27.11.06

Am plecat din Bangalore. ajati a monopolizat locurile din spate, care faceau parte din permutarile noastre circulare luate cate doua si au iesit "forfecari" intre oameni. Atmosfera era cam incordata. Nu a trecut 1/2 ora ca s-a deschis usa in spate. Cand soferul a venit sa o inchida i s-a blocat cheia in incuietoare. Situatia a fost un pic amuzanta, putin disperata si ne-a intaziat cu vreo ora. Poate oamenii au inteles ca sunt responsabili fiecare in parte pentru tot ce se intampla cu grupul...sau poate ca nu?? Vom mai vedea.
Oricum totul e bine cand se termina cu bine. S-a reparat si m-am bucurat ca soferul a zambit pt ca se cam speriase ( nu am mai vazut asa ceva-pleaca la un drum de 3500km si nu are la el macar o surubelnita).
Este un tip simplu si foarte sensibil. In Bangalore are un fiu si l-a chemat sa-l cunoastem; un baiat tanar, abia a terminat studiile, am inteles ca avea MCA(ca MBA, dar in calculatoare). Este in Bangalore de 2 ani. Bangalore este orasul nr. 1 in India, si nu numai in calculatoare.
Una buna de la sofer: la- inrtebat cineva de familia lui si despre o soara ne-a spus ca "a expirat". Murise. Ne-am amuzat de expresie si dupa aceea am folosit-o si noi: "-Vezi Satya sa nu expiri daca mananci nu stiu ce!" si tot asa.
Acum suntem intr-o pauza la statia de benzina. Drumul spre Puttaparthi (locul lui Satya Sai Baba) este relativ bun, asa ca speram sa ajungem repede cu toata intarzierea de dimineata.
Am trecut din Karnataka in Andra Pradesh. Peisajul este tot mai pietros si mai uscat. Nu stiu ce s-ar putea cultiva aici. Au cam disparut pana si obisnuitii palmieri, ii mai intalnim numai din cand in cand.
Afara e caldura mare. Ne bucuram de curentul de aer format intre geamurile deschise.
Au pus fetele muzica. In spate nu se aude nimic, numai cateva franturi. Au cumparat de la ashrame tot felul de CD-uri: muzica de meditatie, bajanuri, muzica pt. chakre, etc. Mai devreme au pus muzica pt. Anahata, apoi pt. Sahashrara, apoi pt. Vishuddha. Va inchipuiti cum e nenea soferul (boxele sunt langa urechile lui), cu toate chakrele deschise si paradeschise.
Pe drum sunt foarte multe agave. In pauza pentru check post o maimutica a intrat in masina. Fetele din primele randuri s-au speriat putin, Joty a tipat la ea, iar maimutica a iesit un pic cam nepasatoare pe geamul soferului. Am pus pe un zid inaintea unei maimutele o bucatica de paine uscata. A venit repede si a luat-o. Am mai pus vreo 5 feliute si a bagat repede in gura 3 felii si le-a inhatat si pe celelalte doua.
In zona se cultiva arahide. Oamenii trec pe sosela cu carute cu arahide asa cum trec pe la noi carele cu fan (arahidele sunt cu vrej cu tot). Carutele sunt trase de boi (aici nu prea exista cai). Sunt niste boi ososi, dar mai subtiri, cu picioare inalte, capul alungit si coarnele lungi si drepte in sus. Seamana cu boii egipteni, de pe vremea faraonilor.
Mai avem 30km si drumul a devenit mai prost. La o trercere de cale ferata intalnim un indicator:mergi incet ca moartea. Tare haiosi mai sunt indienii astia!
Pe masini si afise au inceput sa apara poze cu Sai Baba.
Pe geamul masinii vedem campiri intregi de arahide. Este o planta destul de firava, de 30-40 cm care se cultiva in linie. Dupa ce le aduna in vrej, oamenii le pun acasa sub forma de capita. Am vazut cum un om imprestiase capita si mergea pe ea, probabil sa se separe alunele de vrej. Mai folosesc si ceva paie la separare, dar nu stiu in ce fel. Asa am vazut, langa capita de arahide si ceva paie.
