Tanzania
Aeroportul international Kilimanjaro, locul unde aterizeaza toti iubitorii muntelui , care vor sa escaladeze "Acoperisul Africii" cum este numit cel mai inalt varf de pe continentul negru.
Surpriza!!...romanii nu au nevoie de viza in Tanzania ; si noi care eran speriati de moarte daca ne primesc sau nu...
Am ajuns in orasul Arusha si ne pregatim de escaladare cumparandu-ne manusi, caciuli,ciorapi grosi, haine groase in general....am plecat in Africa si am uitat sa ne luam caciula si manusi...:-)
gata !, a fost un post scurt ca avem mult de cumparat....tineti-ne pumnii!...avem nevoie....macar sa avem vreme buna!!....

Kigali-Rwanda
Inca o zi in Rwanda. As mai fi stat inca o luna , dar ….vineri plec ,la drum ca nu-i timp de pierdut !!!
Peste tot in Africa unde am stat ( pana si in cort) aveam plasa de tantari dar niciodata nu am pus-o , imi era lene cand ma culcam sa o mai intind si nu avea timp tantarul sa bazaie ca eu adormeam in secunda urmatoare de cand puneam capul pe perna, iar cand adorm poate sa fie invazie de tantari ca nu-I mai aud ; aici la Beki nu sant deloc tantari si deci nici plasa la pat; oricum perioada de incubatie la malarie este 21 de zile deci daca va e frica nu veniti pe la mine cand ma intorc cel putin 2 saptamani. Daca ma prezint la Bucuresti , la aeroport cand vin cu simptome de gripa , si le spun ca vin din Uganda si Rwanda ,astia ma baga in carantina…Beki mi-a spus ca acum au aparut medicamente performante care te vindeca in 3 zile, totul este sa o iei din timp. Si nu raman sechele cum se spune, ea a avut de 3 ori in 20 de ani si daca o tratezi de la inceput totul este sub control.
Ieri seara am fost la discoteca ; numai eu cu Silviu !....am ajuns pe la ora 11.30 si nu era mai nimeni….ne-am gandit ca era in cursul saptamanii si nu vin negrii ,dar dupa ora 12.30 au inceput sa apara si daca la inceput negresele nu erau atat de dragute, dupa ora 1 au inceput sa apara “gazelele”…si dansau atat de frumos!,,,,si erau unele atat de frumoase !!!...si atatea prostituate au venit la noi !!....si nu mai stiam cum sa scapam de ele!....
A fost o noapte placuta,muzica excelenta, si africana si internationala, am dansat, ne-am “clatit” ochii , si pe la ora 2 ne-am intors ….si nu va ganditi ca m-am apucat sa scriu blogul…..
A , si inainte de a pleca la discoteca una din angajatele lui Beki, ne-a facut tuturor masaj african ( a zis ca-I african dar, era ca si cel din Romania !) si deci am ajuns la discoteca total relaxati !
Planul meu initial era sa mergem si in Burundi ,dar datorita Kilimanjarului am abandonat aceasta tara ,iar Beki cand a auzit ne-a spus ca ei au un hotel –restaurant si acolo ( in Bujumbura-capitala Burundi) iar saptamana trecuta cand a vorbit cu seful de acolo a auzit impuscaturi pe strada si i s-a spus ca acolo au reaparut problemele , iar Burundi este tara in care situatia este ca o sinusoida, cand bine, cand rau….daca as fi mers acolo cu siguranta in perioada aia ar fi fost bine….si nu m-as fi speriat!...data viitoare , impreuna cu Congo care iar se spune ca este o tara superba.
M-au rugat multi sa scriu si despre tarile unde am fost inainte sa ma apuc de blog ( apropo, la fel ca aici cu viza am patit in Republica Dominicana unde m-au lasat sa intru fara viza, dar la iesire m-au intrebat de ce nu am ,si am targuit mult cu ei ….sa ma lase sa plec ! )dar credeti-ma nu are acelasi farmec pentru ca nu mai este totul cald ca si acum si in plus ….cand sa scriu ?...poate la pensie !! Cred ca ideal este sa scrii seara cand ai totul proaspat in memorie si inca mai traiesti momentul...dupa un timp se mai stinge din intensitate ….
In Rwanda , localnicii se casatoresc si in general nu mai divorteaza; au amante, pleaca de acasa, fac copii cu altele, nu-si vad nevasta cu anii, dar nu divorteaza.
Maine e ziua de nastere a lui Alin ,si Beki a dat o masa in seara asta in cinstea lui….specific rwandeza, cu carne de miel ( am mancat noi pt ca Alin e vegetarian) , un fel de mamaliga din nu stiu ce cereala , si multe sosuri extraordinar de gustoase. La sfarsit a venit un tort de casa si i-am cantat “la multi ani “ iar la sfarsitul sfarsitului am dansat impreuna cu negrii-angajati in hotelului , incercand sa tinem pasul cu ei ; dar sa tineti minte cand langa voi danseaza niste negrii sa va dati la o parte pentru ca va eclipseaza !!.... si pe langa asta miros ingrozitor de tare!....probabil nu toti dar majoritatea cu siguranta sunt certati cu apa !....
Si la sfarsitul, sfarsitului,a sfarsitului de seara, am plecat toti la discoteca ( doar este ziua lui Alin, si trebuie sa chefuim !!!) si dupa ce am colindat cateva discoteci noi( toate erau aproape goale), ne-am oprit tot la cea la care am fost eu cu Silviu ieri si le-am arata lui Alin si Marius cat de bine danseaza negresele si cat de bine arata unele “gazele”….
Maine plecam cu avionul in Tanzania ; nu avem viza , nu stim unde mergem, ci doar am vorbit cu o agentie si trimite un ghid sa ne duca pe Kilimanjaro ( sper sa nu fie un deal pe care sa scrie Kili’ si gata sa ne ia banii…) . Daca ne trebuie viza pentru Tanzania,inapoi in Rwanda nu ne pot trimite, pentru ca nu avem viza ( a Rwandei)deci trebuie sa ne lase sa intram , iar in legatura cu echipamentul am auzit ca putem sa inchiriem sau sa cumparam de acolo….sunt sigur ca o sa fie totul O.K. , si deasemenea sunt sigur ca nu voi putea posta nimic de pe munte , asa ca putina rabdare 6 zile cat dureaza ascensiunea, iar apoi promit sa postez si poze iar pe voi sa va aduc pentru cateva momente pe Kili’( asa se cheama muntele Kilimanjaro de catre localnici)
Mai am o ora de somn , dar ma bazez pe cele doua de pe avion pana in Tanzania…..si tineti-ne pumnii pe munte,,,nu va fi usor…mergem la 6000 de metri…!!!!

