Nakuru-Kenya…

Pe inserate dupa un drum greu si zgaltaitor( saracul Silviu numai el stie cate gropi are drumul pana la Nakuru, de atatea ori a dat cu capul de plafonul busului stand in spate!!...) am ajuns in al patrulea oras al Kenyei si orasul de tranzit spre Uganda.

Soferul a vrut sa ne duca la un hotel la marginea orasului unde se pare ca el sau agentia lui aveau comision dar datorita “Lonely Planet” –ului ( o carte -ghid de calatorie ) unde m-am informat in legatura cu ceva hoteluri din Nakuru ,si pe drum ,din masina folosind mobilului care are arie de acoperire de aproape 100% in Kenya( inclusiv in parcurile nationale), am sunat si am facut rezervari la un hotel decent in centrul orasului unde toti am fost multumiti ca am avut tot ce ne-a lipsit in safari . Nu am stat mult prin camere si am iesit sa vizitam orasul care se spune ca este un oras linistit cu atmosfera relaxanta, fara riscuri de a fi jefuit sau atacat ca in Nairobi si cu oameni foarte prietenosi. Un lucru foarte important in Kenya este ca majoritatea localnicilor vorbesc engleza, peste tot scrie si in engleza si poti sa comunici si cu oameni mai putin educati comparativ cu alte tari din Asia in care era foarte greu sa te intelegi cu oamenii simpli si needucati. Seara orasul era foarte activ , plin de viata ,magazinele inca mai erau deschise ,dar eram singurii albi de pe strada si toti ne priveau ca o curiozitate ; nu am simtit nici un moment vreo teama si efectiv ne-am simtit relaxati , in mijlocul unor oameni prietenosi si deschisi ; asa si trebuie sa se intample, diferentele de piele nu trebuie sa afecteze natura relatiilor dintre oameni. Ne-am intors la hotel, fericiti ca am ales sa ramanem 2 noptii intr-un oras atat de placut, si am luat masa la restaurantul hotelului , unde ne astepta un bufet ( alegi ce si cata mancare vrei de pe masa) cu multa mancare sofisticata si hipercolesterolemianta- comparativ cu bucataria simpla si fara pretentii din savana.

Ne-am culcat ghiftuiti ( eu mai putin ,luindu-mi laptopul pe genuchi si gandindu-ma la voi ca trebuie sa va aduc si pe voi pe meleaguri africane). Pe la ora 1 noapte cand scriam mai cu zor aud un ciocanit in usa si cand intreb cine este mi se raspunde ca paza (securitatea hotelului) si vrea sa vorbeasca cu mine….m-am blocat pentru o clipa nestiind ce se intampla si daca sa deschid sau nu si am intrebat ce vrea de la mine…a insistat sa deschid si vazand ca nu doresc a spus ca vrea sa-mi faca cunostinta cu cineva ….????...cu cine? , am intrebat ?....si atunci o voce de femeie mierloasa a inceput sa ma ia cu “sweety” ( dragutule), are ceva pentru mine sa-mi ofere si sa-I deschid ca nu o sa regret….i-am repetat sa plece dar ea tot insista si atunci am sunat la receptie sa chem pe cineva; surpriza !, nu raspundea nimeni si vazand ca incearca sa forteze usa am intrat in panica si am batut in perete la Alin sperand ca se va scula si-mi va da putin curaj sa iesim amandoi afara si sa facem ceva sa plece. Intr-un final a plecat si apoi judecand la rece am inteles ca era o prostituata care era mana in mana cu portarul si a vrut sa o plaseze la cei 4 “musungi” ( asa ni se spune noua albilor).Acum nu a avut succes dar sunt convins ca strategia a functionat de multe ori. Problema mea a fost ca a doua zi ,dupa ce le-am povestit patania si ce sperietura am tras,toti din grup ma strigau “sweety” si singura explicatie care am gasit-o ca a venit la usa mea si nu a altora a fost ca eu eram treaz si cu lumina aprinsa ( si probabil si cu complicitatea receptionerului care i-a spus numerele de camere unde sunt turisti singuri); am luat camere cu un pat deoarece cele cu doua paturi nu mai erau disponibile.

