duminică, noiembrie 12, 2006

Ziua 23
A doua zi ( de fapt jumate de zi ) petrecuta in Chennai nu a avut nimic spectaculos ci mai degraba toti ne gindeam cum o sa fie in faimosul oras Tiruvannamali in care vom ajunge in dupa-amiaza asta dupa ce vom gasi un mini –bus pt tot restul turului din sud.
In sfirsit Ajati a gasit la o agentie pe care o stia mai de mult un mini-bus tip Mercedes( la ei se numeste altcumva dar este sub licenta) de 10 locuri care se potriveste exact grupului. Vai draga Ajati nu te invidiez ( desi aparent ar trebui ) ca ramai cu 8 gagici pt ca stiu ca usor nu-ti va fi, dar asa te calesti pt viata…
Dupa ce ne-am plimbat pe jos prin Chennai cautind un magazin de produse traditionale indiene( ne-am ratacit si in final a trebuit sa luam ricsa) am mai spart niste bani (fara parere de rau) si ne-am intors la hotel pt a ne pregati de calatoria de 4 ore cu mini –busul spre Tiru….
Dupa 4 ore si ceva in bus parca am inceput sa regretam trenul dar am ajuns intr-un final in Tiru… si toata oboseala a disparut cind ne-am oprit sa mancam la restaurantul german din oras care pe linga farmecul faptului ca aduna toti strainii “rezidenti” din Tiru…este parca incarcat de energie de la clientii care toata ziua nu fac altceva in Tiru decit se incarca spiritual de la acest oras sfint avind in mijlocul lui un munte la fel de sfint pe care multi oameni sfintii precum si yoghini l-au adorat de-a lungul timpului si i-au creat un renume in intreg sudul
Intrebindu-l pe Ajati ce a facut , si o sa mai faca ani de zile in Tiru….mi-a raspuns : I do nothing but I do it well- in romaneste nu suna asa misto ca in engleza: “fac nimic , dar acel nimic il fac bine “
Masa de la restaurantul german a picat cit se poate de bine si pt prima oara dupa 2 saptamini am mincat si eu altceva decit mancare pe baza de orez; am savurat budinca din legume de parca cine stie ce mancare deosebita as fi mancat iar la sfirsitul mesei parca altcumva vedeam lumea cu stomacul plin de mancare vestica necondimentata…Toata lumea era politicoasa si zimbitoare si atit de bine te simti cind primesti zimbete din toate partile incit m-am hotarit si eu sa zimbesc mereu tuturor persoanelor a caror privire o intilnesc…nu ma costa nimic dar daruiesti mult cu un singur zimbet!...
Prin multimea de straini la un moment a aparut o fiinta draguta si atragatoare care venind la masa noastra a inceput sa vorbeasca fluent …romaneste…Brigite este numele papusii care “ne-a deranjat” si toti am ramas ca la dentist ascultind cum ne ureaza bun venit ( mai putin Ajati si Ajata care o cunosteau din trecut). Brigite este originara din Arad , casatorita cu un cetaten german si traieste mai multe luni pe an in India cu baietelul ei de 4 ani care face senzatie (ca si ea dealtfel )prin Tiru datorita pielii si parului foarte deschise ( tipic german). Am intrebat-o cum s-a obisnuit baietelul in India si mi-a raspuns ca de la 2 ani sta cu el aici si este prima casa India pentru el : vrea sa-l obisnuiasca cu stilul libertin si fara restrictii ,opus stilului din Germania. In restaurant toti cu exceptia noastra se cunosteau intre ei si toti veneau sa-l salute pe Ajati care este cunoscut ca un tip glumet , pus pe sotii tot timpul si care a organizat acum 2 ani un revelion in Tiru… pt expatriati care a ramas in istoria restaurantului…Doamne ce atmosfera misto !!! Parca nu ne mai venea sa plecam dar trebuia sa mergem la hotel sa ne cazam pt ca se facuse tirziu, Hotelul unde am stat era de fapt mai mult un ansamblu de camere de oaspeti , cu camere modeste , dar avind strictul necesar. Ajati ( precum si multi alti straini ) are o camera inchiriata pe termen lung aici si ne-a spus ca de fapt aici este prima lui casa; i-am vizitat camera si m-a impresionat prin aranjamentul simplu si cu mult gust avind pe pereti afise cu zeii Hindusi, si alte obiecte tare dragute. Nu trebuie sa ai bani sa-ti faci o camera misto ci doar sa “pui un pic suflet” in aranjarea ei !!!
Ne-a aratat si mijlocul de locomotie pe care si l-a cumparat recent si de care era foarte mindru- o bicicleta moderna cu care face senzatie prin Tiru si pe care ne-a spus ca localnicii se feresc sa o fure pt ca e prea moderna si “bate le ochi”-
Eu personal il cred ca este fericit stind atit timp aici si parca as incerca si eu la inceput macar citeva ….saptamini…apoi mai vedem daca urcam la luni sau chiar ani…
Seara dupa ce ne-am cazat am iesit pe terasa hotelului si am admirat muntele sacru care aparea ca o umbra ( am uitat cum se numeste) si care parca vibra energie. Satia ( cea sosita noua ) impreuna cu colega ei(Geta) au incercat sa ma invete sa meditez, sa simt energia pe care o primesc de la munte dar…mai am de exersat…Afara atmosfera era superba cred ca si datorita temperaturii ideale care era pe la ora 12 noaptea de 22 de grade ….si cind ma gindesc la voi si pun minus in fata…Brrrrriii !..dar nu fiti invidiosi ca ma intorc si eu peste citeva zile in tara si va fi mai rau pentru mine decit pentru voi care v-ati obisnuit deja ….
Superba zi !!! …pacat ca tine atit de putin !!! …dar mai vine si maine una !!!!