Rwanda 2007
Precum v-am spus am ales sa ajungem in Kigali ( capitala Rwandei) luind avionul care nu a fost exagerat de mult ( 100 $ ) si asta pentru ca nu am mai fi suportat inca 10 ore intr-un bus african- si nu era sigur ca sunt numai 10 ore-
Inainte de a ne imbarca spre Kigali , cei de la liniile aeriene Rwandeze ne-au intrebat de viza si le-am raspuns ca o luam la sosirea pe aeroport ; nu au fost prea convinsi si au plecat sa intrebe : se pare ca nu au avut pe cine intreba la ora 10 seara si ne-au lasat sa plecam dar totusi eu am avut o banuiala ca ceva nu este in regula ; nu ne-ar fi intrebat ei de viza daca nu stiau ca trebuie sa o ai….
Ne-au imbarcat intr-un avion micut de 40 de locuri , noi fiind 25( doar cativa albi ) si dupa 40 de minute aterizam pe aeroportul din Kigali. Am prezentat pasapoartele si dupa cateva minute de verificari si telefoane , timp in care am ramas singuri in tot aeroportul la ora 11 seara, ne-au spus ca trebuia sa luam viza in avans si nu ne pot de viza pe loc pentru ca nu avem aprobare de la ministerul lor de imigratie. Noi eram 4 ei erau 4 !....a inceput o lupta cu explicatii din partea mea ca am intrebat si asa ne-au spus si trebuie sa ne dea viza ca alta varianta nu au !!....au spus ca ne trimit inapoi cu urmatorul avion si nu mai au ce discuta!....nu m-am pierdut pentru ca stiam ca suntem intr-o tara in care regulile sunt facute sa se incalce si am insistat sa vorbeasca cu omul care ne astepta la aeroport. Inainte de a pleca din tara un prieten de a lui Alin care este pilot si a lucrat ceva timp si in Rwanda , ne-a dat adresa unui hotel –restaurant din Kigali a carui proprietar este un grec casatorit cu o romanca si care sunt de peste 20 de ani aici: cu o zi inainte de a pleca din Kampala am sunat-o pe sotie si ne-a spus ca ne trimite la aeroport un prieten de-a lor rwandez care a studiat 9 ani in Romania si el ne poate fi si ghid pe perioada in care stam aici. Jean ( asa il chema ) ne-a asteptat la aeroport si l-am chemat la serviciu de imigrare ( nu mai era nimeni in tot aeroportul deci a fost usor sa-l gaseasca) pentru a vorbi cu oficialitatile despre “soarta noastra” ; i-a explicat si lui ce ne-a explicat si noua si intr-un final (chiar inainte de a-i intreba cat vor !-probabil ca asta vroiau!) ne-a spus ca data viitoare sa nu mai venim fara viza …..Am ajuns la pensiunea Helenique unde ne astepta Beki, o romanca din….Brasov…in toata Rwanda sunt doar cativa albi si unul dintre ei este din Brasov!!...va dati seama cat ne-am bucurat cu totii ca avem un roman care sa aiba grija de noi pe aici si nu ne mai inseala nimeni ; dar nu va spun cat s-a bucurat ea pentru ca este singura ( sotul este in Grecia) si ii este greu numai printre negri.
Am stat pana noaptea tarziu si am povestit despre tot ce inseamna Rwanda ,” obiceiuri,locuri, oameni” si saraca a fost obligata sa ne raspunda tirului de intrebari din partea noastra a tuturor. O femeie superba ( din toate punctele de vedere) care ne-a cucerit pe toti cu felul ei deschis de a fi si am simtit si noi ca intr-adevar se bucura de prezenta noastra. Pensiunea la standard de 4 stele , cu piscina, restaurant de lux , priveliste de vis asupra orasului ( pensiunea se afla pe varful unui deal ) si tot confortul , mult mai mult decat ne-am fi putut inchipui si a avea nevoie.Am primit fiecare o dubla , urmand sa platim o simpla ,si am dormit intr-un lux in care rar am mai dormit in timpul expeditiilor mele prin lume; si rar o sa mai dorm….doar daca nu mai intalnesc romani prin diferite colturi ale planetei , ceea ce este posibil avand in vedere raspandirea romanilor prin lume. Totusi ceea ce imi lipseste este internetul (este incredibil de lent si ‘sare” mereu )dar incep sa ma pregatesc pentru Kilimanjaro unde cu siguranta nu cred ca voi avea acces pe potecile de munte la vreo tehnica moderna de comunicare.
Dimineata la prima ora , dupa micul dejun, impreuna cu Jean , inchiriand o masina de teren de la o prietena de-a lui Beki, am plecat sa vizitam locurile interesante din Rwanda.
Acum trebuie sa intru sa facem un pic de istorie si ceea ce va voi povesti despre Rwanda , este pe cat de socant pe atat de folositor pentru a putea intelege si judeca acest popor cu o istorie contemporana atat de sangeroasa. Voi incerca sa sintetizez cat pot de mult pentru a nu va plictisi cu detalii si nu ma voi duce mai adanc in istorie , nu pentru ca nu ar fi interesanta ,dar am alte lucruri mai interesante sa va spun care apartin prezentului.
Deci, teritoriul Rwandei era populat din vremuri stravechi de triburile “hutu” , triburi pasnice care se ocupau cu agricultura dar care au fost cucerite in sec. 14 de pastori razboinici “tutsi” ,veniti din nord si care desi erau minoritari , devin patura politica hegemona si intemeiaza regatul Rwandei (care este inlaturat doar in anul 1961). In anul 1916 teritoriul este ocupat de trupele belgiene care unesc cele doua state Rwanda si Burundi,si care administreaza pana in1962 , an in care amandoua statele isi recapata independenta iar in Rwanda minoritatea “tutsi” pierde puterea in favoarea majoritatii “hutu’ si numerosi “tutsi” se refugiaza in statele vecine. Totusi , raman destui in tara sa lupte sa-si recapete pozitia de lideri si fac asta prin lupte de gherila. In anul 1994 avea sa se intample unul din cele mai crude masacre din istoria contemporana . masacru care a durat aproape 100 de zile si in care au murit intre 500.000 si 1.000.000 de rwandezi, majoritate “tutsi” ; totul a inceput in momentul in care avionul presedintelui Rwandei s-a prabusit la aterizare, in el aflandu-se si presedintele Burundi iar populatia majoritara “hutu” , la putere ,a dat vina pe “tutsi” pentru presupusul atentat. Imediat a inceput un adevarat masacru al hutilor impotriva minoritatii tutsi care a durat 3 luni timp in care toti albii au fost evacuati din tara ( Beki ne-a povestit ca au fost evacuati in cateva ore si si-au lasat totul in tara iar la intoarcere nu au mai gasit nimic ,totul fiind devastat) iar strazile capitalei au inceput sa se umple cu cadavre , majoritatea tutsilor neavand nicio vina decat ca apartineau altei etnii decat cea la putere. Unele statistici spun ca aproape un milion de tutsi au fost ucisi in mod barbar ( capete taiate, injunghiati, impuscati ,torturati) de catre conationalii hutu (!) ,fara ca ONU sau marile puteri ( se pare ca nu este petrol aici…) sa faca ceva pentru a opri genocidul; 3\4 din populatia tutsi a fost omarata !!!!..... Cadavrele au stat mult timp pe strazi fara ca cineva sa le adune si cainii erau cei care mancau din cadavre…..dupa intrarea in normalitate , autoritatile au omorat toti cainii din tara si deaceea in Rwanda rar vezi caini vagabonzi….exista un muzeu al masacrului din 1994 dar nu a vrut nimeni sa mearga deoarece se spune ca ramai mult timp cu vise negre dupa ce-l vizitezi!. Si in ziua de astazi se mai judeca vinovatii masacrului din 1994 iar multi din ei se afla in puscarii , dar sunt si cativa care au fugit din tara si inca nu sunt de gasit. In Rwanda , rana genocidului inca este deschisa si multi evita sa vorbeasca despre asta fiind un subiect care nu le face cinste….important este sa invatam din greselile trecutului si asa ceva sa nu se mai repete niciodata in lume…!!!!
Sper ca nu v-am plictisit dar pe mine m-a socat cand am citit si cred ca nu strica ca toata lumea sa afle cat mai multe despre istoria omenirii si multe lucruri le intelegi mai bine daca ai o cultura generala mai larga .
Sa trecem la lucruri mai placute !!....Rwanda este cunoscuta in lume ca “ tara celor 1000 de dealuri” , pe care se afla 6 vulcani, 23 de lacuri cu numeroase rauri, multe formand izvoarele Nilului . Daca este sa te iei dupa rwandezi, Nilul izvoreste si de aici, deasemenea este un izvor si in Burundi si se pare ca toti au dreptatea lor;… sa nu-i suparam ca vedeti de ce sunt in stare….
Intradevar peisajul este de-a dreptul fermecator si in timpul calatoriilor facute prin tara am ramas cu gura deschisa de ce frumuseti am vazut !; majoritatea turistilor ( sunt foarte putini turisti datorita fricii ca inca ar mai fi conflicte interetnice) au spus ca este una din cele mai frumoase tari din Africa si pana acum sant deacord cu ei. Desi tara este situata in apropierea Ecuatorului, datorita altitudinii ( minimum 1000 de metri, pana la 4500 metri) are o clima subtropicala , temperata ,si cat timp am stat noi aici a fost o temperatura ideala pentru corpul omenesc: 20-24 grade ziua iar soarele nu ardea asa tare ca la Ecuator, cu totii declarand ca am vrea sa traim in astfel de clima. Conditiile naturale ofera un potential turistic incredibil si cu siguranta ca in curand veti auzi pe la agentiile de turism de excursii in ‘minunata Rwanda’. Aici am vazut cel mai bine imbinarea muntilor cu lacuri, paduri tropicale si savana care daca ar fi bine exploatate tara ar deveni un paradis. Din pacate tara este intr-o saracie lucie ( cu exceptia capitalei care nu face exceptie de la regula capitalelor) dar are si saracia asta farmecul ei unul din ele fiind lipsa aglomeratiei pe strazile din afara capitalei unde rar intalnesti masini si virginitatea zonelor de vis din tara. Tara se afla pe locul 161 cu un PIB/ locuitor de 1300 $
In prima zi am facut o excursie pana la lacul Kivu , un loc superb , aflat la 1500 de metri altitudine care comunica printr-un rau cu lacul Tanganika aflat in Burundi ; am vizitat o prietena de a lui Beki ,o belgianca care lucreaza la Mercedes in Kigali si care isi face un restaurant si un hotel pe marginea lacului intr-o zona magnifica. Am inotat in lac apa fiind ideala: calda si curata de puteai vedea fundul in locurile in care nu era atat de adanca.Am mers cu barca si ne-am bucurat cateva minute de calmul lacului si mangaierea soarelui reflectat de apa. Apoape toata ziua am admirat frumusetile tarii bucurandu-ne ca am ales sa venim aici unde cu siguranta ne-am simtit ca intr-o vacanta, probabil pregatind psihologic “asaltul” muntelui Kilimanjaro. Populatia tarii este de 8 milioane de locuitori iar ce m-a impresionat a fost cand am citit de speranta de viata : 38 de ani !!!!....probabil anul 1994 a fost anul in care a scazut simtitor !!!!...:-) lipsa serviciului medical face ca oamenii sa moara pe capete de boli ,fara sa poata fi tratati la timp !. Am oprit pe drum in cateva “sate” ( desi cateva case nu cred ca pot sa numesc sat) si imediat localnicii ne-au inconjurat cerandu-ne bani, iar cand am impartit ceva biscuiti copiilor au inceput sa se bata pe ei pana si oamenii mari. Fiind alb in Africa, pentru localnici inseamna ca esti bogat si ai venit sa le dai bani si nu poti sa ramai indiferent la saracia pe care o vezi si conditile in care traiesc…inumane!!!...
Daca scoti aparatul de fotografiat imediat se supara ca-i fotografiezi si-ti cer bani pentru asta ; multi cred ca tu faci bani de pe urma lor , cu pozele in care sunt ei ,si nu accepta fara sa le dai si lor ceva.
Nu poti sa vorbesti despre Rwanda fara sa vorbesti despre gorile ; majoritatea turistilor care vin aici ,vin pentru a vedea gorilele la ele acasa. Din cele 700 de gorile care au ramas in viata pe glob,mai mult de jumatate traiesc in vaile lantului muntos vulcanic Virunga care se afla pe teritoriu Rwandei, Ugandei si Republicii Congo.
In Uganda programarea se face cu cel putin o luna inainte deoarece sunt multi turisti si putine locuri zilnic ( numarul de locuri este limitat si grupurile nu sant mai mari de 10, pentru a nu le deranja ) , in Congo situatia este inca neclara din punct de vedere politic , si deci singura sansa sa vezi gorilele fara sa faci programare este in Rwanda ; dar multi renunta pentru ca nu este tara turistica si le este frica( plus ca nici nu se face campanie de promovare- nu o sa vedeti tururi in Rwanda!) Am vrut si noi sa mergem dar taxa este de 5oo de dolari ( doar taxa fara ghid,transport, etc ) si sunt sanse sa mergi ore intregi sa nu vezi nimic.Rwanda are beneficii extraordinare de pe urma gorilelor si se pare ( din nefericire)ca tot turismul se bazeaza pe specularea faptului ca gorilele traiesc aici. Putini stiu ca in Rwanda traiesc cele mai multe specii de pasari ( au fost inregistrate 670 de specii) iar pentru botanisti aici este Raiul fiind teritorii neatinse in paduri si munti , iar din cele 100 de specii de orhidee care sunt in Rwanda , cateva sunt unice in lume.
Si cate as mai putea scrie despre aceasta tara uimitoare si nedescoperita si asa cum scria in ghidul “lonely planet” sa ne grabim sa o vedem asa cum e ea acum ca foarte curand va fi invadata de turisti iar farmecul probabil ca va scadea…
Foarte multi m-au rugat sa pun poze ,dar eu, la cat de proaste conexiuni la internet am avut pana acum, ma multumesc ca am reusit sa postez si ce am scris pana acum ; stau peste o ora pana postez si credeti-ma ma rog la calculator, ii vorbesc frumos, ii cant, il mangai ,doar sa nu ma “arunce” de pe net; iar cand o face (foarte des) , o iau de la capat…si numai eu stiu ce-I spun in gand !.....dar sper sa nu ma auda !...
Maine va mai vorbesc despre Rwanda, dar trebuie sa selectez pentru ca am atatea sa va scriu si nu pot pentru ca timpul parca se scurge cu viteza luminii, si ma trezesc ca este ora 3 noaptea ( sau dimineata? …niciodata nu stiu !!...)….pe maine !