Si iata ca am ajuns la zi ( dar si la ora 1 noapte !!!...) si imi este mai usor sa va povestesc despre ziua de astazi avand memoria proaspata

Dimineta dupa micul dejun, care deasemenea a fost bogat si diversificat, am cautat o agentie care sa ne duca in Parcul National Nakuru sa mai vedem cateva animale si apoi sa ne faca rost de bilete pentru busul de maine spre Kampala, capitala Ugandei. Ne-am rezervat bilete pentru drumul de maine care cu siguranta va fi unul de cosmar deoarece soseaua pana la Kampala ni s-a spus ca este mai rea ca cea pana aici ( !!!!!) si vom face aproximativ 7-8 ore ; si am luat un bus super-rapid, platind dublul la pret!...dar “Alea jacta est” , nu ne speriem ( mai putin eu noaptea!...:-) ) si nu ne opreste nimeni si nimic in turului nostru !!...

Am plecat iar sa vedem animale dar de data asta intr-o rezervatie care nu mai era naturala in sensul ca perimetrul ei era inconjurat cu gard electric si animalele nu pot sa iesa sa migreze( dar este destul de mare 130 de hectare si se margineste cu un lac imens ).

Pe marginea lacului peste un milion de pasari flamingo care colorau marginea lacului in roz intr-o priveliste magnifica , unica iar cand te apropiai de ele iti dadeai seama ca sunt atat de subtiri , firave, plapande, mai ales piciorusele, dar formeaza un tot puternic impreuna si o galagie specifica pasarilor cand sunt intr-un numar mare. Am avut norocul sa vedem al cincelea din cei “big five”-rinocerul-si pot sa afirm ca pe buna dreptate isi merita locul printre cei 5; este imens, un munte de animal cantarind peste 3 tone. Iar exact ca in documentare pe spatele lui traiesc zeci de pasari care il curata si parca il ingrijeste ca sa arate bine la intalnirea cu turistii….

Zebre, antilope, gazele. bivoli( parca toti seamana cu taurasul Ferdinand) ,multe alte animale mai micute ,care am uitat cum se cheama ( ne-a zis soferul dar nu stiu din engleza traducerea) si mult mai multe pasari multicolore care ne-au facut si astazi “baia de culoare” atat de placuta ochiului. Am ras pana la lacrimi cand la un moment dat dupa ce am facut greseala sa hranim niste maimute una din ele a intrat pe acoperisul busului si nu mai vroia sa plece; Silviu striga sa o lasam sa-I faca poze iar celorlalti le era frica sa nu-I muste si o alungau….pana la urma cand n-am fost atenti o maimuta( nu stiu daca aceiasi) a intrat in bus si ne-a furat biscuitii ramasi nedati ; interesant ca a stiut exact unde erau si repede a tulit-o afara inainte ca Silviu sa inchida usa ca sa-I faca poze…

La un moment dat Alin a remarcat ca suntem ca la gradina zoologica dar s-au schimbat “rolurile”….noi eram cei in “cusca” de la masina iar animalele afara ne priveau…ele erau cele libere si cu libertare de miscare iar noi limitati…imi place in rezervatie !!!....si ma bucur pentru animale!...

Nu am vazut in viata mea atatea animale cat am vazut in cele 4 zile de safari si cred ca mult timp voi ramane cu imaginea multicolora a savanei africane data de zecile de animale si pasari care traiesc de mii de ani pe aceste pamanturi africane.

Un loc de atractie in Nakuru este craterul unui vulcan erupt acum multe mii de ani unde este o priveliste care-ti taie respiratia, si ghidul ne-a spus ca din cand in cand muntele mai tremura ,semn ca vulcanul este inca activ si poate intr-o noua zi va erupe din nou!.... sper ca nu azi sau maine!!!

Si mai vreau sa va spun despre localnici atat de multe lucruri interesante, sa va spun cum si-a cumparat Silviu un geamantan de suveniruri, cum trageau de el toti comerciantii cand au vazut cate cumpara, cum am decis sa abandonam Burundi pentru “o tura” pe Kilimanjaro ( nu avem nici un echipament, nimic, dar noi am platit excursia pe Kilimanjaro !!)…dar despre toate , si multe altele, sa-mi aduceti aminte... :-)... maine sa va scriu….acum ma duc in lumea lui Mos Ene!...noapte buna!...