Buna Costin!

Main intai: continuare la Kerala.

In timp ce iti scriam mesajul ei s-au dus la o ceainarie si au baut un ceai, mai bine-zis cate doua pentru ca erau bune. M-au chemat si abia am apucat sa vad ca a fost trimis mesajul catre tine ca am si fugit. In minibus Ajata a primit mesajul tau (mi-e dor de India, dar si de voi...) si ni l-a citit. Ne-am bucurat cu totii si bineinteles s-a intrebat in public:
-Dar noi ce ii raspundem?
-Spune-i mai ca plange India dupa el!
-Plange India de ne-a umplut autocarul si pe noi pe toti (afara ploua continuu, toata ziua nu s-a oprit ploaia)
-Ce ploaie ma, spune-i ca a fost un soare de ne-am bronzat si pe coate, sa-i para rau ca a plecat!
-Da, da, da!, au zis aproape toti in cor si ti-a scris Ajata mesajul corespunzator.
Iti scriu asa de gluma bineinteles. Toti ne-am amuzat, mai mult sa uitam ca eram murati pana la oase.
Ne-am cazat seara la Kochi. Acesta este un oras vechi, au fost ceva portughezi pe aici, aici a murit Vasco da Gama. Am gasit repede o mica pensiune draguta si placuta pentru toti. Am dormit noaptea si de dimineata am plecat la Kalady, orasul unde s-a nascut Sri Adi Shankara. A fost nemaipomenit, am aflat povestea lui (nu o pot insira acum pe net pt. ca imi ia mult timp). Am stat mult acolo, am prins iarasi o Puja, am stat acolo, am meditat un pic, apoi am facut cecva cumparaturi (male, mici carti, prasad-sau anafura si altele). Am plecat si noi multumiti, dar si ei. A fost singurul loc de pana acum unde am intalnit nuferi albastri cu interior galben - bineinteles ca am facut cu totii poze. Apoi am fost intr-un templu cu 7 etaje, dedicat lui Sri Adi Shankara.
Dupa templu s-a mers la masa, apoi la baie - ultima baie in ocean. Satya si-a pierdut ochelarii. Erau in apa vreo 5 oameni si cautau ochelarii. La un moment dat Satya a simtit ceva la picior si a zis ca i-a gasit. Toti in cor:
-Uaaaau!
-Era o iarba, nu ochelarii. Toti s-au desumflat.
Au cautat ce au cautat, au mai gasit cateva ierburi, dar ochelarii nu!
Am prins un apus de soare minunat. O minune de irizatii rosii, violet si albastrui pe cer combinat cu griul norilor si al serii. Au filmat oamenii, au pozat pana cand a disparut soarele din raza lor vizuala.
Ne-am suit in autocar si am fugit la un mic bac care ne-a trecut un rausor. Am asteptat acolo mai mult de jumatate de ora, de ajuns incat sa pierdem spectacolul de dans specific Indiei de sud, la care luasem bilete eu si Daia. Mi-a parut putin rau. Era a doua oara cand nu am reusit sa merg la un spectacol de dans indian.
Am ajuns seara destul de obositi, dar multumiti. Ziua fusese plina. Am uitat sa iti scriu ca vremea a fost insorita. Numai soare tot timpul. A fost prima zi in care soferul ne-a dat ceva timp aer conditionat(noi nu am platit minibusul cu AC). Toata umezeala din sol combinata cu caldura aceea era numai bine sa ne dea un indice de confort termic foarte mare, incat aerul sa para de 50 de grade. Cand am mancat la pranz ne-am aruncat cu totii intr-un restaurant cu AC, ca eram deja molesiti de caldura.