Uganda
Jambo !...este un salut al africanilor care se traduce cu “ salut”…daca veniti in Africa de Est trebuie sa-l invatati!!...
In drumul din Kenya spre Uganda , drum facut cu busul , pe la jumatatea drumului am intalnit o pancarda pe care scria ca exact prin acel loc trece Ecuatorul si am fost tare dezamagiti ca nu am sarbatorit oprind macar pentru cateva minute sa gustam din plin acest eveniment ( nu in fiecare zi treci Ecuatorul si mai ales terestru). Stiu ca marinarii in momentul cand cu vapoarele trec in emisfera sudica , sarbatoresc botezul trecerii Ecuatorului si ne-am fi dorit si noi sa sarbatorim intr-un fel , cel putin facand niste poze : dar soferul era ingrijorat daca poate sa ajunga cu masina la destinatie si nu-I mai pasa lui de pozele noastre.
Dimineta la Kampala am iesit din hotel pentru cateva ore , plimbandu-ne prin jurul hotelului ,am intrat in cateva magazine, pe strazile din centru, si ne-am dat seama repede ca nu-I de stat in capitala si am decis sa apelam la o agentie pentru a lua o masina si un ghid si a pleca prin tara. Intrand la agentie am intrebat si de biletul de avion spre Rwanda si ne-am hotarat ca ar fi mai bine sa stam 3 zile in Rwanda si doar 2 in Uganda si am cumparat biletele de avion de la Kampala la Kigali si apoi de la Kigali spre Arusha , un aeroport situat in Tanzania la baza muntelui Kilimanjaro . Am stat mult la agentie si ne-am hotarat greu unde mergem si ce facem urmatoarele 2 zile deoarece timp sa plecam in adancul Ugandei nu aveam, dar nici sa ramanem in capitala nu vroiam . Am luat o masina de teren cu sofer si am hotarat sa mergem pana la un faimos oras situat nu departe de capitala, pe nume Jinja , locul de unde se formeaza Nilul si care se numeste “originea Nilului”.
Am traversat Kampala in mai mult de o ora-datorita traficului- si am concluzionat ca , capitalele sunt cele mai neturistice locuri si nu avem ce cauta acolo ; in drum spre Jinja am oprit intr-o rezervatie de padure si ghidul ne-a spus ca este interesant de facut o plimbare si vom intalni maimute, serpi, vom vedea vegetatie luxurianta ,si multe lucruri interesante. Am acceptat sa dam 20 dolari pentru a ne plimba prin padure si dupa o ora de mers ne-am plictisit deoarece nu am vazut nici o maimuta si ne-am gandit ca ar fi bine sa facem ceva mai activ , nu este genul nostru(sau mai bine zis nu in tururi deoarece in Romania mai simt nevoia de a iesi in natura si sa ma “las in mainile ei” ) sa mergem( plimbam ) prin padure doar sa ne relaxam.Pentru mine nu a fost o catastrofa plimbarea prin padure ( simteam nevoia sa ma misc mai mult) si dupa aceea ora m-am simtit mult mai bine fizic.Aici am invatat si eu care este diferenta dintre jungla si padure : jungla este o padure impenetrabila !
Am oprit apoi pentru cateva ore la “Bufangan falls” care reprezinta niste cascade micute pe Nil si unde este locul ideal pentru rafting si deasemenea ofera si o panorama superba a raului. Am fost martori la o traversare a acestori mici cascade de catre 2 caiac-canoisti care erau profesionisti si acestia ne-au facut o lectie de indemanare la conducerea caiac-canoului . Destul de multi straini in zona si se pare ca , campingul era plin de albi veniti sa-si masoarele fortele pe barca de rafting impotriva curentului de apa. Ultimul obiectiv in prima zi a fost sa vizitam locul de unde porneste Nilul ( ce numeste sursa Nilului) si odata ajungand acolo nu ne vedeam sa credem ca de fapt Nilul porneste din Lacul Victoria. Acest lac este unul din cele mai intinse din lume , cu o suprafata de 70.000 mp ( este un sfert cat intindera Romaniei) si la o altitudine de 1000 de metri iar din el izvoreste Nilul Alb ( aici se numeste Victoria Nile) care strabate Uganda pe o portiune intinsa, trece printr-un alt lac ( Kyoga) si formeaza –inainte de a ajunge in lacul Albert-cascada Kabalega cu o inaltime de 40 de metri . Inserandu-se am plecat sa cautam cazare si implicit sa mancam deoarece toata ziua nu mancasem decat banane ( aici bananele sunt de dimensiuni mici, foarte gustuase) proaspete si la un moment dat ghidul ne-a recomandat sa incercam si banane facute pe gratar : delicioase !!!!....trebuie sa incercati !!....dar se fac din banane verzi , tari ,deoarece cele coapte s-ar topi pe gratar ; este o specialitate africana care ne-a placut tuturor si vom mai manca. Dupa cateva restaurante dubioase ( Silviu e cel pe care il trimiteam la bucatarie sa “miroasa” ce fel de restaurant este, si el da verdictul) ne-am oprit la unul superb , aranjat cu mult bun gust si foarte curat ; mai tarziu am descoperit ca este al unei doamne suedeze . Am cerut suc “fresh” ( adica stors) de portocale si ne-a adus un suc foarte decolorat si fara prea mult gust de portocala ; am facut un pic scandal ( vai, saracii negrii ce s-au mai speriat !) si imediat a venit “patroana” si ne-a explicat ca asa sunt portocalele aici , nu au gustul si culoarea celor de la tropice si ne-a chemat in bucatarie sa vedem cum stoarce portocalele. Ne-a fost rusine ca datorita nestiintei i-am acuzat fara sa fie vinovati si ne-am cerut de nenumerate ori rusine. Nu s-au suparat , intelegand , si ne-au recomandat suc proaspat de ananas ; in viata mea nu am baut un suc atat de bun !!. In fiecare dimineata la micul dejun mananc ananas cel putin un fruct intreg si atat de dulce si zemos este incat nu m-as mai satura de el. Am mancat prima masa adevarata din intreg turul si la sfarsit abia ne-am mai sculat ( si datorita mancarii excesive si a placerii de a sta intr-un loc atat de placut). Locul era plin de albi , veniti de peste tot , dar eram obosit, ghiftuit , si prea lenes ca sa ma mai scol de la masa si sa intru in vorba cu ei . ( plus ca erau grupuri mari si nu stiam cum sa intru in vorba cu ei- desi as fi gasit eu o cale daca as fi vrut cu adevarat!!....nu sunt rusinos deloc). Din pacate nu am gasit camere la hotelul restaurantului ( se numea “2 Friends” –daca cumva veniti prin locurile astea ) si ne-am dus la un hotel din vecinatate care a fost acceptabil avand un raport calitate-pret, echitabil. Din pacate am aflat ca sotia lui Alin este bolnava , a fost internata de urgenta la Bucuresti, si toti am fost afectati de asta ( ceilalti nu o cunosc dar Alin fiind un tip de nota 10, i-a afectat si pe ei supararea lui) iar Alin parca nu mai este el.Ma rog la Dumnezeu sa se fac bine pentru ca tin mult la ea si as vrea ca data viitoare sa vina si ea in tururile mele; chiar este o tipa placuta si am avut nenumarate momente unice impreuna cu ei de-a lungul anilor. Este o tipa puternica si va trece peste asta desi acum ii este greu fiind singura cu doi copii….
Telefonul mobil nu functioneaza( de fapt functioneaza foarte rau) , internetul am stat o ora sa postez ceva , si in afara de Myanmar ( Birmania) este cea mai inapoiat tara din punct de vedere al dezvoltarii telecomunicatiilor din cate am vizitat pana acum ( de fapt si statisticile arata , Myanmarul fiind parca tot la urma clasamentului , locul 160 parca)
Dimineata am plecat sa vedem lacul Victoria cu speranta ca vom putea face baie in el dar apa era atia de murdara incat ne-am razgandit ( localnicii facea dar imunitatea lor este mult mai mare decat a noastra si nu am vrut sa riscam ); Apoi am plecat spre un loc foarte renumit in Uganda si anume “ Kasudi Tombs” , in care sunt mormintele regilor Buganda , o regiune in Uganda care inca mai exista ( de fapt este un regat si in zilele noastre deoarece au un rege in viata care are palat in Kampala). Am vazut o “kabakas” care reprezinta o constructie facuta din bambus cu acoperisul facut din frunze de palmier, iarba si alte frunze si care spuneau ca este cea mai mare constructie de genul acesta din tara ; nu i-am contrazis pentru ca eu nu am mai vazut una mai mare.Aici se spune ca sunt ingropati toti regi Bugandei incepand din anul 1881 si este locul pe unde au trecut multe familii regale contemporane pentru a vizita omologii lor din acest colt de lume ( regina Angliei este asteptata sa vina in octombrie ,ea mai fiind de cateva ori ) Locul este inclus in Patrimoniul Mondial si pentru bengalezi ( deci atentie nu ugandezi !!) care sunt vreo 6 milioane ,este un loc sacru. Si ramanand la locuri sfinte am avut norocul sa vad in Kampala templul de adoratie baha’I ( pentru cine nu stie eu sunt baha’I ) templul care este unul din cele 9 din intreaga lume . Se afla pe fiecare continent un templul ( daca va aduceti aminte New-Delhi_ India, daca nu intrati in arhiva blogului si cititi ,octombrie 2006- este interesant) iar in Africa acesta se afla in Uganda….nu puteam sa-l ratez…Cand am ajuns la templu era inchis ( pauza de masa) si ar fi trebuit sa asteptam o ora sa intram in el dar printr-o minune ne-au lasat sa intram si m-am simtit atat de bine dupa ce am spus o rugaciune si am avut cateva momente de spiritualitate . Tare bine este ca regulat sa uiti de partea materiala si sa te afunzi un pic in partea spirituala pentru ca numai asa poti fi cu adevarat fericit si sa ai o viata implinita. Vizita la templul mi-a ridicat moralul si am plecat mai departe cu sufletul deschis,cu alta pofta de viata si avand parca o incarcatura spirituala pe care cu siguranta am capatat-o in momentele de rugaciune si meditatie de la templu. Nu am mai facut mare lucru in Kampala , cu exceptia faptului ca am mers la o gradina zoologica ( ne-au spus ca aici aduc animalele orfane sau confiscate de la braconieri sau traficantii de animale) care ni s-a parut o “gluma” in comparatie cu ce am vazut in safari dar o mica “tapa” trebuia sa luam si noi….
Ghidul( sau soferul ) ne-a lasat seara la aeroport si de aici au inceput aventurile pe care le-am trait in drum spre Rwanda….este ca in viata dupa o perioada linistita vine “furtuna”….dar asta va povestesc maine….nu va speriati sunt deja in Rwanda unde internetul este si el la pamant iar telefonul nu functioneaza deloc….dar …pe maine….

