Ziua 22
Ziua in care am facut cunostinta cu sudul Indiei; toti turistii o sa va spuna ca intre sud si nord prefera sudul si acest lucru incet , incet ,incep sa realizez si eu de ce. Intai de toate viata are un ritm mai lent ,probabil din cauza caldurii (excesive vara iar toamna-iarna fiind deasemenea cald pt cei neobisnuiti cu asemenea clima) si in acest ritm vrind –nevrind te integrezi si tu ,si la un moment dat ajunge sa-ti placa sa fi mai lenes si chiar sa gindesti mai incet…Punctul de intrare spre sudul Indiei este Chennai-ul care este al 4-ulea oras ca marime din India cu aproximativ 6 milioane de locuitori dar este cel mai lent din cele 4 orase mari ale Indiei.In afara limbii care se vorbeste in sud (tamila) si este atit de rapida incit iti taie respiratia ( pina si eu care vorbesc rapid sunt complexat si cred ca nu as face fata ritmului) , totul parca se desfasoara cu incetinitorul: trebuie la inceput sa ai o rabdare de fier sa induri “puturosenia” sudistilor dar precum am zis la un moment chiar ajunge sa-ti placa ritmul impus de localnici. Oamenii sunt diferiti fata de nord incepind cu aspectul fizic ( au pielea mult mai inchisa la culoare, in special eu am remarcat la femei –deh !doar nu m-oi uita la barbati) continuind cu imbracamintea care este mult mai ordonata, curata si lejera si pina la partea comportamentala unde exceleaza prin deschidere si ospitalitate.
Prima zi in Chennai am dedicat-o cumparaturilor dar curios grupul a ales ca acestea sa le facem intr-un mare Mall din centrul orasului iar pe mine nu m-a impresionat aceasta deoarece gasesti Mall-uri peste tot in lume iar continentul american este patria mall-urilor iar cine a trecut printr-un mall american nu mai este impresionat de nici un mall din lume…totusi de cumparat am cumparat si eu dar am fost ultimul la capitolul plase cumparate - gagicile iar mi-au dat “clasa”!-iar dupa 6 ore nu mai puteam de picioare iar ele parca erau niste furnicute alergind de colo pina colo sa nu rateze vreun raion…
Dupa cumparaturi am hotarit sa ne culturalizam si sa mergem la un spectacol la sala Academiei de muzica din Chennai sperind sa prindem un spectacol de dans popular indian; nu am avut noroc dar am intrat la un concert de muzica traditionala populara pachistaneza pe care eu nu l-am inteles si timp de o ora am meditat pe” ritmuri pachistaneze” la cu totul alte probleme existentiale ale mele…cred ca in primul rind trebuie sa ai dispozitia necesara ascultarii unui astfel de concert iar nu in ultimul rind o cultura necesara intelegerii acestui tip de muzica; eu nu aveam nici una nici alta ...
Dupa una “rece” a urmat una calda si anume un luxos restaurant din Chennai unde Ajati a insistat sa luam masa de seara pt a avea si o alta imagine a localurilor din India nu numai a bombelor unde mancam noi de obicei. Parerea unanima a fost ca ideea a fost excelenta-mai ales ca nu a fost scump de loc-si sa mai mincam prin locuri luxoase cu servicii de 5 stele si in viitor.
Seara tirziu au venit din Romania sa se alature grupului inca …doua gagici – va dati seama acum suntem 2 barbati cu 8 femei !!!!-si sper sa se integreze rapid si sa sudeze grupul din nou pt ca in ultimul timp au aparut fisuri-sunt inerente unei perioade lungi si unor personalitati diferite...
Cind am plecat din Romania nu am stiut cit timp voi sta in India –imi doream cit mai mult –dar am fost sigur ca daca ma voi intoarce mai repede va fi numai datorita , hai sa spunem partii numite “Romania” iar nu India va fi cea care ma va “izgonii” mai repede…Asa s-a intimplat !!!....Punind problemele din Romania in balanta cu farmecul ,atractia si dorinta de a mai continua turul , balanta din pacate s-a inclinat in favoarea intoarcerii mai repede in Romania si intreruperii turului….Nu stiu cit de afectati sunteti voi de decizia de a intrerupe turul dar eu parca nici nu mai gasesc literele pe tastatura calculatorului gindindu-ma ca peste citeva zile nu o sa mai am de ce sa ma minunez si deasemenea nici ce scrie pe blog…Inca o data ,nu India a fost cea care m-a determinat sa intrerup calatoria( desi de 2 saptamini mincarea de baza fiind orez cred ca m-am albit de tot, desi am slabit 7 kg ,desi ritmul turului este rapid si deseori obositor, desi dorm in camera cu diferite vietati pe care in Romania nici in curte nu le vreau, desi…multe altele..) si pot sa o spun pt toata lumea …am inceput sa iubesc India asa cum este ea …si cu siguranta ma voi intoarce cit de curind in aceasta senzationala, unica sau mai bine zis Sacra Indie !!!
Voi pleca pe data de 15 noiembrie –deci dupa 4 saptamini-si pina atunci, mai avind citeva zile , imi voi aduna toate fortele si voi incerca sa va arat fata adevarata a Indiei de Sud desi sunt convins ca tot aici va fi urmatoarea mea vizita si voi reactiva blogul cu noi “povestioare “ si intimplari , cit de curind la urmatoarea mea vizita…
Sper sa ma puteti intelege si sa acceptati decizia mea iar daca ar fi existat vreo singura portita de a evita plecare sa stiti ca as fi folosit-o. Responsabilitatile din Romania si imposibilitatea de a lasa multe lucruri nerezolvate m-au fortat sa revin mai repede in tara, dar a fost o experienta din care am invatat si data viitoare voi sti ce sa fac pt a sta mult mai mult departe de tara si mai aproape sau mai bine zis in inima Indiei pe care abia am descoperit-o si pe care imi doresc sa o cunosc, sa o descopar, incet,incet.
Noaptea a fost una grea stiind ca voi pleca in curind dar hai sa traim clipa si sa ne bucuram de ultimele zile –din acest tur –si sa incerc sa va reconectez la atmosfera specifica sudului, aceea de destindere totala si calm linistitor…