Am ajuns la ziua de azi. Am plecat din Kochi spre Munnar. Avea de mers in jur de 130km +sau- 20Km, nu stiu exact distanta. Soferul a incurcat drumul si am facut aiurea cam 20km, dupa care ne-am intors. Florentina(Padmini) si-a dat seama ca a uitat niste haine la pensiunea din Kochi. Am oprit si a dat telefon acolo sa-i trimit hainele la Munnar. Toate peripetiilea astea au fost cu ceva discutii, dar toate trec, raman numai faptele in sine. Speram sa recuperam maine in drum pachetul pus de domnul dragut din Kochi.
Azi am ajuns la Munnar. Aceasta este o renumita regiune unde se cultiva ceai. Este cam ca Darjeeling, nu are atat renume ca Darjeelingul, pentru ca pe aici nu au trecut englezii, dar plantatiile de ceai sunt tot atat de mari ca acolo. Dupa ce ne-am cazat am plecat repede cu busul sa vedem un lac, un alt lac cu baraj, un loc de unde se auzea ecoul. Oameni cu tarabute, ciocolata de casa (aici fiecare orasel trebuie sa aiba ceva-ul lui; pana acum nu am mai intalnit ciocolata de casa), porumb copt la jar (o metode ingenioasa de foale-nu am mai intalnit-o pana acum: omul invarte la un fel de masina de tocat care are o teava de intra in tabla cu jar. Invarte omul la manivela si intretine jarul, care coace porumbul). Am facut iarasi poze la lac, cu porumbul in mana si tot asa. Aici de cand am inceput a urca cu minibusul a inceput ploaia. Si a plouat, a tot plouat, a stat putin cat am mancat porumbul si am urlat la munti sa auzim ecoul. Muntele a raspuns destul de slab, asa ca oamenii au urlat si mai tare, in cor, sa aiba putere, apoi ascultau. Muntele iarasi le raspundea, cam slab pentru ca sunetele trimise nu erau ascutite. Nemultumiti oamenii iarasi au urlat in cor, si mai tare. Si tot asa. Dupa fiecare urlet si dupa fiecare raspuns bineinteles ca se radea in cor. Oamenii se simt bine, se descarca de toate cele acumulate in timpul anului si cu siguranta vor veni in tara mult mai relaxati, si poate schimbati.
Am ajuns pe seara iarasi in Munnar, am fugit repede pe la cumparaturi, in special ceai pentru prieteni, cadouri si tot asa. Am fi vrut sa bem un cei bun de aici, dar era seara si ne-am gandit ca poate nu dormim bine, asa ca s-au dus numai Ajati-ta la ceai sau cafea si eu si Satya am sarit repede pe un net.
Iti scriu asa de repede ca nu stiu ce sa iti spun mai intai. Sper sa fiu cursiva si sa intelegi cate ceva.
In rest ce sa iti mai spun de sud? Este diferit de ce ai vazut in nord. Mult mai diferit. Este mult mai multa vegetatie, nu este atat praf, mancarea este altfel-nu cu mult diferita dar totusi altfel. Oamenii sunt totusi la fel de deschisi si calzi. Cei din sud dau din cap intr-un fel specific cand vorbesc. Sunt simpatici.
In Kerala casele parca sunt mai mari, arata a case, nu ca in nord unde aratau a bordeie fara acoperis. Parca nu este saracia de acolo, sau poate m-am obisnuit eu cu India. Kerala este stat comunist. Peste tot vezi secera si ciocanul. Dubios, nu? Dar uite ca se poate. Asa prefera oamenii de aici, comunismul.
Despre vegetatie ce sa iti spun? Peste tot palmieri, cocotieri, bananieri si alti pomi ciudati pe care nu ii cunosc. Spre Munnar am intalnit flori care ne-au impresionat pe toti: niste copaci mari plini cu niste flori rosii mari, am vazut craciunica(floarea aceea verde cu varf rosu care la noi creste in ghiveci, aici creste sub forma de copac), am vazut zorele (asa, chiar zorelele de la noi), nemtisori, o floare care semana cu iarba-mare de la noi si multe altele pe care nu le cunosc.
Ce sa iti mai spun sfecific sudului? Aici nu sunt atatea vaci ca prin nord. In prima parte a excursiei am intalnit capre, multe capre pe sosea, asa cum erau vacile in nord, niste capre cu urechi lungi si lasate si picioare inalte. Cainii sunt la fel ca ceilalti, un pic mai ascutiti si cu picioare mai inalte, furnicile la fel ca pe la noi(le-am analizat ca mi-au descoperit borcanul cu miere, de am dus cateva si prin autobuz).
Ce am mai vazut? Multe biserici. Uimitor de multe biserici si mai putine temple. Astia din Kerala au pus bisericile la sosea si au ascuns templele lor in spatele bisericilor. Nu stiu de ce.
In timp de iti scriu vorbeste un tip la telefon, ceva cam tare. Limba lor este mai rotunda, asa o vorbesc, dar o si scriu. Toate formele sunt mai rotunde. Vorbesc foarte repede de nu se intelege nimic.
Maine plecam spre Kodaikanal. Nu stiu daca scriu corect numele oraselor pentru ca nu am analizat ghidul. Incepand de azi avem 3 zile de munte. Temperaturile sunt ceva mai apropiate de normal, cred ca seara sunt 13-15 grade si ziua 20-25 grade.
Sper sa mai prin ceva timp sa iti mai scriu si de pe acolo.
Acum te imbratisez si iti trimit salutarile tuturor!
Cu drag!
Filomela