Kampala-Uganda
Majoritatea celor interesati de istoria contemporana ( sau aproape contemporana?) a lumii si in special a Africii, cand aud de Uganda , asociaza aceasta tara cu sangerosul dictator Idi Amin Dada.
Oare de ce lucrurile socante, negative,anormale au un impact mai puternic asupra memoriei omului si raman mult timp stocate de parca cine stie ce importanta ar avea ??....
Daca ma gandesc bine si eu fac parte din rasa ‘ om “ si la fel sunt programat ; imi raman mai proaspat in minte experientele deosebite, iesite dintr-un standard , socante pentru moment si de ele vorbesti si-ti amintesti cel mai des.
Spre exemplu nu pot sa uit niciodata experientele atipice prin care am trecut ,cele dure care m-au scuturat , dar aproape ca am uitat cand totul a decurs normal si fara ceva senzational.
Nu pot sa scriu despre Uganda fara sa scriu despre Idi Amin Dada, si chiar daca el nu-si merita locul in istorie si nu merita sa se vorbeasca despre el , merita sa amintim ce a facut el, pentru a putea bloca pe viitor ascensiunea la putere a oricarui dictator,paranoic, ucigas asa cum poate fi caracterizat in 3 cuvinte Idi Amin. Face parte din categoria lui Pol Poth ( de care v-am scris la momentul “Cambodgia”)si cu siguranta daca cei doi s-ar s-ar fi cunoscut s-ar fi intrecut care sa fie proclamat “Dictatorul Dictatorilor”
A venit la putere in urma unei lovituri militare in anul 1971 pe vremea aceea fiind colonel; ulterior s-a autodeclarat feldmaresal ! In perioada cat a stat la putere( 1971-1979) a devenit unul dintre cei mai sangerosi dictatori, un animal, un canibal si in acelasi timp un personaj excentric ; I se spunea “murderous buffoon” sau “ black Hitler” !!!!...
Idi Amin a ajuns la putere cu sprijin din partea britanicilor, prin lovitura de stat sustinuta se pare si de populatie ugandeza care-si punea mari sperante in carismaticul jucator de fotbal , de origini modeste,care si-a inceput cariera militara la bucatarie curatand latrine.
Ajungand presedinte al Ugandei , nu a stiut cum sa faca fata la atata influenta pe care aceasta functie i-a dat-o si s-a autoproclamat presedinte pe viata, maresal, lordul tuturor animalelor de pe pamant si a pestilor din apa, cuceritor pentru Imperiul Britanic in Africa in general si Uganda in particular ( de aici se poate vedea cat de paranoic era !!)
Se poate spune ca si el ca si toti dictatorii se incadreaza in niste tipare standard ale dictatorilor grandomani , megalomani, paranoici, excentrici, etc.
Am mai spus si vreau sa subliniez !!,sunt de parere ca daca vrei sa vezi caracterul unui om trebuie sa-I dai putere( bani, pozitie, influenta…) si foarte curand isi va descoperi adevarata fata!....si este verificata….si istoria o confirma!
Foarte curand a ajuns sa conduca prin decrete, a devenit repede faimos prin executii monstruase ( copiind ritualurile tribale sangeroase) si a fost declarat oficial nebun de catre presa internationala cand a expulzat cateva zeci de mii de asiatici din Uganda zicand ca a visat ca asa este mai bine pentru tara…
Momentul culminant al nebuniei a fost cand a ordonat asasinarea Dorei Bloch, care a fost ostatica in criza “Entebbe”, fara sa aiba vreun motiv anume. Despre criza “ Entebbe” mi-am adus aminte pentru ca s-a facut si un film de succes pornind de la povestea adevarata in care membrii ai Frontului Pentru Eliberarea Palestinei impreuna cu cei ai gruparii germane Bader-Meinhof, sprijiniti de Idi Amin ,au deturnat un avion al companiei Air France, cerand eliberarea unor prizonieri.
Mi-am dorit foarte mult sa vad ultimul film despre viata lui Idi Amin,“The Last King of Scotland” ( un film cu multe nominalizari, si cred ca si cu ceva Oscaruri) inainte de a vizita Uganda si desi l-am facut rost nu am avut timp sa-l vad dar cu siguranta ca la intoarcere nu va scapa nevizionat ( mai ales ca acum am o baza!)
Pana in 1979, cand a fost inlaturat de la putere de catre forte ale rezistentei ugandeze impreuna cu trupe tanzaniene , statisticile spun ca a omorat intre 300.000 si 500.000 de ugandezi!!!!.....
Curios este faptul ca a murit exact ca si Pol Poth( dictatorul cambodgian) la multi ani dupa ce a fost inlaturat ,traind in exil cu speranta ca intr-o zi va reveni la putere. A trait multi ani in Arabia Saudita si tot acolo a murit in 2003 fara sa mai iasa din anonimat ( ceea ce se pare ca este o tragedie pentru dictatori)
Sa va mai spun cate ceva despre Uganda pentru a va face o parere generala cat de cat despre aceasta tara renumita gratie regimului Idi Amin.
Populatia este de 26 de milione de locuitori, la o suprafata de 240000kmp. Este una din cele mai sarace tari din lume ( da stiu !, multi vor spune ca numai acolo ma duc!, dar nu le aleg dupa acest criteriu !) avand P.I.B./loc 1400 $ -ocupand locul 157 !!
Incepand cu anii ‘90 , economia a avut o crestere progresiva , ajutata de intrprinzatorii de origine asiatica reveniti dupa exilul impus de Idi Amin, si este bazata pe agricultura in mare proportie. La productia de banane ocupa locul 1 pe glob cu peste 3 milioane tone!!...in ultimul timp s-a descoperit petrol si se pare ca economia va exploda curand…principalii parteneri sunt Europa( 60% din exporturi) si Kenya(90 % din importuri).
Mai ramanem 2 zile in Uganda pentru a va povesti multe lucruri interesante despre aceasta tara cu promisiunea ca nu voi mai aminti despre Idi Amin Dada si regimul de trista amintire ( suna cunoscut!, nu ? ) ci va voi purta cu mine prin locuri pe care cu sigranta foarte putini dintre voi le-ati visat, dar a venit timpul si pentru ceilalti!....

Nakuru-Kenya
Curios , dimineata, dupa un somn de doar cateva ore , m-am sculat total odihnit si cu pofta de a nu ramane nimic “necucerit” din prea putin cunoscuta Africa de Est( am dormit putin dar profund ,ca de altfel in toate noptiile din ultimele tururi).
Micul dejun , consistent , si apoi ne-am prezentat la autogara din localitate pentru a lua busul spre Kampala care trebuia (sa vina de la Nairobi) sa plece intre ora 9 si 10. M-am gandit eu ca fiind in Africa nu se va respecta orarul si bineanteles ,Africa” nu a vrut sa ma dezamageasca si sa-mi contrazica gandurile si a intarziat vreo 2 ore asa ca am plecat putin dupa ora 11. Busul foarte confortabil, scaunele erau largi , comparabile cu un fotoliu ( erau doar 3 pe un rand) , aer conditionat ,televizor,si o curatenie “luna” ; dar toate au fost uitate in clipa in care am plecat si motorul facea un zgomot de nesuportat in momentul cand soferul accelera. Silviu ,care m-a uimit cat se pricepe la motoare, ne-a spus ca are defect sistemul inter-cooler ( habar n-am ce este aia !) si de acolo vine zgomotul infernal iar in curand motorul va ceda….Imaginati-va ca dupa cateva ore de cosmar datorita zgomotului ne rugam noi sa cedeze pt ca nu mai suportam si am fi preferat sa asteptam ore intregi venirea altui bus decat sa mai induram alte cateva ore in care ne gandeam ca o sa asurzim. Probabil ca impreuna cu toti calatorii atat de tare ne-am rugat ca la un moment dat busul a derapat ( v-am mai spus in Africa sunt putine drumuri astfaltate, majoritatea fiind piatra sau pamant) pe pamantul alunecos si a intrat in santul de pe marginea drumului, blocand toata soseau pe ambele sensuri( s-a intors de-a curmezisul drumului cu fata in sant). Afara ploua , pamantul alunecos, soferul fara experienta si am stat 2 ore pana am scos busul din sant ; am spus ‘l-am scos” , pentru ca noi 4 am avut un rol mare in reusita actiunii, deoarece negri nu se implicau si nu-si bateau capul pentru a gasi solutii . Si poate nu ne implicam nici noi daca un localnic nu ne spunea ca daca nu ajunge pana la ora 18.30 in frontiera , aceasta se inchide si trebuie sa stam pana dimineata cand se redeschide. Deci i-am organizat pe toti negri care stateau si se uitau in jurul busului si i-am pus sa impinga , Alin si Silviu ii explicau soferului cum si cand sa accelereze,iar eu am trimis femeile si copii in spatele busului ca sa-l echilibram si nu a trecut mult si l-am scos din sant. Iarasi cosmarul zgomotului a inceput dar parca mai bine in zgomot cateva ore decat o noapte intreaga asteptand in bus. Am ajuns dupa ora de inchidere dar am trecut frontiera dupa ce foarte usor si rapid am luat vizele pentru Uganda : eram singurii albi din tot busul si nu cred ca am mai vazut mai mult de 2-3 in toata frontiera. Va dati seama ca toti se uitau la noi ca la “felul 14”.. .!
Cand am cumparat biletele , am luat la o linie de lux, “Royal” , si ne-au spus ca pranzul este inclus in pret, deci nu ne-am luat nimic de mancare. Oricum pranzul reprezenta un pachetel micut care s-a dat numai calatorilor care s-au urcat la Nairobi si noi tot drumul am asteptam sa opreasca undeva sa mancam; ne-a fost rusine sa intrebam cand, ce si unde mancam …..seara tarziu am adus eu discutia si am aflat ca pachetelele noastre nu mai erau si ca nu mai oprim nicaieri….dupa ce ca aproape nici nu mai auzeam din cauza zgomotului care parca era din ce in ce mai mare, aveam intarziere mare si ajungeam dupa ora 2 noaptea la Kigali, ne era foame de nici nu mai vedeam , nici nu mai gaseam nimic de cumparat fiind seara tarziu….; intr-un sfarsit ,la un bar de pe drum am gasit cateva chifle de paine si le-am mancat cu atata pofta de parca cine stie ce specialitati erau.
Norocul meu a fost ca am intrat in vorba cu toti negri din jurul meu si mare parte din timp am conversat cu ei despre cele doua tari: Kenya , cu kenieni, si Uganda cu ugandezi.
Extraordinari de cumsecade, deschisi, comunicativi, prietenosi si plini de viata( tot timpul zambeau si-si aratau podoaba dentara de care mereu ma mir cat poate fi alba) sunt kenyenii si ugandezii cu care am vorbit si la un moment un ugandez care locuia in Kampara s-a oferit sa sune el si sa ne gaseasca locuri de cazare deoarece ajungeam in jur de 2 noaptea si era greu sa cautam prin oras un hotel. A reusit sa ne fac rezervarile si datorita lui la ora 2,30 noaptea ( sau dimineata !!??) eram in camerele de hotel, dar nu am stat mult acolo,ci doar ne-am aruncat bagajele si am iesit la discoteca!...in drum spre hotel am vazut un bar-discoteca , plin de oameni ( bineanteles numai negri) si am vrut sa vedem ce atmosfera este intr-o discoteca africana . Am uitat sa va spun ca si in Nakuru am fost intr-o discoteca dar fiind ora 10 ne-au spus ca este prea devreme si sa venim dupa ora 12 noaptea…he-he !, la ora aia eu sunt cu voi pe receptie incercand sa va aduc cu mine pe acest continent negru, iar ceilalti dorm bustean…asa ca s-a nimerit bine si am putut vedea si noi cat de “fierbinte” si cum se distreaza negri la discoteca . Nu am stat mai mult de 15 minute pentru ca ne-au asaltat negresele( nu va spun ca erau prostituate ca sa ne laudam si noi) si daca eu si cu Alin am scapat repede dandu-ne bodyguarzi lui Silviu , el a trebuit sa dea bani sa scape de o negresa care parca se lipise de el….in Uganda peste 30% din populatie are HIV si putini se aventureaza sexual in aceasta tara….plus ca niciunul din noi nu este genul!...
Am adormit dupa ora 3 obositi mai mult ca niciodata, eu suparat ca iar am ramas in urma cu blogul, si toti asteptand sa descoperim a doua zi , o tara putin cunoscuta, putin vizitata de turisti ,faimoasa mai mult prin aspecte negative, dar se pare cu oameni( si aici ma refer si la femei …: ) foarte primitori, veseli si fara sa le pese de saracia lucie in care traiesc.
Am adormit cu gandul la Kilimanjaro si la cele 6 zile pe care le vom petrece incercand sa-l cucerim ( nu ne gandeam ca in turul asta vom avea timp si de el )si concluzionand ca niciodata nu stii ce-ti aduce viitorul , iar viata este atat de imprevizibila incat poti sa te astepti la orice….oricand….oriunde…!!!

Nakuru-Kenya…

Pe inserate dupa un drum greu si zgaltaitor( saracul Silviu numai el stie cate gropi are drumul pana la Nakuru, de atatea ori a dat cu capul de plafonul busului stand in spate!!...) am ajuns in al patrulea oras al Kenyei si orasul de tranzit spre Uganda.

