Dimineata m-am sculat la ora 6 iar la ora 7 eram la receptie pentru a preda camera si a servi micul dejun. Arabii , datorita caldurii din timpul zilei, petrec mult timp noaptea pentru diverse activitati ( munca, aprovizionare magazine, parte sociala, etc.) si nu se culca inainte de 2 noaptea ( sau dimineata); deci este greu pentru ei sa se scoale devreme dimineata, totusi in orasele turistice cu obiective de vizitat sunt obligati sa se scoale deoarece multi turisti (constinciosi) se scoala inainte de rasarit si vor sa prinda rasaritul in mijlocul locurilor celebre.
Cand am ajuns la receptie , rceptionerul dormea pe canapea, si sculandu-se atunci, mi-a spus ca micul dejun dureaza 20 de minute si ca oricum nu trebuie sa ma grabesc pentru ca am autocar la ora 8( eu stiam ca este din 30 in 30 de minute dar el mi-a spus ca pana la ora 10 este din ora in ora- nu stiu daca m-a mintit sau nu avea timp sa pregateasca micul dejun…); am stat cu el in bucatarie pana a pregatit mancarea ( omleta si paine cu branza, masline, si iaurt) si in cateva minute au aparut si alti turisti care plecau si ei din hotel spre diverse destinatii.
Am ajuns , putin inainte de ora 8, in statia de autocare si spre dezamagirea mea nu mai erau locuri spre Damasc decat la ora 12…dar, sa nu intri niciodata in panica, mai ales intr-o tara araba …soferul m-a dus la o alta companie de transport, intr-o alta statie , unde era un autocar cu motorul pornit si pe punctul de plecare…l-am prins la fix!
3 ore de plictiseala pana la Damasc, apoi am luat un taxi si am traversat de la est la vest tot Damascul ( aici n-a mai fost plictiseala ci aproape o ora de trafic infernal) ajungand in gara de Vest de unde pleaca autocarele spre Liban.
Cu o zi inainte , intalnindu-ma cu canadianul care statea de 3 ani aici, el mi-a sugerat , ca in drum spre Beirut sa fac o escala la Balbek (in Liban) , pentru ca este un loc (care desi nu este renumit) de o frumusete rara avand cateva ruine romane mult mai bine conservate si meritand pe deplin vizitat ( si orasul si templele vechiului oras) . Autocarul pana la Beirut costa 5 dolari si , desi erau doar 150 de kilometri, facea 4 sau 5 ore datorita birocratiei de la vama; alta varianta , mai rapida dar mai scumpa , era sa iau un taxi ( sunt genuri de taxiuri care le imparti cu altii, dar astepti pana se umple toata masina) care sa ma duca pana la primul oras din Liban (ma invatasem minte , nu pana la frontiera …) de unde sa iau altul pana la Balbek inca 30-40 de kilometri.
M-am hotarat sa iau taxi ( nu trebuie sa-l cauti tu, te gasesc ei pe tine ) si am negociat cu un libanez simpatic ( dar care nu vorbea o boaba engleza) 5 dolari pana dupa frontiera si acolo ma plasa el la un minibus , dintre acelea care fac drumuri regulate, si de unde , in maxim o ora ,si pentru 2 dolari , eram in Balbek.
Libanezul avea o masina americana , veche, un Buick de 30-40 de ani dar foarte spatioasa , cu portbagaj imens si in care a bagat 6 oameni( cu el erau 7 ) ; pe bancheta din fata erau 2 plus soferul iar in spate stateam destul de comod 4 oameni( din fericire ceilalti 3 erau subtirei si micuti deci eu am avut loc suficient); in mai putin de o ora eram la frontiera , dar chiar inainte de a trece granita, a oprit la o casa si a bagat ( si el) cateva cutii in portbagajul masinii si le-a ascuns sub bagajul nostru… era si el un mic traficant…
Am platit rapid cei 10 dolari taxa de iesire din Siria, si dupa maxim 20 de minute eram intre frontiere asteptand la o coada imensa pentru a intra in Liban. Autocarele si minibus-urile asteptau cred peste o ora pentru formalitatile de iesire din Siria dar aici la intrare in Liban era o coada generala. Soferul, v-am spus un libanez cu mustata, simpatic, a zis ca el nu are timp sa stea la frontiera ( trebuia sa mai faca de cateva ori drumul asta pe ziua de azi) si a vorbit cu un politist sa-l lase sa se bage pe contrasens pentru a ajunge mai repede la intrare; s-au certat ei cateva minute(probabil politistul il cunostea dar nu putea sa-l lase pentru ca erau prea multe masini) si libanezul , cu tupeu a trecut peste mana politistului si a bagat masina pe contrasens…a facut o smecherie in sensul ca a intors masina cu fata spre Siria( cum era sensul normal) si a dat cu spatele mergand un kilometru pana la intrarea in Liban; acolo s-a bagat iar pe sensul normal de intrare( bineinteles ca fortand iar intrarea deoarece erau multi care vazusera si nu vroiau sa-l lase sa intre)…. si eram la cateva masini de bariera. I-am spus ca eu am nevoie de viza si m-a trimis la un ghiseu unde in cateva minute aveam viza( dupa ce mi-au rasfoit de cateva ori foile pasaportului pentru a fi siguri ca n-am fost in Israel si dupa ce am platit taxa de 18 dolari) …in alte cateva minute eram in primul oras din Liban unde m-a pus intr-un minibus si intr-o ora eram in Balbek; si toate le-a facut fara sa stie un cuvant engleza … e deajuns sa fii istet si te descurci…ma refeream la el…ca la mine stiti!...
Maine va povestesc despre Balbek si despre intalnirea cu Hezbollah !... am avut o experienta uluitoare aici , in acest teritoriu controlat de cei care au pe steag o pusca tinuta in mana…este steagul Hezbollahului care controleaza aceasta zona… si ma miram de ce nu prea sunt turisti pe aici…