La 6km de Puttaparthi este spitalul, apoi la 5km este aeroportul.
La intrarea in orasel, pe stanga este institutul de muzica, pe drapta sala de sport, apoi teatrul. Foarte multe cladiri, nou construite. Pe aici barbatii se imbraca in alb. Chiar de cand am intrat in localitate cineva ne-a spus ca la 15.30 Sai Baba da darshan. Aveam la dispozitie numai 30 minute pt. a ne caza. Intr-o goana am gasit ceva (iarasi ceva discutii), am lasat bagajele in camere si am fugit la ashram. Aceeasi mana protectoare peste grup, care ne-a ajutat de la inceputul excursiei.
Aici orice este separat pe barbati si femei: intrarile in sala, cozile la magazine, etc. Am fost surprinsa sa afluca si programul la market este seara pt. barbati si dimineata pt. femei.
La intrarea in sala de darshan a fost un control sever, ne-au luat si gentile obisnuite cu care am intrat peste tot, si borsetele, si pixurile, erau admise numai bagajele cat o palma de mari, adica pasaport si portofel cu bani. Am primit observatie ca nu aveam sal, unele ca nu aveam fusta cusuta pana jos si alte de astea. Intr-un sfarsit ne-am asezat fiecare in patratica ei de ciment. Printre noi umblau femeile paznic. Se pare ca fusesera inainte aici 2 atentate.
Sala este mare, cam in acelasi fel ca cela vazute pana acum. Seamana la culori cu ce a lui Ravi Shankar: roz, bleu, bej. Aici este mult aur. Sunt 4 lei de aur, tronul de aur si tot asa. Este cel mai mare ashram din India, are 20000 locuri. Sai Baba este pe locul I, apoi Ama pe locul II, in functie de amploarea miscarii din punct de vedere religios, cel putin asa sunt catalogati pe aici.
In tim ce asteptam noi, pe la 1.00 apare din dreapta o masina!!! Nu prea mi-a venit sa cred, dar asa era. Sai Baba venea cu masina sa dea darshan!
A mers masina incet, cu oameni in cele 4 colturi ale masinii. Am crezut ca il aduce acolo, si il lasa, dar de unde? A urcat frate masina sus, pe dupa tron si a parcat acolo. Gata. Oamenii sa-u ridicat si au plecat, o parte din ei. O doamna europeana de langa noi ne-a spus ca in ultimul timp Sai Baba este bolnav, de cateva zile nu mai venise. Nu se stia daca vine sau nu, dar uite ca am avut noroc. Asa cu darshanul din masina. La 17.00 incepeau bajanurile (adica cantelcele devotionale) si cateodata Sai Baba participa la ele, dar nu mereu. Am stat acolo, ca cine stia?! Uite ca iar am avut noroc si l-au urcat pe un scaun si a venit in lume(in rpimele randuri), a impartit ceva prasad si apoi s-a dus iarasi colo in spate (cred ca era un fel de mic templu).S-a facut pe acolo o puja probabil, noi nu am vazut, l-am vazut pe el cad a coborat din scaun si a urcat in masina. Mergea foarte, foarte greu. Deja nu mai vorbeste oamenilor. Se pare ca este f. bolnav. Dupa ce s-a terminat toata treaba pe acolo, ne-am dus unde ne-am lasat papucii sa ne intalnim cu Ajati. Florentinei (Padmini) ii lipseau sandalele. A fost singura data pana acum cand s-a intamplat asta. Cred ca i-au trebuit cuiva si s-a autoservit. Am mers cu totii prin ashram. Foarte mare, foarte curat, bine organizat. Ne-am dus la locul de cumparaturi si iarasi oamenii si-au cumparat CD-uri, DVD-uri si tot asa.
Dupa ce am iesit din Ashram am mers la masa (nu mancaseram toata ziua, decat ciugulise fiecare cate ceva) si apoi cumparaturi. Preturile aici sunt mai mici ca in celelalte parti, in special hainele. Multe lucruri frumoase, multe broderii si matasuri au incantat si bucurat pe unii norocosi care si-au gasit ceva pe gustul lor.
Ca si pana acum am ajuns foarte tarziu in camere si uite ca a mai trecut o zi.