Soferul a vrut sa ne duca la un hotel la marginea orasului unde se pare ca el sau agentia lui aveau comision dar datorita “Lonely Planet” –ului ( o carte -ghid de calatorie ) unde m-am informat in legatura cu ceva hoteluri din Nakuru ,si pe drum ,din masina folosind mobilului care are arie de acoperire de aproape 100% in Kenya( inclusiv in parcurile nationale), am sunat si am facut rezervari la un hotel decent in centrul orasului unde toti am fost multumiti ca am avut tot ce ne-a lipsit in safari . Nu am stat mult prin camere si am iesit sa vizitam orasul care se spune ca este un oras linistit cu atmosfera relaxanta, fara riscuri de a fi jefuit sau atacat ca in Nairobi si cu oameni foarte prietenosi. Un lucru foarte important in Kenya este ca majoritatea localnicilor vorbesc engleza, peste tot scrie si in engleza si poti sa comunici si cu oameni mai putin educati comparativ cu alte tari din Asia in care era foarte greu sa te intelegi cu oamenii simpli si needucati. Seara orasul era foarte activ , plin de viata ,magazinele inca mai erau deschise ,dar eram singurii albi de pe strada si toti ne priveau ca o curiozitate ; nu am simtit nici un moment vreo teama si efectiv ne-am simtit relaxati , in mijlocul unor oameni prietenosi si deschisi ; asa si trebuie sa se intample, diferentele de piele nu trebuie sa afecteze natura relatiilor dintre oameni. Ne-am intors la hotel, fericiti ca am ales sa ramanem 2 noptii intr-un oras atat de placut, si am luat masa la restaurantul hotelului , unde ne astepta un bufet ( alegi ce si cata mancare vrei de pe masa) cu multa mancare sofisticata si hipercolesterolemianta- comparativ cu bucataria simpla si fara pretentii din savana.

Ne-am culcat ghiftuiti ( eu mai putin ,luindu-mi laptopul pe genuchi si gandindu-ma la voi ca trebuie sa va aduc si pe voi pe meleaguri africane). Pe la ora 1 noapte cand scriam mai cu zor aud un ciocanit in usa si cand intreb cine este mi se raspunde ca paza (securitatea hotelului) si vrea sa vorbeasca cu mine….m-am blocat pentru o clipa nestiind ce se intampla si daca sa deschid sau nu si am intrebat ce vrea de la mine…a insistat sa deschid si vazand ca nu doresc a spus ca vrea sa-mi faca cunostinta cu cineva ….????...cu cine? , am intrebat ?....si atunci o voce de femeie mierloasa a inceput sa ma ia cu “sweety” ( dragutule), are ceva pentru mine sa-mi ofere si sa-I deschid ca nu o sa regret….i-am repetat sa plece dar ea tot insista si atunci am sunat la receptie sa chem pe cineva; surpriza !, nu raspundea nimeni si vazand ca incearca sa forteze usa am intrat in panica si am batut in perete la Alin sperand ca se va scula si-mi va da putin curaj sa iesim amandoi afara si sa facem ceva sa plece. Intr-un final a plecat si apoi judecand la rece am inteles ca era o prostituata care era mana in mana cu portarul si a vrut sa o plaseze la cei 4 “musungi” ( asa ni se spune noua albilor).Acum nu a avut succes dar sunt convins ca strategia a functionat de multe ori. Problema mea a fost ca a doua zi ,dupa ce le-am povestit patania si ce sperietura am tras,toti din grup ma strigau “sweety” si singura explicatie care am gasit-o ca a venit la usa mea si nu a altora a fost ca eu eram treaz si cu lumina aprinsa ( si probabil si cu complicitatea receptionerului care i-a spus numerele de camere unde sunt turisti singuri); am luat camere cu un pat deoarece cele cu doua paturi nu mai erau disponibile.

Si iata ca am ajuns la zi ( dar si la ora 1 noapte !!!...) si imi este mai usor sa va povestesc despre ziua de astazi avand memoria proaspata

Dimineta dupa micul dejun, care deasemenea a fost bogat si diversificat, am cautat o agentie care sa ne duca in Parcul National Nakuru sa mai vedem cateva animale si apoi sa ne faca rost de bilete pentru busul de maine spre Kampala, capitala Ugandei. Ne-am rezervat bilete pentru drumul de maine care cu siguranta va fi unul de cosmar deoarece soseaua pana la Kampala ni s-a spus ca este mai rea ca cea pana aici ( !!!!!) si vom face aproximativ 7-8 ore ; si am luat un bus super-rapid, platind dublul la pret!...dar “Alea jacta est” , nu ne speriem ( mai putin eu noaptea!...:-) ) si nu ne opreste nimeni si nimic in turului nostru !!...

Am plecat iar sa vedem animale dar de data asta intr-o rezervatie care nu mai era naturala in sensul ca perimetrul ei era inconjurat cu gard electric si animalele nu pot sa iesa sa migreze( dar este destul de mare 130 de hectare si se margineste cu un lac imens ).

Pe marginea lacului peste un milion de pasari flamingo care colorau marginea lacului in roz intr-o priveliste magnifica , unica iar cand te apropiai de ele iti dadeai seama ca sunt atat de subtiri , firave, plapande, mai ales piciorusele, dar formeaza un tot puternic impreuna si o galagie specifica pasarilor cand sunt intr-un numar mare. Am avut norocul sa vedem al cincelea din cei “big five”-rinocerul-si pot sa afirm ca pe buna dreptate isi merita locul printre cei 5; este imens, un munte de animal cantarind peste 3 tone. Iar exact ca in documentare pe spatele lui traiesc zeci de pasari care il curata si parca il ingrijeste ca sa arate bine la intalnirea cu turistii….

Zebre, antilope, gazele. bivoli( parca toti seamana cu taurasul Ferdinand) ,multe alte animale mai micute ,care am uitat cum se cheama ( ne-a zis soferul dar nu stiu din engleza traducerea) si mult mai multe pasari multicolore care ne-au facut si astazi “baia de culoare” atat de placuta ochiului. Am ras pana la lacrimi cand la un moment dat dupa ce am facut greseala sa hranim niste maimute una din ele a intrat pe acoperisul busului si nu mai vroia sa plece; Silviu striga sa o lasam sa-I faca poze iar celorlalti le era frica sa nu-I muste si o alungau….pana la urma cand n-am fost atenti o maimuta( nu stiu daca aceiasi) a intrat in bus si ne-a furat biscuitii ramasi nedati ; interesant ca a stiut exact unde erau si repede a tulit-o afara inainte ca Silviu sa inchida usa ca sa-I faca poze…

La un moment dat Alin a remarcat ca suntem ca la gradina zoologica dar s-au schimbat “rolurile”….noi eram cei in “cusca” de la masina iar animalele afara ne priveau…ele erau cele libere si cu libertare de miscare iar noi limitati…imi place in rezervatie !!!....si ma bucur pentru animale!...

Nu am vazut in viata mea atatea animale cat am vazut in cele 4 zile de safari si cred ca mult timp voi ramane cu imaginea multicolora a savanei africane data de zecile de animale si pasari care traiesc de mii de ani pe aceste pamanturi africane.

Un loc de atractie in Nakuru este craterul unui vulcan erupt acum multe mii de ani unde este o priveliste care-ti taie respiratia, si ghidul ne-a spus ca din cand in cand muntele mai tremura ,semn ca vulcanul este inca activ si poate intr-o noua zi va erupe din nou!.... sper ca nu azi sau maine!!!

Si mai vreau sa va spun despre localnici atat de multe lucruri interesante, sa va spun cum si-a cumparat Silviu un geamantan de suveniruri, cum trageau de el toti comerciantii cand au vazut cate cumpara, cum am decis sa abandonam Burundi pentru “o tura” pe Kilimanjaro ( nu avem nici un echipament, nimic, dar noi am platit excursia pe Kilimanjaro !!)…dar despre toate , si multe altele, sa-mi aduceti aminte... :-)... maine sa va scriu….acum ma duc in lumea lui Mos Ene!...noapte buna!...

Am ramas dator cu descriere faimoasei seri si nopti in savana africana si deasemenea despre viata si traditiile triburilor kenyene si in special a masailor , locuitorii renumitei provincii Masai Mara.

Dupa ora 7 cand in junga se lasa intunericul , iti da impresia ca linistea se instaureaza ca regina peste tot zgomotul din timpul zilei, dar acordand o atentie si un pic de timp intunericului o sa auzi zumzetul noptii tropicale; insectele isi acordeaza primele instrumente de noapte, iar in departare chiar daca nu auzi , simti ca animalele nocturne isi incep activitatea si n-ai prea vrea sa fi departe de camping. In fiecare camping se face un foc de tabara si toti pot sa se alature si sa socializeze acolo si sa imparta cu ceilalti din experientele traite in savana; este o atmosfera deosebita , de multe ori se canta cantece africane , se danseaza, se priveste cerul instelat ( la Ecuator se spune ca sunt mai multe stele, si o sa verific stiintific daca are vreun suport) si se leaga prietenii. Noi din pacate nu am reusit sa facem mare lucru deoarece eram atat de obositi incat ne doream cat mai repede sa punem capul pe perna dar poate multi din voi veti reusi sa bifati cat mai multe, dar nu faceti greseala si stati numai 3 zile ….in safari se vine exclusiv pentru safari si minimum 7 zile….cu siguranta ca atunci ai timp sa te bucuri pe deplin de “placerile” serii si noptii tropicale petrecute intr-un camping din timpul unui safari.

Voi incerca sa va aduc impreuna cu mine in impresionanta si poate ciudata lume a localnicilor, a acestor triburi nomade care traiesc dupa alte reguli care noua ne par ciudate dar oare cum li se par lor regulile noastre?...

In toata Kenya sunt 42 de triburi ( dupa unii 60) , care mai de care cu curiozitatile lor , obiceiurile lor dar toate au cateva lucruri in comun. Una dintre ele este cresterea caprelor , a oilor, vacilor deci pentru toti hrana de baza este laptele ( carnea mai putin deoarece respecta animalele si le iubesc atat de mult incat cu greu le sacrifica). La sarbatori taie cate o oaie sau o capra si o mananca in aceiasi zi impreuna cu tot tribul deoarece este cald si nu pot sa pastreze carnea mai mult de o zi.In timpul secetei multe animale mor si doar in ultimul timp sunt ajutati de organismele non-guvernamentale pentru a limita pierderea provocata de lipsa apei.

O alta caracteristica comuna tuturor triburilor este precaritatea conditiilor in care traiesc; parca ar fi aruncati in timp cu sute de ani in urma ; desi sunt multe triburi( majoritatea in calea turistilor veniti in safari) in care civilizatia a patruns si incepe sa-I schimbe, sunt totusi destule in care se traieste la fel ca acum sute de ani.

O sa va scriu pe scurt cateva informatii despre comunitatile de masai asta si pentru ca spre norocul nostru am putut sa intram intr-un sat de masai si sa stam cateva ore in mijlocul lor.

Masaii sunt oameni care mai cred in traditiile si ritualurile pe care le-au mostenit de-a lungul multor ani si este greu sa schimbi ceva in viata lor ; se considera parte integranta din viata pamantului asa cum si pamantul este parte din viata lor. Cu greu accepta notiunea de scoala ,considerand-o nefolositoare , desi in ultimul timp copii sunt luati de catre misionari care incearca sa le insufle dragostea de scoala impreuna cu o spiritualitate care pentru ei era ceva necunoscut.

Sant cateva aspecte socante in viata lor si de unele chiar m-am lovit iar de altele am citit si nu mi-a venit sa cred:

Majoritatea sunt imbracati doar cu asa zisele “paine” care sunt ca si o rochie cu care isi acopera trupul gol; nu poarta lenjerie intima!...dar in schimb poarta podoabe ciudate agatate in diverse locuri : nari, buze, si foarte des in urechile pe care le decupeaza sub diferite forme si in care de regula isi atarna greutati pentru a-si intinde urechea!...multi din ei poarta suliti in maini ( ei pretind ca pentru a se apara de animale) si pene sau coama de leu in cap.

