si incepand din anul 30-inainte de Cristos -a intrat sub stapanirea romana avand o evolutie crescatoare pana in secolul 10 cand orasul declina devenind un loc de exil; in secolul 7 isi schimba numele in Amman( se pare ca orasul este mentionat si in Biblie sub numele de Rabbath Ammon si de acolo ii vine numele); orasul a fost inclus secole intregi in Imperiile Roman si Bizantin, dar in afara de cele doua obiective turistice , nimic nu mai a ramas din acele vremuri. Incepand din anul 635 , incepe sa decada odata cu cucerirea araba.
Timp de sute de ani ramane o colonie mica ( fenomenul de decadere se accentueaza in timpul ocupatiei turcilor-otomani)pana in secolul 20 (atunci are loc revolta triburilor arabe si capitala este de sub stapanirea otomana) cand se dezvolta fiind un nod importanta pe ruta Damasc- Medina.
In anul 1948, odata cu creare statului Israel, Ammanul este asaltat de zeci de mii de palestinieni refugiati-in doua saptamani populatia se dublase- acelasi lucru, dar la un nivel mai scazut, s-a mai intamplat de 3 ori: in anul 1967 cand Iordania a pierdut Ierusalimul , in anul 1991 cand a izbucnit razboiul din Golf- palestinienii refugiindu-se din Kuweit si in anul 2003 venind din Irak odata cu inceperea razboiului acolo. Palestinienii formeaza cea mai mare minoritate nationala si de multe ori au fost conflicte in tara datorita lor. Incepand din anul 2003, refugiatii veniti din Irak, facand parte din clasa de sus, au adus cu ei investitii masive si au schimbat fata partii de vest a capitalei; multi iordanieni sunt de parere ca refugiatii de lux sunt responsabili cu ridicarea preturilor care a afectat toate domeniile in Iordania ultimilor ani.
Dupa vizitarea partii de est a Ammanului am vrut sa pun eticheta de oras conservator, traditional, in care nimic nu s-a schimbat parca de zeci de ani dar…am luat taxiul si in 10 minute eram intr-o alta lume…o lume moderna , cu cladiri noi , cu arhitectura futurista, strazi ingrijite, magazine de lux, comert civilizat, disparusera femeile cu voalul pe cap, in locul lor aparand araboaice cu blugi si tricouri, in locul tarabelor au aparut mall-urile, in locul bucatariilor ambulante erau restaurante de lux, in locul hotelurilor de 2-3 stele erau cele de 4-5, in locul strazilor inghesuite erau bulevarde largi pe care circulau parca masini mai noi si mai curate...o lume mult apropiata vestului european. Imi este greu sa compar cele doua lumi , dar mai reprezentativa pentru Orientul Mijlociu si pentru lumea araba mi se pare partea de est dar partea de vest este mai aproape de imaginea unei capitale si a unui oras in plina expansiune; amandoua parti au farmecul lor si probabil ca aceasta diferenta imensa face ca Ammanul sa fie un oras unicat.
Partea moderna a capitalei se numeste “Jebel Amman” si seara am hotarat sa merg la o baie traditionala (un fel de baie turceasca) unde am facut sauna de aburi, masaj-2 tipuri, tratament facial, relaxare in piscina cu hidromasaj si poate cel mai important , am vorbit cu localnicii despre tara in care sunt oaspete. Este foarte important sa-I gasesti pe localnici intr-un loc linstit ( departe de agitatie cotidiana cand nu au timp si dispozitie sa converseze) , intr-un loc unde se simt bine si unde pot , si au timp, sa-si deschida sufletul. M-am imprietenit deja cu 2 localnici( care m-au chemat acasa la ei sa le cunosc familiile) si am descoperit ca iordanienii sunt cu adevarat un popor cald si prietenos.
Seara am incheiat-o plimbandu-ma printr-o zona exclusivista de cladiri (rezidentiale, birouri, restaurante) numita Shmeisani, si parca mi s-a facut dor de “tigania” din zona conservatoare de est unde este si hotelul meu; mi se facuse si foame si doar nu era sa mananc la un restaurant de lux cand aveam zeci de bucatarii ambulante in jurul hotelului unde mancarea se prepara in fata ta si pretul era derizoriu…am uitat sa va spun ca in timpul zilei am mers sa cumpar niste mancare facuta pe stradute mai launtrice din zona de est si nimeni nu a vrut sa-mi ia bani pe ce mi-a dat( nu era in zona turistica)…toti mi-au suras si mi-au urat “enjoy your stay here”- (sa te simti bine in Iordania!)…deci am mancat gratis ( si cine ma cunoaste stie ca iubesc cel mai mult cand primesc ceva ---orice ar fi, numai sa primesc…J)...si sa va mai spun ca nici un taximetrist nu mi-a luat mai mult de 1 euro(in dinari iordanieni) desi ii intrebam cat costa facandu-ma ca nu stiu …si inca ceva si ma culc… m-au intrebat in decursul zilei cativa localnici daca ma pot ajuta cu ceva , unul din ei m-a dus cu masina intr-un loc( nu stia engleza si nu a inteles unde vreau eu, dar gestul conteaza)unde credea el ca vreau sa merg si a trebuit sa ma intorc pe de acolo cativa kilometri …forte rar in viata intalnesti oameni atat de prietenosi !…