In comunitatile de masai femeia este cea care face totul : creste copii,construieste casele din lemn tencuite cu balegar si acoperite cu nuiele,face mancarea,focul,femeile isi fac haine, lor si ale barbatilor, confectioneaza podoabe si multe alte lucruri in casa; barbatii in afara de vanatoare nu fac nimic….sau stau la umbra si isi curata dintii cu un bat in timp ce discuta ce mai trebuie facut prin sat ( de catre femeie!!) .Femeile nu au nici un drept si nici chiar de a vorbi….

In timpul vizitei noastre in sat l-am avut ghid pe baiatul sefului de trib si el mi-a povestit multe din curiozitatile lumii lor. Poligamia este ceva normal si daca ai 10 capre poti sa cumperi orice femeie vrei de la parintii acesteia….nu exista sentimente !...cel putin de dragoste…

La varsta de 15 ani fetele se marita dar numai cu barbati trecuti de 30 de ani….am citit undeva ca fetele trebuie sa fie virgine si in noaptea nuntii un barbat experimentat este cel care verifica daca este indeplinita conditia….l-am intrebat pe baiatul sefului si mi-a confirmat partial aceasta dar a zis ca legea este ca o fata sa nu ramana insarcinata inainte de casatorie si cum de metode contraceptive ei nu au auzit se poate spune acelasi lucru. Barbatul nu este obligat sa fie fidel nevestelor si are dreptul si la alte femei ( nu am intrebat daca maritate sau nu ….).

Deasemenea se organizeaza concursuri de sarituri ,si castigatorului ,satul ii plateste o nevasta , de aceea multi se antreneaza de mici copii stiind ca este singura lor sansa sa cumpere o nevasta.

Am acceptat invitatia de a intra intr-o coliba de-a lor numita “paiota’. Stau impreuna cu caprele , acolo gatesc, acolo dorm si este intuneric bezna avand doar o mica gaura pe unde iese fumul de la foc…si stau cate 8 persoane intr-un spatiu de 10 mp cu tot cu capre….au cate 5-6-7-8 copii dar jumatate din ei mor inainte de a implini varsta majoratului….ca si la animale si aici se aplica legea selectiei naturale…

Cei mai draguti sunt copii care sugereaza impresia figurinelor de ciocolata si doar mucii care le curg din nas le mai albeste fata….aici am ajuns la partea sensibila a relatarii si nu mai aveam mult si plangeam stiind ca multora nu li se acorda multe sanse de a se realiza ….este o drama!!...dar din fericire sunt cativa care vor sa schimbe ceva dar nu este suficient….

La varsta de 10 ani , fiecarui barbat I se organizeaza o “petrecere”, la care vin si locuitori din alte triburi ,petrecerea este in cinstea ….circumciziei !!!...obligatorie la varsta de 10 ani ! Cel care nu plange castiga stima intregului sat iar cel care plinge in timpul operatiei ,efectuata evident rudimentar, va fi “urmarit” toata viata de rusinea plansului….

Inca un lucru foarte interesant !....numai unul, pt ca azi trebuie sa ajung neaparat la zi si mai am de scris despre o zi plina ( o sa incerc sa intercalez pe parcursul urmatoarelor zile si alte lucruri interesante aflate!) si deja e tarziu in noapte…of !, ce am patit ieri noapte !!...va povestesc curand!!!...

Este vorba despre forma de salut care este un lucru complicat !,,,cand te intalnesti cu cineva din alt trib nu poti sa-l saluti direct si sa-l intrebi “ce faci” , ci in functie de momentul zilei , persoana, functie, varsta il intrebi diferite intrebari “standard” ….de exemplu dimineata il intrebi : ‘cum ai dormit” , “ce fac caprele” “cum a fost vremea”, “ce-ti fac nevestele” ….prin salut trebuie sa transmiti multe informatii si un salut presupune multe schimburi de cuvinte….asta e valabil la barbati care nu fac nimic toata ziua ca daca s-ar aplica si la femei ….si ma opresc aici ca sunt multe femei “pe receptie”!!!!......

Uau !, gata cu filozofia , Nairobi-Kenya….m-a dat gata !...la propriu doar pentru ca nu am stat in capitala tarii decat 30 de minute!?...aglomeratie, poluare , un miros infernal de la esapamentul masinilor vechi si foarte poluante si mai presus de toate sfaturile tuturor ca aici nu este de stat fiind un oras urat si foarte periculos- are un grad mare de criminalitate si talharii si dupa ora 6 cand se intuneca nu mai poti sa iesi afara din hotel. Cu 4 milioane de locuitori este o adevarata metropola si se pare ca este un loc al contrastelor la fel ca majoritatea capitalelor multor tari subdezvoltate; centrul avand cladiri impunatoare si unde se afla toate birourile firmelor mari si deasemenea si centrul comercial ,este intr-un contrast izbitor cu saracia lucie si de neimaginat din cartierele sarace si ghetourile de la marginea acestei asa numite “cea mai importanta capitala africana”
Obisnuit cu atentionarile de “cod galben ,rosu” din Romania ma asteptam si aici sa gasesc o caldura infernala, dar surpriza, Kenya ne-a primit cu o clima neobisnuita, comparabila cu primavara in Romania; este iarna australa aici, un sezon uscat si rece, cu soare 5 ore pe zi si temperaturi ce nu depasesc 25 de grade ziua si 10-15 grade noaptea. O sa radeti dar am intalnit destui negri care purtau caciula si pufoaica de fas ( de care purtam noi in mijlocul iernii ) si le mai si tremura fata de frig!-si erau atat de caraghiosi!!!.Ca in toate zonele de la Ecuator ziua este egala cu noaptea iar trecerea de la zi la noapte se face in cateva minute fara sa apuci sa-ti dai seama ca deja este noapte afara.
Trebuie sa avertizez pe toti cei care ma urmariti ca deja am 2 zile in Kenya si pot sa recomand celor care nu iubesc aventura si mai ales animalele ca nu au ce cauta in Kenya; nu este o destinatie pentru cei obisnuiti sa stea linistiti “cu burta la soare” , pt cei inactivi , ci o destinatie pentru cei dependenti de aventuri, experiente noi si multa adrenalina.
Ajungand in centrul capitalei Nairobi , am cumparat de la o agentie de turism un pachet de 3 zile in cel mai renumit parc (rezervatie naturala) al Kenyei, Masai Mara si in cateva minute eram in busul special construit pentru safari( acoperisul decapotabil). Impreuna cu noi mai erau un cuplu de tineri italieni, foarte simpatici cu care ne-am imprietenit repede si cu care timp de 3 zile am impartit bucuria safariului si am facut haz de necaz in situatiile mai putin placute din timpul acestuia. Inca o data am fost inspirat ca nu am cumparat si nu am aranjat nimic in avans pentru safari deoarece acolo am platit jumatate din pretul pe care l-au platit italienii care au platit in avans prin internet ( noi am platit 440 dolari ,totul fiind inclus in acest pret)
Dupa un drum de 6 ore pe niste sosele care mi-au adus aminte de cele din Cambodgia ( pe care nu le poti numi sosele) am intrat in tinutul masailor care reprezinta cel mai mare trib din Kenya .
Masai Mara sau Regatul leilor este cliseul clasic al Kenyei; parcul are o suprafata de 320 kilometri patrati si aici se afla cea mai mare varietate de animale salbatice lume.Aici am descoperit “Animal Planet” si “National Geographic” ’pe bune’. Imi va fi foarte greu sa va descriu frumusetea si maretia savanei dar voi incerca sa va aduc pentru cateva minute in acest paradis al animalelor. In perioada august-septembrie1,5 milioane de animale isi fac aparitia in rezervatie ( se numeste marea migratie de ierbivore) in cautare de hrana venind din sud-vest din campiile Serengeti urmand sa se reintoarca acolo in octombrie. Dupa octombrie in rezervatie se afla foarte putine animale si forfota turistilor scade. Incercati sa va imaginati peste un milion de animale care invadeaza rezervatia iar turistii sant cei care trebuie sa se dea la o parte din calea lor ;zebre, antilope.girafe, gazele toate urmate de carnivorele savanei: lei .sacali, leoparzi,gheparzi,hiene si mai sus de toate(la propriu) gigantii elefanti. Toate animalele depind unele de celelalte.Si nu va imaginati ca doar animale formeaza acest spectacol de enegie si forta!; pasarile multicolore formeaza un curcubeu pe cerul savanei iar dintre acestea vulturul impresioneaza cel mai mult datorita maretiei si elegantei in miscari; stau ciorchine pe maracini in asteptarea unui les abandonat de vreun leu satul. Este un spectacol magnific, unic pe care nu cred ca il veti mai putea vedea in alta parte iar la televizor indiferent cat de bine ar fi realizat vreun reportaj despre safari in Kenya , acesta paleste in fata spectacolului oferit pe viu. Desi esti inconjurat de animale salbatice permanent ,nicio clipa nu am avut vreo senzatie de teama probabil si datorita dragostei pe care o port pentru animale si efectiv pot sa spun ca acestea m-au fermecat cu totul; daca as putea sa-mi aduc cateva exemplare la mine la Rasnov as face-o ,desi cred ca m-as simti mai bine stiindu-le in libertate….dar din cand in cand egoismul din mine isi mai spune cuvantul…
Vanatorii trebuie sa fie avertizati ca vanatoarea este total interzisa in Kenya in rezervatiile naturale si se pedepseste cu inchisoare pe viata!!...singurii carora li se permite sa vaneze sunt masaii, exoticii membri ai tribului atat de cunoscut in toata lumea si am aflat ca de fapt ei nu consuma carne ci beau sangele vitelor ; bineanteles ca sunt exceptii si sunt si multi masai care vaneaza pentru carne si deasemenea multi braconieri…Dupa ce colecteaza o cantitate mica de sange din gatul animalelor , folosesc o crema speciala obtinuta din plante cu care vindeca rana si deci animalui nu este sacrificat !!.
Am intalnit numeroase triburi de masai care traiesc in sate impreuna cu turmele de capre, vaci,dromaderi si acestia parca fac parte din alta perioada de timp; o sa va scriu mai tarziu despre viata ciudat a acestora, traita dupa alte reguli, si experientele unice traite intr-un sat de masai care m-au impresionat pana la lacrimi !...trebuie sa ma teleportez cu gandul din nou in mijlocul lor pt. a putea sa va descriu si a putea sa va aduc in fascinanta lor lume…nu am inca dispozitia necesara!
Mi-e destul de greu sa scriu pt ca in campingul nostru( de fapt in toate ) generatorul merge doar cateva ore pe zi si efectiv nu gaseam prize pt a reincarca bateria laptopului; prioritate au bateriile camerelor si a aparatelor de fotografiat.
Pe aceste taramuri ale Kenyei au fost descoperite cele mai vechi ramasite umane care dateaza de acum …2 milioane de ani…puteti sa va imaginati ??...senzational!!..Primul european care a calcat pe acest taram de vis a fost cercetatorul portughez Vasco De Gama.
O sa incerc sa-mi ordonez relatarile in mod cronologic desi imi va fi destul de greu deoarece s-au adunat o groaza de intamplari si sunt atatea de povestit in cele 3 zile de safari ; mi-a fost imposibil sa scriu zilnic datorita lipsei curentului.
In Kenya sunt 2 limbi oficiale : swahili si engleza ; in limba swahili, safari inseamna calatorie dar pentru mine de acum cuvantul safari va fi sinonim cu, cuvantul “aventura”, o aventura adevarata pe care am trait-o impreuna cu italienii in cele aproape 3 zile de safari.
Nu am aparut deloc pe blog timp de 3 zile si explicatia este simpla tinind cont ca nici curent nu aveam , ce sa mai intreb de internet…
Deci ajungand in prima zi in savana din parcul Masai Mara am mers direct sa gasim animalele pe care le vazusem doar la TV si la gradina zoologica. Nu a fost o zi destul de plina raportat la numarul de specii pe care le-am vazut dar am avut norocul sa vedem ceva ce foarte rar ai ocazia sa vezi in timpul safariului : “o luna de miere” la o pereche de lei !!!!....cand femela ( leoaica) intra in calduri leul este innebunit sa faca dragoste( suna mai frumos decat sa o monteze , nu?) cu ea non-stop; numai ca se pare ca monta nu tine mai mult de 10 secunde si apoi timp de 20 de minute amandoi se odihnesc pentru ca apoi sa o ia de la capat….si asta de peste 100 de ori !!!!....teoretic se spune ca poate sa o ia de la capat de 300 de ori dar ghidul ne-a spus ca se intampla practic de “doar” 100 de ori. Noi am fost martori la doua monte si este un spectacol inedit si fascinant pe care l-am si filmat si atunci cand vreau sa-I dovedesc cuiva cat de tandru si gentil poate fi acest “rege al animalelor” o sa-I pun filmul si cu siguranta va fi impresionat de partea mai putin cunoscuta a acestui animal de temut. Incepand cu un preludiu constand in lingerea urechilor si mangaierea cu laba , continuind cu monta propri-zisa in care “regele” rage de placere avand niste sunete greu de descris si terminand cu orgasmul in care femela se intinde de placere iar masculul o priveste satisfacut de munca depusa. Iar dupa 20 de minute scena se repeta!. Erau cel putin 10 masini in jurul cuplului de “indragostiti” si in locul celor care plecau veneau altii deci permanent erau spectatori dar se pare ca cei doi nu aveau ochi decat unul pentru celalalt, nebagand in seama forfota din jurul lor. Tare mult mi-as fi dorit sa ma duc sa-I mangai dar in safari trebuie sa asculti orbeste de ghidul tau pentru ca , chiar si animalele aparent inofensive pot sa te atace sau poti fi atacat de vreun pradator ascuns prin vreun tufis.
In prima zi am vazut o multime de zebre care atat de mult seamana de aproape cu niste ponei imbracati in pijamale sau care au haine de puscarie; tare simpatice aceste vargate alb cu negru!....apoi am vazut elegantele antilope care sunt reprezentate aici prin mai multe specii: antilope Thomson, antilope Dick-Dick ( ce nume !!), antilope Gnu, si inca cateva pe care nu le-am retinut dar toate se intrec in a cuceri titlul de “Miss Eleganta”
De departe cele mai agile animale sunt gazelele dar doar cand ne apropiam la mai putin de 5 metri de ele , in rest nu le pasa de prezenta noastra.
A! , si nu pot sa uit de filiformele girafe pe care in prima zi le-am vazut de la departare dar a doua zi ne-am uitat de jos la picioarele lor de manechine si am putut pe buna dreptate sa afirmam ca au “picioare pana in gat”!....superbe!!!
Iar daca am ajuns la gat sa amintesc de curiosii struti cu gaturile lor interminabile care aici sunt mult mai mari decat am vazut vreodata eu la zoo sau la crescatoriile particulare.
Toata savana nu este altceva decat o “baie de culoare” , si oricat de bogata imaginatie ar avea cineva nu ar intrece realitatea “vie”.
In toate discutiile despre safari un subiect este omniprezent :”big five”-cei cinci mari !...este vorba despre cele 5 animale periculoase pentru om, elefantul,leul, leopardul,bivolii si rinocerii. Se spune ca ai noroc daca intr-un safari vezi cel putin 3 dintre acestia!...a doua zi am vazut 4 dintre acestia-este adevarat ca elefantul de la departare dar era o familie intreaga cu 2 pui micuti. Am avut in cele 3 zile de safari cea mai completa lectie de zoologie pe care in nici o gradina zoologica nu o poti avea si daca punem la socoteala si privelistea magnifica oferita de peisajul savanei propriu-zise inecata in verdeata, pot spune ca am ajuns intr-o poveste de basm.
Tot imi vin in minte animalele pe care le-am vazut si nu pot sa nu va scriu despre sacali iar astazi a treia zi am vazut ceva ce rar se arata oamenilor ,un fel de caine Dingo, pe care ei il numesc caine-vanator si care traieste in satra si ataca pe oricine inclusiv omul; ghidul ne-a spus ca daca vreunul din noi coboara din masina nu mai are nicio sansa impotriva satrei!
Mai mult de 10 % din teritoriul Kenyei este alcatuit din rezervatii naturale( iar Kenia are de 3 ori suprafata Romaniei) iar in acestea puteti gasi diferite specii de animale dar nicaieri se pare ca diversitatea nu este atat de mare ca in Masai Mara; sunt 12 rezervatii(parcuri) naturale pe tot intinsul tarii!
Chiar in mijlocul savanei am descoperit aeroportul pe care cei care isi permit si cunosc vin cu avionul de la Nairobi si astfel scutesc un drum greu de peste 6 ore; deci cine isi permite schimband 3 avioane , din Romani ,poate sa ajunga direct in mijlocul savanei ( si de fapt nu este atat de scump de la Nairobi in Masai Mara-am auzit ca vreo 200 de euro)
Si ca sa nu va mint cu nimic o sa completez ca in loc de leopard ( care se pare ca si-a luat concediu in aceste 3 zile si nu l-am vazut) am vazut ghepardul care este cel mai rapid animal de pe planeta putand sa alerge cu peste 120 km\ ora dar doar pentru o scurta distanta-400 de metri; si ca sa completez lipsa leopardului ( care se spune ca se lasa vazut foarte rar) , am vazut un cuplu de gheparzi…mie mi s-au parut niste pisici mai mari…
Si nici rinocerii nu au acordat “audienta” deoarece trebuia sa mergem o distanta lunga pana la locul unde se balacesc ei,…si mai trebuie sa mai ramana ceva de vazut pentru data viitoare!!!....As mai putea scrie ore intregi despre frumusetea savanei si fascinanta “imparatie a animalelor” de aici dar am multe altele sa va mai zic si nu vreau ca ajungand acolo sa va plictisiti si sa apasati pe “X” ( pt a iesi).
Prima noapte ( agentia ne-a spus ca nu mai erau locuri la hotel pt prima noapte) conform contractului a trebuit sa o dormim intr-un camping in mijlocul savanei si a fost o experienta de neuitat datorita precaritatii conditiilor de cazare si mancare; ne-au cazat intr-un cort cum sunt cele pe care le are armata romana iar dusurile ( erau doar 2 pentru vreo 20-30 de corturi ) si toaletele( tot 2 !!!!) la distanta considerabila de corturi. Sa nu va mai zic ca exista o singura chiuveta ….iar toate peste toate bucataria arata ,vorba lui Silviu, ca si bucataria unde se prepara hrana pentru animale. Urmatoarele 2 zile Silviu a mancat doar paine cu margarina iar in cea de a treia a incercat….paine cu clatite !!!...dar acum s-a dat pe brazda si a inceput sa manance cot la cot cu noi si a jurat ca nu se mai uita niciodata cum arata o bucatarie in Africa….macar nu stie cum se prepara….de ziua lui o sa-I fac cadou un bacs de cutii de margarina cu mesajul : “sa nu mori de foame in Africa….” Intaresc din nou prima impresie- Suntem o gasca “pe cinste’ si mereu cand avem probleme facem “haz de necaz” ; cand sunt probleme atunci iti dai seama daca este unitate in grup!!!...noi suntem chiar un grup reusit!
Dupa prima noapte abia asteptam sa ne transferam la hotel sa putem sa ne bucuram si noi de ceva confort si tocmai in mijlocul safariului cand totul parea minunat , soferul ( care ne-a fost si ghid) ne-a spus ca nu mai sunt locuri la hotel si vom dormi la acelasi camping…..stupoare si apoi o avalanse de nemultumiri mai ales din parte lui Alin care este un expert al reclamatiilor ….A!, si sa va spun ca italienii care erau cu noi in safari dar care aveau cazare la un hotel ,dupa prima noapte nu au mai vrut sa mearga acolo deoarece nu exista nici curent nici apa calda ( deloc-deloc)…deci imaginati-va 6 oameni sarind cu gura pe ghid si cerandu-i sa sune la agentia din Nairobi si sa ne duca la un hotel decent. Fiind sezonul in toi toate hotelurile mai bune erau suprapline si nu s-a putut face nimic .Ca o paranteza vreau sa spun ca in toate tururile facute de mine in lume, hotelurile de la 3 stele in sus sant cele mai solicitate si la cele de nivel mediu spre jos raman locuri vacante; probabil turistii vor in vacanta sa stea mai in lux!....daca vreti sa va faceti hotel, faceti-l de la 3 stele in sus !; va avea mai mult succes!
Vazand ca nu se poate rezolva problema hotelului, am inceput sa “pedalam” pe recuperatul a cat mai multi bani ,si minute in sir am negociat cu sefii de la Nairobi cati bani vrem inapoi pentru a accepta sa mergem inapoi la cort. Bineanteles ca am jucat teatru strigand la ei si spunand ca Silviu nu mai poate suporta regimul cortului dar pentru o suma de 200 de dolari pentru fiecare vom accepta ;toti 3 ma bateau la cap ce sa zic la telefon iar eu nu faceam decat sa traduc ce zice fiecare. Intr-un sfirsit au acceptat 150 de dolari sa ne dea la fiecare doar sa nu-I reclamam ( i-am amenintat ca-I reclamam peste tot dar nu stiam de fapt unde deoarece ambasada Romana din Nairobi dupa ce i-am intrebat ce sa facem si unde sa-I reclamam ne-au zis sa sunam peste 20 de minute ,apoi n-au mai raspuns- mi-e scarba si-mi pare rau dar pe acesti functionari care sunt platiti din banii nostrii cu siguranta o sa-I reclam si nu pentru a le face lor rau ci pentru a nu mai face ei rau unor romani aflati in dificultate si care trebuiesc ajutati cel putin cu un sfat)
Italienii s-au luat dupa noi si au cerut si ei banii inapoi si ei chiar meritau deoarece au platit dublu pentru servicii la fel ca ale noastre.
A doua seara am dormit in alt camping mult mai confortabil( cu baia proprie lipita de cort) si cu atmosfera mult mai tinereasca ( multi tineri veniti sa voluntarieze in Kenya stateau in acest camping-de fapt erau mai multe gagici si cred ca asta ne-a placut !)
A fost cea mai buna solutie pentru noi ( cel putin pentru mine) si daca spui cuiva ca ai facut safari cu 290 de dolari 3 zile cu transport,hotel,mancare, ghid, taxe de intrare in rezervatie zice ca minti pentru ca asa ceva nu este posibil!( tarifele incep de la 1000 de dolari)....pentru noi a fost posibil pentru ca nu ne-au asigurat ce ne-au promis si a trebuit sa plateasca pentru asta ; in orice caz recomand agentia aceasta tuturor pentru ca s-au tinut de cuvant intr-un sfarsit si ne-au dat banii inapoi si pot spune ca nu a fost vina lor ci a celor de la hotel care cred ca ne-au vandut locurile rezervate de agentie , altor turisti veniti cu “banii jos”…deci mergeti cu incredere la “BIG FIVE TRAVEL”..
Azi am plecat spre Naguru ( in pret era inclus si transportul acolo) si dupa 8 ore de mers pe asa zisele sosele kenyene pline de praf rosu si galbui si dupa ce soferul si-a aratat maiestria in a conduce “off-road” ( trebuie sa fii foarte vigilent si experimentat sa conduci prin craterele care se gasesc la fiecare metru de sosea) am ajuns mai aproape de frontiera cu Uganda, urmatoarea noastra tara pe care o vom vizita.
Maine voi incerca sa ajung la zi povestindu-va despre momentele unice petrecute in satul de masai din rezervatia(parcul) Masai Mara, si despre obiceiurile ciudate ale acestor triburi. Dar pana atunci va doresc un sfarsit de saptamana pe masura muncii pe care ati depus-o de-a lungul celor 5 zile lucratoare!!! :- )….

….la 2 ore de Bucuresti….Amsterdamul…
…..ca in toate aeroporturile mari din Europa , o agitatie cosmopolita si ai impresia ca esti intr-un furnicar international ; toate natiile de pe pamant, de la oameni de afaceri sau functionari de top imbracati in elegantele costume pana la ….oameni ca noi imbracati,pregatiti de aventura in Africa…..dar parca predomina turistii!! ( doar e august, luna concediilor!)
De obicei aeroporturile de tranzit sunt pentru mine locuri in care mai aflu si eu tendintele modei cutreierand magazinele de firma care prezinta ultimele colectii si trendul actual ;aici am ratat deoarece am stat doar 30 de minute si la fel vom face si la intoarcere ; iar in Kenya slabe sanse de a vedea moda (cel putin cea europeana)….o sa merg la intoarcere pe strada la Bucuresti!....
Toate ghidurile de calatorie iti indica ca in cazul in care te aventurezi in Africa sa nu uiti sa iei cu tine binoclul si desi stiam asta l-am uitat la Rasnov ( sper sa fie unicul lucru ) si cele 30 de minute in aeroport le-am consumat cumparandu-mi unul ca doar nu merg la “vanatoare” fara “pusca”
De la Amsterdam am zburat cu un mega-avion al liniilor kenyene, iar primul contact cu lumea africana au fost insotitoarele de bord, negrese (dar negre ca taciunele!) cu dintii de un alb imaculat, mari, de forma boabelor de fasole si cu zambetul lor continu ,mandre parca de podoaba lor dentara.
Ciudat !,putini africani la bord !....dar eu stau langa unul pe care il bombardez cu intrebarile …saracul, primele 2 ore a fost al meu, nu l-am lasat nici sa manance( am acoperit pana si zgomotul reactoarelor la decolare…)
A!, era sa uit : suntem o gasca pe cinste, Silviu-acelasi aluat ca si mine, Marius, cumnatul lui mai linistit dar cu mult bun simt, si …supriza !!!..... in locul prietenului lor Levente care a renuntat in ultima clipa …bunul meu prieten ….Alin !!!.....in ultimele 2 zile a reusit sa-si pregateasca toate cele pentru Africa(vaccinuri, bilet avion, munca de convingere in familie, etc) si sper sa nu regrete ca a facut acest pas ( nu-l las eu sa regrete! )
In avion am aflat ca nu avem diferenta de fus orar cu Kenya si mergand toata noaptea
vom ateriza dimineata la Nairobi.
Emotiile nu ma lasa sa dorm si stau si meditez….si scriu….
….la ora 2 noaptea(sau 2 dimineata !?) ma gandesc ca cele mai bune lucruri din viata nu sunt obiectele stralucitoare, lucrurile scumpe, masinile, yachturile, si altele care-ti “iau ochii”, ci experientele pe care le traiesti , incarcate de intelesuri si pline de invataminte din care ai numai de invatat !! ; nu stiu unde am citit sau auzit ca luxul nu mai e la moda si imediat am aprobat in sinea mea. Un mic exemplu ( poate nu cel mai bine ales) ,inainte de a cumpara o masina de lux scumpa ar fi mai bine sa va ganditi: de ce sa nu cumpar una mai ieftina si de restul….Asia, America de Sud, Africa….cred ca ati fi mai la moda!....Da!, asta e la moda acum!...si nimeni nu ma poate contrazice !...sau in loc de haine scumpe de firma cateva ture la Baile Felix, Herculane, prin nordul Moldovei ,etc.
Oare ce poate fi mai frumos decat sa savurezi fiecare clipa a aventurii vietii ??!!
Fara falsa modestie( nu m-a caracterizat modestia!) : da!, eu sunt la moda!...IMI TRAIESC VISELE!!...
Da!, stiu,banuiesc, e normal , nu toti sunt deacord cu mine, dar v-am mai spus nu suntem (asta e farmecul ) toti la fel.
Deocamdata am reusit sa conving 4 !....voi ?

“CUVANT INAINTE”……de a ajunge in….
Africa !...de cate ori am visat sa cutreier acest pamant cu oameni negri, de cate ori am visat soarele dogoritor al savanei africane, de cate ori m-am gandit, oare cum ar fi sa ma plimb prin jungla africana si sa vad animalele la ele acasa,de cate ori mi-am imaginat sa stau in mijlocul unui trib african si sa socializez cu membrii acestuia,de cate ori mi-am dorit sa ma plimb cu balonul deasupra nesfarsitei intinderi a junglei si sa privesc si sa admir animalele fara ca ele sa ma vada si sa fuga si mai ales fara sa ma tem eu de ele…..de multe ori !!...dar nu m-am opri niciodata din vis !!..... , nimeni nu-ti poate lua aceasta placere!,…si ce fericit esti cand visezi!...si v-am mai spus , e gratis !......accesibil tuturor!.....si mai mult de atat intr-o zi visul poate sa devina realitate, si de ce sa nu fim toti pregatiti pentru orice “realitate”.!?
In ultimul timp am inceput sa-mi caut propriile limite de a visa….nu mi le-am gasit!…dar nu ma opresc !...
Cand eram mic, privind la inceput caietele de colorat iar apoi atlasele geografice frumos colorate despre Africa , imi imaginam ca Africa inseamna numai jungla cu fauna si flora, si ca acest teritoriu apartine animalelor salbatice ;am mai crescut un pic si-n imaginatia mea efervescenta ,ajutat de cateva povestioare cu lei, tigrii,maimute,elefanti, am incadrat jungla intr-o lume indepartata, inaccesibila si misterioasa ….. si am mai crescut un pic si am invatat ca Africa este unul dintre continente in care traiesc numai …”negri” si mult timp am asociat Africa cu negru …acum stiti de ce voi numi acest continent , “Continentul Negru”.
Trebuie sa va marturisesc ca in august totul era planificat si aranjat pentru a “cuceri” America de Sud; informandu-ma despre vremea din Chile si Uruguay am aflat ca acolo am mari sanse sa ma intalnesc cu multi sportivi profesionisti care se antreneaza pentru urmatoarea olimpiada …de iarna. In emisfera sudica acum este iarna si chiar daca eu iubesc la fel de mult toate anotimpurile, prefer cand calatoresc sa ma bucur de exterior fara sa merg grabit si indoit de spate datorita frigului;m-am hotarat sa aman cateva luni America de Sud si ce puteam pune in schimb pentru august decat…Fascinantul Continent Negru !...sper sa nu regret!....si nici voi !....
Of ! ce dor imi era de tastatura laptopului ( pe care o folosesc numai cand sunt in afara) , ce dor imi este de noptile in care scriam aventurile traite cu cateva ore in urma, ce dor imi este de asteptarea ca voi sa cititi si sa pot sa va aduc alaturi de mine chiar daca doar pentru cateva minute (este deajuns pentru a deschide un subiect de vis), de asteptarea “feed-back”-ului vostru (“raspunsului” vostru) care pentru mine este un izvor de energie si fara impresiile, intrebarile,sugestiile , mesajele de incurajare, bucuria pe care simt ca o traiti(cand imi scrieti!), acest blog nu ar mai fi existat in forma actuala.
Vreau sa amintesc pentru cei care nu au citit si deasemenea pentru cei care vor sa reciteasca despre tarile vizitate in ultimul an , puteti intra in arhiva blogului si citi oricand doriti (sau sa va documentati in caz ca v-ati hotarat sa vizitati vreo tara din cele “batute” de mine) si nu ezitati sa ma intrebati despre orice va intereseaza, chiar daca nu are legatura cu tara “curenta” ….si nu uitati e-mail-ul meu : costinelstef@yahoo.com in limita timpului disponibil va voi raspunde tuturor.
Acum cateva luni nu m-as fi gandit ca o sa am sute de cititori , si ce este imbucurator este ca numarul acestora creste si asta datorita voua care recomandati blogul mai departe tuturor prietenilor, vecinilor, colegilor de servici si tuturor cunoscutilor ; lasati pe ei sa hotarasca daca vor citi sau nu , daca le va placea sau nu, si nu cenzurati pe nimeni cand va ganditi cui sa recomandati acest blog….chiar eu am facut aceasta greseala si am considerat ca unor cunostinte nu le-ar placea si nu le-am spus de el; au aflat din alta parte si acum sunt unii dintre cei mai infocati cititori…desi avem impresia ca , cunoastem unii oameni destul de bine ,de multe ori avem surprize. A, si sa nu va imaginati ca nu s-a intamplat si invers !....
Nu stiu cati dintre voi aveti un blog dar este ceva magic : scri in fata unui public invizibil,dar pe care il simti, scri intr-un loc in care nu te cenzureaza nimeni,intr-un loc in care esti tu insuti fara perdea….e minunat !!.
Sunt momente cand ma simt datorita blogului in “al noualea cer” :la diverse intalniri, oameni pe care nu-I cunosc si fac cunostinta cu ei cand aud cine sunt, se blocheaza un moment iar apoi exclama satisfacuti: -“dar eu va cunosc ! ,cand calatoriti,va citesc in fiecare dimineata la cafea si reusiti sa ma scoateti cateva minute din viata reala si sa ma aduceti intr-o lume de care doar am auzit dar nu am avut curajul sa visez !”….atunci sunt cel mai fericit !!!!!.....
Diferit fata de alte calatorii, aceasta tura prin inima Continentului Negru va fi impreuna cu bunul meu prieten Silviu ( este pe aceiasi lungime de unda cu mine , ca om ) si alti doi prieteni de-ai lui , pe care nu-I cunosc dar nu pot decat sa sper ca voi valida proverbul : “cine se aseamana , se aduna”….
Nu pot decat sa va multumesc ca sunteti alaturi de mine intr-o noua incursiune spre maretul continent negru si sper ca si visele voastre sa devina reale si sa va puteti bucura curand si voi de fascinanta lume a calatorului prin nenumaratele locuri de vis ale planetei in care traim.
Un pic de rabdare si in curand sper sa va lasati gandurile sa zboara spre inima acestui misterios continent….va reamintesc ca singura teama a mea este sa nu va dezamagesc si va promit ca voi face totul pentru ca voi sa puteti spune la sfirsitul turului ,din nou : “am fost iarasi cu Costin , acum pe Continentul Negru !, mai vreau si data viitoare !”….si atunci eu voi fi din nou, FERICIT !...